Unitatea de învăţare: IX.

8
Legea atracţiei universale
„Dacă un măr cade pe sol, Luna de ce nu cade pe Pământ?”
„Un corp are aceeaşi greutate pe Terra ca şi pe Lună?”

Clasa: a IX-a.
Numărul orelor/lecţiilor: 4+1.
Conţinuturi repartizate: Legea atracţiei universale. Interacțiunea gravitațională. Legea atracţiei
universale a lui Newton. Greutatea ca forţă de atracţie universală. Câmpul gravitaţional. Intensitatea
câmpului gravitaţional. (Programa de fizică pentru clasa a IX-a/3458/09.03.2004).
Strategia didactică asociată unităţii de învăţare, bazată predominant pe investigaţia ştiinţifică1.
Structura unităţii de învăţare:

Secvenţele unităţii de Sarcini didactice dominante Obiective vizate în cadrul unității de

învăţare învățare
(etape ale investigaţiei ştiinţifice)
I. Evocare– Lecţia 1.
Anticipare Evaluarea iniţială a situaţiei de 1. Formularea întrebării de investigat şi
învăţare, stabilirea obiectivelor / avansarea unor ipoteze (răspunsuri)
formarea unei prime reprezentări a alternative; proiectarea investigaţiei;
situaţiei de rezolvat;
II. Explorare– Lecţia 2.
Experimentare Dezvoltarea strategiilor cognitive 2. Colectarea probelor necesare testării
(de abordare a situaţiilor-problemă, a explicaţiilor posibile, analizarea şi
sarcinilor); interpretarea informaţiilor, formularea
unor concluzii preliminare (parţiale);
III. Reflecţie– Lecţia 3.
Explicare Elaborarea/enunţarea noilor 3. Sinteza datelor şi propunerea unei
cunoştinţe (definiţii, generalizări); explicaţii (generalizări);

IV. Aplicare–Transfer Lecţia 4. 4. Includerea altor informaţii, situaţii,

Sistematizarea şi consolidarea noilorcazuri particulare, extinderea sferei noilor
cunoştinţe; Dezvoltarea atitudinilor, acunoştinţe; comunicarea rezultatelor;
percepţiei valorilor. Evaluarea
rezultatelor învăţării. 5. Valorificarea noilor cunoştinţe
(concepte, proceduri, procese şi strategii
cognitive; valori şi limite).

Mijloace de învățământ : computer, videoproiector , imprimantă, fişe de lucru pentru elevi, tablă
magnetică, calculatoare pentru operaţii simple, manuale şi alte resurse cu informaţii vizând tema, bile de
diferite dimensiuni şi mase, cu inel de atârnare, aţă, tijă verticală – suport, bile de ping-pong (plină, goală),
plastilină.
O privire de ansamblu asupra strategiei didactice: succesiunea lecţiilor corespunde etapelor investigaţiei
ştiinţifice declanşate în clasă pentru a răspunde la întrebarea: „Dacă un măr cade pe sol, Luna de ce nu cade
pe Pământ?”. Strategia abordării problemei este proactivă: elevii sunt stimulaţi să descopere „ceea ce se
cere” (concepte ca greutate, forţă de atracţie, câmp gravitaţional, intensitate a câmpului gravitaţional,
generalizări de genul: legea atracţiei universale), plecând de la „ceea ce se dă”: observarea şi înţelegerea
mişcării corpurilor în apropierea Pământului.

1
Strategia didactică aferentă fiecărei lecţii va fi completată cu alte metode, procedee şi tehnici de predare-
învăţare (tradiţionale sau moderne), selectate de către fiecare profesor în funcţie de diverse variabile ale contextului
educaţional
1
 De asemenea, pe parcursul lecţiilor şi la finalul acestora (aprox. 10 min.) elevii sunt implicaţi în
realizarea unor momente de feedback metacognitiv, necesare anticipării sarcinilor (competenţelor de însuşit)
şi proiectării lecţiilor următoare.
Printre tehnicile recomandate de includere a feedback-ului metacognitiv în cadrul lecţiilor sunt: Harta
„Ştiu. Vreau să ştiu. Am învăţat” și ”Eseul de 5 minute”.
În funcţie de specificul lecţiilor, pot fi folosite şi alte instrumente de evaluare formativă, potrivit
inventarului de sugestii de evaluare.2

I. Evocare–Anticipare
Ce ştiu sau cred eu despre asta?

Lecţia 1. Confruntarea cu afirmaţia/întrebarea de investigat.

„Dacă un măr cade pe sol, Luna de ce nu cade pe Pământ?”

În această lecţie, au loc următoarele procese: i) precizarea scopului urmărit (găsirea unor răspunsuri la
întrebarea de investigat); ii) identificarea procedurilor care trebuie imaginate pentru acesta (controlul
variabilelor); iii) proiectarea demersului de rezolvare (stabilirea etapelor, a mijloacelor, anticiparea riscurilor,
integrarea constrângerilor care apar).
În acest scop se desfăşoară următoarele activităţi (variantă de abordare):
Activitatea 1 (Prelegere interactivă – 20 min.)
- profesorul prezintă un istoric consistent ilustrat al evoluţiei concepţiilor despre Sistemul Solar
(geocentrică şi heliocentrică), despre forma Pământului (de la formă plată la formă aproximativ sferică –
geoid) şi despre rezultatele cercetărilor lui J. Keppler cu privire la mişcarea planetelor din Sistemul Solar;
Elevii:
Activitatea 2 (Brainstorming în grup – 5 min.)
- observă imaginea Pământului privit din Cosmos şi se confruntă cu întrebarea: „De ce apa mărilor şi
oceanelor nu cade de pe Pământ, deşi, dacă în laborator turnăm apă peste un corp sferic, aceasta cade pe
sol?” (conflict cognitiv);
- formulează răspunsuri (ipoteze, explicaţii) la întrebarea de investigat, de exemplu: „Toate corpurile
cad spre Pământ”, „Aruncate în sus, toate corpurile cad în jos!”, „Dacă aruncăm un corp oblic, el cade tot în
jos!”, „Dacă îl aruncăm cu viteză mai mare, mai revine?”, „Toate corpurile cad datorită greutăţii lor. Luna
are greutate?”, „Pământul «atrage» corpurile din jurul lui?” etc.;
Activitatea 3 (Investigaţie în grup – 15 min.)
- evaluează ipotezele: „Sunt plauzibile?”; „Sunt testabile?” etc.;
- reformulează ipotezele ca enunţuri bine definite, testabile, în funcţie de variabile (proprietăţi) precum:
greutatea, acceleraţia gravitaţională, noţiunile „sus” şi „jos” relative la diferite coordonate de pe Terra,
observate din Cosmos;
- verifică experimental dacă două corpuri din laborator se atrag şi ele, aşa cum Pământul atrage orice
corp din apropierea lui (pendule gravitaţionale realizate cu diferite bile) şi comunică rezultatele.
Evaluarea de la finalul lecţiei (10 min.)

II. Explorare–Experimentare
Cum se potriveşte această informaţie cu ceea ce ştiu sau cred eu despre ea?

Lecţia 2. Explorarea soluţiilor posibile, colectarea/însuşirea informaţiilor necesare.

„Un corp dat ajunge mai repede pe sol decât unul mai uşor, căzând de la aceeaşi înălţime?”
„Cu ce viteză trebuie să arunc un corp astfel încât să nu mai cadă pe sol?”

2
Aceste precizări sunt valabile pentru finalul fiecărei lectii din unitate; excepție face ultima lecție.
2
 În această lecţie, întrebarea rămâne aceeaşi: „Dacă un măr cade pe sol, Luna de ce nu cade pe
Pământ?”– dacă eliberăm diferite corpuri de la aceeaşi înălţime, ele cad la fel pe sol (în acelaşi timp)?
(conflict cognitiv). Elevii vor încerca să obţină caracteristici constante în timpul mişcării corpurilor (efectul),
modificând forma, masa, natura materialelor din care sunt făcute corpurile eliberate din repaus sau aruncate
orizontal şi analizând în ce fel modificările sunt eficiente pentru elementul constant determinat.
Elevii sunt stimulaţi (variantă de abordare):
Activitatea 1 (Interviul în perechi – 5 min.)
- să evoce dificultăţi şi reuşite ale activităţilor/experienţelor anterioare (în clasă, în afara orelor de clasă,
teme efectuate acasă), respectiv constatări de genul: toate corpurile cad la fel de la aceeaşi înălţime,
indiferent de natură, masă şi dimensiuni;
Activitatea 2 (Investigaţie în grup – 35 min.)
- să exploreze factorii care ar putea influenţa căderea corpurilor (de exemplu frecarea cu aerul) atât la
căderea liberă, cât şi la aruncarea orizontală de la acelaşi nivel;
- să elimine aceşti factori prin metode adecvate (de exemplu, să observe evoluţia a două bile de tenis
identice ca formă şi dimensiuni, dar una plină cu un material iar cealaltă goală, sau să lase să cadă una, două,
trei bile din plastilină, mai întâi separat, apoi alipite);
- să măsoare masele corpurilor cu un cântar şi greutăţile lor cu un dinamometru, să calculeze raportul
dintre valorile obţinute şi să înregistreze datele obţinute într-un tabel;
- să formuleze concluzii parţiale sau preliminare, de exemplu: a) „toate corpurile cad spre Pământ”;
b) „toate corpurile au greutate, deci cad spre Pământ deoarece sunt atrase de acesta cu o forţă, denumită
greutate”; c) „deşi corpurile au greutăţi diferite, respectiv mase diferite, toate cad la fel de la acelaşi nivel
faţă de sol, dacă frecările sunt neglijabile” etc. – şi să comunice rezultatele.
Evaluarea de la finalul lecţiei (10 min.)

III. Reflecţie–Explicare
Cum sunt afectate convingerile mele de aceste idei?

Lecţia 3. Sinteza datelor colectate şi propunerea unei explicaţii.

Legea atracţiei universale a lui Newton

În această lecţie, elevii, plecând de la sinteza datelor colectate în etapa de Explorare, descoperă aspecte
comune (sau „constante”) ale fenomenelor observate disting pattern-uri (relaţii existente) între datele
colectate. Activitatea elevilor este îndrumată către sinteza datelor şi formularea unor generalizări.
În acest scop, profesorul (variantă de abordare):
Activitatea 1 (Prelegere interactivă – 15 min.)
- cere elevilor să comunice rezultatele investigaţiei din ora precedentă şi să observe ca regulă că
raportul G/m este acelaşi pentru orice corp;
- prezintă cercetările efectuate de I. Newton cu privire la transmiterea interacţiunii la distanţă între
corpuri care au masă (legea atracţiei universale) şi conceptul de câmp gravitaţional (ce are ca sursă sisteme
fizice care au masă);
- stabileşte împreună cu elevii că greutatea este în acelaşi timp şi forţa din legea lui Newton:
Mm
FK 2 mg;
r
- defineşte constanta gravitaţiei universale, intensitatea câmpului gravitaţional (Γ= F/m), liniile de câmp,
câmp radial (central), câmp uniform;
Se cere elevilor:
Activitatea 2 (Investigaţie în grup – 20 min.)
- să exprime enunţuri generale legate de proprietățile câmpului gravitațional, de exemplu:
(1) intensitatea câmpului gravitaţional într-un punct dat este aceeaşi (nu se modifică în timp);
(2) câmpul gravitaţional în apropierea solului terestru este aproximativ uniform;
(3) intensitatea câmpului gravitaţional scade cu pătratul distanţei faţă de sursa câmpului;
- să calculeze forţa de atracţie dintre Pământ şi Lună şi dintre doi elevi din clasă (de exemplu) şi să
observe că această forţă este neglijabilă pentru corpurile cu mase relativ mici;
3
 - să reprezinte liniile de câmp gravitaţional pentru Pământ – considerat punct material la scară cosmică;
- să plaseze Luna (ca punct material) pe acest desen şi să observe că intensitatea câmpului gravitaţional
terestru în punctul în care se află Luna este sensibil mai mică decât în apropierea Pământului (justificată de
distanţa faţă de Pământ, dar şi de numărul de linii de câmp din unitatea de suprafață);
- să observe că Luna se deplasează în jurul Terrei şi să explice de ce Luna nu cade pe Pământ;
- să comunice rezultatele;
Activitatea 3 (Gândiţi, lucraţi în perechi, comunicaţi – 5 min.)
- să stabilească semnificaţia dublă g – Γ, să explice relevanţa practică (de exemplu calcularea masei
Pământului);
- să reformuleze concluziile anterioare: acceleraţia gravitaţională g este practic constantă la suprafaţa
solului deoarece câmpul gravitaţional este uniform (are liniile paralele şi echidistante);
- să evalueze explicaţiile propuse: „Ce concluzii păstrăm, ce concluzii eliminăm?”; „Este această
explicaţie/soluţie mai bună decât alta?”; „Ce explicaţii nu sunt încă susţinute de probe?”; „Ce soluţie mai
bună am putea adopta?” etc.
Evaluarea de la finalul lecţiei (10 min.)

IV. Aplicare–Transfer
Ce convingeri îmi oferă această informaţie?
Ce anume pot face în alt fel, acum când deţin această informaţie?

Lecţia 4. Includerea altor cazuri particulare, extinderea sferei noilor cunoştinţe.

Valorificarea noilor cunoştinţe.

„Un corp are aceeaşi greutate pe Terra ca şi pe Lună?”

În lecţia a patra, atenţia elevilor se va concentra asupra consolidării conceptelor obţinute (legea atracţiei
universale, dependenţa forţei de masele corpurilor, de distanţa dintre ele, caracterul atractiv al forţei) în
lumina a noi probe, relativ similare celor deja experimentate (evocate). Este momentul unei „priviri sceptice”
asupra conceptelor definite, prin confruntarea cu noi situaţii/probe, pentru a distinge limitele de aplicare ale
conceptelor definite, de exemplu interacţiunea între corpuri neomogene, câmpul gravitaţional în cavităţi, în
centrul unei planete etc. În etapa de Aplicare, plecând de la enunţuri generale cum sunt expresia forţei de
atracţie gravitaţională, constanta gravitaţiei universale („Dacă…”), elevii trebuie să ajungă la exemple
particulare ale acestora („Atunci…”).
Ca urmare, elevii vor fi stimulaţi (variantă de abordare):
Activitatea 1 (Investigaţie în grup – 15 min.)
- să rezolve probleme şi să comunice rezultatele obţinute, de tipul:
(1) calculul forţei de atracţie gravitaţională dintre diferite corpuri, inclusiv corpuri cosmice;
(2) calculul coordonatelor unui punct în care intensitatea câmpului gravitaţional creat de două corpuri
cosmice este nul;
În continuare, elevii sunt confruntaţi cu modele de cunoaştere (relaţii conceptuale, scheme procedurale)
mai flexibile, mai eficiente, prin testarea, extinderea şi consolidarea explicaţiilor anterioare în situaţii noi.
Elevii fac încercări de aplicare a cunoştinţelor în situaţii inedite, observând şi analizând reuşitele parţiale ca
reprezentări succesive ale scopului vizat.
Astfel, organizaţi pe grupe (fiecare grupă având distribuită una din sarcinile de învățare de mai jos),
elevii vor fi stimulaţi să rezolve probleme de tipul:
Activitatea 2 (Investigaţie în grup – 15 min.)
- să reprezinte grafic (calitativ) forţa de atracţie rezultantă asupra unui vehicul spaţial în drumul lui de
la suprafaţa Pământului până la Lună;
- să calculeze acceleraţia gravitaţională la nivelul Lunii şi al planetei Marte şi să evalueze cât ar măsura
săritura unui atlet, dacă pe Pământ acesta sare 2 metri în înălţime şi 6 metri în lungime;
- să descrie poziţionarea planetelor din Sistemul Solar şi a sateliţilor lor, utilizând o hartă
corespunzătoare;
- să explice calitativ deplasarea sateliţilor artificiali ai Pământului, a cometelor şi a meteoriţilor prin
Sistemul Solar;
4
 Activitatea 3 (Turul galeriei – 12 min.)
- să prezinte rezultatele investigaţiei în maniere diverse (eseu literar şi plastic, poster, prezentări
multimedia etc.), apoi să expună / să prezinte produsele realizate.

La finalul unităţii de învăţare (8 min.) elevii sunt implicaţi în realizarea unor momente de feedback
metacognitiv, necesare evaluării sarcinilor urmărite/ realizate pe parcursul întregii unităţi de învăţare.
În acest scop, pe lângă Harta „Ştiu. Vreau să ştiu. Am învăţat”sau ”Eseul de 5 minute”, pot fi folosite
şi alte instrumente de evaluare formativă, potrivit inventarului de sugestii de evaluare.

Pentru evaluarea finală (1 oră), pot fi folosite o serie de instrumente de evaluare cu caracter sumativ,
prezente în inventarul de sugestii de evaluare.

Bibliografie

1. Merleau-Ponty, J., Cosmologia secolului XX, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978.

Resurse – vizionare de filme („The power of ten”, „Sistemul Solar”, „Isaac Newton”).

Anexă
Competenţele specifice ale programei şcolare pentru clasa a IX-a/3458/9.03.2004,
repartizate pe secvenţele unităţii de învăţare

Secvențele unității de învățare Competenţele specifice ale programei şcolare

Secvenţa I. Evocare–Anticipare  Evidenţierea faptului că toate corpurile din Univers se

atrag cu o forţă care depinde de masele corpurilor și de
distanţa dintre ele;
 Interpretarea greutăţii ca forţă de atracţie universală
manifestată în vecinătatea Pământului;

Secvenţa II. Explorare–Experimentare  Evidenţierea faptului că toate corpurile din Univers se

atrag cu o forţă care depinde de masele corpurilor și de
distanţa dintre ele;
 Interpretarea greutăţii ca forţă de atracţie universală
manifestată în vecinătatea Pământului;
 Evidențierea faptului că interacţiunea gravitaţională se
transmite prin câmp*;

Secvenţa III. Reflecţie–Explicare  Evidenţierea faptului că toate corpurile din Univers se

Secvenţa IV. Aplicare–Transfer
atrag cu o forţă care depinde de masele corpurilor și de
distanţa dintre ele;
 Evidențierea faptului că interacţiunea gravitaţională se
transmite prin câmp*;
 Interpretarea acceleraţiei gravitaţionale ca intensitate a
câmpului gravitaţional*;
 Evidenţierea faptului că toate corpurile din Univers se
atrag cu o forţă care depinde de masele corpurilor și de
distanţa dintre ele.