REZECȚII GASTRICE CU ANASTOMOZĂ GASTRO-JEJUNALĂ

DEFINIŢIE – intervenţia chirurgicală prin care se realizează îndepărtarea a 1/3 distale din
stomac (3/5 din cel dilatat); în segmentul îndepărtat se include şi segmentul juxtapiloric al
primei porţiuni a duodenului.

ANATOMIE – Stomacul este porţiunea cea mai dilatată a tubului digestiv

subdiafragmatic. Are forma literei J, cu o porţiune verticală mai lungă şi o porţiune orizontală
mai scurtă. Stomacul se găseşte în prelungirea esofagului la nivelul cardiei şi se continuă cu
duodenul la nivelul sfincterului piloric. Prezintă două feţe, anterioară şi posterioară şi două
margini, dreaptă (mica curbură, concavă) şi stângă (marea curbură, convexă). Are o lungime de
25 cm, lăţimea maximă între două curburi de 12 cm şi o distanţă între cele două feţe de 8 cm;
capacitatea sa este de 1300 cmc. Se găseşte situat în etajul supramezocolic, în loja gastrică,
delimitată în sus de diafragm, anterior de peretele abdominal, inferior de colon cu mezocolonul
transvers, la dreapta de loja hepatică şi posterior de loja pancreatică. Mijloacele de fixare sunt:
continuitatea cu esofagul şi duodenul, pediculii vasculonervoşi, epiploonul gastro-hepatic,
gastro-colic, gastro-splenic şi ligamentul gastro-frenic. Porţiunea verticală, mai voluminoasă,
dilatată sacular, cuprinde 2/3 din stomac şi este împărţită în: zona cardială, de 4 cm, care
corespunde cardiei şi conţine glande cardiale; fundusul (fornixul) situat deasupra orizontalei
care trece prin cardia; corpul gastric, situat sub această orizontală până la verticala care
continuă mica curbură la nivelul unghiului. Porţiunea orizontală este mai îngustă, de formă
tubulară şi cuprinde 1/3 distală a stomacului. Se întinde de la verticala care continuă mica
curbură până la pilor, marcat de vena prepilorică. Această porţiune are două segmente: antrul
piloric (vestibulul), uşor dilatat şi canalul piloric, cilindric, îngust şi scurt de 3-5 cm. Stomacul se
găseşte în etajul abdominal superior şi corespunde epigastrului şi hipocondrului stâng, fiind
ascuns de bolta diafragmatică şi de ficat. Faţa anterioară, chirurgicală, are o porţiune toracică,
care corespunde spaţiului semilunar al lui Traube şi o porţiune abdominală, acoperită de ficat,
peretele anterior al abdomenului în triunghiul Labbe (delimitat de cartilajul costal IX drept, IX
stâng, xifoid). Faţa posterioară a stomacului formează peretele anterior al bursei omentale şi
are raporturi cu pancreasul corporeal, artera splenică, polul superior al rinichiului stâng,
suprarenala stângă, splina, mezocolonul transvers. Mica curbură are o porţiune orizontală şi
una verticală, care se întâlnesc la nivelul unghiului; oferă inserţie micului epiploon şi constituie
un veritabil hil al stomacului deoarece pe ea se găseşte arcada micii curburi, nervii vag anterior
şi vag posterior. Mica curbură corespunde lobului caudat, aortei, trunchiului celiac şi plexului
solar şi delimitează regiunea celiacă a lui Luschka. Marea curbură are raporturi cu colonul
transvers, de care este legată de epiploonul gastro-colic, în care se găseşte la distanţă de 1 cm
arcada marii curburi şi cu splina, de care este legată prin epiploonul gastro-colic, în care se
găsesc artera gastro-epiplooică stângă şi vasele scurte. Peretele gastric, gros de 3 mm, are o
tunică seroasă, una musculară (formată din fibre longitudinale, circulare şi oblice), o tunică
submucoasă şi una mucoasă. Arterele stomacului provin din trunchiul celiac. Pe mica curbură
se găseşte arcada micii curburi, dublă, formată din anastomoza arterei pilorice, ram din
hepatică cu artera coronară, ram din trunchiul celiac. Arcada marii curburi, situată la 1 cm de
aceasta, este formată din anastomoza arterei gastro-epiplooice drepte, ram din gastro-
duodenală şi artera gastro-epiplooică stângă, ram din artera splenică. În zona fundusului gastric
se câteva artere gastrice scurte care irigă fornixul. Venele urmează un traiect, în general paralel
cu cel al arterelor, şi sunt tributare venei porte. Vena coronară şi vena pilorică se varsă direct în
vena portă. Venele gastroepiplooică stângă şi gastrice scurte se varsă în vena splenică. Vena
gastro-epiplooică dreaptă se varsă în vena mezenterică superioară. În regiunea cardiei, vena
coronară şi venele esofagiene inferioare realizează o importantă anastomoză porto-cavă.
Limfaticele sunt dispuse în trei reţele, mucoasă, seroasă şi subseroasă, prin care limfa este
drenată spre primele relee ganglionare. Stomacul are 16 grupuri de limfonoduli, dispuse în 4
staţii: 1. staţia N1 cuprinde grupurile paracardial drept (1) şi stâng (2), al micii curburi (3), al
marii curburi (4), limfonodulii suprapilorici (5) şi subpilorici (6); 2. staţia N2 cuprinde
limfonodulii situaţi pe artera coronară (7), pe artera hepatică comună (8), ai trunchiului celiac
(9), ai hilului (10) şi ai arterei splenice (11); 3. staţia N3 cuprinde limfonodulii ligamentului
hepato-duodenal (12), retroduodenopancreatici (13), cei de la originea arterei mezenterice
superioare (14); 4. staţia N4 include limfonodulii de la originea arterei colice medii (15) şi cei
lomboaortici (16). Nervii provin din nervii vagi şi din plexul celiac (simpatic). Trunchiul vagal
anterior(vag stâng) dă 4-10 ramuri gastrice, inclusiv nervul principal anterior al micii curburi
Latarjet şi 2-4 ramuri hepatice pentru ficat, vezicula biliară şi pilor. Trunchiul vagal posterior dă
ramuri gastrice, din care una mai importantă (nervul principal posterior al micii curburi), şi
ramuri celiace pentru plexul celiac. Inervaţia simpatică provine din nervii splanhnici, care ajung
la plexul celiac, de unde pornesc ramuri periarteriale spre stomac. Duodenul este prima
porţiune fixă a intestinului subţire; este situat profund pe coloana vertebrală. Este înconjurat de
colonul transvers. Are formă de potcoavă, cu concavitatea orientată în sus şi spre stânga, în
care pătrunde capul pancreasului. Începe la nivelul pilorului, corespunzător vertebrei L1, se
îndreaptă în sus şi spre dreapta până la nivelul coletului vezicular, unde formează genunchiul
superior. De aici descinde de-a lungul capului pancreasului, culcat pe vertebrele L2-L3, până la
polul inferior al rinichiului drept, unde se recurbează formând genunchiul inferior. În
continuare, se îndreaptă transversal peste vertebra L4, apoi urcă pe flancul stâng al coloanei,
sub mezocolonul transvers până la unghiul duodeno-jejunal. Duodenul are, astfel, patru
porţiuni: prima porţiune superioară, subhepatică, se întinde de la pilor la genunchiul superior; a
doua porţiune, descendentă, ţine de la genunchiul superior la cel inferior; a treia porţiune,
orizontală, prevertebrală; a patra porţiune, ascendentă. Prima porţiune a duodenului are patru
feţe şi prezintă următoarele raporturi: faţa anterioară vine în raport cu lobul pătrat al ficatului
şi coletul vezicular; faţa posterioară este încrucişată de coledoc, vena portă şi artera gastro-
duodenală şi corespunde vestibulului bursei omentale; faţa superioară oferă inserţie
epiploonului gastro-hepatic şi delimitează în jos hiatusul lui Winslow; faţa inferioară vine în
raport cu capul pancreasului şi cu marele epiploon. Prima porţiune a duodenului are un
segment iniţial mobil, înconjurat de peritoneu, bulbul duodenal şi un segment postbulbar fix,
delimitat de artera gastro-duodenală. Prima ansă jejunală, care continuă unghiul duodeno-
jejunal, este situată pe flancul stâng al coloanei vertebrale. Spre deosebire de duoden, prezintă
deja un mezou care îi permite o mobilizare suficientă. Mezocolonul transvers leagă colonul
transvers de peretele abdominal posterior. Acesta se fixează pe colon la nivelul teniei
superioare. Rădăcina sa trece peste polul inferior al rinichiului drept, a doua porţiune a
duodenului, capul pancreasului, marginea anterioară a corpului pancreasului, faţa anterioară a
rinichiului stâng. Mezocolonul transvers conţine nervi, vase de sânge şi limfatice (artera colică
medie, arcada Riolan) şi închide în jos bursa omentală.

OBIECTIVE, PRINCIPII – Obiective – obţinerea unui stomac hiposecretor şi hipoacid;

păstrarea unui rezervor gastric; îndepărtarea leziunii ulceroase sau a altor leziuni benigne;
prevenirea recidivelor; restabilirea continuității digestive între bontul gastric și prima ansă
jejunală. Principii: • rezecţia gastrică face parte din intervenţiile care au caracter de radicalitate,
indicate pentru ulcerul gastric şi duodenal; • pentru a fi corectă rezecţia trebuie să cuprindă 2/3
distale din stomac întinzându-se spre dreapta până la zona fixă din prima porţiune a duodenului
şi spre stânga până la linia care uneşte locul în care coronara abordează stomacul pe mica
curbură şi locul de anastomoză dintre cele două artere gastro-epiplooice pe marea curbură; •
restabilirea continuităţii digestive se efectuează prin anastomoze gastro-jejunale. • de obicei,
rezecţia include şi ulcerul, rareori, acesta nu poate fi totuşi ridicat şi se lasă pe loc, rezecţia fiind
în aceste condiţii o rezecţie de “excludere”.

INDICAŢII ŞI CONTRAINDICAŢII – Indicaţii – 1. Ulcerul gastric și duodenal – Indicații

absolute: ulcer gastric şi duodenal calos perforat, ulcer gastric şi duodenal hemoragic, stenozele
gastrice şi piloro-duodenale ulceroase, ulcere vechi penetrante în organele vecine, care nu
răspund la tratament medical corect, ulcere de tip Zollinger-Ellisson. Indicații relative – ulcere
gastrice şi, mai rar, duodenale, care nu răspund la tratament medical antiulceros şi de eradicare
a Helicobacter pylori. Indicaţii speciale – ulcere duble gastrice sau duodenale, ulcere „în
oglindă”, ulcere restante, ulcere recidivate sau postoperatorii, fistule gastro-jejuno-colice după
GEA. 2. Tumori benigne – polipoza gastrică difuză, polipi multipli hemoragici sau cu suspiciune
de malignizare, fibrom, angiom gastric, schwannom gastric; 3. Leziuni traumatice sau
posttraumatice – rupturi gastrice, stenoze gastrice postcaustice cu esofag indemn.
Contraindicaţii – 1. Ulcer duodenal jos situat (genunchiul superior sau a II-a porțiune a
duodenului); 2. Diskinezie duodenală marcată; 3. Existența diverticulozei duodenale.
Contraindicații relative – 1. Ulcerul duodenal complicat cu periduodenită intensă și lumen
îngust; 2. Duoden congenital îngust.
 PREGĂTIREA PREOPERATORIE – Pregătirea preoperatorie este scurtă şi energică pentru
bolnavii operaţi în urgenţă cu ulcer complicat: • pentru ulcerul perforat sunt necesare
analgezice, sondă de aspiraţie şi reechilibrare hidroelectrolitică; • pentru ulcerele hemoragice
se impun reechilibrarea volemică, refacerea masei sangvine și asigurarea unei oxigenări corecte
concomitent cu tratamentul hemostatic și antiulceros parenteral; • bolnavii cu stenoză pilorică
necesită reechilibrare hidro-electrolitică, acido-bazică, volemică şi proteică. ANESTEZIA –
anestezia generală cu IOT, care asigură un confort chirurgical crescut şi siguranţă în
desfăşurarea intervenţiei. INSTRUMENTAR – comun – trusa pentru intervenţii abdominale mari
şi special format din pense coprostatice, pensa Lane-Thomas pentru anastomoza
gastrojejunală, staplere liniare, ace de sutură intestinală cu fire speciale, pense fine de disecţie,
aspirator. DISPOZITIVUL OPERATOR – Pacientul este în decubit dorsal, cu un sul sub baza
toracelui, cu membrele superioare în abducţie. Chirurgul stă la dreapta bolnavului cu un ajutor
în faţa sa şi cu al doilea ajutor în dreapta sa.

TEHNICA OPERATORIE – Rezecţia gastrică tip Reichel-Polya – este un montaj gastro-

jejunal T-L, pe toată lungimea tranșei gastrice, in anizoperistaltism, cu ansa scurtă,
transmezocolic, cu fixarea breșei mezocolice la stomac, în dublu plan, total și sero-musculo-
seros. Calea de abord – laparotomie mediană xifo-ombilicală. Explorarea leziunii și
reconfirmarea deciziei operatorii, ca și explorarea celorlalte viscere din abdomen. Eliberarea
stomacului – se începe cu eliberarea marii curburi gastrice, prin punerea în tensiune a
ligamentului gastro-colic, ajutorul exercitând o tracțiune delicată asupra colonului transvers. Se
pătrunde in cavitatea retrogastrică prin epiploonul gastro-colic, într-o zonă avasculară; din
aprope în aproape, cu ajutorul penselor și ligaturilor sau cu bisturiul electric, se secționează
epiploonul gastro-colic, cât mai aproape de stomac, pe toată zona care va fi interesată de
rezecție: până la nivelul duodenului și, respectiv, până la locul unde încep arcadele vasculare ale
marii curburi; locul se marchează cu un fir de reper. Eliberarea micii curburi, prin disocierea
micului epiploon, din aproape în aproape, în pediculi mici, eliberare desăvârșită prin ligatura și
secțiunea pediculului piloric și a celui coronarian (la nivelul unde acesta abordează mica
curbură); și acest punct se marchează cu fir de reper. În acest moment stomacul este eliberat
circumferențial, ceea ce permite aprecierea libertății feței posterioare a stomacului. Timpul
duodenal – folosind stomacul drept tractor, se eliberează fața posterioară și marginile DI, în
jumătatea sa proximală, ligaturând, pas cu pas, toate conexiunile acestuia, pe o distanță
convenabilă, care să asigure o sutură duodenală sigură. Câte un fir de reper plasat la nivelul
marginilor duodenale, marchează linia de secțiune duodenală. Se aplică o pensă dură pe stomac
pentru a împiedica revărsarea conținutului gastric, după care se secționeaza duodenul,
perpendicular pe axul organului, la jumătatea primei porțiuni; hemostaza pe tranșa duodenală
este rar necesară. Tranșa de secțiune dinspre stomac se acoperă cu un câmp mic și stomacul se
reintegrează în abdomenul superior, eliberând câmpul operator. După ce se controlează,
endoluminal, vizual sau palpator, poziția papilei oddiene și se apreciază distanța acesteia față
de linia de secțiune duodenală, se trece la sutura bontului duodenal, cu fire separate,
neresorbabile, în 8; firele de tracțiune se scot, se apreciază etanșeitatea suturii duodenale,
bontul se acoperă cu o compresă umedă și se abandonează. Rezectia gastrică propriu-zisă și
anastomoza gastro-jejunală – se desăvârșește eliberarea micii și marii curburi gastrice, apreciind
întinderea rezecției: pe mica curbură până la nivelul unde a. coronară abordează stomacul; pe
marea curbură până la nivelul unde încep arcadele vasculare. Realizarea breșei mezocolice: se
pune în evidență mezocolonul transvers, prin tracțiune moderată asupra colonului; prin
transiluminare se apreciază dispoziția vasculară și caracterul acestuia; se practica secțiunea
verticală a mezocolonuui, pe toată înălțimea acestuia, de la rădăcină până la inserția colică, în
zonă avasculară, în dreptul unghiului duodeno-jejunal. Marginea stângă a breșei mezocolice se
aduce la peretele posterior al stomacului, ceva mai sus de viitoarea anastomoză și se fixează cu
mai multe fire separate pe toată lățimea stomacului. Montajul gastro-jejunal – se repereaza
prima ansa jejnală, ușor de recunoscut după fixitatea dinspre unghiul duodeno-jejunal, se
apreciază mobilitatea, vascularizația acesteia și, prin breșa mezocolică, se ascensionează, în
spațiul supramezocolic. Fixarea ansei jejunale la bontul gastric implică: poziționarea în
anizoperistaltism a ansei – partea dinspre unghiul duodeno-jejunal la mica curbură se fixează cu
un punct de sutură; se are în vedere ca ansa aferentă să fie cât mai scurtă, astfel încât lungimea
acesteia, între unghiul duodeno-jejunal și anastomoză să nu fie mai mare de 3-5 cm; ansa
jejunală care participă la anastomoză, se poziționează pe întreaga lățime a stomacului și se
fixează cu un punct de sutură, la nivelul marii curburi. Planul sero-musculo-seros posterior se
realizează cu surjet continuu, neîntrerupt, cu fir subțire neresorbabil, între firele de colț, dinspre
marea spre mica curbură a stomacului. După aplicarea unor pense de coprostază elastice pe
stomac și pe jejun, se secționează peretele gastric posterior între cele 2 curburi și jejunul, pe
distanță corespunzătoare secțiunii gastrice, la 0,7-1 cm de planul sero-musculo-seros posterior.
Se realizează planul total posterior, respectiv sutura peretelui gastric posterior la marginea
stângă a secțiunii jejunale, dinspre marea spre mica curbură, cu surjet întrerupt de catgut
subțire. Se are grijă ca afrontarea mucoasă să fie bine realizată pe toată lungimea tranșei.
Secțiunea completă a peretelui gastric anterior permite ridicarea piesei de rezecție. Se reia firul
de catgut al planului total posterior și, de data aceasta dinspre mica spre marea curbură, se
realizează planul total anterior al anastomozei gastro-jejunale, care aduce peretele gastric
anterior la latura dreaptă a secțiunii jejunale, sutură cu caracter inversant, capătul firului,
legându-se de firul inițial al planului total. Se relaxează pensele de coprostază de pe stomac și
jejun; se verifică hemostaza și corectitudinea anastomozei; se realizează planul sero-musculo-
seros anterior, cu surjet continuu, neîntrerupt, continuând firul planului posterior. Odata
încheiată anastomoza, se pot aplica fire suplimentare și, mai ales, un fir de colț, spre mica
curbură, pentru a întări acest punct delicat al montajului. Se verifică lărgimea gurii de
anastomoză la polul dinspre marea curbură. Se reduce întregul montaj anastomotic sub colon și
se suturează marginea dreaptă a breșei mezocolice pe bontul gastric, astfel încât întreaga
anastomoză sa rămână în spațiul submezocolic. Controlul CP, toaleta peritoneală, drenajul și
refacerea peretelui abdominal încheie intervenția.

VARIANTE TEHNICE – Anastomozele gastro-jejunale dau posibilitatea executării a

numeroase variante tehnice referitoare la închiderea bontului duodenal, modul de realizare a
anastomozei gastro-jejunale. Închiderea bontului duodenal se poate efectua prin: sutură cu fire
separate, inversante, într-un singur plan; simpla înfundare într-o bursă, fără ligatură; ligatura cu
fir transfixiant de catgut și înfundarea în bursă seroasă; sutură și înfundarea într-un surjet de
catgut și un al II-lea plan sero-musculo-seros, cu fire separate de nylon; sutura înfundarea cu
un surjet pe pensă; sutură incompletă cu fistulă dirijată a bontului duodenal, situaţii rare, în
care bontul duodenal este precar şi există riscul apariţiei fistulei de bont. Variante tehnice ale
rezecţiei gastrice cu anastomoză gastro-jejunală:
• procedeul Hofmeister-Finsterer, în care anastomoza se realizează numai cu jumătatea
stângă a tranşei gastrice, jumătatea dreaptă fiind închisă cu fire separate sau cu surjet; este
indicată în stenozele pilorice cu stomac dilatat;
• procedeul Roux, în Y, în care se realizează o anastomoza gastro-jejunală T-L după
secţionarea primei anse jejunale la 20 cm de unghiul duodeno-jejunal şi implantarea capătului
proximal la 40 cm de anastomoza gastro-jejunală; trebuie însoţit de vagotomie tronculară
pentru a preveni ulcerul anastomotic;
• tehnica Billroth II în care se realizează sutura în totalitate a bontului gastric, iar ansa
jejunală se anastomozează cu peretele gastric anterior;
• procedeul precolic (Kronlein) este indicat în caz de mezocolon scurt, retractat, care nu
permite realizarea unei breşe mezocolice; presupune mobilizarea precolică a ansei jejunale
astfel încât ansa aferentă să nu fie nici prea scurtă, ca să comprime colonul, nici prea lungă,
situaţie în care este necesară o anastomoză Braun.
• rezecţia de excludere presupune lăsarea pe loc a ulcerului duodenal. Excluderea se
poate limita numai la ulcer, atunci când se execută secţiunea duodenului deasupra ulcerului sau
se limitează la excluderea pilorului când se secţionează stomacul deasupra pilorului. Se
însoţeşte obligatoriu de vagotomie tronculară şi de jupuirea mucoasei antro-pilorice şi a
mucoasei duodenale pe cel puţin 2 cm. Rezecţia de excludere a ulcerului este indicată în ulcerul
postbulbar jos situat, închiderea duodenului realizându-se în ţesut sănătos. Rezecţia de
excludere a pilorului este indicată în ulcerele caloase penetrante în pancreas, jos situate, cu
modificări inflamatorii importante şi în ulcerele cu fistulă coledoco-duodenală. În ulcerele
subcardiale se poate realiza o rezecţie în scară tip Pauchet, care ridică
leziunea, sau se lasă ulcerul pe loc practicându-se o rezecţie de excludere tip Kelling-Madlener.

INCIDENTE ŞI ACCIDENTE INTRAOPERATORII – leziuni ale pediculilor vasculari (coronar,

hepatic, splenic, colic), care apar în cursul disecţiei, prin deraparea unor ligaturi, cu apariţia
unor hematoame extensive; • leziunile CBP apar în caz de coledoc scurt congenital cu
implantare în prima porţiune a duodenului, coledoc scurtat prin evoluţia unui ulcer calos
postbulbar, în ulcerele penetrante în căile biliare, în fistulele coledoco-duodenale; leziunile CBP
apar în cursul disecţiei sau prin ligaturi transfixiante; recunoaşterea intraoperatorie a acestor
leziuni presupune sutura CBP, cu protezare pe tub Kehr sau executarea unei anastomoze bilio-
digestive în condiţii dificile, pe coledoc nedilatat; papila poate fi interesată în rezecţiile pentru
ulcer postbulbar calos, care retractă papila (coledoc scurtat), în ulcerele hemoragice
juxtapapilare în care se face hemostază in situ; acest accident grav impune o serie de tehnici
sofisticate pentru rezolvare; • excepţional, pot apare leziuni ale ficatului, colonului.

ÎNGRIJIRI ŞI COMPLICAŢII POSTOPERATORII – Îngrijiri postoperatorii presupun plasarea

unei sonde de aspiraţie gastrică până la reluarea tranzitului, reechilibrare hidroelectrolitică,
analgetice, reluarea treptată a alimentaţiei per os, mobilizare precoce, prevenirea complicaţiilor
pulmonare, monitorizarea drenajului şi suprimarea acestuia în funcţie de cantitate şi aspect.
Complicaţii – imediate, precoce şi tardive. Principala complicaţie imediată o constituie
hemoragia intraperitoneală prin deraparea unei ligaturi de pe un pedicul, de origine splenică
sau hemoragia digestivă cu origine, frecvent, pe gura de anastomoză; hemoragia gravă impune
reintervenţia pentru hemostază. Complicaţiile precoce sunt: dezunirile anastomotice, abcesele
subfrenice şi icterul mecanic. Dezunirile anastomotice survin mai rar în anastomozele gastro-
jejunale, jejunul oferind un mai bun material de anastomoză decât duodenul. Fistula de bont
duodenal este relativ frecventa și se manifestă prin pierderi biliare și bilio-pancreatice pe tubul
de dren, la 4-7 zile postoperator; are prognostic benign, având tendința la închidere spontană
sau sub tratament activ (perfuzie lentă cu acid lactic 4,7 % sau administrarea de Sandostatin).
Peritonitele generalizate survin prin poluare peritoneală intraoperatorie în cazul unor mici
dehiscențe de sutură care trec neobsevate. Abcesul subfrenic este cea mai frecvent întâlnită
formă de peritonită localizată având la origine o fistulă de bont sau o dehiscenţă anastomotică
şi impune reintervenţia. Icterul mecanic și fistulele biliare presupun o leziune biliară
nedescoperită intraoperator. Complicații tardive – ocluzii intestinale. SECHELE – „sindromul al
stomacului operat” care include: ulcerul recidivat postoperator; gastrita de bont, sindromul de
stomac mic, sindromul dumping, sindroamele de ansă aferentă și eferentă, sindroame
carențiale, refluxul gastroesofagian sau cancerul de bont gastric. REZULTATE, PROGNOSTIC –
Mortalitatea este mică (sub 1%), morbiditatea postoperatorie 5%, iar rezultatele sunt bune sau
foarte bune în 80% din cazuri. Prognosticul este favorabil.