UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

GEORGETA - IOANA GHEORGHE

TEORIA ACTIVITATILOR MOTRICE

CUV�NT INTRODUCTIV

Lucrarea TEORIA ACTIVITATILOR MOTRICE �si propune sa

abordeze problemele fundamentale ale domeniului: principalele
concepte, idei si obiective ale motricitatii si activitatii de educatie
fizica si sportiva.

�n Capitolul I, este prezentat conceptul de motricitate si

elementele de structura ale acesteia. �n Capitolul al II-lea, sunt
abordate notiunile de baza ale Stiintei activitatilor motrice si ale
teoriilor cate �nsotesc stiintific educatia fizica si sportul. �n cel de-al
III-lea capitol, sunt abordate educatia fizica si sportiva, la v�rste
diferite. Capitolul al IV-lea. abordeaza capacitatea motrica din
punctul de vedere al �ntregii tematici specifice si problema �nvatarii
motrice, precum li conditiile care �nsotesc realizarea unui scop sau a
unei sarcini.

Lucrarea se adreseaza at�t studentilor de la facultatile de

profil, c�t si diverselor categorii de profesori de educatie fizica si
specialistilor din domeniul sportului de performanta sau al sportului
pentru toti.

�ntruc�t, �n cadrul cartii, unele probleme au fost doar enuntate,

pentru aprofundare sugeram sa se apeleze si la studiul lucrarilor de
specialitate pe astfel de teme. �n acest sens, recomandam
consultarea bibliografiei selective.

Autorul
CAPITOLUL I

MOTRICITATEA � DELIMITARI CONCEPTUALE

1.1. Miscarea - forma de manifestare a materiei vii

�n univers totul este supus miscarii; galaxiile, plantele si

tot ce exista pe pam�nt, materie vie si nevie. Miscarea observabila
direct este o proprietate a materiei vii, astfel omul ca forma de
existenta a materiei vii, este caracterizat si de miscare. El se misca
deplas�ndu-se �n spatiu, segmentele corpului se misca, unele �n
raport cu altele si cu diferite puncte din mediu, se misca celulele,
atomii, particulele elementare. Putem spune ca at�t macrocosmosul
c�t si microcosmosul sunt caracterizate de miscare (A.Dragnea,
A.Bota,1999, p.7)

Miscarea este una din manifestarile fundamentale ale

vietii. Problema miscarii, a raportului ei cu existenta a capatat solutii
diferite �n functie de nivelul cunoasterii stiintifice.

Conceptia moderna asupra miscarii releva ca aceasta nu

este nici lucru, nici proprietate a lucrului, ci reprezinta o stare.
Aceasta idee apare definitiva la �nceputul secolului XX c�nd, o dala
cu aparitia mecanicii cuantice, termenul "miscare" se suprapune
gradual cu acela de stare.

Contrar miscarilor pasive ale moleculelor din materia nevie, legate

de agitatia termica si care se desfasoara absolut la �nt�mplare (cu
consum de energie cinetica), miscarea biologica (la scara celulara)
este asociata functionarii unor mecanisme de mare tinete si
complexitate. Odata cu descoperirea rolului fundamental al ATP �n
contractia fibrei musculare striate, s-a conturat tot mai mult ideea ca
aceasta molecula este responsabila de furnizarea energiei in toate
sistemele care conduc la producerea miscarii in toate celulele vii.

La nivel biologic, se pot descrie numeroase tipuri de

activitati mecanice (miscari) si anume:
- accelerarea schimburilor metabolice �n timpul
curentilor
citoplasmatici;

- deplasarea si separarea cromozomilor �n timpul

diviziunii milotice (celulare);
- deplasarea celulelor prin miscari amihoide;
- miscari ciliare si flagelare, proprii diferitelor tesuturi si
organe;
- locomotia prin contractia muschilor striati.

In plan analitic, mecanismele miscarii la organismele

superioare, ca si factorii susceptibili de a declansa, fr�na (inhiba) si
regla miscarea, trebuie studiate prin tehnici variate, de la cele ale
biochimici moleculare, p�na la cele ale psihologiei.

Miscarea are ca forme particulare: miscarea fizica cu

diversele ei modalitati de manifestare: mecanica cuanticei si cea
subcuantica unde sunt implicate c�mpuri, particule elementare,
transformari nucleare ele; miscarea chimica (asocierea si disocierea
atomilor) care se complica prin interactiunea intre molecule form�nd
elementele macromoleculare p�na la componentele ce dau nastere
vietii; miscarea biologica specifica materiei vii care se bazeaza pe
miscarea fizica si cea chimica fara a se reduce la acestea; miscarea
constiintei , caracteristica spiritului superior dezvoltat, ce implica
fenomene si procese psihice proprii numai omului; miscarea sociala
cea mai complexa forma de miscare. Ea este conditionata de toate
celelalte forme de miscare si se manifesta prin procese si activitati
economice, tehnice, social -politice care includ si problematica
constiintei umane (Ion B�tlan citat de A.Dragnea, A.Bota,1999,
p.10).
Forme de miscare � simple - mecanica;

- fizica;

- chimica;

� complexe -biologica;

- psihica (spirituala);

- sociala;

- cibernetica (miscarea
informatiei); -
cosmica.

1.2. Motricitatea � concept si elemente de structura

Se considera ca un element important al demersului

stiintific �l reprezinta definirea clara a conceptelor si termenilor
utilizati, prin reunirea sintetica a principalelor puncte de vedere din
literatura de specialitate (A.Dragnea).

Conceptul de motricitate nu se poate studia �n afara

conceptului de miscare, �n general, miscare biologica, �n special.
Av�nd provenienta latina "movere", miscarea reprezinta o iesire din
starea de imobilitate, stabilitate, o schimbare a pozitiei corpului �n
spatiu, �n raport cu unele repere fixe.

�n sens mai larg, miscarea �nglobeaza toate schimbarile

si procesele (transformarile) care au loc �n organism.

Conceptul de motricitate este definit ca o �nsusire a

fiintei umane �nnascuta si dob�ndita de a reactiona cu ajutorul
aparatului locomotor la stimuli externi si interni, sub forma unei
miscari (S.F.Todea,1999).

La baza conceptului de motricitate stau o serie de

factori neuro-endocrino-musculari si metabolici care conditioneaza
deplasarea �n spatiu a corpului uman sau a segmentelor sale.

�n Dictionarul explicliv al limbii rom�ne, motricitatea

este o "capacitate a activitatii nervoase superioare de a trece rapid
de la un proces de excitatie la altul, de la un stereotip dinamic la
altul".

O alta definitie considera motricitatea ca "ansamblu al

functiilor fiziologice care asigura miscarea la oameni si animale"
(Le Petit Larouse, Kd. Larouse; Paris, 1994).

Motricitatea reuneste totalitatea actelor motrice

efectuate pentru �ntretinerea relatiilor cu mediul natural sau social,
inclusiv prin efectuarea deprinderilor specifice ramurilor sportive.
Este vorba de actele motrice realizate prin contractia muschilor
scheletici (A.Dragnea, A.Bota,1999, p.33).

Pentru a analiza motricitatea este necesar ca ea sa fie

studiata �n functie de complexitatea continutului si a formei
miscarilor.

Miscarea umana poate fi analizata �n scop didactic �n

secventele sale componente, actul, actiunea si activitatea motrica.

. Actul motric este elementul de baza al oricarei

miscari, efectuat �n scopul adaptarii imediate sau al construirii de
actiuni motrice. Acesta se prezinta ca act reflex, instinctual
(A.Dragnea, A.Bota,1999, p.35). �Un fapt simplu de comportare
realizat prin muschii scheletici �n vederea obtinerii unui efect
elementar de adaptare sau construire a unei actiuni motrice�.

Un act motric poate fi: voluntar, reflex, instinctual si

automatizat. Exercitiul fizic este un act motric special (S.F.Todea,
1999).

. Actiunea motrica reprezinta un sistem de acte

motrice prin care se atinge un scop imediat, unic sau integrat �ntr-o
activitate motrica. Actiunea este determinata de integrarea factorilor
energetici, cinematici si cognitivi ai miscarii. Actiunea motrica are �n
acelasi timp caracteristici de constanta (aptitudinea de a realiza o
anumita sarcina molrica �n repetate r�nduri, de exemplu, scrisul) si
caracteristici de unicitate (miscarea nu se repeta niciodata identic, ci
exista mici variatii ale ei) (A.Dragnea, A.Bota,1999, p.35).

�Ansamblul de acte motrice astfel structurate �nc�t

realizeaza un tot unitar �n scopul realizarii unor sarcini imediate care
pot fi izolate sau �nglobate �n cadrul unei activitati motrice�.

Actiunea motrica e o deprindere, av�nd un mecanism

precis. De exemplu: un exercitiu acrobatic, de echilibru, mersul,
alergarea, saritura, aruncarea etc. sunt actiuni motrice care au efecte
imediate �n urma executarii lor, dar pot fi si �nglobate �ntr-o suita de
efecte se obtin �n urma unei activitati motrice, �n cazul nostru,
procesul de educatie fizica si sportiva (S.F.Todea, 1999).

. Activitatea motrica - nivelul ierarhic superior -

exprima un ansamblu de actiuni motrice articulate sistemic pe baza
unor idei, reguli, forme organizatorice, av�nd drept rezultanta
adaptarea complexa a organismului, pe termen lung
(A.Dragnea, A.Bota,1999, p.35).

�Ansamblul de actiuni motrice �ncadrate �ntr-un

sistem de idei, reguli si forme de organizare �n vederea obtinerii unui
efect complex de adaptare a organismului si de perfectionare a
dinamicii acestuia. Ea este folosita si ca �o expresie care
caracterizeaza numai acele exercitii fizice care se gasesc �ntr-o
anumita interrelatie sau structura si care se aplica dupa anumite
reguli si cu anumit scop�. (S.F.Todea, 1999).

1.3. Alti termeni, alte notiuni importante

1.3.1 Dezvoltarea fizica

Definitie: �Nivelul calitativ al indicilor morfologici (somatici)

ai individului, rezultat cumulativ al factorilor ereditari si de mediu
natural si predominant social �n care practicarea exercitiilor fizice are
un rol �nsemnat�. (Terminologia educatiei fizice si sportului, Editura
Stadion, Bucuresti, 1978)

Dezvoltarea fizica armonioasa presupune o crestere corecta a

indicilor morfologici (somatici sau antropometrici) si a celor
functionali (calitativi), precum si a celor care asigura o
proportionalitate optima identica cu valorile unui organism sanatos.

�n procesul de dezvoltare, de crestere normala (ontogeneza),

asa cum vom vedea, individul se dezvolta si fizic. Ca urmare a
practicarii educatiei fizice si a sportului cresterea poate fi influentata
�n mai mare masura. Tocmai de aceea una dintre finalitatile activitatii
de educatie fizica si sportiva este �dezvoltarea fizica corecta si
armonioasa (si echilibrata)�. Aceasta se realizeaza cu ajutorul unor
obiective medii si speciale (operationale), a unor metode specifice,
de mare importanta si eficienta, ce asigura cresterea corecta si
armonioasa a organismului individului.

Dezvoltarea fizica nu trebuie identificata cu �pregatirea fizica�

sau cu �conditia fizica�, ori asociata cu �dezvoltarea calitatilor
motrice�.

Dezvoltarea fizica este rezultatul practicarii exercitiilor fizice,

av�nd ca rezultat realizarea unor indici morfologici (somatici) si
functionali calitativi si proportionali si care asigura dezvoltarea fizica
corecta si armonioasa.

�n mod concret, prin dezvoltarea fizica armonioasa se

urmareste:

� cresterea si dezvoltarea normala a organismului;

� evolutia normala a indicilor morfologici (somatici), care se

observa vizual sau se obtin prin masuratori.(S.F.Todea, 1999)

A. Observarea vizuala externa a corpului

Prin aceasta metoda, se poate cunoaste dezvoltarea fizica a

corpului omenesc, precum si depistarea deficientelor fizice.

Se realizeaza prin asa-cunoscutul examen somatoscopic, prin

care se poate observa:

a. �n plan frontal � privit corpul omenesc din fata

Linia capului si g�tului trebuie sa fie �n prelungirea axei

mediane a corpului. Umerii trebuie sa se afle pe aceeasi linie, iar
bratele sa cada liber pe l�nga corp. Abdomenul �n prelungirea liniei
toracelui, jumatatea dreapta si st�nga a trunchiului sa fie egale si
simetrice. Linia bazinului � �ntre cele doua creste liliace � sa fie
paralela cu cea a umerilor si a solului.

Membrele inferioare sa fie egale ca lungime, grosime, forma

si dispunere.

b. �n plan sagital � privit corpul omenesc din profil

Axa corpului sa urmareasca linia imaginara care urca de la

v�rful maleolei peroniene, prin mijlocul fetei externe a genunchiului,
marele trohanter, acromion si mastoida. Aceasta axa este usor oblic
�nainte. Coloana verticala sa aiba curburile: cervicala cu convexitatea
anterior; curbura toracala cu convexitatea posterior si curbura
lombara cu convexitatea anterior.
Bazinul sa prezinte o �nclinare a axului de 40-450, av�nd limite
de variatie �ntre 30-600.

Membrele inferioare drepte sau foarte putin �nclinate �nainte.

Laba piciorului sa aiba bolta planatara astfel �nc�t sa permita sa se
faca contactul pe sol al talpii pe treimea anterioara a acesteia,
marginea externa si calc�i.

c. Corpul omenesc privit din spate.

Linia verticala a coloanei verticale (reliefata de apofizele

vertebrelor) sa prezinte simetria liniei umerilor si bazinului si
paralelismului �ntre ele. Omoplatii simetric dispusi si lipiti de cutia
toracica.

Observarea vizuala permite, totodata, si depistarea abaterilor de

la o atitudine corecta a corpului. Aceste abateri pot fi (dupa
P.Dragomir, citat de S.F.Todea, 1999):

Atitudinea globala cifotica;

Atitudinea globala lordotica;

Atitudinea asimetrica;

Atitudinea plan rigida;

La nivelul trunchiului privit global:

� trunchi slab dezvoltat, cu o musculatura f. slab

dezvoltata;

� �ncurbarile cifotice, lordotice, scoliotice;

� translatia si torsiunea fata de bazin.

La nivelul g�tului:

� �nclinarea exagerata �nainte (�g�t de lebada�, �g�t

lordotic�);

� �nclinare laterala (�g�t scoliotic�);

� rasucire spre dreapta sau st�nga (g�t torsionat �torticolis)

concretizat si de relieful asimetric al muschilor steno-
cleido-mestoidieni si trapez).

La nivelul toracelui:

� torace plat (cu diametrul antero-posterior f. mic);

� torace �nfundat (cu sternul �nfundat);

� torace cilindric (fara diferente �ntre dimensiunile

bazelor);

� torace conic (cu baza inferioara lata si cea superioara

�ngustata);

� torace asimetric (�n functie de asimetria claviculelor);

� torace strangulat (atrofia muschilor si �nfundarea

spatiilor intercostale).

La nivelul abdomeniului:

� abdomen cu peretele muscular moale;

� abdomen dilatat, balonat sau proeminent;

� abdomen gras sau cu depozite adipoase.

La nivelul spatelui:

� spate rotund (accentuarea curburii toracice si diminuarea

curburii lombare);

� spate plan (aproape drept, fara curburi);

� spate cifotic (accentuarea curburii toracice);

� spate lordotic (accentuarea curburii lombare);

� spate scoliotic (curbura laterala a coloanei vertebrale);

spate cifo-lordotic si cifo-scoliotic).

La nivelul membrelor superioare:

� atrofii partiale si globale; asimetrii si inegalitatii;

deformatii si sechele rahitice sau traumatice.

La nivelul omoplatilor:

� omoplati cobor�ti;

� omoplati apropiati de coloana;

� omoplati desprinsi de torace;

� omoplati basculati �n sus si �n afara;

� omoplati asimetrici.

La nivelul umerilor:

� umeri cobor�ti, �ngusti, �naltati, asimetrici, adusi �n fata

sau �mpinsi �napoi.

La nivelul bazinului:
� bazin translat spre dreapta sau st�nga;

� bazin denivelat sau �nclinat lateral;

� bazin torsionat fata de trunchi.

La nivelul membrelor inferioare:

� asimetrice �n lungime sau grosime;

� curbate spre interior (picioare �n vlag);

� curbate spre �n afara (picioare �n var);

� curbate spre �napoi (picioare �n hiperextensie).

La nivelul labei piciorului:

� �n vlag (cu sprijin predominant pe marginea interna);

� cu v�rful piciorului orientat spre interior;

� bolta planetara cazuta.

B. Examenul antropometric

Consta �n efectuarea de masuratori asupra corpului omenesc

obtin�ndu-se valori de lungime, grosime, latime, volum, masa.
Aceste date ale corpului pot fi globale sau �n ansamblu, ori ale
diferitelor sale segmente.

�n mod frecvent, se masoara �n centimetri (cm):

� Statura (�naltimea);

� Lungimea bustului;

� Greutatea (�n kilograme);

� Lungimea membrelor superioare;

� Anvergura;

� Perimetrul toracic;

� Elasticitatea toracica;

� Perimetrul bratelor si antebratelor;

� Diametrele biacromiale, toracic transvers, bitrohanterian,

si toracic antero-posterior;

� Plica;

� Lungimea membrelor inferioare;

� Perimetrele coapselor si gambelor.

1.3.2. Cultura fizica

�n diverse tari, Cultura fizica este considerata o componenta a

culturii universale. Ea sintetizeaza valorile spirituale si materiale (ce
vizeaza categoriile domeniului, cadrul normativ, institutiile specifice,
latura materiala etc.).

�n sfera Culturii fizice sunt incluse at�t cunostintele teoretice,

c�t si achizitiile practice.
Notiuniea de Cultura fizica este utilizata pentru a nominaliza
efectele generale ale aplicarii concentrice a tuturor elementelor care
�i compun sfera.

Stiinta educatiei fizice si sportului face posibila largirea ariei

cunostiintelor din domeniul practicarii educatiei fizice si sportului.
Acestea completeaza aria culturii unui popor, creeaza valori certe,
materiale si spirituale. Abordarea interdisciplinara a domeniului
teoretic al educatiei fizice si sportului favorizeaza largirea cunoasterii
omului si, o data cu aceasta, face posibila �nscrierea de noi valori �n
ansamblul cunoasterii omenirii. Valorile certe sunt si performantele
sportive, procedeele si elementele tehnice si tactice ce se constituie
�n adevarate modele ideale, ce sunt preluate de generatiile viitoare.
Dezvoltarea educatiei integrale si permanente sunt bunuri sociale.

�n procesul nemijlocit de practicare a educatiei fizice si a

sportului se creaza numeroase si durabile valori culturale care sunt
posibile si datorita asocierii exercitiilor fizice cu muzica, cu dansul,
cu tot ce tine de frumusetea fizica, estetica si morala.

Amprenta actului de cultura o poarta nu numai aspectele de

natura cognitiva, generalizatoare, axiologica, ci si cele ce tin de
creatie si conceptie, ca de exemplu, baza materiala creata (sali,
stadioane, piscine etc.).

�n concluzie, se poate afirma ca notiunea cultura fizica are o

sfera larga, iar elementele sale de continut, prin a caror valoare se
integreaza �n fenomenul culturii, tin de:

� ansamblul cunostintelor stiintifice ce au dus la constituirea

sistemelor de organizare si practicare a exercitiilor fizice si a
sportului, la perfectionarea maiestriei tehnice si tactice; cresterea
performantelor sportive;

� idealul societatii cu privire la perfectionarea fizica, reflectat

�n literatura, pictura, sculptura, coregrafie, dar si �n activitatea
productiva;

� ansamblul rezultatelor obtinute �n activitatea practica,

asocierea cu valorile educatiei morale si estetice;

� valorile de natura creativa si materiala: instalatii, amenajari si

constructii sportive si de agrement, baze de pregatire si concurs etc.;
� valori realizate prin diversele forme de concurs si spectacol
sportiv: spiritul sportiv, precum si alte aspecte de natura estetica si
morala.

Toate aceste elemente, care �ntregesc si amplifica fenomenul

culturii, beneficiind de mijloacele mass media si, �n primul r�nd, de
televiziune, care amplifica procesul cunoasterii, include acte de certa
valoare, de natura nu numai fizica, ci si artistica, estetica si morala
(S.F.Todea,1999).

1.4. Teorii explicative ale activitatii motrice

Cunoscute �n literatura de specialitate ca teorii ale

actului voluntar, consideram ca acestea se pot extinde si asupra
activitatii motrice �n general.

a) teorii psiho-fiziologice, considera activitatea ca pe

un reflex conditional instrumental, cu care individul motivat specific
declanseaza o anumita conduita. Motivatia e reprezentata de o idee
sau de o imagine suficient de puternica pentru a initia un asemenea
demers, �n paralel cu eliminarea factorilor perturbatori.

b) teoriile rationaliste care pun ratiunea, actul

deliberarii �n centrul
activitatii. Rolul g�ndirii nu trebuie �nsa absolutizat pentru ca ea este
impregnata puternic si de starile afective ale subiectului.

c) teoriile care evidentiaza rolul factorului afectiv

"La baza actului voluntar si a deciziilor stau sentimentele" (A.
Cosmovici, 1996, citat de A.Dragnea, A.Bota, 1999, p.40), dar daca
obiectul �l reprezinta activitatea, atunci doar sentimentele superioare,
real importante pentru subiect vor avea rol dinamizator si nu
dorintele sale de moment.
d) teoriile care evidentiaza rolul initiativei. Initiativa
presupune activism, ruperea de prejudecati, realizarea unor proiecte
care �n planul motricitatii angreneaza subiectul �n experiente
individuale si de grup profund pozitive (sub aspectul efectelor
imediate sau de durata).
CAPITOLUL II

STIINTA ACTIVITATILOR MOTRICE

2.1. Aspecte generale

Stiinta este cel mai impresionant rezultat al rationalitatii

umane, iar filosofia stiintei cauta sa evidentieze �n ce consta aceasta
rationalitate, ce au caracteristic sau prin ce se disting explicatiile si
constructiile teoretice ale stiintei.

Sursele clasice din literatura de specialitate ne-au fost de real ajutor

pentru a prezenta definitii, referiri si caracteristici mult amplificate
de dezvoltarea stiintei din ultimele decenii ale secolului nostru.
Aceasta se datoreste �n mare masura �ndraznelii fara precedent a
g�ndirii oamenilor de stiinta, �n paralel cu crearea de metode si
mijloace de investigatie nebanuite. De asemenea, nu putem trece cu
vederea interferenta stiintelor si aparitia stiintelor interdisciplinare, a
celor de granita si a sintezelor multidisciplinare, care fac acest
domeniu greu de definit. (A.Dragnea, A.Bota,1999, p.16).

Tadeus Kotarbinski , citat de A.Dragnea, A.Bota,1999,

p.17 spune �n al sau "Tratat" : "Vom numi eficienta o actiune care
conduce la un efect intentionat ca scop". Din acest punct de vedere,
stiinta studiaza actiunea umana si elaboreaza strategii de desfasurare,
astfel �nc�t sa se poata vorbi de eficienta.

�n Dictionarul filosofic "stiinta este un ansamblu

sistematic de cunostinte veridice despre natura, societate si g�ndire".

"Cunostintele referitoare la un anumit domeniu al

realitatii se �ncheaga �ntr-o stiinta, numai atunci c�nd sunt reunite pe
baza principiilor si legilor �ntr-o teorie �nchegata".

Stiinta reprezinta totalitatea disciplinelor stiintifice.

Complexitatea stiintei este vazuta de catre J.D. Bernal,

citat de A.Dragnea, A.Bota,1999, p.17 ca fiind �enumerarea
principalelor sale aspecte si nu definirea sa care este inutila si sterila;
este greu de definit o activitate omeneasca ce constituie �n sine doar
o parte integranta a procesului unic si nerepetabil al evolutiei
sociale". Bernal considera stiinta: o institutie; o metoda; o
acumulare de cunostinte; un factor de mentinere si dezvoltare a
productiei; un factor de formare a convingerilor si atitudinilor.

�n viziunea lui A. Dragnea, definirea domeniului de

practicare a exercitiilor fizice a ridicat numeroase controverse
privind includerea sau neincluderea �n acesta a diferitelor activitati,
unele dintre ele aparute odata cu omul, cu existenta sa (mers,
alergare, aruncare ele), altele aparute mult mai t�rziu, pe parcursul
devenirii sale (ramurile de sport). Daca acest domeniu a ridicat at�t
de numeroase probleme, ne imaginam c�t de controversata este
definirea stiintei care �l studiaza.

In secolul nostru, mai ales �n anii '60 s-a conturat si s-a

constituit stiinta educatiei fizice si sportului, incluz�nd cele doua
tipuri de activitati motrice bine statuate la acea data. Av�nd �n
vedere ca educatia fizica era o disciplina didactica, o educare a
corpului, aceasta a fost studiata, cum era si firesc, de pedagogie, ca
latura a educatiei, alaturi de cea morala, estetica. Sportul, �nsa, a
capatat tot mai mult, prin forma sa competitionala, caracteristici
care l-au �ndepartat tot mai mult de pedagogie, orient�ndu-l prioritar
spre biologie, biomecanica, psihologie, ergonomie (A.Dragnea,
A.Bota,1999, p.18) .

Nu putem pune semnul egal �ntre stiinta educatiei

fizice si sportului si teoria si metodica educatiei fizice (A.Dragnea,
A.Bota,1999, p.18).

Termenul de "stiinta educatiei fizice si sportului" a

�nceput sa fie tot mai putin folosit datorita limitarii sale la cele
doua forme de activitati, �n schimb, au aparut denumiri tot mai
cuprinzatoare care exprima ansamblul de idei, norme, principii, legi,
ipoteze, judecati etc, elaborate pe marginea a tot ce �nseamna
miscare �n directia realizarii obiectivelor de dezvoltare, sanatate,
performanta, recreere, socializare si altele. Tocmai aceasta
complexitate de teluri 1-a determinat pe M. Epurau, citat de
A.Dragnea, sa foloseasca termenul de "stiinta activitatilor
corporale". Avantajul acestei denumiri si mai ales al �ntregii teorii
elaborate de este ca prezinta �n mod explicit delimitarea stiintei, de
profesie. Ea studiaza omul �n miscare si reuneste tot sistemul de
cunostinte medicale, fiziologice, sociologice, psihologice,
biomecanice, ergonomice s.a. care stau la baza formarii general-
stiintifice a oricarui specialist (A.Dragnea, A.Bota,1999, p.19).

Termenul teorie provine din "theoria", cuv�nt grecesc

ce semnifica un anumit moment al cunoasterii stiintifice, o anume
g�ndire speculativa. Ea se �mprospateaza ritmic, limit�ndu-si
valabilitatea sau ced�nd locul alteia.

Activitatile motrice, ca modalitati de manifestare a

individului, reprezinta genuri specifice prin care se doreste
dezvoltarea posibilitatilor umane dintr-o perspectiva sociala. Acestea
sunt obiect continuu al cercetarii si practicii; apreciem ca ele nu pot
fi rezolvate deplin, ram�n�nd deschise �n perspectiva studiului �n
stricta dependenta de evolutiile social-istorice.

G�ndirea teoretica reprezinta un demers nelimitat,

susceptibil de �mbunatatiri, cu suisuri si eobor�suri, cu restructurari
si reformulari, cu ezitari si rareori certitudini.

G�ethe citat de A.Dragnea, A.Bota, 1999, p.22, spunea:

"Orice problema rezolvata, reapare mereu ca o noua problema de
rezolvat". Reflectia teoretica completa, ad�nca si nuantata ram�ne de
multe ori un deziderat; motivul, invocat deseori, este legal de
complexitatea miscarii umane, ca si de lipsa unei terminologii
unanim acceptate sau a unui sistem conceptual bine articulat.

Activitatile motrice impun �n mod necesar un studiu

interdisciplinar, cu informatii care provin din:

- biologie (substrat, mecanisme functionale, legi

biologice);

- psihologie (resurse psihice, mecanisme de reglare a

miscarii,necesitatea constientizarii);

- pedagogie (metode, mijloace, resurse, programe, ele);

- sociologie (socializare prin miscare, adaptare sociala
etc);

- filosofic - antropologie (devenirea umana, reflectii

axiologice, ontologice, etc);

- cibernetici (sistem + informatie, reglare, etc).

Figura 1. Perspectiva multidisciplinara a studierii activitatilor
motrice (dupa A.Dragnea, A.Bota,1999).

Teoria activitatilor motrice studiaza fenomenul

"miscare" din punctul de vedere al teoriei sistemelor, pornind de la
trinomul cauza -conditie - efect, indentific�nd astfel mijloacele
adecvate pentru investigarea acestui tip de activitati.

Miscarile omului care constituie motricitatea generala

sunt structurate din acte, actiuni si activitati, grupate sub forma
deprinderilor motrice. Eficienta efectuarii acestora este determinata
de ereditate, educatie si mediu. Atunci c�nd se stabilesc obiective
privind perfectionarea sau dezvoltarea unor capacitati functionale,
psihice, precum si a unor indici ai dezvoltarii fizice, miscarile omului
capata denumirea de exercitii fizice (asupra acestora vom reveni �ntr-
un capitol separat) (A.Dragnea, A.Bota,1999, p.24).

Teoria activitatilor motrice studiaza motricitatea

generala sprijinindu-se pe datele altor stiinte care au �n centrul
preocuparilor omul si care studiaza la r�ndul lor, din perspectiva
particulara, motricitatea umana. (A.Dragnea, A.Bota,1999, p.25).

Putem considera ca stiinta care va studia �n continuare

activitatile motrice, va cuprinde urmatoarele activitati:
ACTIVITATI MOTRICE

OBIECTIVE

Educatie fizica

Formare, dezvoltare

Sport

Obtinerea rezultatelor de �nalt

nivel

Antrenament sportiv

Pregatire complexa de limita

Competitie

Emulatie, autodepasire

Activitati de timp liber

Compensare, mentinerea starii

fizice

Activitati de expresie

Expresie corporala, calitati

estetice

Kinetoterapie si sporterapia

Recuperare, reintegrare sociala

Av�nd �n vedere multitudinea implicatiilor bio-psiho-

sociale pe care le ridica studiul motricitatii umane, �n conditiile
folosirii acesteia �n sistem pentru dezvoltarea personalitatii, trebuie
prezentate ratiunile pentru care stiinta care studiaza aceasta zona a
umanului poate fi denumita teoria activitatilor motrice. Aceasta
oglindeste cel mai realist si precis obiectul de studiu constituit de
motricitate. Iata c�teva argumente:

1. Teoria activitatilor motrice realizeaza o departajare

a teoriilor privind activitatile sportive cu �ntregul cortegiu de
probleme viz�nd antrenamentul �n general, si ramurile de sport pe de
o parte, si celelalte laturi ale motricitatii ce nu intra �n categoria
"sport", de pe alta parte.
2. Teoria activitatilor motrice �nglobeaza toate
cunostintele privind genurile si formele de miscare pe care omul le
efectueaza �n vederea perfectionarii propriului corp (morfologic-
fizic), a capacitatii de miscare si a celei functionale, cu alte cuvinte,
tot ceea ce reprezinta concepte, notiuni fundamentale si derivate,
experienta teoretica si practica, desprinse din studierea activitatilor
prezentate anterior.
3. Notiunea de activitate face posibila interpretarea
motricitatii, prin prisma teoriei actiunii si nu numai, fac�nd posibila
integrarea ei �n cadrul actiunii umane efectuate cu scop si prin
utilizarea de mijloace. Teoria actiunii eficiente sau a "lucrului bine
facut" contribuie �n mod substantial la fundamentarea stiintifica a
teoriei motricitatii, alaturi de teoria cibernetica si celelalte stiinte deja
consacrate �n studiul miscarii umane (biomecanica, psihologia,
anatomia, fiziologia etc).
4. Abordarea fenomenului motricitatii din interiorul
acestuia de catre propria sa teorie, favorizeaza elaborarea unor
taxonomii si terminologii proprii, reunind ansamblul cunostintelor
deja existente �n domeniu. In acest mod, teoria activitatilor motrice
devine o teorie �nchegata, unificatoare a propriilor termeni. Astfel,
asa cum spunea Ziegler, se renunta la discipline care analizeaza
unilateral si pe verticala fenomenul, cum sunt pedagogia educatiei
fizice si sportului, psihologia educatiei fizice si sportului, sociologia
educatiei fizice si sportului, igiena educatiei fizice si sportului, etc,
care constituiau �n acelasi timp si mijloacele de camuflare academica
(pe subdiscipline), omit�ndu-se integrarea orizontala sau tematica
(A.Dragnea, A.Bota,1999, p.25)..
5. Teoria activitatilor motrice nu este exclusiv motrica,
psihologica, pedagogica, sociologica sau biologica, deoarece se
refera la comportamentul uman motric �n toate ipostazele individului.
Este o sinteza a integrarii cunostintelor despre miscarea omului.
Accentuam ca teoria activitatilor motrice studiaza miscarea umana,
deci motricitatea si nu omul �n miscare, tin�nd �nsa seama de
concluziile desprinse din studierea omului ca organism viu.
6. Teoria activitatilor motrice, constituita ca stiinta a
domeniului, se desprinde partial de subordonarea fata de stiintele
traditionale, �n sensul ca nu mai asteapta rezolvarea propriilor
probleme de catre acestea, colabor�nd �nsa �n vederea rezolvarii �n
sistem a problematicii legate de conduita umana.
7. Acceptarea denumirii de teoria activitatilor motrice
reprezinta primul pas �n reorganizarea terminologica specifica a
domeniului, fiind o definitie interdiscilinara, explicativa si
determin�nd o noua "arhitectura" conceptuala si praxiologica
(A.Dragnea, A.Bota,1999, p.27).

Sfera de preocupari carora li se adreseaza teoriei

activitatilor motrice, cuprinde motricitatea copilului, a t�narului,
v�rstnicului, persoanelor cu nevoi speciale si a altor indivizi, care
astfel supusi unui proces de perfectionare a individualitatii �n
integralitatea sa, precum si situatiile �n care se realizeaza aceasta.

2.2. Teoria si Metodica educatiei fizice si sportive, discipline

stiintifice de sinteza. Relatia Teoriei educatiei fizice si sportive cu
alte stiinte

Educatia fizica si sportiva face parte din sistemul general al

educatiei, iar exercitiile fizice prin motivarea si fundamentarea lor
stiintifica influenteaza sanatatea si dezvoltarea at�t fizica c�t si moral
- spirituala a omului.

Cresterea continua a importantei, a rolului sportului �n viata

sociala, ca si larga rasp�ndire a acestuia �n lume, au dus la implicarea
�n tot mai mare masura a diverselor stiinte si �n aceasta activitate.

Rezultatele din anatomie, fiziologie, igiena, biomecanica,

biochimie, psihologie, pedagogie etc. au fost completate cu cele
proprii ale domeniului educatiei fizice si sportive, urmare si a
experientei si activitatii specialistilor , constituindu-se astfel o
disciplina stiintifica de sinteza: �Teoria si metodica educatiei fizice si
sportive�.

Teoria educatiei fizice si sportive are multiple relatii cu alte

stiinte. De exemplu:

a. Relatia Teoriei educatiei fizice si sportive cu anatomia si

fiziologia umana ofera notiuni, cunostintele necesare descrierii
sistematice a functionarii marilor sisteme constitutive ale fiintei
umane: sistemul circulator, imunitar, neuro-endocrin; aparatele de
import ale materiei � respiratia si digestia; aparatele de export ale
materiei � renal, de reproducere; aparatele de sustinere si miscare �
sistemul osos, articular si muscular etc.

Pentru specialistii domeniului, toate acestea constituie un

suport de baza pentru �ntelegerea corecta a continutului, sistemelor
de actionare, a modului lor de desfasurare �n scopul �nfaptuirii
obiectivelor educatiei fizice si sportive, si, anume, dezvoltarea
armonioasa fizica si functionala a organismului, a calitatilor motrice
etc.
b. Relatia Teoriei educatiei fizice si sportive cu igiena ofera
posibilitatea cunoasterii si dob�ndirii acelor cunostinte si desprinderi
care contribuie la mentinerea sanatatii optime a practicantilor
exercitiilor fizice si sportului.

c. Relatia Teoriei educatiei fizice si sportive cu psihologia �

priveste descrierea si explicarea fenomenelor si procesele psihice
cognitive: g�ndire, perceptie, memorie etc.; afective: emotii,
sentimente etc.; volitive: vointa, �nsusiri temperamentale si
caracteriale etc. Aceasta relatie contribuie la �ntelegerea si
solutionarea unor importante aspecte si probleme ale procesului de
instruire si educatie �n acest domeniu al educatiei fizice si sportive,
potrivit particularitatilor de v�rsta, sex si grad de pregatire. De
asemenea psihologia sportiva ofera numeroase cunostinte si mijloace
specifice ce pot fi folosite cu maxima eficienta �n antrenamentul si
concursurile de acest gen.

d. Relatia Teoriei educatiei fizice si sportive cu pedagogia.

Pedagogia, ca stiinta a educatiei, urmareste definirea legilor,
principiilor, metodelor, mijloacelor, procedeelor si tehnicilor de lucru
pentru realizarea educatiei. Teoria educatiei fizice si sportive,
baz�ndu-se pe cunostintele pedagogiei, cauta evident sa le aplice �n
conformitate cu specificul sau si, �n special, �n ceea ce priveste:
obiectivele, componentele educatiei integrale, sistemul si procesul de
instruire �n acest domeniu; formele de organizare si topologia
lectiilor de educatie fizica si sportiva; evaluarea, conducerea,
proiectarea activitatii; elementele definitorii ale relatiei cadrul
didactic � profesor de educatie fizica sau antrenor si elevii acestuia.

c. Relatia Teoriei educatiei fizice si sportive cu sociologia.

Aceasta stiinta relativ t�nara are ca obiect studierea omului �n
raportarile sale cu lumea (societate si individ, personalitate, status si
rol social, dinamica grupurilor, manifestari ale opiniei colective etc.).
Ea are multiple interferente cu educatia fizica si sportul. Sociologia
sportului, constituindu-se ca ramura distincta, are menirea sa
determine natura si evolutia fenomenului sportiv, interferenta
acestuia cu mediul social.

f. Teoria educatiei fizice si sportive are multiple relatii si cu

istoria, biochimia, managementul, cibernetica si altele, prin
intermediul carora �si clarifica diverse aspecte ale obiectului propriu
de studiu si ajuta totodata si stiintele respective, prin contributiile
sale la dezvoltarea acestora.

Disciplinele stiintifice formeaza un sistem, iar �n cadrul

acestuia Teoria si Metodica educatiei fizice si sportive prezinta un
�nalt grad de generalizare si orienteaza astfel �ntreaga activitate de
educatie fizica si sportiva.

�n literatura de specialitate, aceasta stiinta a educatiei fizice si

sportive mai este denumita �Stiinta sportului�, �Stiinta activitatilor
corporale�, �Stiinta activitatilor motorii� etc, dupa cum este
exprimata si opinia ca nu ar exista o stiinta a educatiei fizice si
sportive.

Stiinta educatiei fizice si sportive poate fi considerata o stiinta

�ntruc�t aceasta are obiect propriu de studiu, asigur�nd realizarea
unor finalitati si obiective specifice acestui domeniu de activitate;
beneficiaza de metode de investigatie, analiza si interpretare proprii
sau adaptate, prin care se poate realiza cercetarea stiintifica; dispune
de concepte, notiuni, norme, legi, principii specifice activitatii de
educatie fizica si sportive, pe care le utilizeaza �ntr-un mod
caracteristic.

Stiinta educatiei fizice si sportive poate fi definita ca:

�totalitatea cunostintelor privind exercitiile fizice, corelate �ntr-un
sistem de notiuni si prezentate �ntr-o teorie proprie, care stabileste
principiile dupa care se prevad, se valorifica si se confirma efectele
biologice si spirituale �n practica vietii sociale. Stiinta educatiei fizice
si sportive prin profilul cunostintelor sale de ordin biologic si
pedagogic are un caracter de sinteza. Obiectul ei de cunoastere �l
constituie omul �n procesul sau de integrare sociala ce se realizeaza
si cu ajutorul practicarii exercitiilor fizice, �n scopul perfectionarii
sale fizice si psihice si implicit al maririi randamentului sau social�.
2.3.Teoriei activitatilor sportive

Sportul cunoaste o permanenta dezvoltare iar Stiinta

sportului contribuie direct la realizarea performantelor, a
rezultatelor de exceptie ce se �nregistreaza �n competitii.
Sportul a progresat continu, de la descriptiv la stiintific. Datele
empirice ale domeniului, de la �nceput, au fost complectate, tot
mai mult, cu cele provenite din activitatea practica sau din
cercetare, la care s-au adaugat cunostintele provenite din
diferite alte stiinte.

Domeniul sportului si �n special procesul de antrenament, de

pregatire si concurs al sportivilor, s-a perfectionat continuu iar
teoria sportului a beneficiat de noi idei, principii, teze de baza,
mijloace didactice si organizatorice specifice sportului �
procesului de antrenament si concurs.

Prin anii 1960, a aparut �n literatura de specialitate, pentru

prima data notiunea de Stiinta sportului, ca o stiinta a activitatii
sportive �n temeiul interdisciplinaritatii si care are multiple
legaturi cu toate celelalte stiinte, beneficiind de rezultatele
obtinute ca rezultat al studierii, generalizarii si valorificarii
problematicii specifice acestui domeniu complex al sportului,
ce permite transferul, prelucrarea datelor selectate din aceste
stiinte. De exemplu, legatura cu anatomia si fiziologia umana,
prin descrierea sistematica, functionala a marilor sisteme
constitutive umane (sistemul circulator, imunitar,
neuroendocrin, aparatele de import ale materiei � respiratia si
digestia; aparatele de export ale materiei � renal, de
reproducere; aparatele de sustinere si miscare � sistemul osos,
articular si muscular etc.). Toate aceste date prezentate
ontogenetic constituie un suport pentru �ntelegerea corecta a
dezvoltarii armonioase a individului, al comportamentului
uman, al modului de formare, dezvoltare �n diferitele etape de
crestere si dezvoltare anatomico-fiziologica. Si importanta
fiziologiei si biochimiei a contribuit la explicarea dezvoltarii
calitatilor motrice, la formarea, consolidarea, ca si
perfectionarea deprinderilor motrice sau a dinamicii efortului
fizic si psihic depus la antrenamente sau concursuri, ca si a
dozarii acestuia, ori a explicarii curbei efortului �n perioada
pregatirii si a desfasurarii competitiilor, toate au contribuit la
cunoasterea structurii distincte, a dinamicii �n functie de v�rsta,
de sex, gradul de pregatire si de dezvoltare morfo-functionala
etc.

Datele furnizate de stiintele conexe au deschis noi orizonturi

si au contribuit la �mbogatit teoriei sportului iar aceasta poate fi
considerata o beneficiara a acestor cunostinte care au
complectat aria datelor domeniului sportului si �n special au
asigurat perfectionarea procesului de pregatire, de antrenament
si concurs al sportivilor si ca rezultat final au dus la cresterea
performantelor, la amploarea pe care o cunoaste �n zilele
noastre sportul, cu impactul sau �n r�ndul miliardelor de
spectatori prezenti la marile �ntreceri, la marile competitii
sportive.

Rezultatele acestor stiinte au fost completate cu cele proprii

domeniului educatiei fizice si sportului si astfel, ca urmare a
experientei si activitatii specialistilor din acest domeniu, s-a
constituit disciplina stiintifica de sinteza: �Teoria sportului�.
Aceasta poarta, �n prezent si alte denumiri ca: �Stiinta educatiei
fizice si sportului�, �Stiinta activitatilor corporale�, �Stiinta
activitatilor motorii�, �Stiinta sportului�, �Stiinta culturii fizice
si sportului�, la care se adauga, �n ultimul timp si �Stiinta
miscarii�, care cuprinde si kinetoterapia.

Stiinta sportului cunoscuta si ca �Stiinta antrenamentului si

concursului sportiv�, este definita ca: �totalitatea cunostintelor
privind sportul, antrenamentul si concursul sportiv, corelate
�ntr-un sistem complex de notiuni specifice si prezentate �ntr-o
teorie proprie, care stabileste regulile, principiile dupa care se
prevad, se valorifica si se confirma efectele biologice si
spirituale �n practica vietii sociale�. Aceasta stiinta prin
profilul componentelor sale de ordin biologic si pedagogic are
un caracter de sinteza.

Teoria sportului deci, cuprinde �toate acele discipline

stiintifice al caror obiect de studiu are tangenta cu activitatea
sportiva si contribuie la asigurarea unei stari optime de sanatate
a oamenilor, la dezvoltarea si perfectionarea indicilor
dezvoltarii fizice, ai capacitatii motrice si asigura buna
proiectare, organizare si desfasurare a activitatilor de
antrenament sportiv si concurs ce urmaresc realizarea de
performante ridicate �n acest domeniu�. Aceste finalitati,
obiective (dupa cum vom vedea �ntr-un capitol distinct, al II-
lea) se realizeaza �n principal, prin intermediul practicarii
sportului, a exercitiilor fizice.

Stiinta sportului este o stiinta, desi unii o mai contesta,

av�nd principalele elemente definitorii ale acesteia:

a. Are obiect propriu de studiu, care este domeniul sportului.

Teoria sportului este o disciplina care studiaza problematica
teoretica, practica si metodica a antrenamentului ca proces
ciclic continu de pregatire �n vederea obtinerii performantei
sportive; proiectarea, organizarea si conducerea procesului de
antrenament si concurs sportiv, ca principala modalitate de a
obtine performantele sportive.

b. Are reguli, norme specifice, principii si legi (Scopul fiind

definirea acestora, a metodelor, mijloacelor, principiilor si a
procedeelor, tehnicilor de lucru pentru realizarea obiectivelor
�ntregii activitati sportive);

c. Utilizeaza metode specifice cercetarii stiintifice al acestui

domeniu, al sportului. Concret, stiinta sportului este
conditionata de �ndeplinirea unor conditii privind: existenta
unui domeniu de activitate propriu, respective cel reprezentat
de ansamblul activitatilor sportive; existenta unei teorii proprii,
specifice si existenta legilor care guverneaza domeniul; metode
specifice precum si metodologia cercetarii domeniului;
terminologie specifica si adecvata; specialisti proprii.

Figura 2. Modelul multidisciplinar al teoriei activitatilor motrice

(Dragnea A., Bota A., 1999)
CAPITOLUL III

CARACTERISTICILE MOTRICITATII LA DIFERITE

ETAPE DE V�RSTA

3.1. Perioadele de dezvoltare

Ontogeneza (dezvoltarea individului) cuprinde trei perioade cu

caracteristici distincte �n viata fiecarui om, specificate �n marea
majoritate a lucrarilor de specialitate:

� Perioada de crestere si dezvoltare;

� Perioada de maturitate si reproducere;

� Perioada de involutie (senescenta).

3.1.1. Perioada de crestere si dezvoltare

Este perioada cea mai importanta pentru �ntreaga evolutie a

unui individ, juc�nd un rol primordial �n:

� pastrarea unei stari optime de sanatate;

� dezvoltarea armonioasa, somatica si functionala,

a organismului;

� realizarea unei educatii integrale si permanente.

Aceasta perioada de crestere si dezvoltare se �ntinde pe un

interval de 22-23 ani.

Cresterea si dezvoltarea reprezinta complexul dinamic de procese

biologice prin care trece organismul omenesc �n evolutia sa p�na la
maturitate. Cresterea este un proces cantitativ, de �nmultire celulara
si somatica, �ntruchipat de sporirea �n greutate, volum si dimensiuni
ale corpului. Dezvoltarea este un proces calitativ, de diferentiere
celulara, care se traduce prin modificari si �mbunatatiri functionale ce
marcheaza o perfectionare si o adaptare a aparatelor si sistemelor din
organism, o evolutie complexa si o integrare coordonata a lor �ntr-un
tot unitar (M. Ifrim).

Literatura de specialitate ofera o mare varietate de informatii

privind periodizarea cresterii. �n functie de particularitatile de v�rsta,
anatomo-fiziologice, se prezinta urmatoarea periodizare:

a. Perioada embriofetala, de la conceptie p�na la nastere;

b. Prima copilarie (de la nastere p�na la 3 ani).

� perioada de nou nascut (primele 30 de zile);

� perioada de sugar (30 zile - 1 an).

� perioada de copil mic � anteprescolar ( 1-3 ani );

c. Perioada de prescolar (3-7 ani);

d. Perioada scolaritatii (7-18 ani).

�n functie de aparitia pubertatii (12-14 ani, la fete, si 14-16

ani, la baieti), se disting perioadele :

� scolara mica ( antepubertara ) 6-11 ani ;

� scolara mijlocie ( pubertara ) 11-14 ani ;

� scolara mare ( postpubertara ) 14-18 ani .

Una dintre clasificarile retinute si de noi prezinta astfel

periodizarea v�rstelor :

a) v�rsta antescolara : 0-6/7 ani;

b) v�rsta scolara mica sau copilaria : 6/7-10/11 ani;
c) v�rsta preadolescenta ( pubertara ) : 10/11-13/14 ani;
d) adolescenta : 13/14 ani-17/18 ani;
e) tineretea : 17/18-28/30 ani;
f) v�rsta maturitatii ( a adultului ) : 30/35-60/65 ani;
g) v�rsta a III-a ( batr�netea ) : dupa 65 ani.

Evolutia principalelor particularitati anatomo-fiziologice ale

primelor perioade de viata, determinante pentru formarea si
afirmarea personalitatii sale, este sintetizata �n tabelul nr.10.1.
Tabel 1: Primele perioade de v�rsta si principalele particularitati

anatomo-fiziologice

Perioada de
prescolar

3-7
ani

-creierul ca
volum este
dezvoltat;

-aria
motrica
este
departe de
maturizare.

-oasele se pot

deforma usor
�n

urma unor
solicitari
mari si

�ndelungate;
-muschii sunt
putin
dezvoltati.

-ciclul
circulator al
s�ngelui, la 3
ani, este de

aproximativ

15 secunde.

-plam�nii sunt foarte mari

fata

de cutia toracica;

-caile respiratorii se dezvolta;

capacitatea vitala, la
3-5 ani, este de 500 cm3.

Perioada

de scolar

Perioada
scolara mica

7-11
ani

-creierul
are
greutatea

apropape
ca la adult;

functi-
onal,
dezvolta-
rea este
incomple-

ta;

-o buna
dezvolta-

re prezinta

primul
sistem de

semnaliza-
re;

-aria
motrica

corticala se
apropie de
maturatie;

-creste
rezisten-

ta oaselor;

-ritmul de
crestere este

mai rapid (la

6-7 ani),
urmeaza,

(la 8-11 ani):

�ncetinire mai

ales �n sfera

somatica
(cresterea
taliei);

-ritmul de
osificare
scade, nu mai
apar centri
noi (�ntre 7-9
ani, la fete, si
7-11 ani, la
baieti);

-cordul
rectioneaza

puternic, �nsa

neeconomic
la efort ;

-frecventa
cardiaca
(medie) �n
repaus scade
de la
100/minut, la
6 ani, la
80/minut, la
12 ani;

-reteaua
musculara
este
dezvoltata;

-plam�nii �ncep sa fie

asemanatori ca structura cu
plam�nii de adult, dar
volumul este mic;

-capacitatea vitala, �n
crestere;

-la efort, se recurge la

accelerarea frecventei
respiratiilor;

-muschii respiratori,
insuficient dezvoltati;
-lipseste

echilibrul
dintre
procesele
corticale
fundamen-

tale, re-

marc�n-du-
se o neta

predomi-

nanta a
excitatiei;

apoi apare o
etapa de
proliferare
activa;

-pericolul
aparitiei
cifozei
toracice;

6
Periodizarea

cresterii

Durata

Sistemul

nervos

Aparatul

locomotor

Aparatul cardio-
vascular

Aparatul
respirator

-�ncep sa
stabileasca

legaturi
�ntre
excitantii
verbali si
rectiile
musculare

motrice.

-musculatura
reprezinta,

la 6 ani, 21,7% din

greutatea corpului
(fata de peste 35 %
la adult);

-fibrele musculare
sunt mai lungi dec�t
la adult ;

-tonusul muscular
mai scazut;

-forta slaba datorita

masei musculare
slabe.
-catre opt ani,
greutatea
corpului se
mareste de
aproximativ
patru ori.

-catre 7 ani, se
dubleaza
capacitatea vitala
si se tripleaza �n
jur de 10 ani;

-numarul
miscarilor/minut,

la 7 ani, este de
20.
Perioada de
scolar

Perioada

scolara
mijlocie

(pubertara)

11-14
ani
-fenome-

nul central

al puberta-

tii este

maturatia

sexuala,

produsa

de fluxul

crescut de

hormoni

sexuali,

care
determina

aparitia
caractere-

lor sexuale

secundare,

cocomi-

tent cu

profundele

modificari

somato-

vegetative
si psihice;
0

6
-sistemul

nervos se

dezvolta

rapid;

-functia
celui de al
doilea
sistem de
smnalizare
domina
asupra
primului;

-creste masa musculara;

-oasele se dezvolta mai

ales pe seama cresterii �n
grosime;

-oasele devin rezistente la

actiunea factorilor
mecanici, de presiune,
tractiune si rasucire;

articulatiile slab

dezvoltate;

-muschii se dezvolta prin

alungirea fibrelor si nu �n
grosime.

-se dezvolta
lent;

-frecventa
cardiaca scade
de la 90-100
pulsatii/minut

(la �nceputul
perioadei
pubertare), la
82-88
pulsatii/minut

(la sf�rsitul
perioadei
pubertare);

-catre 13 ani,
greutatea
corpului
creste de 8
ori.

-dezvoltarea
toracelui este
accentuata;

-aparatul
respirator se
dezvolta intens;

-aparatul
respirator se
gaseste �n str�nsa
legatura cu
aparatul cardio-
vascular;

-catre 14 ani,
capacitatea vitala
creste de 4 ori.

Perioada scolara
mare
(postpubertara)

14-18
ani

-�si continua
dezvol-
tarea;

-exista un

echilibru
�ntre
excitatie si
inhibitie;

-deprin-

derile
motrice se
�nsusesc
usor;

-analizatorii
ajung la un
grad

-oasele membrelor
prezinta un ritm lent
de crestere, se apropie
de structura si
rezistenta adultilor;

-muschii cresc �n
volum;

-tonusul muscular
creste.

-�si
accelereaza
dezvoltarea;

-volumul si
greutatea
miocardului
cresc;

-frecventa
cardiaca si
tensiunea
arteriala au
valori
apropiate de
cele ale
adultului;

de
maturizare
pe plan
morfolo-
gic, dar
inferior pe
plan
functional.

-debitul
cardiac
sporeste;

-la 14 ani
ciclul
circulator este
de 18
secunde.

-morfologic, se
apropie de adult; -
ventilatia pulmonara se
�mbunatateste;

-amplitudinea
miscarilor respiratorii
creste;

- capacitatea vitala
sporeste.
3.1.2. Perioada de maturitate si reproducere si cea de

involutie (senescenta)

Aceste perioade din viata se desfasoara �n mod diferit de la

individ la individ, �n functie de factorii genotipici (ereditari) si
parotipici existenti.

Exista adeseori deosebiri �ntre v�rsta calendaristica

(cronologica), masurata prin timpul scurs de la nastere, p�na la
momentul de referinta pe care-l avem �n vedere, si v�rsta biologica a
unui organism (care este o rezultanta a evolutiei bilologice a
diferitelor componente ale organismului: organe, tesuturi etc.).

�n functie de modificarile alcatuirii structurilor tesuturilor si

organelor �, slabirea activitatii unor organe, modificari �n compozitia
chimica a tesuturilor si s�ngelui �, se definesc : v�rsta morfologica,
v�rsta fiziologica (sau functionala) si, respectiv, v�rsta biochimica.
Pe baza unor teste, se poate stabili un indice global, care, comparat
cu standardele populatiei, pune diagnosticul de ��mbatr�nire�.

F. Verzor arata ca �ntre cele mai constante modificari care duc

la involutie sunt: cresterea tensiunii arteriale, scaderea capacitatii
vitale a plam�nului, scaderea acomodarii ochiului.

Datele Institutului de Geriatrie din Bucuresti (C.Enachescu si

dr. C.David) subliniaza si urmatoarele modificari psihice: scaderea
memoriei, atentiei, accentuarea emotivitatii, astenia etc.

3.2. Principalele obiective, mijloace si forme specifice ale

activitatii de educatie fizica si sportiva �n diferite perioade ale
vietii

3.2.1. Educatia fizica �n perioada prescolara

Activitatea de educatie fizica se desfasoara, �n principal, �n

cadrul familiei si al unitatilor prescolare (gradinite) si urmareste:

� �ntarirea sanatatii;

� Calirea organismului prin folosirea factorilor naturali;

� Asigurarea dezvoltarii fizice normale;

� Dezvoltarea organica si functionala;

� Formarea principalelor deprinderi naturale motrice, de baza
(mers, alergare, sarituri, aruncari-prinderi);

� �nvatarea coordonarii miscarilor;

� Formarea deprinderilor igienice;

� Formarea unor trasaturi pozitive de personalitate si a unor

calitati psihice afective si volitive;

� �nvatarea si practicarea, sub forma de joaca, a �notului,

schiului, patinajului, ciclismului etc.

�n aceasta perioada de viata, �ntreaga activitate a copilului se

caracterizeaza prin multa miscare, o intensa activitate motrica. Este
etapa �n care se formeaza motricitatea, miscarile de baza necesare �n
viata. Prin actiuni si activitati coordonate, se executa corect mersul,
alergarea, sariturile, aruncarile si prinderile diferitelor obiecte usoare
etc. Catre sf�rsitul perioadei, se urmareste:

� aterizarea lina la cobor�rea prin saritura si la sariturile pe loc;

� prinderea obiectelor;

� aruncarea unui obiect la distanta si la tinta;

� mentinerea echilibrului etc.

Dupa formarea deprinderilor motrice, se urmareste perfec-

tionarea lor si �ntr-un fel dezvoltarea unor calitati motrice, ca:
mobilitatea, �ndem�narea, coordonarea si dirijarea propriilor miscari
�n conditii schimbatoare.

Participarea copiilor la jocurile de miscare, ca si la cele de

�ntrecere favorizeaza formarea unor deprinderi, priceperi
(dezvoltarea celor cognitive, afective, volitive si estetice), a unor
calitati morale si a unor trasaturi pozitive de personalitate.

Mijloacele de baza recomandate a fi utilizate cu copiii

prescolari:

� sunt cele cuprinse �n regimul normal de viata si joaca; se cer

folosite �n conditii igienice si sub influenta factorilor naturali;

� utilizarea mijloacelor de calire si fortificare a organismului;

desfasurarea activitatii �n aer liber, �n toate perioadele anului;

� folosirea gimnasticii de baza pentru formarea tinutei corecte,

orientarea �n spatiu, pentru prevenirea sau corectarea atitudinilor si
deficientelor fizice;

� jocurile de miscare si de �ntrecere (se introduc spre sf�rsitul

perioadei). Apoi, o data cu acumularea unor deprinderi si abilitati
motrice, capatarea obiceiului temeinic de a urma cuv�ntul adultilor si
de a-si coordona propriile actiuni cu ale celorlalti, se recomanda
introducerea unor jocuri cu tema �n situatii mai complexe.

Pe l�nga �ntarirea sanatatii, asigurarea securitatii copiilor,

respectarea particularitatilor de v�rsta, pregatire-dezvoltare, este
necesar sa se urmareasca stimularea acestora, conceperea si
desfasurarea unor activitati care sa-i atraga.

Specificul, particularitatile metodicii la aceasta v�rsta s-a

bucurat de o atenta si frecventa abordare din partea pedagogilor,
psihologilor, specialistilor. Majoritatea acestora recomanda:

� demonstratia practica;

� exercitiul fizic sa fie c�t mai clar explicat;

� sa se verifice daca s-a �nteles ce au, concret, de facut;

� explicatiile teoretice trebuie reduse la maxim (copiii obosesc

repede, nu pot fi mult timp atenti);

� copiii trebuie �ncurajati, ajutati. Pentru �nceput, unele obiecte

cu rol de orientare si limitare, ofera posibilitatea executarii corecte a
miscarilor;

� la �nvatarea miscarilor de catre copii se utilizeaza, pe scara

larga, procedee de imitatie si copiere a unor imagini sau forme;

� repetarea exercitiilor pentru consolidarea miscarilor;

� asocierea jocurilor cu muzica, c�ntul;

� aprecierea miscarii, a exercitiilor fizice, a rezultatului sa se

faca cu tact pedagogic;

� executiile �n grup asigura o stare de emulatie si de buna

dispozitie.

3.2.2. Educatia fizica si sportiva �n perioada scolara

Problemele educatiei fizice si sportive scolare sunt amplu

tratate �n cadrul lucrarii Metodica educatiei fizice si sportive (54).

C�teva concluzii orientative privind activitatile formale,

nonformale si informale, utilizate �n activitatea de educatie fizica si
sport a elevilor se refera la principalele forme cuprinse �n activitatea
didactica, �n planul de �nvatam�nt: lectia de educatie fizica, celelalte
activitati de educatie fizica si sport organizate �n scoala sau �n timpul
liber al elevilor.
Aceste forme specifice domeniului educatiei fizice si sportive
asigura, pe l�nga procesul de instruire, si recreerea, odihna activa,
compensatorie fata de programul scolar, cu influente favorabile
asupra elevilor:

� Mentinerea unei stari optime de sanatate;

� Dezvoltarea fizica armonioasa, cresterea normala a orga-

nismului, a indicilor morfo-functionali;

� Formarea deprinderilor motrice de baza, utilitar-aplicative si

specifice unor ramuri si probe sportive;

� Dezvoltarea calitatilor motrice de baza;

� Prevenirea si corectarea atitudinilor si deficientelor fizice;

� Dezvoltarea si perfectionarea proceselor psihice;

� Realizarea unei caliri fizice si asigurarea unei capacitati fizice

ridicate;

� Dob�ndirea si formarea de cunostinte si deprinderi igienico-

sanitare;

� Realizarea unei educatii fizice si sportive permanente;

� �nsusirea unor cunostinte, deprinderi, priceperi si a

atitudinilor cerute de practicarea unor sporturi;

� Educarea �n spiritul olimpic, al sportivitatii si al fair-play-

ului.

Cultivarea placerii de a practica exercitiile fizice, diferite

sporturi si activitati turistice, �n scop recreativ si de divertisment.

Pentru realizarea acestor obiective, �n activitatea ce se va

concepe si se va desfasura, trebuie sa se respecte urmatoarele
principii didactice:

� Principiul accesibilitatii;

� Principiul intuitiei;

� Principiul participarii constiente si active;

� Principiul sistematizarii si al continuitatii;

� Principiul �nsusirii temeinice.

Metodele de instruire utilizate, de transmitere a cunostintelor,

de formare a priceperilor si deprinderilor, de verificare, apreciere si
stimulare a activitatii elevilor:

� Metode verbale: explicatia, conversatia etc.;

� Metode practice (intuitive): demonstratia, repetarea etc.;

� Metode pentru evaluarea rezultatelor si aprecierea activitatii
si a progresului realizat.

Principalele cerinte de care se va tine seama �n programarea

activitatii:

� Concordanta �ntre obiectivele urmarite si posibilitatile de a le

realiza;

� Respectarea particularitatilor elevilor (v�rsta, sex, starea de

sanatate, nivelul de pregatire, gradul de dezvoltare a calitatilor
motrice);

� Volumul de priceperi si deprinderi motrice;

� Stabilirea continutului activitatii �n functie de baza materiala

existenta;

� Organizarea activitatilor �n aer liber si utilizarea factorilor

naturali;

� Prevenirea accidentelor �n timpul desfasurarii activitatilor de

educatie fizica si sport si respectarea cerintelor igienico-sanitare.

3.2.3. Educatia fizica si sportiva �n perioada de maturitate

La v�rsta adulta, prin activitatile sportive se urmareste:

� Mentinerea unei stari optime de sanatate;

� Functionarea optima a organismului si asigurarea unei

capacitati �nalte �n activitatea de instruire si cea productiva;

� Dezvoltarea fizica armonioasa si echilibrata;

� Consolidarea calitatilor motrice;

� Formarea si dezvoltarea, la un nivel superior, a priceperilor si

deprinderilor necesare �n profesie, �n activitatea aleasa;

� Formarea si dezvoltarea trasaturilor pozitive morale, de

personalitate: caracter, temperament, atitudini si aptitudini;

� Pregatirea pentru educatia pentru timp liber, cea fizica si

sportiva continua si adecvata v�rstei. Cultivarea bucuriei, a unui
tonus ridicat, prin miscarea �n aer liber;

� Practicarea individuala si �n grup (colectiv) a diferitelor

ramuri sportive.

� Dob�ndirea si perfectionarea cunostintelor priceperilor si

deprinderilor specifice;
� Realizarea educatiei sportive, cultivarea spiritului sportiv si
de fair-play �n �ntreaga viata a individului;

� Dezvoltarea si perfectionarea unor deprinderi estetice si

artistice;

� Pregatirea, formarea si dob�ndirea unor priceperi si

cunostinte pentru practicarea diferitelor forme de turism;

� Diminuarea influentelor nocive ale stresului, ale celorlalti

factori poluanti, prin practicarea exercitiilor fizice si a sportului;

� Realizarea unei odihne active si divertisment prin practicarea

mijloacelor educatiei fizice si sportive. O angajare �n activitatile
�Sportul pentru toti�.

Tabel 2: Alergarea de jogging, durata �n minute (dupa Wollbenberg)

V�rsta (ani)

Sexul

Lunile de la �nceperea alergarii

3-4

5-6

25-33

Barbati

10

12

15

18

34-44

10
13

16

44-56

11

14

Peste 60

12

22-29

Femei

12

15

30-41

10

13

42-57

5
8

11

Peste 58

Pentru tinerii cuprinsi �n �nvatam�ntul universitar (mai cu

seama �n primii doi ani), ca si pentru cei ce-si satisfac serviciul
militar, educatia fizica se realizeaza pe baza unor programe ce au o
orientare profesional-aplicativa riguros conturata. V�rsta adulta este
v�rsta la care acumularile din perioada scolara, cunostintele,
deprinderile, �n general, educatia permanenta se manifesta concret.
Participarea la activitatea de educatie fizica si sportiva (ca practicanti
sau ca spectatori) este facultativa.
Continutul, formele de organizare, particularitatile de care
trebuie sa se tina seama sunt prezentate �n capitolul �Sportul pentru
toti�.

3.2.4. Educatia fizica la v�rsta �naintata

Desfasurarea unor activitati sportive, dupa perioada de

maturitate, urmareste sa asigure:

� Mentinerea unei stari c�t mai optime de sanatate sau refacere

a sanatatii;

� �nt�rzierea, diminuarea proceselor de �mbatr�nire a celulelor;

� Sporirea posibilitatilor functionale ale organismului;

� Mentinerea unei c�t mai bune capacitati de munca si activitati

creatoare, a deprinderilor si calitatilor motrice;

� Corectarea, diminuarea deficientelor fizice;

� Practicarea exercitiilor fizice sub forma gimnasticii igienice, a

sportului, a alergarii, plimbarilor, a drumetiilor, activitatilor turistice,
�n scop recreativ si de divertisment (De exemplu, alergarea de
jogging conform distantelor de alergare prevazute �n tabelul
nr.10.2.).

�n organizarea activitatii, se va tine seama, �n permanenta, de

avansarea pe trepte de v�rsta, de gradul de pregatire, ca si de
posibilitatile fizice ale participantilor. Periodic, este recomandabil ca
practicantii exercitiilor fizice sa efectueze si c�te un control medical si
chiar sa utilizeze autocontrolul si sa foloseasca frecvent mijloacele de
odihna si refacere dupa efort. Activitatea se recomanda sa se desfasoare
�n principal �n aer liber, urmarindu-se permanent corecta dozare a
efortului
CAPITOLUL IV

CAPACITATEA MOTRICA

4.1. Aspecte generale

Capacitate provine din cuv�ntul latin �capacitas� si

are urmatoarele sensuri:

. calitatea de a fi �ncepator, �ntindere sau marime a

unui lucru �n raport cu ceea ce contine sau poate contine, volumul
unui obiect sau cantitate dintr-o marime pe care o poate acumula un
sistem tehnic sau fizic;
. �ndem�nare, abilitate, aptitudine, forta de a face ceva
�ntr-un anumit domeniu;
. om destoinic, priceput, �nvatat, savant;
. marime caracteristica a unui sistem fizic sau tehnic,
exprimata prin raportul a doua marimi de naturi diferite sau de
aceeasi natura;
. posibilitatea cuiva de a efectua o anumita operatie,
de a produce un efect sau de a suferi o anumita transformare;
. drept, putere legala de a face un act.

Capacitatea (engl.: �ability�, germ.: �letstunh�, franc.:

�capacit�) reprezinta, dupa parerea lui Pieron, �putinta de a obtine o
reusita �n exersarea unei evaluari directe, sub rezerva de a-l pune la
�ncercare pe cel a carui capacitate vrem sa o cunoastem; ea este
conditionata de o aptitudine pe care o releva indirect, dar depinde de
conditiile probabile, �ntre care gradul de maturizare sau de involutie
a formatiei educative sau a �nvatarii si exercitiului�.

Capacitatea este o rezultanta plurifactoriala determinata

de aptitudini, de gradul de maturizare a personalitatii, de �nvatare si
exercitiu. Poate fi educata, dezvoltata prin exercitiu sau �atrofiata�
prin insuficienta utilizare, factor mai des implicat dec�t diminuarea
fiziologica legata de v�rsta.

�n domeniul nostru se vorbeste despre termeni cum ar fi

capacitatea motrica, capacitatea de performata, capacitati motrice,
capacitati conditionale, capacitati intermediare.
Calitate provine din cuv�ntul latin �qualitas� si are
urmatoarele sensuri:

. din punct de vedere filosofic: calitatea este o

categorie prin care se desemneaza sistemul �nsusirilor esentiale ale
unui obiect, ale unui fenomen, �n virtutea carora el este obiectul dat
si nu altul;
. �n logica: calitatea reprezinta un criteriu de
clasificare a judecatilor de predictie dupa �nsusirile lor de a fi
afirmative si negative;
. calitatea privita ca o �nsusire buna sau nu sau ca fel
de a fi bun sau rau;
. calitatea ca situatie, pozitie, titlu, conditie care
constituie sau da un anumit drept.

Multi specialisti s-au ocupat de problema capacitatii

motrice �ncerc�nd sa determine structura acesteia (Manno, 1984).
Denumirea generica a capacitatilor omului de a face miscari �n raport
de forta, viteza sau rezistenta este diferita. Capacitatile motrice sunt
denumite de unii autori (Zatiorski, 1958, Demeter, 1981), drept
calitati fizice, iar altii (C�rstea, Gh.,1999) le numesc calitati motrice.

�n literatura rom�na de specialitate, �nt�lnim capacitatea

motrica si calitatea motrica exprim�nd posibilitatea motrica limitata.
Altfel spus, starea capacitatii este reprezentata de calitatea motrica la
un moment dat, aceasta fiind pusa �n evidenta de o testare.

Talentul cu care individul executa anumite exercitii este

variabil. Talentul este �n cea mai mare parte de natura genetica.
Forta, viteza si rezistenta mostenite joaca un rol important �n
atingerea nivelurilor �nalte de performanta. Ele mai sunt numite
calitati dominant motrice sau biomotrice (Bompa T., 2002). Motric
se refera la miscare, iar prefixul bio- ilustreaza importanta biologica
a acestor calitati.

Capacitatea biologica a individului este cauza, iar

miscarea este efectul. Ceea ce solicita este capacitatea de a controla
cauza pentru a executa cu succes efectul.

Capacitatea motrica cuprinde (A.Dragnea, A.Bota,

1999):

� componentele stabile: aptitudini, calitati motrice,

deprindri motrice, structuri operationale, cunostinte, experienta;
� componentele de stare: motivatie, stari emotionale,
care pot favoriza, reduce sau bloca exprimarea capacitatii motrice;

Capacitatea motrica este deci o rezultanta

plurifactoriala, un vector ce rezulta din interactiunea componentelor
sus-mentionate.

Aceasta evolueaza dupa o curba ascendenta, se largeste

si se restructureaza prin maturizare, instruire, educare. Evolutia sa nu
este lineara, ci sinuoasa, cu momente de stagnare sau regres;
caracteristicile de constanta ale capacitatii motrice sunt asigurate de
prezenta aptitudinilor, deprinderilor motrice, iar regresul sau
stagnarea pasagera e determinata de motivatie sau de starile afective.

"Capacitatea motrica este ansamblul posibilitatilor

motrice naturale si dob�ndite prin care se pot realiza eforturi variate
ca structura si dozare" (Terminologia educatiei fizice si sportului,
Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1978).

Edw. Fleishman, citat de A.Dragnea, A.Bota, 1999,

�ntelege prin capacitatea motrica un complex de factori reprezentat
astfel:

Figura 3: Capacitatea motrica (Edw. Fleishman, citat de Dragnea A, Bota

A., 1999)
�n urma acestei prezentari capacitatea motrica,
reprezinta un complex de manifestari preponderent motrice (pricepri
si deprinderi), conditionat de nivelul de dezvoltare a calitatilor
motrice, indicii morfo- functionali, procesele psihice (cognitive,
afective, motiv ationale) si procesele biochimice metabolice, toate
�nsumate, corelate si reciproc conditionate, av�nd ca rezultat
efectuarea eficienta a actiunilor si actelor solicitate de conditiile
specifice �n care se practica activitatile motrice.

Un alt termen al carui sens nu este �ntotdeauna clar

precizat este acela de aptitudine motrica, confundat cu capacitatea
motrica. M. Epuran, citat de A.Dragnea, A.Bota, 1999, p.45,
considera aptitudinea motrica ca "sistem de procese fizice sau psihice
organizate �n mod original pentru efectuarea cu rezultate �nalte a
activitatii". V. Horghidan, citata de aceeasi autori, o priveste ca pe o
�nsusire fizica sau psihofizica care permite obtinerea unor rezultate
supramedii, �n ceea ce priveste progresul si nivelul maxim posibil.

Aptitudinea exprima ideea de potentialitate, ea fiind

substratul constitutiv al capacitatii, preexistent acesteia, care va
depinde de evolutia naturala, de exercitiu, de formatia educationala,
ele. Aptitudinea constituie �n fapt o virtualitate, �n vreme ce
capacitatea motrica poate fi obiectul unei evaluari directe. Singer
opereaza distinctia conform careia aptitudinile psihomotrice se
deosebesc de cele motrice prin faptul ca sunt mai rafinate,
cuprinz�nd un grad superior de manifestare a functiei perceptive si
intelectuale (A.Dragnea, A.Bota, 1999).

4.2. Calitati motrice

Calitatea motrica este definita ca "aptitudine a

individului de a executa miscari cu indici de viteza, forta, rezistenta,
�ndem�nare, etc". Termenul de calitate ni se pare mai vag dec�t cel
de aptitudine, el desemn�nd o �nsusire universala a individului, ce
poate avea niveluri dintre cele mai diverse. Nivelul calitatii motrice
se apreciaza pe baza interrelatiei dintre masa corpului pe de o parte si
spatiul, si respectiv timpul, �n care se desfasoara miscarea
(A.Dragnea, A.Bota, 1999).
Calitatile motrice pot fi definite ca �nsusiri ale
organismului, concretizate �n capacitatea de a efectua o miscare, �n
orice activitate cotidiana sau de educatie fizica si sportiva, cu anumiti
indici de forta, �ndem�nare, mobilitate, rezistenta si viteza.

�n ceea ce priveste abordarea terminologica a calitatilor

motrice, exista parerea mai multor specialisti (Carstea, Gh.,1999,
Todea,S.F.,2001) ca este bine sa se foloseasca termenul de �educare�
a calitatilor motrice sau conceptul de calitati fizice sau capacitati
fizice..

Calitatile motrice se dezvolta de-a lungul vietii, �n

anumite perioade optime. Calitatile personalitatii umane se educa, iar
cele motrice se dezvolta. �n numeroase lucrari de specialitate se arata
ca �ntr-un stadiu primar aceste calitati exista, nativ, deci nu se poate
vorbi despre o formare a lor.

Calitatile motrice au un parametru caracteristic, prin

care se poate determina valoarea si aportul lor la realizarea diferitelor
actiuni motrice. Astfel pentru forta acest parametru este �ncarcatura,
pentru �ndem�nare este gradul de complexitate si precizia actiunii,
pentru rezistenta este durata actiunii, iar pentru viteza este
repeziciunea miscarilor.

�n activitatea de educatie fizica si sportiva, dezvoltarea

calitatilor motrice are o importanta deosebita:

. reprezinta o finalitate a activitatilor de educatie fizica

si sport;
. este o componenta a procesului instructiv � educativ;
. asigura dezvoltarea fizica armonioasa si contribuie la
mentinerea unei stari optime de sanatate;
. influenteaza favorabil indicii marilor functiuni ale
organismului, motricitatea generala si calitatile moral � volitive;
. asigura tonicitatea si troficitatea organismului;
. valorifica superior disponibilitatile genetice ale
organismului;
. favorizeaza cresterea capacitatii de efort a
organismului;
. conditioneaza formarea, consolidarea si
perfectionarea deprinderilor si priceperilor motrice cu care sunt �n
relatie de interdependenta;
. influenteaza, �n mod favorabil, dezvoltarea, prin
transfer, si a altor calitati motrice;
. dezvoltarea calitatilor motrice se face printr-o mare
varietate de cai si mijloace specifice, dar si prin actiuni independente
si �n conditii relativ simple.

Efectuarea unui act sau actiune motrica este determinata de

mai multe calitati motrice. Acestea au, �n functie de complexitatea
actului motric, ponderi diferite.

4.2.1. Viteza

4.2.1.1. Definitii

Viteza este una dintre calitatile motrice ale carei

definitii sunt controversate, unii autori merg�nd p�na la excluderea ei
din r�ndul acestora, consider�nd-o rezistenta de scurta durata.
Analiz�nd �nsa mai profund modul de efectuare a actelor si actiunilor
motrice, constatam ca una din componentele temporale este tocmai
rapiditatea cu care se executa. Din acest motiv putem exprima
executia �n termeni calitativi (foarte repede, rapid, lent, foarte lent �
ceea ce se cunoaste sub numele de tempo) si cantitativi � durata. Cel
mai des �nsa miscarile sunt apreciate simultan dupa caracteristicile
spatiale si temporale, fac�ndu-se raportul dintre durata si lucrul
mecanic efectuat.

Viteza, �n acceptiunea cea mai larga se refera �n

principal la rapiditatea efectuarii miscarii sau actului motric �n
unitatea de timp. Ea se determina prin lungimea traiectoriei parcurse
�n timp sau prin timpul de efectuare a unei miscari. Se apreciaza �n
m/sec., sau �n unitati de timp.

Viteza, sub diferitele sale forme de manifestare este

o calitate motrica deosebit de importanta �n toate ramurile de sport �n
care este implicata, sau �n combinatie cu alte calitati, ea determin�nd
de cele mai multe ori succesul. Dar, nu �n toate cazurile viteza
maxima este importanta, ci viteza optima de executie.

Cercetarile arata, iar acest lucru este bine cunoscut,

ca viteza este puternic determinata genetic, depinz�nd foarte mult de
bagajul ereditar al subiectilor.
�n 1990, T.Ardelean considera viteza ca fiind
�capacitatea omului de a efectua miscarile �ntr-un timp c�t mai
scurt.� N. Alexe (1999) defineste viteza ca fiind �capacitatea de a
efectua o miscare data sau o suita de miscari �ntr-un timp c�t mai
scurt.�, iar A.Demeter (1981) afirma ca viteza este �capacitatea
organismului de a executa miscarile cu rapiditate si frecventa mare.�

Gh.C�rstea (1999) aprecia ca viteza este �capacitatea de

a executa acte sau actiuni motrice, cu �ntreg corpul sau numai cu
anumite segmente ale acestuia, �ntr-un timp c�t mai scurt, deci cu
rapiditate maxima, �n functie de conditiile existente.�

�n 1958, V.Zatiorski, considera ca viteza este

�capacitatea omului de a efectua actiunile motrice �ntr-un timp
minim pentru conditiile respective�, iar Harre (1973), referindu-se la
o forma de manifestare a vitezei, definea viteza de deplasare cu cea
mai mare rapiditate posibila. R.Manno, �n 1992, �ntelege viteza ca
fiind �aptitudinea de a realiza actiuni motrice �ntr-un timp minim�.
Gh.Mitra si Al.Mogos (1977), dar si A.Dragnea (1991), definesc
viteza ca fiind �iuteala sau rapiditatea� cu care se efectueaza
actiunile motrice �n unitatea de timp.

�n concluzie, viteza reprezinta realizarea unor acte si

actiuni motrice �n cel mai scurt timp posibil, cu �ntreg corpul sau
numai cu anumite segmente ale acestuia cu rapiditate si frecventa
mare.

Dupa A.Dragnea, S.Mate-Teodorescu, 2002, viteza

este o caracteristica (calitate) spatio-temporala a miscarilor, care nu
poate fi discutata fara a face referiri si la alte caracteristici temporale
ale miscarilor: tempoul si ritmul.

Tempoul reprezinta densitatea miscarilor pe unitatea

de timp (numarul de pasi / sec). desi este str�ns legata de tempou,
viteza poate fi diferita. Tempoul miscarilor depinde de masa
corpului, segmentelor aflate �n miscare si de momentele de inertie.

Tempoul reprezinta o caracteristica importanta �n

directia stabilirii intensitatii efortului si implicit a gradului de
solicitare a organismului de catre un anumit exercitiu fizic.
Precizarea tempourilor de executie reprezinta o masura metodica
indispensabila �n dozarea exercitiilor fizice, adica �n stabilirea
intensitatii activitatilor.
Eforturile de viteza sunt caracterizate �n functie de
durata lor, de intensitatea maximala si submaximala, av�nd un loc
bine precizat �n educatie fizica si �n antrenamentul sportiv.

Ritmul este o notiune folosita pentru a caracteriza

cele mai diferite fenomene si desfasurarea lor �n timp. Astfel, se
poate vorbi despre ritmuri biologice, astronomice, de tip circadian
(zilnic), hebdomadar (saptam�nal), lunar, anual, ritm muzical, al
miscarilor etc.

Ritmul are caracteristica principala periodicitatea

repetarii fenomenului, succesiunea intervalului de timp si accentele
rezultate din desfasurarea lui. Ritmul miscarilor defineste efectuarea
unui efort �n timp si spatiu, precum si raportul dintre aceste doua
marimi.

Ritmul este prezent �n efectuarea oricarui act motric,

actiune si activitate motrica, fiind o componenta temporala str�ns
legata de viteza dar si de coordonare si precizie, abilitate.

4.2.1.2. Factori de conditionare

Factorii care determina o buna viteza sunt numerosi

si variati. Acestia sunt de natura genetica (biologica, psihologica �
zestrea ereditara) si pedagogica. Din punctul de vedere al zestrei
biologice se disting factori morfologici, functionali si de natura
biochimica � metabolica corelati cu factori psihologici (calitatea
analizatorilor, atentia, tenacitatea, consecventa, tipul de sistem
nervos).

�n ceea ce priveste factorii biologici, unii sunt de

natura nervoasa iar altii sunt de ordin anatomic, functional:

. mobilitatea desfasurarii proceselor nervoase, viteza alternarii

proceselor de excitatie cu cele de inhibitie, precum si
intensitatea acestora;
. timpul de latenta sau de reactie care, la r�ndul sau, depinde de
calitatea nervului, a muschiului si a sinapsei;
. viteza de conducere a impulsului nervos (aferent si eferent)
prin reteaua nervoasa;
. viteza de contractie a muschiului �n urma excitatiei nervoase;
. forta muschiului care intra �n contractie;
. lungimea segmentelor implicate �n activitate, mobilitatea
articulara si elasticitatea musculara;
. capacitatea de coordonare a grupelor musculare;
. tipul fibrelor musculare din care este alcatuit muschiul, fibre
albe F.T. (Fast-Twitch glycolitic fibers � fibre rapide) sau rosii
S.T. (Slow � Twitch oxidative fibers � fibre lente);
. bogatia de compusi macroergici a fibrei musculare (CP si
ATP).

Factorii amintiti cunosc o �mbunatatire �n urma

procesului de educatie fizica. Astfel, �n urma unor programe de
pregatire speciale de viteza scade cronaxia �mbunatatindu-se
excitabilitatea neuromusculara, se scurteaza perioada de latenta,
cresc rezervele de compusi energetici care stau la baza eforturilor de
viteza.

Rapiditatea contractiei musculare este cu at�t mai mare cu c�t

poseda mai multe fibre albe (F.T.) (Coyl si colab. 1974, Karlson si
colab. 1975 � citat de A.Dragnea, S.Mate-Teodorescu, 2002). Aceste
fibre sunt bogate �n compusi macroergici, creatin � fosfat (CP) si
acid adenozintrifosforic (ATP), precum si �n glicogen, av�nd �n mod
firesc si enzimele necesare producerii energiei anaerobe.

Fibra musculara de tip II (FT) este fibra rapida. Muschii striati

sunt constituiti din fibre lente si fibre rapide. Printr-un program de
pregatire specifica s-a demonstrat posibilitatea transformarii �ntr-o
oarecare masura a fibrelor rosii �n fibre albe, pregatirea fiind
canalizata pe forta cu �ncarcaturi mari. Electrostimulatia, metoda care
duce la cresterea fortei explozive, duce si la �mbunatatirea
vitezei.(G.Rata, B.C.Rata,1999)

Fibrele rosii sunt opuse celor albe av�nd �n

compozitia lor mioglobina, glicogen si enzime pentru productia
aeroba de energie. Fibrele rosii si fibrele albe se deosebesc at�t din
punct de vedere structural, dar si al enzimei miozin � atepazei care
este �n cantitate mai mare, cu c�t durata contractiei este mai mica.

Indivizii cu aptitudini de viteza, sprinterii pe 100 m

si 200 m au un procent mai ridicat de fibre albe dec�t alergatorii pe
distante lungi. Prin programe de pregatire specifice vitezei, detentei
sau fortei se constata o �ngrosare a fibrelor musculare care devin mai
puternice cresc�nd astfel forta de contractie cu 25% (Karlson, 1975,
citat de A.Dragnea, S.Mate-Teodorescu, 2002).

Lungimea p�rghiilor segmentelor corpului si

�naltimea au o influenta decisiva asupra vitezei (segmentele scurte
favorizeaza o viteza mai mare). De asemenea, persoanele de sex
masculin au o mai buna viteza dec�t cele de sex feminin.

�n opinia lui V. Tudor (1999), viteza depinde de doua mari

categorii de factori:

1. Factorul central � nervos

Este reprezentat de rapiditatea cu care alterneaza procesele

fundamentale, excitatia si inhibitia. De mobilitatea acestor procese va
depinde si rapiditatea cu care muschii se contracta si se relaxeaza.
Factorul central este reprezentat de gradul de coordonare si relaxare,
fiind vorba despre coordonarea intramusculara si intermusculara

2. Factorul periferic, muscular sau neuromuscular

Este reprezentat de tipul fibrelor din structura muschiului,

forta musculara, sursele energetice, elasticitatea, �ntinderea si
capacitatea de relaxare, starea de �ncalzire a musculaturii, oboseala.

Alti autori (G.Rata, B.C.Rata,1999) definesc alte categorii de

factori care influenteaza viteza structurati astfel:

1. Factori greu perfectibili:

. starea de functionalitate a analizatorilor (vizual,
auditiv, cutanat, kinestezic), �n sensul nivelului aucuitatii, finetei si
preciziei.
. mobilitatea desfasurarii preceselor nervoase, viteza
alternarii proceselor de excitatie cu cele de inhibitie, dar si de
intensitatea de manifestare a acestora.
. capacitatea de analiza si sinteza de la nivelul scoartei
cerebrale.
. timpul de latenta sau de reactie, care la r�ndul sau
depinde de calitatea nervului, a muschiului si a sinapsei.
. viteza de conducere a influxului nervos aferent si
eferent de-a lungul retelei nervoase.
. viteza de contractie a muschiului determinata de
aparitia excitatiei nervoase.
. tipul de inervatie de la nivelul placii motorii.
. talia si, �n special, lungimea segmentelor ce participa
la activitate.
2. Factori morfologici si biologici, perfectibili:
. tipologia fibrei musculare.
. cantitatea de compusi macroergici.
. mobilitatea articulara si elasticitatea musculara.
. nivelul de dezvoltare a celorlalte calitati motrice
(mai ales forta).

Exista si alti factori considerati de specialisti ca av�nd o

contributie foarte mare �n manifestarea vitezei:

. ereditatea care influenteaza �n mare parte mobilitatea

proceselor nervoase.
. calitatea nervului, a muschiului.

Din punct de vedere psihic, exista doi factori care influenteaza

(Ardelean, 1990):

. capacitatea de mobilizare psihica.

. capacitatea de concentrare a atentiei.

4.2.1.3. Forme de manifestare

Realizarea actelor si actiunilor motrice implica, cu

ponderi diferite, mai multe forme de manifestare a vitezei. Astfel,
putem aminti:

Viteza de reactie � mai corect timp de latenta �

consta �n rapiditatea cu care un subiect raspunde la excitanti de
diferite naturi (vizuali, auditivi, tactili). Dupa V.M.Zatiorski (1958),
viteza de reactie are cinci componente:

1. aparitia excitatiei �n receptor, ce presupune un proces

de codificare a semnalului pentru a putea fi transmis �n verigile
nervoase urmatoare;
2. transmiterea excitatiei codificate prin receptorul
senzitiv catre verigile corespunzatoare ale sistemului nervos;
3. analiza semnalului de catre centrii nervosi si
recodificarea acestuia �n vederea transmiterii pe caile motorii;
4. transmiterea semnalului prin caile motorii;
5. excitarea muschiului care prin contractie
materializeaza reactia de raspuns sub forma lucrului mecanic.

Se considera ca cea de-a treia componenta consuma

cel mai mult timp din perioada de latenta. Putem aprecia ca viteza de
reactie depinde, �n final, de calitatea fiecareia dintre componente,
precum si de unele aspecte psihologice.

Viteza de reactie este influentata, mai ales �n probele

de sprint, de tensiunea premergatoare startului, ceea ce demonstreaza
ca fondul psihologic, pregatirea pentru proba asigura rezultate mai
bune ale timpului de reactie.

Viteza de reactie (la semnale vizuale) �nregistreaza

valori diferite �n functie de v�rsta, dupa o dinamica ascendenta,
�ncep�nd cu 8 � 10 ani p�na la 20-30 de ani, c�nd se ating valorile
maxime, dupa care �ncep sa scada treptat (Weineck, 1983, Grosser,
1976, citat de A.Dragnea, S.Mate-Teodorescu, 2002).

Reactiile la stimulii vizuali sunt mult mai lente dec�t

cei la stimuli acustici.

Reactiile la diferite semnale pot fi simple sau

complexe.

Reactia simpla consta dintr-un raspuns corect la un

semnal dinainte cunoscut, care apare �nsa inopinat. Acest tip de
reactie este deosebit de important nu numai �n sport, ci si �n viata de
zi cu zi. Se considera ca oamenii care au o buna reactie simpla sunt
mai rapizi si �n alte situatii (Smirnov, 1965, citat de A. Dragnea, S.
Mate-Teodorescu, 2002).

Reactia complexa se manifesta �n doua situatii tipice:

reactia la obiecte sau segmente ale corpului �n deplasare si reactia la
alegere.

Viteza de executie reprezinta rapiditatea cu care se

efectueaza o miscare, sau timpul scurs de la �nceputul p�na la
sf�rsitul miscarii. Acest tip de viteza este foarte important �n
majoritatea ramurilor de sport, ciclice, aciclice si combinate, intr�nd
�n relatie cu alte calitati motrice. �n sport, viteza de executie este
determinata de nivelul tehnicii sau de gradul de �nsusire a
deprinderilor, precum si de nivelul celorlalte calitati motrice, �n
special de forta. De asemenea, viteza de executie este determinata de
viteza de reactie simpla si complexa.
Viteza de repetitie se �nt�lneste si sub denumirea de
frecventa a miscarilor si viteza de deplasare. Acest tip de viteza se
�nt�lneste �n special �n ramurile de sport ciclice, la miscarile care se
repeta �ntr-o succesiune rapida �ntr-o unitate de timp. Ea poate fi
definita ca fiind frecventa cea mai �nalta cu care se pot repeta
miscarile �ntr-un timp c�t mai scurt.

Principalul factor care determina viteza de repetitie

este mobilitatea proceselor nervoase, rapiditatea cu care alterneaza
procesele de excitatie cu cele de inhibitie care asigura si alternarea
contractiilor cu relaxarea (G.Rata, B.C.Rata,1999). Mobilitatea
proceselor nervoase fundamentale este determinata la r�ndul ei de
calitatea sistemului nervos care este conditionat genetic. Deci, acest
tip de viteza este mai greu de dezvoltat.

Viteza de repetitie este conditionata de tempoul de

executie si de ritm. Cu c�t tempoul si ritmul sunt mai mari, cu at�t
viteza este mai mare, cresc�nd proportional si intensitatea efortului.
Astfel, a fost ales tempoul ca masura a intensitatii sau a gradului de
solicitare a organismului.

Contractia puternica a muschilor, urmata de o

relaxare c�t mai mare a acestora, este specifica sportivilor bine
antrenati, relaxarea av�nd un rol foarte important �n mentinerea
ritmului si tempoului pe perioade mai lungi de timp, asigur�ndu-se
refacerea muschiului si o stare optima a proceselor nervoase. �n
conditiile unor tempouri foarte ridicate, muschii lucreaza numai �n
zonele de maxima amplitudine, nereusind sa realizeze scurtari
complete, ceea ce creeaza un regim aproape izometric.

�n legatura cu acest tip de viteza este si capacitatea

de accelerare a subiectului, sau capacitatea de a atinge c�t mai rapid
o viteza maxima, denumita de unii autori capacitate de demaraj. �n
probele de sprint aceasta este influentata de forta membrelor
inferioare si lungimea pasului, mobilitatea articulara si elasticitatea
musculo-ligamentara. Se considera ca la un om frecventa pasilor
poate ajunge la 5 repetari pe secunda (C.Florescu si colab., citat de
A.Dragnea, S.Mate-Teodorescu, 2002). Aceasta scade odata cu
marirea �ncarcaturii si cresterea duratei efortului. �n cazul �n care
�ncarcatura si durata efortului depasesc 2/3 din posibilitatile maxime,
frecventa scade substantial.
A.Demeter (1981) descrie urmatoarele tipuri de viteza:

. viteza de reactie (latenta reactiei motrice);

. viteza de executie;
. viteza de repetitie;
. viteza de deplasare (include viteza de reactie, de
executie si de repetitie fiind considerata cea mai complexa);
. viteza de angrenare (de accelerare);
. viteza de optiune (componenta a vitezei de reactie si
a vitezei de executie, reprezent�nd inteligenta subiectului).

J.Weineck (1992) distinge patru forme de manifestare a

vitezei:

. viteza de reactie;
. viteza ciclica;
. viteza aciclica;
. viteza de deplasare.

T.Bompa (1990) mentioneaza trei tipuri de viteza:

. timpul de reactie;
. frecventa miscarilor pe unitatea de timp;
. viteza de deplasare.

T.Ardelean (1990), mentioneaza doua forme de manifestare a

vitezei specifice atletismului:

a. forme elementare, valabile numai pentru atletism:

. viteza de reactie;
. viteza de executie;
. viteza de repetitie.
b. forme combinate:
. viteza de accelerare;
. viteza de deplasare.

4.2.1.4.Aspecte metodice privind dezvoltarea vitezei

Evolutia vitezei �n ontogeneza este diferita la barbati

si la femei. Posibilitatile de dezvoltare, de asemenea sunt diferite.
�nca de la v�rsta de 10 ani se poate actiona sistematic pentru
dezvoltarea tuturor formelor de manifestare a vitezei si efectul
actionarii sistematice scade treptat p�na la v�rsta maturizarii
definitive (20-22 ani la baieti si 18-19 ani la fete). �n urma unor
studii, (Firea,E., Dragnea, A., 1988, 1989), efectuate pe un grup de
copii de 10 ani, sportivi si nesportivi s-a aratat faptul ca fetele sunt
capabile sa dezvolte o viteza de deplasare mai buna dec�t baietii, cu
0,3 sec. De asemenea, s-au �nregistrat progrese nete ale copiilor
sportivi fata de nesportivi. �nsa de la v�rsta de 11 ani, c�nd baietii le
egaleaza pe fete, progresul este superior tot restul vietii.

Performantele �n domeniul vitezei sunt �n mare

masura conditionate de nivelul fortei musculare (fortei explozive, �n
special) si de capacitatea de coordonare sau usurinta �n efectuarea
actiunilor motrice respective.

O crestere a fortei va determina si o crestere a vitezei

(mai ales de reactie); �n cazul efectuarii miscarilor fara �ngreuieri sau
cu �ncarcaturi usoare si medii, marimea vitezei depinde de nivelul
fortei (Matveev, 1980, citat de A. Dragnea, S. Mate-Teodorescu,
2002). Daca se lucreaza cu viteza maxima de executie �n conditiile
efectuarii miscarilor fara �ngreuieri, aceasta nu se va �mbunatatii. �n
cazul utilizarii miscarilor cu �ngreuieri (exercitii cu �ncarcaturi mici,
medii si mari), vom avea ca rezultat cresterea si a fortei si a vitezei,
�n toate conditiile.

Programul de forta efectuat pentru dezvoltarea

vitezei are doua sarcini fundamentale:

1. cresterea fortei maxime;

2. dezvoltarea capacitatii de a manifesta o forta
mare �n conditiile miscarilor rapide (forta �
viteza).

Specifica pentru viteza este a doua sarcina, care se

realizeaza numai cu ajutorul fortei maxime.

S-a demonstrat ca, prin lucrul de forta, care duce la

marirea sectiunii transversale a muschiului, se realizeaza si
disponibilitati pentru a efectua un numar mai mare de repetari.
Aceasta favorizeaza alunecarea actinei si miozinei, ceea ce are ca
rezultat �n final marirea vitezei de contractie.

Tensiunea musculara este determinata de numarul de

punti transversale care actioneaza �ntre miofilamente, valorile
maxime ale tensiunii fiind �ntre 90% si 110% din lungimea de repaus
a muschiului. W.Hasselbach (citat de Dragnea, Mate, 2002, pag.335)
considera ca viteza de scurtare a muschiului este determinata de
numarul puntilor transversale.

Dezvoltarea fortei de impulsie (explozive) la

alergatorii de sprint are efecte favorabile asupra lungimii pasilor si a
frecventei acestora. Daca impulsul �n faza de sprijin este mai mare,
creste lungimea pasului si se scurteaza timpul de sprijin determin�nd
cresterea semnificativa a tempoului.

Alte aspecte importante privind bazele metodice ale

dezvoltarii vitezei se desprind din analiza proceselor biochimice care
stau la baza eforturilor de viteza. Astfel, viteza este determinata de
resursele energetice existente la nivelul muschiului si viteza de
mobilizare a acestora, durata mentinerii acesteia fiind �n str�nsa
corelatie cu tipul de energie consumata. �n eforturile de p�na la 10
sec., care necesita o mobilizare energetica masiva (turnover), se
epuizeaza fosfatii energetici ATP si CP. Aceasta activitate nu
depinde de aportul de oxigen si nici nu produce cantitati detectabile
de acid lactic, deci nu depinde de aportul de ATP furnizat prin
glicoliza anaeroba. Daca efortul se mentine p�na la 50 sec. si peste,
limita care constituie si momentul optimal al glicolizei anaerobe, se
constata si producerea de mari cantitati de acid lactic, coprodus final
al acestui tip de glicoliza.

Concentratiile maxime de lactat (25 � 30 mmoli/kg

�n muschi si 20 � 25 mmoli/kg �n s�nge) au fost masurate la subiecti
care au prestat eforturi de alergare, �not sau patinaj si au avut ca
rezultat scaderea valorilor pH-ului �n muschi (6,3 � 6,4) si �n s�ngele
arterisl (6,8 � 6,9). Conditiile acide nu pot fi compensate de sistemele
tampon existente �n s�nge, ceea ce duce la scaderea intensitatii
efortului sau chiar �ncetarea acestuia, ca urmare a inhibarii enzimelor
glicolitice prin feed-back metabolic (A.Dragnea, S.Mate-Teodorescu,
2002).

Activitatile fizice de scurta durata, ca cele de viteza,

determina o crestere a activitatii enzimelor celulare implicate �n
glicoliza. Sportivii antrenati special pentru efortul anaerob pot tolera
concentratii mai mari de acid lactic comparativ cu persoanele
neantrenate. Muschiul scheletic este de asemenea adaptat special prin
posesia echipamentului enzimatic necesar metabolizarii lactatului.
Dar, numai 10% din lactatul care dispare din muschi �n pauzele de
refacere dupa eforturi maximale poate fi pus pe seama difuziunii sale
�n s�ngele circulant. De aceea se presupune ca o mare parte din
lactatul produs �n timpul efortului maximal este transformat �n
glicogen la nivelul muschilor, care dispun si de enzimele necesare
(glicogen sintetaza). O mica parte din lactat este retransformat �n
piruvat care la r�ndul sau este degradat �n CO2 si H2O. Cresterea
concentratiei enzimelor, ca urmare a efortului fizic, nu are loc numai
�n muschi, semnaliz�ndu-se cresteri semnificative si la nivelul
ficatului la persoanele antrenate fata de cele neantrenate.

Prin programe speciale (durata efortului, pauze si

�ncarcaturi) se pot mari rezervele de fosfati energetici, �n special CP
si de glicogen, fapt care permite �mpingerea eforturilor de viteza
(viteza prelungita) peste 60 sec. �n paralel, creste activitatea
enzimelor cuprinse �n desfasurarea acestui proces.

�n opinia lui A.Dragnea, S.Mate-Teodorescu, 2002,

viteza maxima pe care o poate realiza un sportiv �n efectuarea
diferitelor acte si actiuni motrice (procedeele tehnice si actiunile
tehnico-tactice), nu depinde numai de viteza propriu-zisa pe care o
poseda, ci si alti factori ca: forta, supletea si mobilitatea articulara,
gradul de stap�nire a procedeelor tehnice si altele.

Procesul dezvoltarii vitezei este complex si trebuie

sa cuprinda si alte elemente importante, adica nivelul de stap�nire a
procedeelor tehnice sau a exercitiilor. Actele si actiunile motrice
trebuie sa �ndeplineasca anumite conditii:

. exercitiul sa fie foarte bine �nsusit, astfel �nc�t sa

favorizeze efectuarea lui cu viteza maxima; sa nu se utilizeze
exercitii care nu favorizeaza manifestarea vitezei maxime;
. pentru dezvoltarea vitezei, se vor prefera, exercitii
specifice fiecarei ramuri sau probe sportive, din cadrul proceselor
tehnice si actiunilor tehnico-tactice executate �n conditii de �ntrecere,
secvente de joc, stafete, jocuri dinamice;
. durata exercitiilor sa fie astfel stabilita, �nc�t viteza
sa nu scada spre sf�rsitul acesteia. Timpul de executie se stabileste �n
functie de forma de viteza ce se doreste a fi dezvoltata. De obicei se
efectueaza repetari pornind de la 5 � 6 sec si se ajunge la 50 � 60 sec.
Cel mai des utilizate sunt repetarile de p�na la 30 sec.: alergarile pe
30 m, 60m, 100m si 200m. Parcurgerea gamei de tipuri de viteza se
realizeaza �n principal prin alternarea volumului si duratei de lucru;
. pauzele dintre repetari trebuie sa fie suficient de mari
pentru a permite revenirea functiilor vegetative si recuperarea
datoriei de oxigen; dar, dupa cum se stie, un exercitiu de viteza
maxima creeaza pe scoarta cerebrala o zona de excitatie optima ce
favorizeaza efectuarea cu viteza mare a urmatoarelor repetari. O
pauza prea lunga duce la achitarea datoriei de oxigen dat determina
si estomparea excitatiei pe scoarta, deci �n stabilirea pauzelor dintre
repetari trebuie sa se tina seama de acest aspect.

Refacerea functiilor vegetative, dupa efort nu este

uniforma. Imediat dupa efort, refacerea este foarte rapida: 70% �n
prima treime, 25% �n cea de-a doua treime si 5% �n ultima treime. �n
pauzele dintre repetari se vor efectua exercitii care sa permita
mentinerea excitatiei pe scoarta, deci odihna activa, exercitii de
respiratie. �n functie de tipul de viteza care se dezvolta, pauzele pot fi
cuprinse �n intevalul 5 � 15 minute.

�n cazul unui efort de 21 � 22 sec. se apreciaza ca

restabilirea survine dupa aproximativ 12 minute, ceea ce duce la
concluzia ca dupa 8 minute functiile organismului revin �n proportie
de 95% c�nd este posibila efectuarea unei noi repetari (Platonov,
1980 citat de A.Dragnea, S.Mate-Teodorescu,2002).
OBIECTIV

TIP DE
EXERCITII

TIMP DE
LUCRU

(sec.)

INTENSITATEA

(%)

PAUZE

(sec.)

Viteza
absoluta

5-10

15-20

30-40

90�100

95-100

90-95

40-90

40-60

30-45

Exercitii de
start

5-6

95-100

40-120

Tabel 3: Raportul dintre obiectiv (tipul de exercitiu), durata

efortului, intensitatea si pauza, (dupa V.I. Platonov, 1980, citat de
A.Dragnea, S.Mate-Teodorescu, 2002)
�n dezvoltarea vitezei se pot folosi si intensitati
submaximale, p�na la 85% din capacitate maxima. Utilizarea
excesiva a intensitatilor maximale atrage dupa sine instalarea bateriei
de viteza, stare greu de depasit, care necesita intensitati deosebite. �n
unele ramuri de sport cu caracter ciclic au fost elaborate tabele cu
tempouri si pauzele necesare calculate �n functie de timpul record
realizat de sportivi pe distantele de concurs. �n aceste conditii
dirijarea eforturilor de viteza este mai usurata, dar nu trebuie sa se
omita individualizarea solicitarilor �n functie de particularitatile
sportivului.

Clasificarea metodelor pentru dezvoltarea vitezei

Sistematizarea metodelor de dezvoltare a vitezei nu

este �nca realizata dupa criterii unitare, acest lucru fac�ndu-se diferit
�n functie de profilul specialistilor care �ncearca sa le clasifice si
scolile carora le apartin:

L.P. Matveev, A.D.Novicov si colab. (1980) clasifica

metodele �n functie de principalele tipuri (admise de autori) astfel:

. Procedee metodice pentru dezvoltarea reactiei motrice

simple:
. Reactia repetata la semnale ce apar inopinat sau la
schimbarea situatiei ambiante;
. Reactii repetate �n situatii normale (exersare analitica �
secvente de miscari usurate);
. Metoda senzomotorie � urmareste dezvoltarea capacitatii de
a distinge intervale scurte de timp (zecimi de secunda) �ntre actiunile
motrice - {exercitiile �n cadrul acestei metode se efectueaza �n trei
etape: I � se efectueaza actiunea la un semnal si se comunica
subiectului timpul realizat; II � se efectueaza miscarea la semnal si se
cere subiectului sa aproximeze timpul realizat; III � se propune
efectuarea miscarii �ntr-un timp dinainte stabilit}.
. Procedee metodice pentru dezvoltarea vitezei de reactie
complexa:
. Reactii la un obiect �n miscare prin aparitia neasteptata a
obiectului, reducerea distantei obiectului fata de subiect;
. Reactii cu alegerea unui raspuns, �n functie de actiunile
partenerului sau modificarea mediului ambiant (se aplica principiul
de la simplu la complex).
. Metode pentru dezvoltarea vitezei de executie a miscarilor:
. Metoda exersarii (a exercitiului repetat) se aplica �n doua
variante: 1. prin cresterea treptata a tempoului de lucru p�na la
atingerea vitezei maxime; 2. repetarea exercitiului �n tempo variat
(alternarea tempourilor);
. Metoda jocului;
. Metoda competitionala.

Ozolin (1972), citat de A.Dragnea, S.Mate-

Teodorescu, 2002 si V.Tudor, 1999, sistematizeaza metodele pentru
dezvoltarea vitezei astfel:

- metoda �exercitiului din mers�: parcurgerea unei

distante �n viteza maxima dupa un elan prealabil
(alergare lansata);
- metoda alternativa: cresterea vitezei, atingerea celei
maxime si apoi descresterea acesteia;
- metoda �ntrecerii cu �handicap�;
- metoda stafetelor si jocurilor;
- metoda �ntrecerii;
- metoda repetarilor �n tempouri submaximale,
maximale si supramaximale.

Alti autori (Tharstenason si colab.,1975, citat de

A.Dragnea, S.Mate-Teodorescu, 2002) prezinta mai detaliat
metodele si procedeele metodice pentru dezvoltarea vitezei, �n
functie de forma de manifestare ce se vrea influentata.

Viteza, �n functia de durata efortului, se manifesta

dupa o curba descendenta pe masura cresterii timpului de lucru.

Prezentarea acestor clasificari trebuie sa duca la

concluzia ca utilizarea metodelor sau procedeelor metodice se face �n
�sistem�, �n functie de cerintele specifice fiecarei ramuri de sport, ale
particularitatilor de v�rsta, sex, nivel de pregatire, perioada de
pregatire. Combinarea acestora dar si respectarea regulilor de
aplicare depind de maiestria pedagogica ale fiecarui profesor.

J.Weineck (1992) este de parere ca viteza maxima poate fi

determinata genetic �n limite restr�nse. Israel, 1977, citat de
J.Weineck,1992, considera ca nu este imposibil ca bazele biologice
ale capacitatii de viteza sa se stabileasca foarte devreme �n timpul
copilariei.

Viteza maxima de alergare atinge punctul culminant �ntre 15 �

17 ani la fete si �ntre 20 � 22 ani la baieti neantrenati (J.Weineck,
1992)

�n primul stadiu scolar (v�rsta scolara timpurie), c�nd copii au

v�rsta �ntre 6 � 7 ani p�na la 10 ani, are loc cea mai mare dezvoltare
a frecventei si vitezei miscarii. Acum se constata o ameliorare
considerabila a vitezei de reactie si a perioadei de latenta care o
conditioneaza. �n opinia lui Kohler,1977, citat de J.Weinwck,1992,
aceasta perioada este foarte importanta pentru dezvoltarea vitezei, nu
numai datorita conditiilor favorabile pe care procesele nervoase le
pun la dispozitia mobilitatii, dar si datorita raportului de p�rghii.

�n cel de-al doilea stadiu scolar (Hollmann si Hettinge,1980,

citati de J.Weinwck,1992) timpii de latenta si de reactie scad rapid
p�na la sf�rsitul perioadei apropiindu-se considerabil de valorile
obtinute de adulti.

�n timpul celor doua stadii scolare programul de pregatire

trebuie sa se �ndrepte catre dezvoltarea vitezei de reactie, a
capacitatii de accelerare, a vitezei de coordonare, dar nu spre o
rezistenta �n regim de viteza.

La sf�rsitul pubertatii, timpii de latenta si de reactie ating

valori echivalente celor ale adultilor. Frecventa miscarilor atinge
valoarea maxima �n jurul v�rstei de 13 � 15 ani (Farfel,1959 si
Meinell,1976, citati de J.Weinwck,1992).

Principalele metode de pregatire trebuie sa fie metode prin

repetari si prin intervale scurte. Atentia trebuie �ndreptata asupra
timpului de efort si lungimii distantei �n functie de v�rsta, astfel �nc�t
sa fie solicitate sursele de enegie alactacide, ATP si CP.

�n opinia lui J.Weinwck, 1992, �n cadrul scolii, parcurgerea

distantelor obisnuite de 50, 75 m sunt adecvate numai pentru copiii
avansati sau de nivel mediu, nefiind corespunzatoare pentru cei cu o
dezvoltare �nt�rziata sau de un nivel mai putin bun. Evolutia
distantelor de alergare se va face astfel, numai �n functie de v�rsta
cronologica si nu de cea biologica.

Metoda repetarilor (G.Rata, B.C.Rata, 1999) are la baza

repetarea exercitiilor cu intensitate apropiata de cea maxima si peste
cea maxima �n conditii usurate.

Metoda handicapului (V.Tudor, 1999) este folosita pentru

stimularea atentiei, d�rzeniei. Are la baza folosirea unor conditii
inegale �ntre parteneri cu valori diferite sau apropiate.

Metoda competitionala sau a �ntrecerilor (G.Rata, B.C.Rata,

1999) are la baza folosirea �ntrecerilor �n cadrul grupelor. Distanta
se stabileste �n functie de v�rsta si valoarea concurentilor.

Procesul de educare / dezvoltare al vitezei este un proces

complex ce cuprinde elemente importante, printre care si nivelul de
stap�nire a procedeelor tehnice sau a exercitiilor.

Conditiile care vor trebui sa fie �ndeplinite pentru a dezvolta /

educa viteza sunt (G.Rata, B.C.Rata, 1999):

. exercitiile sa fie foarte bine �nsusite pentru ca

subiectii sa fie atenti nu la detaliile vitezei de executie ci asupra
vitezei de executie;
. exercitiile sa se repete numai �n viteze maxime si
supramaxime;
. sa se foloseasca exercitii ce favorizeaza dezvoltarea
vitezei;
. durata exercitiilor sa nu fie foarte mare pentru ca
viteza de executie sa nu scada;
. pauza de revenire trebuie sa permita refacerea
completa care sa asigure realizarea mai multor repetari cu intensitate
maxima.

�n practica educatiei fizice scolare, la ciclul gimnazial, se va

urmari dezvoltarea generala a vitezei, adica atacarea tuturor formelor
de manifestare. La clasele a V-a si a VI-a, ponderea va cadea pe
dezvoltarea formelor de manifestare de baza, adica a vitezei de
reactie, de executie si a vitezei de repetitie, specifica probelor de
alergari din atletism. La clasele a VII-a si a VIII-a ponderea va cadea
pe celelalte forme de manifestare ale vitezei anume, viteza de
accelerare si viteza de deplasare, a caror dezvoltare este conditionata
si de gradul de tehnicitate si de nivelul pregatirii fizice.

Este contraindicat sa se faca abuz de exercitii de viteza

maxima, sa se foloseasca �n mod excesiv �ntrecerile sau stafetele ca
forme unice de desfasurare a exercitiilor de viteza.

Exercitiile de viteza se vor desfasura �n serii scurte si �n numar

redus de serii, anume, 3-4 repetari �n 2-3 serii de alergari, iar
distantele de lucru nu vor depasi 30-40 m, pe lectie neput�ndu-se
realiza distante mai mari de 180-240 m.

Se va lucra cu pauze pasive de 3-4 minute �ntre repetari si

pauze active de 5-7 minute �ntre serii, �n pauza efectu�ndu-se acelasi
tip de repetari dar cu intensitate scazuta.

4.2.1.5.Testarea vitezei

Capacitatea de viteza se bazeaza pe aplicarea mai multor teste

de evaluare a capacitatii motrice viteza:

. Testarea psihologica se realizeaza prin completarea

unor chestionare cu date statistice personale, familiale, medicale sau
volitive care pot influenta rezultatele sportive;
. Testarea fiziologica face referiri la anumiti indici de
ordin genetic si al starii de sanatate. Dintre factorii genetici putem
mentiona: �naltimea trunchiului, lungimea membrelor superioare si
inferioare, capacitatea cardio � vasculara, tipologia fibrelor
musculare. Factorii genetici sunt infuentati de mediul social, de
alimentatie, stres, ereditate.
. Testarea motrica prin care se masoara capacitatea de
viteza maxima, de accelerare, rezistenta speciala si capacitatea
aeroba.

�n practica educatiei fizice se folosesc probe de teren cu

caracter orientativ cum ar fi alergarile pe distante cuprinse �ntre 25 si
100 m. �n Sistemul National de Verificare si Evaluare, testarea
calitatii motrice viteza se realizeaza prin aplicarea navetei 5x10 m.

Opinia noastra este ca metodele cele mai bune de dezvoltare a

vitezei, sub toate formele ei de manifestare, �n cadrul lectiei de
educatie fizica scolara, sunt metoda repetarilor, pentru viteza de
reactie, metoda handicapului, pentru dezvoltarea vitezei de executie
si metoda �ntrecerii pentru dezvoltarea vitezei de deplasare.

�n cadrul studiului nostru, testarea vitezei s-a realizat pe o

distanta de 30 m, cronometr�ndu-se timpul intermediar din 10 �n 10
m, verific�nd astfel, toate forme de manifestare, viteza de reactie
(primii 10 m), viteza de executie si viteza de repetitie (al doilea 10
m), viteza de deplasare (distanta de 30 m �n totalitate).

4.2.2. Rezistenta

4.2.2.1. Definitii

Rezistenta este definita �n literatura de specialitate ca fiind

capacitatea psihofizica a organismului executantului de a face fata
oboselii specifice activitatii depuse A.Dragnea (2000),J.Weineck
(1992). DEX defineste rezistenta ca fiind �capacitatea de a fi
rezistent sau puterea de a �nfrunta oboseala.� N.Alexe (1993)
considera ca rezistenta este �capacitatea organismului de a efectua un
lucru mecanic de o anumita intensitate, un timp �ndelungat, fara
scaderea eficientei activitatii, �n conditiile reprimarii starii de
oboseala.�

�n 2002 T.Bompa considera rezistenta ca fiind �limita de timp

p�na la care o munca de intensitate data poate fi sustinuta.�, iar
T.Ardealean (1990) defineste rezistenta ca fiind �capacitatea omului
de a executa acte si actiuni motrice fara a reduce eficacitatea lor �ntr-
un timp oarecare, de regula �ndelungat.�

A.Demeter (1981) considera ca rezistenta este �capacitatea

omului de a depune o activitate, timp c�t mai �ndelungat, fara
scaderea randamentului, �n conditiile functionarii economice a
organismului, �nvingerii oboselii si a unei restabiliri rapide.�,

R.Manno (1992) �ntelegea prin rezistenta �aptitudinea motrica

ce permite omului sa faca fata oboselii �n eforturile de lunga durata.�

Astfel, rezistenta reprezinta capacitatea �ndividului de a

efectua eforturi de durata �ndelungata fara a-i scadea eficacitatea si a
aparea starea de oboseala.

Gradul de dezvoltare a rezistentei se reflecta �n capacitatea

functionala ridicata a sistemelor cardiovascular si respirator, a
metabolismului, sistemului nervos, precum si �n capacitatea de
coordonare a celorlalte aparate si sisteme ale organismului. La acesti
factori se asociaza si calitatea coordonarii miscarilor, capacitatea
psihica a sportivului si modul de solicitare rationala a �ntregului
organism.

4.2.2.2. Factori de conditionare

Pentru a putea actiona pentru dezvoltarea rezistentei, trebuie sa

se cunoasca suportul morfologic (organele, sistemele si modul de
functionare al acestora), cu at�t mai mult cu c�t rezistenta solicita
functii vitale, circulatia, respiratia si procese metabolice complexe.
Iata c�teva dintre acestea (A.Dragnea, S.Mate-Teodorescu,2002):

- capacitatea de rezistenta si tipul fibrelor musculare

cuprinse �n activitate � mai multi autori considera ca exista o str�nsa
legatura �ntre repartitia procentuala de fibre rosii si consumul maxim
de oxigen. Se considera ca fibrele musculare (rosii si albe) intra �n
actiune diferentiat �n functie de gradul de solicitare, de intensitatea
efortului. Se apreciaza de catre fiziologi ca aproape 90% din
absorbtia maxima de oxigen �ntr-un efort de rezistenta este realizata
de fibrele rosii, restul revenind fibrelor albe;
- capacitatea de rezistenta depinde de sursele de
energie, activitatea enzimatica si mecanismele hormonale si de
reglare � rezervele energetice exista la nivelul celulei prin fosfati,
glicogen si molecule trigliceride. Aceste resurse pot fi aduse �n s�nge
din ficat (rezervele de glicogen) sau din stratul adipos subcutanat, la
celula musculara �n activitate. Mobilizarea lor se face �n functie de
intensitatea si durata efortului. Capacitatea de rezistenta depinde �n
mare masura de rezervele de glicogen din ficat si de nivelul acestuia
din s�nge, de fapt, ficatul mobilizeaza at�t glicogen c�t este necesar
pentru a asigura un nivel corespunzator; procesele de adaptare
declansate de programul de pregatire nu se produc separat, ci ele
actioneaza �n str�nsa corelatie, �ntr-un sistem foarte bine pus la
punct, de aceea putem spune ca se dezvolta �ntreaga structura
interesata: surse primare energetice, enzime, transportul acestora;
cresterea activitatii enzimelor este asociata cu cresterea rezervelor
energetice. Efortul de tip aerob va produce �n fibrele musculare rosii,
care contin o cantitate mai mare de mitocondrii, o sporire a acestora
si chiar o crestere a suprafetei lor la 200-300%, fapt care determina
marirea capacitatii oxidative. Astfel, �n efortul de rezistenta trebuie
actionat asupra metabolismului fibrei musculare printr-un efort
corespunzator. Un efort eficient desfasurat timp de 4-6 saptam�ni �si
pierde treptat eficacitatea prin fenomenul de adaptare devenind un
excitant biologic ineficient (A.Demeter,1981, citat de A.Dragnea,
S.Mate-Teodorescu, 2002). Cresterea doar a volumului nu va avea un
efect favorabil asupra structurii mitocondriale, �n schimb intensitatea
va actiona corespunzator (M.Georgescu, 1976,1977, citat de
A.Dragnea, S.Mate-Teodorescu, 2002). Se impune deci
reactualizarea antrenamentelor din 6 �n 6 sapam�ni si cresterea
intensitatii pe masura, deaorece aceasta nu poate fi marita oricum,
produc�nd alte efecte dec�t cele asteptate. Intensitatea optima de
efort �n antrenamentul de rezistenta se situeaza �n zona �n care nu se
formeaza acid lactic prin glicoliza anaeroba sau se formeaza �n
cantitati mici si corespunde pragului aerob/anaerob, c�nd
concentratia din s�nge ajunge la 4 mmol/l. Aceasta se cunoaste sub
numele de steady state. Acest prag se poate determina �n laborator
oferind antrenorilor date concrete pe baza carora sa dirijeze efortul;
- capacitatea cardio-vasculara � randamentul celulei
musculare este conditionat de functionarea ireprosabila a sistemului
de transport al s�ngelui la nivelul tesuturilor. �mpreuna cu muschii
aparatul cardiovascular formeaza un sistem �n care inima
functioneaza ca pompa, s�ngele, ca vehicul transportator al
substantelor nutrivive si a oxigenului la nivelul muschiului, dar si
catabolitilor, pentru eliminarea acestora, la care se adauga
capacitatea de schimb la nivelul capilarelor. Absorbtia maxima de
oxigen (VO2 max) este criteriul brut de apreciere a capacitatii de
reistenta si pe baza lui putem face aprecieri privind functionarea
buna a �ntregului sistem. VO2 max nu este singurul indicator al unei
bune capacitati de reistenta, lui adaug�ndu-I-se buna functionare a
inimii si dimensiunile acesteia, care determina minut/volumul. Se
cunosc mari diferentieri �n ce priveste minut/volumul, �ntre subiectii
antrenati si cei neantrenati, �n favoarea celor din prima categorie. Un
minut/volum crescut asigura si o capacitate mai mare de s�nge la
nivelul muschilor si implicit mai mult oxigen;
- capilarizarea si reglarea periferica � musculatura
angajata �n efort de rezistenta beneficiaza de vascularizare mai buna
dec�t celelalte grupe musculare care nu sunt cuprinse direct �n
activitate. Irigarea sangvina locala, la musculatura angrenata �n
efortul de rezistenta, creste de 15-20 ori fata de repaus;
- compozitia s�ngelui � deoarece eritrocitele
(globulele rosii) sunt purtatoare de oxigen, este avantajos ca numarul
acestora sa fie crescut. De asemeanea, ele contin hemoglobina, care
fixeaza direct oxigenul si ca urmare o cantitate marita de
hemoglobina asigura o buna oxigenare a tesuturilor. Efortul de
rezistenta are efecte favorabile at�t �n ce priveste cresterea globulelor
rosii, c�t si asupra cresterii cantitatii de hemoglobina a acestora;
- capacitatea pulmonara � volumul pulmonar si
capacitatea de difuziune la nivelul alveolelor favorizeaza patrunderea
unei cantitati mai mari de oxigen �n s�nge. Antrenamentul de
rezistenta favorizeaza dezvoltarea musculaturii respiratorii (toracice)
si implicit a perimetrului toracic prin amplificarea volumului
plam�nilor. De mare importanta �n sporturile de rezistenta este
tehnica respiratorie, ritmul de efectuare a respiratiei care trebuie
corelat cu ritmul activitatii motrice pe care o desfasuram.

Rezistenta este conditionata �n mare masura si de factorii

psihici, care joaca rolul de dinamizatori si valorificatori ai proceselor
biologice ale activitatii motrice de rezistenta. Mentionam �n primul
r�nd procesele volitive, cu aspectele de d�rzenie si perseverenta, care
favorizeaza efectuarea eforturilor de rezistenta, de multe ori foarte
dure. Aici, intervin si procesele motivationale, �n primul r�nd cele
interne, care favorizeaza efectuarea antrenamentelor grele, monotone
si plictisitoare, care fac de multe ori sa se instaleze o stare de
oboseala. Astfel, �n procesul de instruire se va cauta devoltarea �n
paralel si a proceselor psihice care optimizeaza efortul de rezistenta.

Iata care sunt factorii care conditioneaza dezvoltarea

rezistentei, �n opinia G.Rata si B.C.Rata, 1999:

1. Consumul maxim de oxigen � volumul maxim de

oxigen (VO2max) este criteriul brut al aprecierii capacitatii de
rezistenta a organismului, dar mai ales al capacitatii aerobe de efort,
rezultatul ei fiind energia realizata din descompunerea glicogenului,
a acizilor grasi si a lipidelor �n prezenta oxigenului. Valoarea
VO2max se masoara �n litri/min sau raportat la kcorp, exprimat �n
ml/min si depinde de durata efortului. Atunci c�nd rezistenta aeroba
este de durata mare, consumul de O2 se apropie de cifra maxima, iar
c�nd durata este mai mica, consumul este mai mic. Valoarea
consumului de O2 depinde de greutatea corporala, fiind deci mai
mare pentru subiectii cu masa musculara mare si a celor care au
depuneri de grasime. VO2 depinde de sex, fiind mai mare la barbati
cu aproximativ 50% dec�t la femei.
2. Tipologia fibrelor musculare. Din punct de vedere
fiziologic exista o str�nsa legatura �ntre repartitia procentuala a
fibrelor rosii si consumul maxim de oxigen.

Fibrele musculare rosii, denumite si fibre lente, de tip I, sau

tonice sau slow-twich (ST) sunt rezistente la oboseala si se
caracterizeaza prin:

. contractie lenta;
. rezerve bogate �n glicogen;
. enzime specifice metabolismului aerob;
. un numar mare de mitocondrii care reprezinta
centrala energetica a celulei, �n ele efectu�ndu-se oxidarea
substantelor energetice;
. activitatea intensa a enzimelor ciclului acidului
citric;
. un metabolism ridicat al acizilor grasi;
. sunt inervate de vase capilare mici, cu viteza de
conducere relativ lenta, care transmit succesiuni de impulsuri
nervoase contnue, tipice unei activitati motrice sustinute.
3. Cantitatea resurselor energetice, activitatea
enzimatica si mecanismele hormonale de reglare. Efortul de
rezistenta are la baza energia produsa de descompunerea ATP
resintetizat din glicogen pe cale aeroba si anaeroba.
4. Frecventa cardiaca cu o valoare cuprinsa �ntre 130 �
150 b/min este specifica unei capacitati de efort aerob, iar cea de 160
b/min reprezinta limita superioara a acestei capacitati. Frecventa
cardiaca cuprinsa �ntre 160 � 200 b/min. este specifica capacitatii de
efort anaerob lactacid.
5. Capacitatea de vointa concretizata �n d�rzenie, curaj,
perseverenta, �nvingerea starii de oboseala.

4.2.2.3. Forme de manifestare

�n ceea ce priveste formele de manifestare a rezistentei,

unii (W.Halmann, citat de A.Dragnea, S.Mate-Teodorescu, 2002)
deosebesc numai rezistenta generala de cea specifica, acestea se
prezinta sub mai multe variante, �n functie de modul particular �n
care le solicita fiecare ramura sportiva sau tip de activitate motrica si
tipul de oboseala pe care �l provoaca (A.Dragnea, S.Mate-
Teodorescu, 2002):

- �n functie de ponderea participarii musculaturii

corpului, rezistenta este generala, locala si regionala;
- �n functie de specificitatea ramurii de sport sau a
altui tip de activitate motrica, rezistenta este generala si specifica;
- dupa sursele de energie care se consuma, rezistenta
este anaeroba si aeroba;
- �n functie de durata efortului rezistenta este scurta,
medie si lunga;
- dupa modul de combinare cu alte calitati motrice, �n
functie de solicitarile diferite impuse de efortul specific exista
rezistenta-forta, rezistenta-detenta, rezistenta-viteza; tipuri �n care
celelalte calitati motrice se suprapun pe fondul de rezistenta.

Rezistenta generala se considera ca se manifesta atunci

c�nd �n activitate este cuprinsa mai mult de 2/3 din �ntreaga
musculatura a corpului (musculatura unui membru inferior constituie
1/6 din �ntreaga musculatura). Acest tip de rezistenta este conditionat
de capacitatea functionala a sistemelor cardiovascular, respirator
(capacitatea de a consuma oxigen) si de utilizarea periferica a
acestuia.

Rezistenta regionala se manifesta c�nd �n activitate este

cuprinsa 1/3 p�na la 2/3 din �ntreaga musculatura a corpului.

Rezistenta locala implica cuprinderea �n activitate a mai

putin de 1/3 din �ntreaga musculatura a corpului.

Rezistenta generala si specifica, dupa specificitatea

efortusui, se refera mai mult la o rezistenta de baza independenta de
o activitate motrica. Rezistenta specifica sau speciala se afla �n
str�nsa legatura cu rezistenta de tip regional si local.

Rezistenta aeroba si anaeroba se definesc �n functie de

sursele energetice mobilizate pentru desfasurarea efortului (dupa
modul de desfasurare a proceselor oxidative).

Rezistenta se afla �n str�nsa legatura cu celelalte calitati

motrice, rezult�nd o serie de combinatii care se prezinta ca o
rezistenta de forta, rezistenta de viteza, �n functie de durata
rezistentei (D.Harre, citat de A.Dragnea, S.Mate-Teodorescu, 2002).

Figura 4: Relatiile dintre rezistenta si alte calitati motrice si

intensitatea acestora (A.Dragnea, S.Mate-Teodorescu, 2002)
Rezistenta �n regim de forta poate fi definita ca
�aptitudinea de a repeta impulsuri de forta de peste 30% din forta
maxima �n cadul unei durate de timp determinate fara a diminua
nivelul de forta� (Buhrle,1985, citat de A.Dragnea, S.Mate-
Teodorescu,2002)).

Rezistenta �n regim de viteza se defineste ca

�aptitudinea de a mentine la un nivel scazut pierderea de viteza, la
performante de rezistenta la termen scurt, de p�na la 2 minute, cu
intensitate mare (submaximala) p�na la cea mai mare (maximala)�
(Steinhofer,1993, citat de A.Dragnea, S.Mate-Teodorescu,2002)).
Hotar�toare pentru dezvoltarea rezistentei �n regim de viteza este
evaluarea factorilor care limiteaza performanta �n functie de durata
efortului, astfel:

- procentul de implicare a glicolizei;

- gradul de toleranta la acid lactic;
- participarea unor fibre musculare intermediare;
- economia de miscare prin coordonare
musculara.

�n functie de ponderea participarii musculaturii corpului

la sustinerea efortului se considera ca rezistenta se manifesta sub
anumite forme si anume (A.Dragnea, 2000):

. rezistenta generala prin care se �ntelege capacitatea

organismului de a depune eforturi de lunga durata cu participarea a
cel putin 2/3 din �ntreaga masa musculara a corpului. Manifestarea
acestui tip de rezistenta depinde de functionalitatea sistemului
cardio-vascular si a celui respirator;
. rezistenta regionala este considerata ca fiind
capacitatea organismului de a depune efort de lunga durata cu
participarea a cel putin 1/3 din �ntreaga masa musculara;
. rezistenta locala este capacitatea de efort ce se
desfasoara cu participarea a mai putin de 1/3 din masa musculara.

Hollmann si Hetinger (1980), citati de J.Weinwck, 1992

prezinta manifestarea rezistentei prin combinarea acesteaia cu forta si
viteza:
Anduranta � musculaturii locale

� aerobic � static

- dinamic

- anaerobic - static

- dinamic

Anduranta musculaturii globale

� aerobic - static

- dinamic

- anaerobic � static

- dinamic

Din punctul de vedere al duratei si distantei parcurse

putem �nt�lni doua forme de manifestare a rezistentei:

. rezistenta aeroba reprezentata de capacitatea

organismului de a efectua un efort de lunga durata utiliz�nd oxigenul
�n scopul producerii energiei mecanice;
. rezistenta anaeroba reprezentata de capacitatea
organismului de a efectua un efort de lunga durata utiliz�nd energia
produsa �n lipsa oxigenului.

Alte forme de manifestare a rezistentei, care intra �n

componenta

rezistentei speciale (W.Halmann, citat de G.Rata,

B.C.Rata, 1999):

. rezistenta de lunga durata prin care se �ntelege

rezistenta specifica probelor sportive ce au o durata mai lunga de 8
min., iar energia necesara desfasurarii se produce din descompunerea
glicogenului �n prezenta oxigenului. Factorul de baza pentru
obtinerea performantelor �n probe de durata lunga este cantitatea de
oxogen absorbita �n unitatea de timp;
. rezistenta de durata medie este capacitatea de a
rezista la un efort de o durata cuprinsa �ntre 2 � 8 min. Aceasta
rezistenta se caracterizeaza printr-un efort de tip mixt, mai sustinut
care are la baza energia produsa prin descompunerea glicogenului �n
lipsa si prezenta oxigenului;
. rezistenta specifica considerata ca fiind capacitatea
organismului de a efectua un efort timp �ndelungat �n conditii
anaerobe. Acest tip de efort creaza �n organism o datorie de oxigen si
are la baza acumularea unei cantitati de acid lactic;
. rezistenta de durata scurta este capacitatea
organismului de a depune efort cu o durata cuprinsa �ntre 45� si 2
min. Se caracterizeaza prin efort anaerob si efort aerob sustinut.
Energia necesara desfasurarii efortului este produsa de
descompunerea glicogenului, �n lipsa oxigenului av�nd la baza
acumularea acidului lactic.
. rezistenta �n regim de forta reprezentata de
capacitatea organismului de a depune un efort de lunga durata �n
conditii de executie �ngreuiate;
. rezistenta �n regim de viteza este capacitatea
organismului de a depune un efort c�t mai lung dar cu o viteza de
deplasare c�t mai mare. Ea depinde de capacitatea crescuta a
individului de a suporta starea de oboseala ce se acumuleaza �n
timpul executiei eforturilor maxime si supramaxime.

4.2.2.4. Aspecte metodice privind dezvoltarea rezistentei

Dezvoltarea rezistentei aerobe sau de lunga durata �

programele efectuate �n directia cresterii posibilitatilor aerobe ale
organismului, trebuie sa vizeze �ndeplinirea urmatoarelor obiective:

- rezistenta de durata scurta, medie si lunga (dupa

timpul de desfasurare a efortului) care reprezinta tipurile si totodata
criteriile cel mai des utilizate �n activitatea practica.

Rezistenta de scurta durata � efortul dureaza �ntre 45

sec. si 2 minute si se desfasoara �n principal pe baza surselor de
energie anaerobe (rezistenta de viteza).

Rezistenta de durata medie se desfasoara pe o durata de

2-8 minute perioada �n care procesele oxidative cresc continuu.

Rezistenta de durata lunga este caracterizata printr-un

efort cu o durata de peste 8 minute av�nd la baza productia de
energie aeroba. �n functie de modul de solicitare, rezistenta de lunga
durata poate fi de 3 feluri:
- rezistenta de lunga durata I c�nd efortul dureaza p�na
la 30 minute �n care predomina metabolismul glucozei;
- rezistenta de lunga durata II caracterizata printr-un
efort �ntre 30 � 90 minute, perioada �n care efortul se desfasoara pe
baza metabolizarii lipidelor;
- rezistenta de lunga durata III caracteristica unui efort
de peste 90 minute, �n care lipidele reprezinta principala sursa de
energie.

Pentru dezvoltarea rezistentei se vor avea �n vedere

urmatoarele:

1. cresterea continua a capacitatii organismului de a

consuma oxigen;
2. dezvoltarea posibilitatilor de a mentine timp
�ndelungat un consum maxim de oxigen;
3. cresterea vitezei desfasurarii proceselor respiratorii
p�na la valori maxime;
4. dezvoltarea capacitatii aparatului cardio-vascular de
a transporta oxigenul �n tesuturi.

Metode folosite pentru dezvoltarea acestui tip de rezistenta

(A.Dragnea, S.Mate-Teodorescu, 2002):

. metoda eforturilor uniforme (continue) � aceasta

metoda este folosita pe o scara larga �n pregatirea �ncepatorilor, �n
scopul dezvoltarii �n principal a sistemelor de reglare vegetativa care
optimizeaza activitatea de captare si transport a oxigenului. Cea mai
rasp�ndita forma este alergarea de durata practicata �n regim de efort
convenabil, care ridica din ce �n ce mai mult plafonul vegetativ.
Acest tip de efort desfasurat cu intensitate apropiata de cea critica,
determina crestarea posibilitatilor aerobe, astfel ca, la �ncepatori se
recomanda un tempo echivalent cu 6-6,5 min./1000 m si o frecventa
cardiaca de 140-150 puls/min.
. metoda eforturilor variabile � se bazeaza pe
modificarea intensitatii sau tempoului de lucru �n cadrul diferitelor
exercitii. Se utilizeaza alergarea, dar metoda se aplica si prin alte
mijloace specifice. Mijlocul principal �l constituie alergarea pe teren
variat, cu modificarea repetata a intensitatii, mai ales datorita
profilului terenului. Se creeaza, �n acest tip de efort, un dezechilibru
�ntre nevoia de oxigen si posibilitatile de asigurare a acestuia,
alergarea pe portiuni de urcus. Aceasta datorie de oxigendetermina
setea de aer si senzatii de oboseala care trebuie �nvinse. Se
recomanda ca, dupa o portiune de deal, sa urmeze deplasarea la vale,
menita sa usureze trecerea peste momentele neplacute. Deoarece
dozarea se face relativ greu, iar momentele de solicitare maxima sunt
putine si inconstante, acest sistem se foloseste mai restr�ns la
sportivii de performanta. Este o metoda de educare a vointei folosita
frecvent la �ncepatori.
. Metoda antrenamentului cu intervale sau fractionat �
principiul de baza al acestei metode consta �n efectuarea repetarilor
pe fondul unei refaceri incomplete a organismului dupa repetarea
anterioara. Acest mod de lucru mareste capacitatea de energogeneza
lactacida, produc�nd acidoze metabolice medii si submaximale prin
formarea lactatului �n lipsa de oxigen. Metoda are �n vedere
modificarea duratei eforturilor, a intervalului de odihna, a tempoului
de lucru, a numarului de repetari si actiuni ale subiectului �n timpul
pauzelor. Unii specialisti considera ca programul cu intervale se
aplica cu varianta intensiva si alta extensiva. Varianta extensiva se
caracterizeaza printr-un volum crescut si intensitate de repetare
scazuta, iar varianta intensiva solicita o datorie de oxigen cuprinsa
�ntre 90% si 30% din forta maxima de contractie izometrica,
action�nd �n principal pe fibrele musculare albe, �n timp ce varianta
extensiva solicita fibrele musculare rosii cu preponderenta. Ambele
procedee solicita metabolismul hidratilor de carbon. D.Harre prezinta
procedeul intensiv �n trei variante:
- intervale scurte cu durata efortului �ntre 15 sec si 2 minute;
- intervale medii cu durata efortului �ntre 2 � 8 minute;
- intervale lungi cu durata efortului �ntre 8 � 15 minute.

Astfel, acest procedeu este o adaptare la tipurile de eforturi de

scurta durata, medie si lunga, caracterizate ca lactacide, glicolitice si
consum de oxigen (din punctul de vedere al surselor energetice
implicate �n efort).

Pauzele dintre repetari vor fi stabilite la 30 � 90 secunde,

durata ce permite revenirea frecventei cardiace la 120 � 130
pulsatii/minut, moment �n care se poate �ncepe repetarea.

Se lucreaza �n serii putine, 2-3 la numar, compuse din 4-3

repetari (pe lectie), deoarece un volum mare duce la epuizarea de
glicogen. Se considera ca pauza trebuie sa fie mai mica de la o
repetare la alta, deoarece concentratia de lactat din s�nge creste dupa
c�teva minute de la �nceperea repetarilor, iar valoarea maximala se
atinge simultan cu �ncheierea lucrului. Durata pauzelor depinde de
durata si intensitatea fiecarei repetari.

Organismul copilului si al adolescentului are mari capacitati

de

adaptare, �n special din punctul de vedere al performantei de tip

aerob. La copii �ntre 5 si 12 ani, consumul de oxigen atinge 41 � 55%
�nca din primele 30 secunde ale unui efort maximal, �n timp ce
adultii nu ating dec�t 30 � 35% din consumul maxim de oxigen
pentru acelasi tip de efort.

Cresterea capacitatii anaerobe �ncepe odata cu pubertatea p�na

la stadiul de adult.

�n prima si a doua etapa scolara este bine ca pregatirea

sbiectilor sa se realizeze individualizat. La aceasta v�rsta exercitiile
de rezistenta aeroba sunt mult mai utile organismului copilului dec�t
cele cu caracter anaerob. Obiectivul sportului scolar si al pregatirii
trebuie sa fie canalizat cu prioritate catre o pregatire a rezistentei de
baza, fundamentale si nu pe rezistenta specifica. Acest lucru se poate
realiza prin metoda rezistentei de lunga durata �ntr-un ritm c�t mai
regulat, deoarece �n acest fel capacitatea de performanta mai ales la
subiectii mai putin antrenati va fi folosita mai economic.

Dezvoltarea rezistentei este �nsa optima �n timpul primei faze a

pubertatii, favorizata fiind de o dezvoltare fizica buna, prin faptul ca
volumul inimii atinge valoarea cea mai ridicata, sistemul cardio-
vascular se afla �ntr-o dezvoltare optima pentru a suporta un program
de dezvoltare a rezistentei.

Metodele cele mai eficinte pentru dezvoltarea rezistentei �n

aceasta perioada sunt metoda continua, metoda pe intervale de
scurta durata si sarcinile de tip fractionat.

�n prezent pentru dezvoltarea rezistentei se folosesc

urmatoarele metode (G.Rata, B.C.Rata, 1999):

a. metoda eforturilor continue care are doua forme de

baza:
. metoda maraton sau metoda alergarii ne�ntrerupte
sau metoda alergarii de durata. Initiatorul metodei este
neozeelandezul Lydiard. Este reprezentata de alergare pe distante
lungi, fara pauze, �ntr-un tempo accesibil, uniform sau variat, timp
�ndelungat. Durata acestui tip de efort poate fi cuprinsa �ntre 20 min
si 1h30 min si 2 h, �n functie de nivelul de pregatire, viteza de
deplasare si perioada de pregatire. Pentru copiii de 10 � 14 ani se
folosesc durate si distante de alergare mai mici. �n procesul de
pregatire, aceasta metoda reprezinta metoda de baza folosita la
�nceputul perioadei pregatitoare dar si de-a lungul celorlalte.
Cresterea capacitatii de efort aerob cu ajutorul acestei metode se
realizeaza prin cresterea distantelor sau a duratei alergarii, dar si prin
cresterea tempoului de alergare. Aceasta metoda foloseste alergarea
sub mai multe forme astfel:

. alergare usoara � alergare �n tempo uniform

cu o frecventa cardiaca de 130 � 150 b/min si cu un consum de O2
de 50 � 60% din cel maxim. Alergarea usoara de lunga durata se
foloseste pentru dezvoltarea capacitatii de efort aerob, iar cea mai
scurta se foloseste ca exercitiu pentru realizarea �ncalzirii
organismului si ca exercitiu pentru revenirea organismului dupa
efort. �n pregatirea alergatorilor se foloseste de 2 � 3 ori pe
saptam�na.
. alergarea de durata �n tempo sustinut folosita
tot pentru cresterea capacitatii de efort aerob, se realizeaza �ntr-un
tempo sustinut, produc�nd o mica datorie de oxigen, fapt care duce la
realizarea cresterii capacitatii de efort aerob si anaerob. �n acest tip
de alergare frecventa cardiaca ajunge la valori de 160 � 175 b/min,
iar consumul de oxigen este de 70 � 80% din cel maxim.
. alergarea de durata �n tempo variat folosita
at�t pentru cresterea capacitatii de efort aerob c�t si pentru cresterea
capacitatii de efort anaerob. Are la baza alergarea �n tempo uniform,
cu frecventa cardiaca de 140 � 150 b/min pe care se efectueaza
accelerari pe distante �ntre 800 � 3000 m. �n timpul accelerarilor
frecventa cardiaca urca la 170 � 180 b/min.
. metoda fartlek, initiata de suedezul Homer,
dar ca metoda s-a dezvoltat �n cadrul scolii de semifond australiene.
Este folosita ca metoda de dezvoltare a capacitatii de efort aerob si
anaerob si are la baza alternarea diferitelor tempouri de alergare fara
a fi stabilite dinainte. Frecventa cardiaca se ridica la 130 � 180 b/min
si depinde de viteza si distanta pe care se realizeaza accelerarile.
. metoda alergarii cu intervale � fondatorii
acestei metode au fost W.Gherschler si H.Reindell. Unii considera
antrenamentul pe intervale ca fiind cheia sistemului de antrenament
pentru probele de semifond si fond. Ea are la baza parcurgerea unei
distante cu viteza medie sau maxima alternata cu un interval de
odihna. Intervalele de odihna pot avea un caracter activ sau pasiv si
nu dureaza p�na la revenirea completa a organismului. Alternarile
ritmice ale solicitarilor cu perioadele de revenire contribuie la
dezvoltarea capacitatii de efort anaerob c�nd acestea se executa la un
puls de peste 180 b/min si la dezvoltarea capacitatii de efort aerob �
anaerob c�nd acestea se executa cu o frecventa cardiaca de 150 � 175
b/min. distantele de accelerare sunt cuprinse �ntre 100 � 400 m c�nd
se urmareste dezvoltarea capacitatii de efort anaerob si de 600 �
2000 m c�nd se urmareste dezvoltarea capacitatii de efort mixt.
Pauza de revenire are o durata care sa asigure cobor�rea pulsului la o
valoare de 120 � 130 b/min. de obicei se foloseste pauza pasiva cu o
durata de 90�, dar si pauze active de o durata care sa asigure
revenirea pulsului. Aceasta metoda se realizeaza �n mai multe
variante depinz�nd de:
. lungimea distantelor de alergare cu viteza crescuta;
. viteza de parcurgere a distantelor;
. numarul repetarilor;
. durata intervalelor de odihna;
. caracterul intervalelor de odihna.

Variante ale antrenamentului pe intervale:

. metoda cu intervale scurte sau sprintul cu

intervale este folosita pentru educarea capacitatii de efort anaerob.
Lungimea distantelor de alergare cu viteza aproape de cea maxima si
maxima este de 50 � 150m. Numarul repetarilor se stabileste �n
functie de lungimea probei de concurs, acestea �nsumate nu trebuie
sa depaseasca 1,5 din lungimea distantei de concurs.
. Pauza dintre repetari poate fi pasiva, dar si
activa printr-o alergare usoara cu o durata de 60 � 90�. Repetarile pot
fi executate si �n serii (2-3) cu pauze �ntre serii de 3 � 5 min.
. metoda cu intervale medii este folosita
pentru dezvoltarea capacitatii de efort aerob-anaerob. Se folosesc
portiuni de alergare de 200 � 400 m cu o pauza de odihna de 90� ce
poate fi marita �n cazul �n care pulsul nu a scazut la 120 � 130 b/min.
viteza de alergare pe aceste distante nu trebuie sa produca un puls
mai mare de 180 b/min si se apreciaza cu 85 � 90% din posibilitatile
maxime ale individului. Aceasta metoda poate contribui si la
dezvoltarea capacitatii de efort aerob c�nd se folosesc alergari �ntr-un
tempo ce realizeaza un puls de 140 � 150 b/min. numarul repetarilor
�nsumate nu trebuie sa depaseasca de 2 � 3 ori distanta de concurs.
. metoda cu intervale lungi este metoda care
contribuie la dezvoltarea capacitatii de efort aerob � anaerob. Se
folosesc portiuni de alergare de 1200 � 3000 m, �n 2 � 3 serii, cu o
pauza de odihna de 2 � 3 min, care sa asigure revenirea pulsului la
120 � 130 b/min. viteza de deplasare se stabileste aproape de viteza
de deplasare competitionala.

. metoda repetarilor se foloseste �n principal

pentru dezvoltarea capacitatii de efort anaerob si foarte rar pentru
cresterea capacitatii de efort aerob. Are la baza parcurgerea repetata
a unor distante de alergare, cu o viteza maximala sau submaximala,
�n care frecventa cardiaca �nregistreaza valori �ntre 180 � 190 b/min,
cu pauze de revenire ce asigura o restabilire completa. Eficienta
acestei metode depinde de respectarea urmatoarelor cerinte:
. distantele parcurse sa fie suficient de lungi pentru a
crea cantitati mari de acid lactic (200 � 600 m sau 20� � 2 min);
. numarul de repetari sa fie �n functie de nivelul de
pregatire al individului, ca la sf�rsitul programului de pregatire
acesta sa fie destul de obosit;
. pauza sa dureze p�na la revenirea completa;
. viteza de deplasare sa fie maxima sau apropiata de
cea maxima

. metoda competitionala foloseste ca mijloc de

pregatire alergarea �n conditii de concurs sub forma probelor de
control, a probelor �n concursurile de verificare si �n concursurile cu
obiectiv. Distantele de alergare pot fi egale, mai mici sau mai mari
dec�t distantele de concurs. Este folosita pentru dezvoltarea
capacitatii de efort aerob � anaerob, dar si pentru stabilirea
posibilitatilor de participare �n competitie. �n conceptia moderna se
�nt�lnesc doua orientari de pregatire:
. prima orientare si cea mai veche prevede dezvoltarea
capacitatii de efort aerob �n primele 2 � 3 luni de efort, apoi se trece
la dezvoltarea capacitatii de efort aerob � anaerob si a capacitatii de
efort anaerob;
. a doua orientare prevede dezvoltarea paralela a
capacitatii de efort aerob, a capacitatii de efort anaerob si mixt.

Dezvoltarea rezitentei trebuie considerata ca o sarcina

prioritara �n sistemul educatiei fizice scolare. Prin sistemul
mijloacelor sale, atletismul poate si trebuie sa contribuie la
rezolvarea acestei sarcini.

Astfel, �n lectiile de educatie fizica vom urmari dezvoltarea

rezistentei �n regim aerob, �n regim mixt (anaerob-aerob), �n regim de
viteza (neuro-musculara). Sarcina principala �n ciclul gimnazial va fi
dezvoltarea rezistentei aerobe, mijlocul de baza pentru aceasta fiind
alergarea de durata. Aceasta se va desfasura pe o distanta
aproximativa de 1-2 km, la clasele V-VI si 1-3 km la clasele VII-
VIII, �ntr-un interval de timp de aproximativ pe km de 6:10-4:50
min/km.

4.2.2.5. Testarea rezistentei

Toti specialistii sunt de acord �n ceea ce priveste definirea

rezistentei drept capacitatea omului de a lupta si �nvinge oboseala,
adica starea fiziologica caracterizata prin scaderea temporala a
capacitatii de lucru ca urmare a unei solicitari intense si �ndelungate.

C�nd efortul poate continua cu intensitatea initiala pe baza

mobilizarii resurselor volitive, se considera ca este faza oboselii
compensate. �n continuare, cu toate eforturile de vointa depuse,
intensitatea efortului scade, ceea ce corespunde fazei oboselii
decompensate.

Din definitia de mai sus rezulta ca timpul este factorul care

trebuie luat �n considerare pentru masurarea rezistentei.
Instrumentele mai des folosite sunt cele prin care subiectul este supus
unor eforturi de diferite durate si variate complexitati biomecanice,
corespunzator solicitarilor la care este supus prin efortul specific
ramurilor sportive.

Pe l�nga metodele fiziologice de evaluare a capacitatii de

efort, unde rezistenta reprezinta o componenta importanta, exista si
unele teste de teren, simplu de aplicat din care se pot trage anumite
concluzii privind dirijarea efortului de rezistenta (A.Dragnea, 1984).

N.Ozolin propune indicele de rezistenta determinat prin

�nmultirea

timpului optim realizat pe o portiune scurta cu numarul portiunilor.

Aceslasi lucru a realizat si pentru obtinerea indicatorului rezervei de
viteza, care reprezinta diferenta dintre timpul mediu de acoperire a
unei portiuni scurte din cadrul unei distante �ntregi si cel mai bun
rezultat pe acesta portiune.

Astfel, daca un sportiv alearga �n proba de 800 m timpul de

2:10,0, pentru calcularea rezervei de viteza se aplica formula:

temtRV�
nd�

�n care td este timpul de parcurgere a probei, n este numarul de

portiuni �n care am �mpartit proba iar t em este cel mai bun timp
obtinut pe portiunea etalon.

Dupa J.Cureton, indicele rezistentei se calculeaza astfel: daca

pe 800 m sportivul alearga 2:10,0 si pe 100 m obtine 12,5, indicele
reyistentei se calculeaza dupa formula:

IR � td � n * t em

Astfel, indicele rezistentei, c�t si rezerva de viteza se pot

calcula pentru orice proba de viteza sau rezistenta la atletism, sau
pentru orice alta ramura sportiva la care performanta se masoara �n
timp.
Coeficientul de rezistenta (CR) al lui G.Lazarov se calculeaza
prin �mpartirea timpului de parcurgere a distantei la cel mai bun timp
obtinut pe portiunea esantion.

Dupa V.M. Zatiorski,1968, toate aceste caracteristici (IR,

indicele de rezistenta, RV, rezerva de viteza si CR, coeficientul
rezistentei) au valoare egala, fiind legate de raporturi identice din
punct de vedere algebric.

4.2.3. Forta

4.2.3.1. Definitii

DEX, defineste forta ca fiind �capacitatea pe care o au

fiintele vii de a depune un efort, de a executa actiuni fizice prin
�ncordarea muschilor, putere fizica, vigoare, tarie.� A.Demeter
(1981) considera forta drept �capacitatea aparatului neuro-muscular
de a �nvinge o rezistenta prin miscare, av�nd la baza contractia
musculara.�, iar A.Dragnea (2000) �ntelege forta ca fiind
�capacitatea de a realiza eforturi de �nvingere, mentinere sau cedare
�n raport cu o rezistenta externa sau interna, prin contractia uneia sau
mai multor grupe musculare.�

�n 1999, Gh.C�rstea definea forta ca fiind �capacitatea

organismului de a �nvinge o rezistenta interna sau externa prin
intermediul contractiei musculare.�, �n timp ce �n 1992, R.Manno
considera forta drept �capacitatea motrica care permite omului sa
�nvinga o rezistenta, sa I se opuna printr-un efort intens al
musculaturii.�

J.Weineck �n 1992 crede ca nu s-ar putea formula o

definitie precisa a fortei datorita complexitatii acesteia, a multitudinii
formelor de manifestare si a factorilor de conditionare.
4.2.3.2. Factori de conditionare

Dintre factorii care influenteaza forta G.Rata, 1999 este

de parere ca acestia sunt:

. sectiunea transversala a muschiului (grosimea

acestuia);
. tipologia fibrelor musculare;
. cantitatea de substante energetice de care dispun
fibrele musculare;
. inervatia intramusculara;
. viteza de contractie;
. cantitatea si integritatea organelor ligamentare si de
sprijin;
. unghiul de actiune al p�rghiei osoase;
. v�rsta si sexul;
. nivelul de pregatire;
. factorii psihici.

Manifestarea calitatii motrice forta este influentata de o

serie de factori. Este o calitate motrica usor perfectibila pe baza unui
program de pregatire.

Altii (V.Tudor,1999) �mpart �n doua categorii mari

factorii care influenteaza manifestarea fortei:

1. factori centrali:

a) activitatea instantelor nervoase;

b) stimulii;
c) capacitatea de coordonare a muschilor;
d) coordonarea intermusculara;
e) reglarea tomusului muscular.
2. factori periferici:

a) diametrul muschiului;
b) hipertrofia musculara;
c) cantitatea de resurse energetice;
d) volumul muschiului;
e) structura muschiului;
f) lungimea fibrelor musculare si unghiul de actiune.

Activitatea instantelor nervoase (a) implicate, se refera

la elaborarea comenzilor voluntare sau involuntare, la stimulii (b)
care odata ajunsi pe calea sistemelor senzitive sunt transformati �n
senzatii.

Coordonarea intramusculara (c), �n efectuarea miscarilor,

reprezinta un factor determinant �n manifestarea indicilor de forta.
Este vorba de realizarea coordonarii intramusculare, denumita si
capacitate de coordonare a muschilor, �ntre fibrele musculare ale
aceluiasi muschi, dar si la coordonarea intermusculara (d), �ntre
muschi si grupele mari musculare. Miscarea se va realiza pe baza
contractiei musculare, contractia musculara fiind cu at�t mai
puternica cu c�t sunt angrenate �n miscare mai multe grupe
musculare.

Reglarea tonusului muscular (e) are efect asupra maririi fortei.

Tonusul de repaus cu valori c�t mai scazute conduce la cresterea
fortei de contractie.

Diametrul muschiului (a) depinde de grosimea fibrelor

musculare care �l compun, cantitatea de sarcoplasma, numarul de
miofibrile, cantitatea de tesut conjunctiv si tesut adipos.

Sectiunea transversala a muschiului este unul din factorii care

influenteaza manifestarea fortei dar, reprezinta si un rezultat al
practicarii

exercitiilor fizice. Cresterea sectiunii transversale a muschiului se

numeste hipertrofie musculara (b). Ea apare ca urmare a procesului
de antrenament. Consta �n cresterea diametrului fibrei musculare prin
cresterea numarului de miofibrile, a cantitatii de proteine contractile.
�n functie de durata, intensitatea, frecventa si structura fibrei
musculare va evolua �n favoarea fortei sau rezistentei. Golberg citat
de G.Rata,1999, arata, �n 1975, ca hipertrofia musculara a fibrelor de
tip II se poate realiza �ntr-o proportie de 30 � 45%, �n timp ce
raportul de suprafata dintre fibrele de tip II si tip I, creste de la 1,2 la
1,5. Sectiunea transversala a muschiului poate fi marita �n urma unui
proces de antrenament de lunga durata prin folosirea unor exercitii cu
�ncarcaturi maximale si supramaximale de 95 � 100 % si efectu�nd
numar mare de repetari.

Cantitatea de substante energetice (c) de care dispun fibrele

musculare. S-a constatat ca sportivii care au un procentaj mare de
fibre rapide au posibilitati mai mari de obtinere a unor rezultate mai
bune �n sporturile care se caracterizeaza prin viteza si forta
exploziva. Acest lucru este posibil deoarece fosfagenele (ATP si CP)
sunt substante care elibereaza exploziv o mare cantitate de energie
necesara dezvoltarii si exteriorizarii fortei musculare. Chiar daca
fosfagenele se epuizeaza foarte repede, ele dau energia necesara
tipului de efort manifestat prin forta maxima si care dureaza c�teva
secunde. Daca durata contractiei se prelungeste, intervine acidoza
locala care reduce performanta.

Volumul muschiului (d) este produsul dintre diametrul si

lungimea lui si are mare pondere �n determinarea fortei. �n aprecierea
fortei este mai indicat sa se utilizeze forta relativa, deoarece atunci
c�nd greutatea corporala creste, creste si forta absoluta, iar forta
relativa scade. �n sporturile �n care greutatea corporala necesita a fi
deplasata sau suportata, forta relativa este mai importanta dec�t cea
absoluta. Masa corporala proportionala cu volumul sau reprezinta
produsul a trei dimensiuni � lungime, latime si profunzime, iar forta
este proportionala doar cu diametrul, adica sectiunea fiziologica a
muschiului.

Structura muschiului (e) rezulta din procentajul crescut al

fibrelor fazice rapide ca factor favorizant al dezvoltarii fortei. Fibrele
fazice cuprind rezerve fosfagene crescute, �n ele predomin�nd
procesele anaerobe, fiind mobilizate de implusuri cu frecventa mare.

Muschiul scheletic este format din fibre musculare care au �n

structura lor miofibrile. Miofibrilele au caracteristici diferitesi se
gasesc �n doua tipuri diferite �n functie de:

. modul de inervare al muschiului;

. viteza de contractie;
. rezistenta la oboseala;
. capacitatea oxidativa.

Fibrele musculare rosii sunt denumite si fibre lente, fibre de tip

I, fibre tonice, fibre slow � twitch (ST). ele sunt rezistente la
oboseala si se caracterizeaza prin:

. contractie lenta;
. rezerve bogate �n glicogen;
. enzime specifice metabolismului aerob;
. un numar mare de mitocondrii, acestea reprezent�nd
centrala energetica a celulei, �n ele efectu�ndu-se oxidarea
substantelor energetice;
. activitatea intensa a enzimelor ciclului acidului
citric;
. catabolismul ridicat al acizilor grasi;
. o mare densitate a vaselor capilare;
. inervate de motoneuroni alfa mici, cu viteza de
conducere relativ lenta.

Fibrele musculare rapide de tip II denumite si fibre palide,

fibre albe, fibre rapide, fibre fazice, fibre fast � twitch (FT). sunt
rezistente la oboseala si se caracterizeaza prin:

. contractie rapida;
. rezerve bogate �n compusi fosfati de tipul ATP si
CP;
. concentratie marita de enzime necesare
metabolismului anaerob;
. diametru mai mare dec�t al fibrelor lente;
. inervate de motoneuroni alfa mari cu viteza de
conducere rapida, ce transmit siruri discontinue de impulsuri
nervoase, tipice activitatilor motrice voluntare de �nalta intensitate,
dar de durata scurta.

Fibrele musculare rapide se sub�mpart �n trei categorii:

. fibre de tip II A, denumite fibre intermediare

caracterizate printr-un metabolism realizat at�t pe cale aeroba c�t si
anaeroba;
. fibre de tip II B caracterizate printr-un metabolism
anaerob fiind fibre rapide prin excelenta;
. fibre de tip II C care se gasesc �n stare tranzitorie

�n interiorul unui muschi se �nt�lnesc ambele tipuri de fibre

musculare, dar unii muschi sunt predominati de fibrele rapide, iar
altii de fibrele lente. Muschii de tip rapid contin mai multe fibre fast
� twitch, produc o cantitate mai mare de forta, sunt predispusi la
oboseala rapida, �n timp ce muschii de tip lent contin fibre slow �
twitch si sunt mai rezistenti la oboseala.

Lungimea fibrelor musculare si unghiul de actiune (f), sunt

factori importanti �n special pentru dezvoltarea fortei dinamice
maximale. Unghiurile de actiune optime depind de la segment la
segment, �ncadr�ndu-se �ntre 50-170�.
Inervatia musculara (G.Rata, B.C.Rata,1999) este un factor de
care depinde dezvoltarea fortei. Forta musculara se manifesta mai
pregnant atunci c�nd fibrele musculare sunt inervate de motoneuroni
alfa mari care transmit siruri rapide si discontinue de impulsuri
nervoase. Exista date care sustin posibilitatea modificarii inervatiei la
nivelul placii motorii prin folosirea electrostimulatiei.

Zatiorski defineste pe muschi trei niveluri de interventie a

fenomenelor de ordin nervos:

. recrutarea fibrelor musculare fenomen dominat de

legea lui Hanneman, prin care excitabilitatea unitatilor motorii este
variabila, determinata de intensitatea influxului nervos transmis
muschiului;
. sincronizarea unitatilor motorii care are la baza
actiunea sistemului de inhibitie a lui Renshaw care desincronizeaza
ansamblul unitatilor motrice ce sunt initial sincronizate;
. �ntinderea muschiului sau alungirea acestuia,
realizata �naintea miscarilor de forta, contribuie la manifestarea mai
buna a indicilor de forta comparativ cu posibilitatile maxime
existente.

Ansamblul factorilor care influenteaza forta musculara

este divers si totodata larg, ceea ce impune �n procesul de dezvoltare
o serie de masuri metodice care sa favorizeze conditiile create de
existenta acestora sau sa le diminueze. Dintre factorii care
influenteaza �n dezvoltarea fortei (A.Dragnea, S.Mate-
Teodorescu,2002):

. v�rsta si sex � dezvoltarea fortei la copii

(mai ales �n perioadele de crestere intensa) este realizata cu unele
restrictii datorita particularitatilor morfo-functionale. Dupa pubertate
�nsa, dezvoltarea fortei dob�ndeste o importanta mai mare, integrata
�n sistemul dezvoltarii celorlalte calitati. La fete, comparativ cu
baietii, forta se dezvolta mai putin, aproximativ 75% fata de
posibilitatile baietilor. Diferentele sunt determinate de modul de
repartizare a tesuturilor corpului, �n special adipos, de secretiile
hormonale;
. grosimea (sectiunea transversala) fibrei
musculare � se stie faptul ca pe masura ce se hipertrofiaza muschiul,
creste si forta acestuia;
. cantitatea de surse energetice pe care le
detine muschiul si enzimele ce favorizeaza arderea;
. inervatia intermusculara � aceasta capacitate
de contractare simultana si rapida a unui muschi (numar de fibre
musculare) este str�ns legata (creste �n paralele) de �ngrosarea
(hipertrofierea) fibrelor unui muschi;
. mai multi factori psihici: motivatia, starile
emotionale, concentrarea atentiei, �n unele situatii vointa (forta �n
regim de rezistenta);
. ritmurile diurne � pe parcursul a 24 ore, forta
are oscilatii determinate de ritmurile celorlalte functii ale corpului,
care se reflecta si asupra activitatii musculare. Huesch considera ca
oscilatiile cotidiene ale fortei sunt de 5% din capacitatea maxima.
Aceste oscilatii implica masuri speciale de programare a
antrenamentului (de diferite tipuri) la diferite ore din zi;
. continuitatea procesului de pregatire � se stie
ca forta este o calitate motrica ce poate fi dezvoltata destul de mult;
. nivelul initial de la care �ncepe instruirea �
pentru aprecierea fortei este necesar a se cunoaste nivelul initial (la
�nceputul pregatirii organizate). Aceasta se numeste forta maxima
initiala, si se dezvolta pe parcursul pregatirii, ating�ng niveluri
diferite, av�nd denumirea de forta relativa de antrenament, forta
maxima �n cursul antrenamentului. Dupa anumite perioade de
antrenament se ajunge la forta �n anumite limite (forta limitata, forta
maxima accesibila la sf�rsitul procesului de antrenament);
. intensitatea contractiei musculare;
. durata sau amplitudinea contractiei
musculare � contractiile de durata mai lunga, 25 � 30 sec.,
favorizeaza o crestere mai rapida a fortei dec�t cele mai scurte, de 2
� 3 sec.;
. intensitatea formelor de organizare a
instruirii � calitatea procesului de instruire este data de intensitatea
acestuia (grad de solicitare fata de posibilitatea maxima), �n timp ce
amplitudinea se refera la volumul de lucru (numar de repetari sau kg
ridicate); intensitatile de pregatire crescute au ca efect dezvoltarea
rapida a fortei, cu conditia ca dinamica intensitatii sa nu st�njeneasca
cresterile de volum, adica sa se stabileasca o relatie functionala �ntre
numarul de repetari si �ncarcaturile folosite;
. frecventa lectiilor �n care sunt prevazute
obiective pentru dezvoltarea fortei � a fost demonstrat faptul ca un
antrenament zilnic de forta determina cresterea fortei de la 1 la 4% la
diferite grupe musculare. Aceasta crestere se realizeaza astfel: 56%
chiar din prima zi, 39% �n a doua zi si numai 6% �n a saptea zi de
antrenament. Aceasta impune ca lucrul pentru dezvoltarea rapida a
fortei sa se desfasoare zilnic sau chiar de doua ori pe zi, �n cazul
antrenamentului sportiv;
. metode de instruire � forta creste foarte mult
si �n functie de tipul de contractie solicitat de metoda sau procedeul
de instruire. Se considera ca prin contractiile izometrice un subiect
atinge limita fortei sale maxime �n 6 � 8 saptam�ni; �n schimb prin
eforturi dinamice, aceeasi limita se atinge �n 8 � 12 saptam�ni. Acest
efect este explicabil prin faptul ca �n efortul dinamic, pe parcursul
unui exercitiu, un muschi se contracta la maximum numai 1-2
secunde sau fractiuni de secunda, totaliz�nd 3-5 minute �n lectie. La
acestea se adauga si unele efecte unghiulare deriv�nd din diferite
pozitii ale segmentelor corpului. �n cazul contractiilor izometrice,
intensitatea este maxima. �n practica, totusi, se folosesc mai des
combinatiile dintre contractii izometrice si izotonice care dau bune
rezultate, corelate �n functiee de cerintele specifice fiecarei ramuri de
sport sau oricarui act motric. Unii autori (Weineck, 1986)
ierarhizeaza metodele de dezvoltare a fortei astfel: electrostimulatia,
izometria si antrenamentul dinamic.
. tipuri de mijloace si succesiunea lor �
exercitiile se aleg �n functia de tipul de forta ce trebuie dezvoltat si
posibilitatile (deficientele) executantilor. De asemenea, mijloacele de
dezvoltare a fortei se aleg (mai ales �ncarcaturile) �n functie de
perioada de pregatire. Pentru dezvoltarea detentei, de exemplu, se
considera ca efectul este mai mare daca se efectueaza �nt�i exercitii
intense de scurta durata (cu haltera de 90 � 100% din posibilitati) si
apoi exercitii cu �ncarcaturi mai mici efectuate cu desprindere
(explozive);
. valoarea unghiulara a segmentelor care
lucreaza si lungimea muschilor � se consideraca lungimea optima de
lucru a unui muschi este �n jur de 80 �90% fata de lungimea acestuia
�n repaus si de 80 - 120� valoarea unghiului �ntre segmentele aflate �n
lucru.

�n stabilirea exercitiilor ce vor fi folosite �n

antrenament este necesar a se cunoaste unghiurile miscarilor �n care
forta este mai scazuta si sa se actioneze cu amplitudini care sa duca
la dezvoltarea corespunzatoare a acesteia. Aceste pozitii pot fi
initiale (cum este comanda �gata�), intermediare sau finale,
lucr�ndu-se pentru fiecare din acestea.

. factori endogeni si exogeni � dintre factorii

endogeni �n afara v�rstei si sexului, se pot aminti, tipul de experienta
motrica, tipul constitutional, tipul de fibre musculare, modul de
desfasurare al proceselor biochimice. �n ceea ce priveste factorii
exogeni, factorii de mediu au influente dintre cele mai variate asupra
organismului si deci si asupra fortei. Hettinger, considera ca forta
variaza considerabil pe parcursul anului, la baza ei st�nd efectul
radiatiilor ultraviolete. �n lunile iulie si august acestea ating apogeul,
iar forta maxima se manifesta �n luna septembrie, ca efect �nt�rziat al
acestora. Mecanismul se realizeaza prin intermediul gladelor
suprarenale, a caror activitate se intensifica sub efectul radiatiilor
ultraviolete, fapt care produce o mobilizare a hormonilor sexuali
masculini, care la r�ndul lor favorizeaza prin antrenament cresterea
fortei.

4.2.3.3. Forme de manifestare

Specificul ramurilor de sport si al efectuarii oricarui

act motric implica manifestarea fortei �ntr-un mod diferit, fiecare
marc�nd particularitati distincte. Analizele �ntreprinse �n aceasta
directie au evidentiat existenta a trei principale forme de manifestare
a fortei: forta maxima (forta absoluta), forta exploziva (detenta) si
forta �n regim de rezistenta. �n functie de modul de solicitare, forta
este denumita si generala si specifica. �n realitate �nsa, forta nu se
manifesta niciodata �n stare pura, ci �n combinatie cu celelalte calitati
motrice:

Figura 5: Abordarea �n sistem a calitatilor motrice corespunde, mai

ales, cerintelor specifice fiecarui sport.

(A.Dragnea, S.Mate-Teodorescu, 2002)

Forta maxima este prezentata ca forta maximala statica

si forta maximala dinamica. Putem considera ca forta maxima statica
se manifesta printr-o contractie a �ntregului sistem muscular pentru a
�nvinge o rezistenta care �i depaseste capacitatile. Forta dinamica este
realizata printr-o contractie maxima, �n cadrul unui act motric.

Forta maxima depinde de urmatorii factori: grosimea

sectiunii transversale a muschiului (implicit a fibrei musculare);
activitatea coordonata a muschilor care participa la efectuarea actului
motric; coordonarea contractiei fibrelor musculare (�n interorul
muschiului). Actiunea de optimizare a acestor fenomene va avea ca
rezultat cresterea fortei maxime. Eforturile efectuate concentric si
excentric, maxime si de scurta durata au ca efect �mbunatatirea
coordonarii intramusculare si dezvoltarea fortei maxime dinamice.
�mbunatatirea coordonarii intramusculare este �nsotita si de
�ngrosarea fibrei, lucru foarte important �n ramurile de sport (cum
este atletismul) �n care greutatii corpului trebuie sa i se imprime o
traiectorie accelerata.

�n dezvoltarea fortei maxime un rol important au

resursele energetice din interiorul muschiului: ATP si CP av�nd �n
vedere ca aceasta dezvolta �n c�teva secunde efort maximal care va
duce la epuizarea acestor resurse si acumularea de lactat marind
acidoza.

Astfel, forta maxima statica se manifesta �n situatiile �n

care fortele externe sunt mai mari dec�t capacitatea de forta maxima
a musculaturii. Contractia muschiului este izometrica (fara
modificarea formei si apropierea capatelor muschiului), caracterizata
de o crestere foarte mare a tensiunii musculare Forta dinamica se
manifesta prin �nvingerea de catre muschi a rezistentei (fortelor)
externe si deci avem de-a face cu o contractie izotonica sau de cedare
(amortizare la aterizari). �n cazul miscarilor de cedare (alungirea
fortata a muschiului), forta depaseste considerabil forta maxima
izometrica pe care o poate dezvolta subiectul cu p�na la 50-80%. �n
contractiile izotonice se scurteaza elementele contractile ale
muschiului, iar cele elastice nu-si modifica lungimea (muschiul �nsa
se scurteaza). Contractiile auxotonice sunt combinatii de contractii
izometrice si izotonice, care se manifesta diferit �n functie de
solicitarile impuse de miscarile respective si viteza lor specifica �n
diferite momente.
Figura 6: Forme de manifestare a fortei (dupa Weineck, 1983)

Ele se realizeaza pe baza modificarii lungimii at�t a

elementelor componente contractile, c�t si a celor elastice. Este cea
mai frecventa forma de contractie musculara �nt�lnita �n activitatea
sportiva si �n educatie fizica.

Detenta (forta exploziva sau forta �n regim de viteza)

Aceasta forma de manifestare a fortei se defineste ca

fiind capacitatea unor grupe de muschi de a dezvolta forta maxima
�ntr-un timp c�t mai scurt. Detenta se manifesta diferit la segmentele
corpului.

Se considera ca exista o buna relatie �ntre forta de

contractie izometrica si rapiditatea executiei unei miscari.
Detenta depinde �n principal de urmatorii factori:

- numarul de fibre musculare care se contracta

simultan (coordonare intramusculara);
- viteza de contractie a fibrelor musculare active
(mobilizarea rapida a fosfatilor at�t din fibrele
albe, c�t si din cele rosii);
- capacitatea de contractie a fibrelor musculare
(grosimea fibrelor, sectiunii transversale).

Deci, forta maxima determina �n mare masura forta

exploziva, dar si un alt tip de forta, forta de demaraj, care, la r�ndul
ei, influenteaza detenta. Pentru aprecierea detentei cel mai lult se
utilizeaza indicele de viteza/forta, rezultat din raportul dintre forta
maxima si timpul maxim.

Forta de demaraj este capacitatea de a realiza o forta

maximala la �nceputul miscarii (la debutul contractiei
musculare)av�nd ca efect obtinerea unei mari viteze initiale (viteza
de accelerare la alergarea de viteza).

Deci, pentru dezvoltarea detentei trebuie sa se

actioneze fie prin marirea fortei maxime, fie prin cresterea vitezei de
contractie a muschilor sau prin �mbinarea acestora. Eficienta acestei
combinatii consta �n cunoasterea de catre profesor a deficientelor
fiecarui sportiv si stabilirea normelor de transformare a fortei
maxime �n forta de explozie. Se recomanda lucrul cu greutati mici
(rezistente extrem de mici), care favorizeaza manifestarea vitezei
maxime. Acest lucru �nsa, nu nude la �mbunatatirea vitezei de
contractie si, deci, trebuie marite �ncarcaturile.

Forta �n regim de rezistenta sau rezistenta de forta

Aceasta forma de manifestare a fortei este larg

implicata �n mai multe ramuri de sport, unele cu caracter ciclic, altele
combinate. Forta �n regim de rezistenta reprezinta capacitatea de a
depune un efort de forta timp �ndelungat. Intensitatea acestui regim
de lucru este determinata de �ngreuierea �n % forta, de forta maxima
de contractie si numarul de repetari sau timpul si ritmul de lucru
(volumul). O forma particulara a rezistentei de forta este detenta �n
regim de rezistenta, calitate cu un rol foarte important �n numeroase
ramuri de sport, �n care segmentele corpului trebuie sa efectueze
muscari explozive timp �ndelungat. Detenta �n regim de rezistenta
(rezistenta � detenta) este determinata �n mare parte de capacitatea
muschilor implicati �n efort de a-si restabili proprietatile de lucru �n
regim exploziv, nivelul rezistentea generale si locale a organismului.
Mai sunt prezentate si alte tipuri de forta �n regim de rezistenta, ca
rezistenta de forta generala si locala. Prin rezistenta de forta locala se
�ntelege atunci c�nd �n acest tip de efort este cuprinsa 1/6 � 1/7 din
�ntreaga musculatura scheletica (Frez, 1977, citat de A.Dragnea,
S.Mate-Teodorescu,2002).

Figura 7: Raportul dintre forta si greutatea corporala(Dupa

Buhcle-Schmidtublicher, 1981, citati de J.Weineck,1992)
Se considera ca �ntre forta si greutatea corporala exista o
relatie foarte str�nsa. Daca dorim, de exemplu, sa comparam forta a
doi oameni cu greutati diferite, trebuie sa stim, pe l�nga numarul de
kilograme si valoarea fortei absolute masurata �n efectuarea unei
miscari cum este ridicarea unei greutati maxime, sau forta unui grup
de muschi masurata cu dinamometrul.

Forta relativa = forta absoluta / greutatea corporala

Forta absoluta se mareste o data cu cresterea greutatii

corporale, iar forta relativa scade, prin faptul ca greutatea corpului se
mareste mai rapid ca forta musculara. Se impune deci, marirea fortei
absolute. Forta relativa este importanta �n ramurile de sport si �n
actele motrice ce impun deplasarea corpului �n diferite directii,
instruirea fiind orientata astfel �nc�t sa nu se ajunga la hipertrofierea
musculaturii. Se vor folosi astfel, exercitii cu �ncarcaturi mici si
mijlocii, executate exploziv si rapid pe tot parcursul miscarii. Se
recomanda �ngreuieri de 3-5% din greutatea corpului. Se considera
ca 1 kg de forta trebuie sa corespunda unui kg de greutate corporala.

Forta absoluta a omului nu trebuie confundata cu forta

muschiului care se calculeaza prin raportarea fortei sale de contractie
la 1 cm2 de sectiune a muschiului.

Forta este un concept multidimensional. Aptitudinea motrica

de forta nu apare niciodata �n multitudinea formelor de miscare ci
�ntr-o combinatie mai mare sau mai mica cu celelalte aptitudini
motrice. �n majoritatea cazurilor specialistii definesc acea�leasi
forme de manifestare a fortei , dar exista diferente de terminologie,
de clasificare.

Criteriile de clasificare si diviziune a fortei sunt diferite:

J.Weineck,1992, citat de V.Tudor,1999, prezinta urmatoarea

schema a formelor de manifestare a fortei:
Figura 8: Forme de expresie a fortei (J.Weineck,1992, citat de
V.Tudor,1999)

Clasificarea tipurilor de forta se face dupa urmatoarele criterii:

Definirea formelor de manifestare a fortei

. forta generala este gradul de dezvoltare a �ntregului

sistem muscular si se caracterizeaza prin manifestarea fortei tuturor

. grupelor musculare;
. forta specifica este manifestarea tipica a fortei din
muschiul sau grupele musculare direct implicate �n proba sau
disciplina sportiva respecitiva;
. forta limitata (Frey, 1978), forma maxima voluntara
la care se mai adauga un surplus de forta mobilizata prin componenta
psihica si eventual prin stimulare medicamentoasa;
. forta relativa (Frey) se �ntelege forta maxima
produsa, raportata la greutatea corpului;
. forta elastica (Frey), forta cea mai mare pe care o
poate dezvolta sistemul neuro � muscular printr-o contractie
musculara voluntara �mpotriva unei rezistente care poate fi trecuta,
�nvinsa sau miscata;

. forta dinamica (Kuznetsov) se caracterizeaza printr-o

scurtare sau alungire a muschiului (efort de �nvingere sau de
cedare);
. forta statica (Kuznetsov), nu se modifica lungimea
muschiului (efort pasiv sau activ);
. forta maximala (Harre), forta cea mai mare pe care
sistemul neuromuscular o produce �ntr-o contractie musculara;
. forta/viteza (forta rapida) este capacitatea sistemului
neuromuscular de a �nvinge rezistenta printr-o contractie foarte
rapida.

4.2.3.4. Aspecte metodice privind dezvoltarea fortei

Lucrul pentru dezvoltarea fortei presupune �n primul

r�nd stabilirea tipului de forta implicat de activitatea din proba sau
ramura sportiva respectiva. Aceasta va determina alegerea
mijloacelor, a metodelor si a tempoului de lucru. �n majoritatea
ramurilor de sport, forta se prezinta �n combinatie cu celelalte calitati
motrice, deci, si metodica de pregatire trebuie adecvata. Exercitiile se
aleg �n functie de calitatile sportiv-temporale ale procedeelor tehnice,
toate aceste aspecte fiind corelate �n vederea obtinerii unei eficinte
maxime �n momentele cheie ale miscarii.

Pentru folosirea metodelor eficiente trebuie stabiliti

parametrii fundamentali: intensitatea, volumul de lucru, pauzele si
tempoul.

Intensitatea se refera la greutatea ridicata sau marimea

�ncordarii, masurata �n kg specifice exercitiului desemnat.
Intensitatea este data si de rezistenta opusa de diferite aparate �n
raport cu greutatea corpului. �n literatura de specialitate sunt stabilite
urmatoarele intensitati:

- supramaximala � peste 110% din

posibilitatile maxime;
- maximala � 100% din posibilitatile
maxime;
- mare � 80-95% din posibilitatile
maxime;
- mijlocie � 50-80% din posibilitatile
maxime;
- mica � 30-50% din posibilitatile
maxime.

Pentru dezvoltarea fortei maxime se recomanda

�ncarcaturi peste 85% din posibilitatile maximale si supramaximale,
�n timp ce pentru dezvoltarea fortei �n regim de viteza, �ncarcaturi de
30-50%, iar pentru forta-rezistenta, de 65-80% din capacitatea
maxima.

Volumul de lucru se refera la numarul de kilograme sau

repetari efectuate �n diferite regimuri. Volumul este ridicat atunci
c�nd se lucreaza pentru dezvoltarea fortei �n regim de rezistenta
(merg�nd uneori p�na la refuz) sau a fortei �n regim de viteza (volum
mijlociu); de exemplu, 9-12 exercitii, 6-9 serii x 6-12 repetari.
Volumul mic este specific dezvoltarii fortei maxime cu intensitati
mari, 1-3 repetari �n 1-9 serii, la 3-4 exercitii.
Pauzele �ntre serii, repetari si antrenamentele de forta �
�ntre serii se recomanda pauze active de 2-3 minute, iar atunci c�nd
se schimba exercitiile de 2-5 minute. �ntre antrenamente timpul
optim este de 36 � 48 ore, exist�nd �n aceasta etapa tendinta de
scadere a intervalului de odihna, merg�nd p�na la 24 ore.

Tempoul sau viteza de executie are tendinta de a scadea

pe masura ce creste �ncarcatura (intensitatea). La �ncarcaturi de peste
80% tempoul de lucru este moderat si favorizeaza cresterea fortei
maxime. Ideal este ca repetarile sa se efectueze �ntr-un tempo
apropiat celui de concurs. �ntre tempoul de lucru si �ncarcatura se
stabileste o relatie foarte str�nsa de conditionare. Creste tempoul si
scade �ncarcatura si invers.

Procedee metodice de dezvoltare a fortei maxime

Pentru dezvoltarea fortei maxime se folosesc doua

procedee: utilizarea eforturilor maxime si supramaxime si metoda
contractiilor izometrice.

. Procedeul eforturilor maximale si supramaximale

consta �n utilizarea unor �ncarcaturi cu 10-15% mai mari dec�t
posibilitatile maxime. Se efectueaza, de regula, 1-2 repetari care
angajeaza o masa musculara, efortul fiind relativ dinamic (se produce
o oarecare deplasare a �ncarcaturii si o scurtare a muschilor
interesati). Se planifica o data pe saptam�na �n perioada pregatitoare
si la doua saptam�ni �n celelalte perioade (T. Ardelean, 1982).
. Procedeul eforturilor mari (maximale) se foloseste
pentru dezvoltarea fortei maxime si consta �n utilizarea unor
�ncarcaturi �ntre 80 � 100% din valoarea maxima a performantei
sportivului. �ncarcaturile de 80-90% �n stare de oboseala, desi sunt de
solicitare submaximala au efect de sarcina maxima mai ales la
�ncepatori. �n acest sens se recomanda sa nu se lucreze p�na la
epuizare ci p�na �n momentul �n care se constata ca tehnica de
executie se �nrautateste. Pentru sportivii de performanta se
recomanda �ncarcaturi �ntre 80-100% cu posibilitati de a se efectua 2-
8 repetari pe serie. Procedeele de efectuare a repetarilor sunt cele
cunoscute: cresterea continua a �ncarcaturii (de la 70% la 100%),
cresterea si descresterea (de la70% la 100% si apoi la 70%), cresterea
�n trepte p�na la valoarea maxima, cresterea si descresterea inegala
(�n val). valoarea maxima de repetare poate fi si sub 100% �n jur de
90-95%.

Lazar Boroga, citat de A.Dragnea, S.Mate-

Teodorescu,2002 recomanda cresterea progresiva a �ncarcaturilor,
p�na la 100% cu 1-2 repetari, revenire la 90% cu 1-2 repetari �n serii
si apoi cu 80%, 1-3 repetari �n 6-9 serii. Acest mod de lucru se poate
programa de 1-2 ori pe saptam�na folosindu-se exercitii cu caracter
specific. Pauzele dintre serii trebuie sa asigure refacerea capacitatii
de efort, ele av�nd durata de 3-5 minute, timp �n care se vor efectua
miscari active.

Acest procedeu se poate efectua �n doua variante. Prima

consta �n efectuarea fiecarui exercitiu cu volum de lucru si pauzele
prevazute, trec�ndu-se apoi la urmatorul exercitiu. Acest procedeu
permite o dozare si un control precis, ajung�ndu-se rapid la greutatea
optima de lucru. A doua varianta consta �n efectuarea de 2-3 exercitii
care solicita grupele musculare diferite, efectuate alternativ p�na la
epuizarea numarului de serii si repetari stabilite. Aceasta alternanta
favorizeaza scurtarea pauzelor si realizarea unei economii de timp de
aproape 40% fata de prima varianta. Cea de-a doua varianta este
recomandata c�nd se lucreaza pentru dezvoltarea fortei maxime la
diferite segmente ale corpului.

. Procedeul contractiilor izometrice- acest procedeu

are ca obiectiv principal �ngrosarea fibrei musculare si implicit
cresterea fortei maxime. �n timpul contractiilor izometrice se produce
un deficit de oxigen, care are ca rezultat cresterea fortei. O contractie
izometrica produce modificarile dorite daca depaseste 2/3 din forta
maxima a muschiului si are drept consecinta crestarea datoriei de
oxigen. Durata mentinerii contractiei maxime a muschilor se
numeste timp de utilizare. �n cazul contractiilor izometrice timpul de
utilizare este foarte scurt, �n raport cu durata �ntregului exercitiu, �n
timp ce �n contractiile izotonice timpul de utilizare este egal cu
timpul de contractie.

Contractiile izometrice este un tip de procedeu care nu

poate fi aplicat oricui, ci numai persoanelor antrenate, sportivii de
performanta.
Procedee metodice pentru dezvoltarea fortei �n regim de
viteza

Forta �n regim de viteza sau detenta este o combinatie

de calitati motrice de baza �nt�lnite �n numeroase ramuri de sport.
Principiul acestor metode este de a creste c�t mai mult viteza de
executie prin angrenarea unui numar c�t mai mare de fibre musculare
�n actiune simultana.

. Procedeul eforturilor explozive (Power �

training) sau al contractiilor intense si rapide � aplicarea metodei
consta �n folosirea unor �ncarcaturi �ntre 75-95% din posibilitati cu 6-
8 serii a 3-6 repetari. Lazar Boroga recomanda 3 grupe mari de
exercitii: cu haltere, cu mingea medicinala si exercitii acrobatice. Din
acestea se aleg exercitiile care reproduc cel mai bine (cel mai fidel)
structura tehnica a ramurilor de sport. �ntre exercitii se acorda pauze
de 2-3 minute, iar �ntre serii de 3-5 minute.

Regula principala a acestui procedeu consta �n

efectuarea tuturor exercitiilor si repetarilor �n viteza maxima cu ritm
al frecventei cardiace de 190 puls/minut sau peste aceasta limita.
Pauzele trebuie sa permita revenirea la valori initiale ale pulsului
(�nainte de efectuarea repetarii). Sariturile �n �naltime se vor efectua
pe lazi de gimnastica sau podiumuri cu �naltimi de 90-120 cm, iar
sariturile �n ad�ncime (lucru de cedare) de la �naltimi de 170-190 cm
purt�nd �n m�ini greutati de 5-7 kg.

. Procedeul eforturilor mijlocii sau al

�narcaturilor medii � caracteristicile acestui procedeu sunt date de
�narcaturile utilizate (�ntre 30-80% din posibilitatile maxime); 3-6
repetari �n 6-9 serii, la fiecare din exercitiile date.

Pentru ramurile de sport �n care predomina viteza ,

�ncarcatura se stabilieste �ntre 30-50%, iar pentru sporturile �n care
predomina forta �ncarcaturile sunt �ntre 50-80%.

Procedee metodice pentru dezvoltarea fortei �n regim de

rezistenta

Obiectivul principal al acestor procedee este determinat

de necesitatea dezvoltarii fortei si a manifestarii acesteia la valori
superioare timp c�t mai lung. Prin procedeele respecive se cauta at�t
cresterea masei musculare, c�t si dezvoltarea capacitatilor de efort
aerob. Spre deosebire de celelalte procedee volumul de lucru este
mult mai mare datorita cresterii numarului de repetari si reducerii
tempoului de executie.

. Procedeul �n circuit � creat de Morgan si

Admson, procedeul dezvolta forta si rezistenta generala a
organismului.

Antrenamentul �n circuit consta �n efectuarea succesiva

a unor exercitii pentru dezvoltarea fortei �n combinatie cu rezistenta.
Acest procedeu �si trage numele de la modul de organizare care
presupune trecerea subiectilor de la un atelier la altul, lucr�nd
simultan pe un numar de grupe egal cu numarul atelierelor. Ordinea
atelierelor (statiilor) si exercitiilor sunt stabilite pe criterii precise
�ntre care solicitarea alternativa a marilor grupe de muschi si dozarea
individualizata.

Acest procedeu are efecte deosebite asupra dezvoltarii

indicilor morfo functionali si calitatilor motrice. Antrenamentul �n
circuit nu se reduce la o metoda, ci reprezinta un complex
organizatorico-metodic care include o serie de variante ale
exercitiului riguros standardizat. Baza acestuia o constituie �nsa
repetarea �n serie lunga, sau cu intervale, a exercitiilor selectionate si
reunite �ntr-o structura bine organizata.

Circuitul are drept scop solicitarea uniforma a tuturor

grupelor musculare si solicitarea continua a aparatului cardoi-
vascular. El se bazeaza pe lucrul diferentiat pe grupe omogene si
restr�ns sau pe lucrul individualizat. Circuitul sporeste eficienta
exercitiilor si mareste randamentul marilor functii, contribuind
totodata la dezvoltarea armonioasa a musculaturii.

Variantele circuitului � tipurile de circuite sunt

determinate de mai multi factori specifici acestui procedeu ca:
volumul si intensitatea efortului, formele organizatorice ale acestuia
si durata pauzelor.

M. Scholich �n 1966, citat de A.Dragnea, S.Mate-

Teodorescu,2002 stabileste urmatoarele forme ale circuitului:

1. Circuitul pentru lucrul de durata:

- fara pauze dar cu norma de timp;
- fara pauze dar cu norma de tip standard si dozare
standardizata.
2. Circuit extensiv cu intervale.
3. Circuit intensiv cu intervale.

�n educatie fizica pot fi utilizate cu succes primele doua

variante de antrenament �n circuit.

Clasificarea circuitului dupa Gh.Mitra si A.Mogos,1980:

1. Dupa numarul de exercitii care intra �n componenta

lor:
- circuite scurte formate din 4-5 exercitii;
- circuite medii formate din 6-8 exercitii;
- circuite lungi formate din 9-12 exercitii.
2. Dupa felul exercitiilor si gradul de solicitare a
organismului:
- circuit usor, format din exercitii �n care
utilizeaza ca �ncarcatura greutatea propriului
corp sau greutati �ntre 10-20% din posibilitatile
maxime;
- circuit mediu, format din exercitii efectuate cu
greutati reprezent�nd 30-40% din posibilitatile
maxime;
- circuit greu, format din exercitii ce depasesc
50% din posibilitatile maxime.

L.P.Matveev si A.D.Novicov,1980 evidentiaza urmatoarele

variante:

- circuit dupa metoda exercitiului ne�ntrerupt de

lunga durata (pentru dezvoltarea rezistentei
generale);
- circuit cu intervale incomplete (pentru
dezvoltarea rezistentei de forta si forta-viteza);
- circuit cu intervale normale ce permit revenirea
completa (�n principal pentru dezvoltarea fortei
si a vitezei)

Dupa cum se vede, acest procedeu se prezinta sub multe

varinate datorita efectelor sale complexe asupra dezvoltarii unor
calitati motricecombinate si a musculaturii corpului, principalele
criterii fiind volumul efortului (tempo de lucru si �ncarcatura) si
durata pauzelor (care asigura revenirea incompleta, revenirea
completa si supracompensata).

Din punctul de vedere al exercitiilor folosite �n circuit,

pot fi selectionate din categoria mijloacelor de pregatire fizica
generala, gimnastica de baza sau exercitii pregatitoare specifice unor
ramuri de sport. Clasificarea acestora se poate realiza dupa criterii
cunoscute, adica dupa criteriul anatomic si dupa gradul de solicitare
(Scholich), dupa obiectivele pe care le urmaresc, ceea ce largeste
foarte mult domeniul de aplicare a acestora.

Orientarea circuitelor se realizeaza �n principal �n

functie de calitatea motrica ce se doreste a fi dezvoltata, tin�nd-se
cont de regulile metodice de baza valabile pentru calitatile motrice.

Pentru dezvoltarea vitezei combinata cu forta,

caracteristica esentiala a circuitului este data de rapiditatea executiei,
frecventa miscarilor �n unitatea de timp:

- se recomanda ca intensitatea efortului sa fie

submaximala spre maximala si �ncarcaturile
mici, iar vitezele de executie si de repetitie sa
fie maximale;
- durata pauzelor va fi mare, dubla fata de timpul
afectat lucrului;
- �ntre circuite, pauzele trebuie sa asigure
restabilirea.

Orientativ, pentru dezvoltarea vitezei de repetitie se

efectueaza repetari pe 10-20 sec. reluate de 2-3 ori cu intervale de
odihna complete. Se folosesc �ncarcaturi mici. Se va cauta atingerea
unei frecvente maxime: dezvoltarea vitezei cu ajutorul circuitului se
adreseaza �n special vitezei de executie, frecventei miscarilor,
exercitiilor cu caracter aplicativ si de tehnica sportiva.

Pentru dezvoltarea rezistentei:

- intensitatea efortului este medie, cresc�nd

treptat de la 50 la 70% din capacitatea de efort;
- durata pauzelor este mica, iar �ntre aceste
circuite trebuie sa se asigure revenirea
completa, situ�ndu-se �ntre 60-90 sec. sau 9-120
sec.;
- volumul de lucru este mare (numarul de repetari
sau timpul de lucru); pe masura ce creste
intensitatea, volumul de lucru, va scadea spre
valori medii.

�n cazul �n care se actioneaza localizat, folosindu-se

aparate sau obiecte, se dezvolta forta combinata cu rezistenta,
ponderea caz�nd pe una sau cealalta, �n functie de volum, frecventa
sau �ncarcatura.

Pentru dezvoltarea fortei se lucreazacu intensitatea mare

si maxima, �ncarcatura fiind stabilita �n functie de capacitatea
maxima. �n antrenamentul copiilor si juniorilor �ncarcatura se
stabileste �n raport cu greutatea corporala, �ncep�nd de la 20%, p�na
la 70%.

Efortul �n cadrul circuitelor cu �ncarcatura este variabil,

iar viteza de executie este medie �n cazul greutatilor mari si maxima
�n cazul greutatilor mici. C�nd se lucreaza cu repetari si �ncarcatura
se folosesc maximum 4 ateliere (statii) folosindu-se c�te 4-8 serii.

O alta varianta este cea determinata de lucrul alternativ,

50% din exercitii cu �ncarcaturi si exercitii f�r� greutati.

�n cazul variantei �n care se solicita aceleasi grupe

musculare, pauzele �ntre exercitii se stabilesc �ntre 90-120 sec., iar
�ntre circuite, de 4-5 minute.

C�nd se solicita grupe musculare diferite, pauzele dintre

ateliere sunt de 45-60 sec. si de 2-3 minute �ntre circuite. Repetarile
se stabilesc �n functie de posibilitatile subiectilor, fiind cuprinse �ntre
1-5 repetari cu 80-100% din posibilitatile maxime si
contracronometru cu �ncarcaturi mici.

�n cazul �n care exercitiile care alcatuiesc circuitul sunt

variate (diferite deprinderi de miscare), sunt angrenate �n miscare
alternativ toate segmentele corpului, fara a se actiona �n mod
deosebit asupra unuia sau alteia dintre factorii de diferentiere a
efortului, realiz�ndu-se o dezvoltare complexa a calitatilor motrice si
deci o pregatire fizica multilaterala.

�n situatia dezvoltarii rezistentei �n regim de viteza si a

rezistentei �n regim de forta, efortul va reprezenta 50-60% la
exercitiile de viteza si respectiv, 60-70% din capacitatea maxima
pentru cele de forta, ceea ce reprezinta un efort mediu spre
submaximal. Datorita acestui tip de efort datoria de oxigen este
redusa, ea fiind acoperita �n timpul exersarii si ca urmare pauzele
sunt scurte de 40-90 sec. (refacere incompleta), la sportivii antrenati
si de 60-120 sec. la cei neantrenati. Daca frecventa cardiaca atinge
dupa un exercitiu din cadrul circuitului 180 puls/minut pauza va fi de
45-90 sec. p�na c�nd frecventa cardiaca ajunge la 120 puls/minut,
adica 1/3 din timpul necesar pentru revenirea completa.

�n cazul folosirii circuitului pentru dezvoltarea

rezistentei �n regim de forta exercitiile de forta vor alterna cu cele de
rezistenta:

- intensitatea fiind medie, �ncarcaturile

reprezent�nd 35-60% din capacitatea maxima;
- viteza de lucru este si ea mica spre medie;
- pauzele se stabilesc �ntre 45-90 sec. �ntre statii
si 2-4 minute �ntre circuite;
- pentru exercitiile de forta se mareste treptat
�ncarcatura si se micsoreaza numarul de
repetari;
- pentru exercitiile de rezistenta se micsoreaza
�ncarcatura si se mareste numarul de repetari.

Pentru dezvoltarea rezistentei �n regim de viteza este necesara

repetarea actiunilor motrice cu o frecventa maxima pe o perioada c�t
mai �ndelungata:

- intensitatea este variabila si �ncarcaturile

reduse, viteza altern�nd, �ntre medie si mare, �n
functie de exercitii;
- durata pauzelor creste progresiv pe masura ce
se acumuleaza oboseala; se lucreaza de regula
cca 30 sec. cu frecventa maxima;
- principalul element de progres �l reprezinta
cresterea numarului de repetari �n unitatea de
timp.

�n cazul �n care circuitul este utilizat �n scopul dezvoltarii

fortei si vitezei se recomanda folosirea unor exercitii cu �ngreuieri
(de preferat haltere) care reprezinta 60-80% din capacitatea maxima
de efort, dar si aruncari, prinderi, sarituri simple si cu �ngreuieri
medii si mici, care sa nu �mpiedice manifestarea fortei maxime:
- intensitatea trebuie sa fie maxima, fiind atinsa
progresiv pe seama cresterii vitezei de executie;
- pauzele dintre exercitii au o durata cuprinsa
�ntre 115-120 sec. si 4-5 minute �ntre circuite.

Aplicarea circuitului �n lectia de educatie fizica scolara

reprezinta unul dintre procedeele de crestere a eficientei lectiei, prin
marirea densitatii acesteia, �n conditiile �n care se aplica
particularizat, �n functie de dinamica dezvoltarii morfofunctionale a
elevilor. �n aceasta situatie se impune acordarea, la diferite v�rste ,
unei atentii sporite raportului dintre ritmul de crestere a aparatelor
cardiovascular si respirator, precum si puterii mai mici de
concentrare nervoasa. Aplicarea circuitului �n scoala va purta
amprenta caracteristicilor de v�rsta. �n afara acestor cerinte metodice
se impune luarea unor masuri pedagogice privind amplasarea
circuitului �n cadrul lectiei, �n functie de variantele de aplicare si
desigur de obiectivele stabilite pentru lectia respectiva si pentru
educatie fizica �n general.

O prima cerinta metodica se stabileste �n functie de

necesitatea ce circuitul sa favorizeze �ntarirea sanatatii elevilor, adica
sa stimuleze organismul elevilor �n asa fel �nc�t acesta sa se dezvolte
�n concordanta cu legitatile morfo-functionale ale v�rstei respective.

O alta cerinta o constituie alternarea rationala a

solicitarii principalelor grupe de muschi, fapt care impune
cunoasterea topografiei musculaturii si a biomecanicii efectuarii
diferitelor miscari.

Aprecierea efectelor procedeului circuit asupra

organismului elevilor se efectueaza pe baze obiective si subiective,
dintre care cea mai importanta este cunoasterea frecventei cardiace
�nainte si dupa efectuarea exercitiilor (�n pauze), precum si a palorii
fetei, cantitatii de transpiratie si altele.

Majoritatea specialistilor sunt de acord ca procedeul �n

circuit are aplicatie, �n primul r�nd �n educatia fizica subliniindu-se
efectele sale asupra pregatirii fizicegenerale si implicit asupra
capacitatii de efort. Efectele principale ale circuitului se manifesta
asupra rezistentei si fortei, precum si asupra combinatiilor dintre
acestea si a altor calitati motrice. Pentru realizarea deplina a efectelor
sale �n aceasta directie, este necesar ca �n circuit sa fie folosite
exercitii simple, care sa nu ceara un grad sporit de coordonare.
Utilizarea circuitului �n directia �nvatarii unor deprinderi motrice sau
perfectionarea acestora este ineficienta sau chiar inoportuna.

�n ceea ce priveste v�rsta de la care se poate folosi

circuitul �n lectia de educatie fizica si antrenament sportiv, aceasta se
situeaza �ntre 13-14 ani, circuitele fiind alcatuite din 5-6 exercitii,
cresc�nd treptat la 8-10 exercitii.

Varianta optima pentru copii si juniori este circuitul

extensiv cu intervale, care sigura o solicitare adecvata, �n
conformitate cu posibilitatile acestora.

�n ceea ce priveste gradul de solicitare, acesta nu trebuie

sa solicite, la copii si juniori, eforturi mai mari de 50-60% din
capacitatea maxima, utiliz�ndu-se alternativ exercitii cu �ncarcatura
mica si fara �ncarcaturi, adres�ndu-se tuturor segmentelor corpului.
Gradul de solicitare a circuitului se mareste dupa repetarea sa �n 6-8
lectii, prin cresterea numarului de repetari la acelasi atelier. �ntre
ateliere se recomanda pauze incomplete de 30-60 sec., iar �ntre
circuite, pauze de revenire completa, de 2-4 minute.

Criteriul principal de aplicare a circuitului �l reprezinta

frecventa cardiaca, care oglingeste reactivitatea organismului la acest
tip de efort. Din acest motiv, sportivii trebuie �nvatati sa-si ia singuri
pulsul, astfel �nc�t antrenorul sa poata individualiza pregatirea,
stabilind durata optima a lucrului si a pauzei.

Antrenamentul fortei joaca un rol foarte important �n

formarea si dezvoltarea generala a copiilor si adolescentilor.

�n dezvoltarea fortei musculare trebuie sa se tina seama

de particularitatile organismului aflat �n perioada de crestere,
sistemul ososs al copilului si adolescentului. Aparatul de sustinere
are o capacitate de efort mai mica dec�t cel al adultului.

Forta maxima este tipul motric cel mai important la

v�rsta copilariei. Forta musculara urmeaza o dezvoltare paralela la
ambele sexe p�na la 11 � 12 ani. Dupa aceasta v�rsta baietii prezinta
o forta mai ridicata ca valoare, procesul �ncheindu-se la 18 � 20 ani,
cu doi, trei ani mai t�rziu dec�t fetele.

La prescolari antrenamentul fortei pure este

contraindicat, tin�ndu-se cont mai mult de nevoia de miscare a
copiilor pentru o dezvoltare armonioasa si polivalenta a aparatului
locomotor activ.

�n ciclul primar, dezvoltarea fortei trebuie sa se

realizeze prin efort dinamic, capacitatea anaeroba fiind slaba si
neexist�nd bazele unui lucru muscular static. Procedeul metodic
recomandat la aceasta v�rsta este circuitul, copilul fiind orientat spre
exercitii de forta � viteza.

La ciclul gimnazial, �n dezvoltarea fortei se pot folosi

exercitii av�nd ca �ncarcatura propria greutate sau �ncarcaturi externe
mai mici de 1 � 2 kg. La pubertate, �n prima parte a ei se recomanda
dezvoltarea unei musculaturi robuste, dar fara solicitari exagerate ale
coloanei vertebrale. Se poate �ncepe si antrenamentul cu haltere, �n
jurul v�rstei de 14 ani, dar cu respectarea particularitatilor etapei
respective.

�n a doua faza a pubertatii si �n adolescenta, muschii �si

maresc volumul si se recomanda dezvoltarea fortei, acesta fiind cel
mai bun moment. Se recomanda lucrul �n volum �n schimbul celui �n
intensitate.

�n cadrul scolii, se urmareste dezvoltarea analitica a

fortei diferitelor grupe musculare , a fortei explozive si a detentei.
Dezvoltarea analitica a fortei vizeaza, corespunzator specificului
probelor atletice de alergari, sarituri si aruncari, �ntarirea
musculaturii impulsoare, muschilor ridicatori ai coapsei, musculatura
peretului abdominal si a centurii scapulo-humerale.

Dezvoltarea fortei explozive se leaga de exercitiile de

aruncari, iar cea a detentei de cele de sarituri, forme specifice ce nu
pot fi confundate cu forta, �n general. �n perioada gimnaziala nu se
recomanda dezvoltarea formei maxime.

Dezvoltarea fortei analitice a diferitelor grupe

musculare se poate face cu metoda eforturilor repetate , unde
�ncarcatura trebuie sa aiba 30-40 % din posibilitatile maxime ale
grupelor musculare angrenate �n lucru si �n limita unui lucru de 20-
25 repetari �ntr-o serie, cu 2-3 serii pentru fiecare gen de exercitiu,
altern�nd diferite grupe de muschi (3-4), �ntr-o lectie.

Pentru dezvoltarea fortei explozive si a detentei,

volumul de lucru �ntr-o lectie va fi de 4-6 exercitii (altern�nd
exercitiile de sarituri cu cele de aruncari), cu 6-6 repetari si �n 3-4
serii.

4.2.3.5.Testarea fortei

Lngimea de pe loc masoara forta exploziva a membrelor

inferioare si este testul cel mai des �nt�lnit �n evaluare. Aceasta proba
se masoara manual, prin �ntinderea unei benzi metrice pe sol.

Saritura pe verticala se masoara manual sau cu

platforma tensiometrica.

Aceste teste, care nu necesita conditii materiale si

aparatura deosebita, masoara �ntr-o modalitate empirica forta
exploziva, ceea ce a facut ca specialistii domeniului sa caute, sa
gaseasca si sa inventeze modalitati de masurare cu aparate precise.

Dispozitivul lui Abalakov, a fost construit pentru

masurarea detentei. Masurarea desprinderii pe verticala se
�nregistreaza pe o banda metrica care este fixata pe o centura ce se
prinde �n jurul taliei, �n fata, cuplata pe un dispozitiv de tragere care
se deruleaza at�ta timp c�t se afla sub influenta fortei de tractiune.
Forta de tractiune este reprezentata de zborul �n aer al trunchiului si
apare �n urma extinderii puterinice a picioarelor si a tractiunii
bratelor �n sus.

Plurisalturile (triplusalt, pentasalt, decasalt) sunt teste

prin care se masoara puterea elastica a membrelor inferioare.

Forta si puterea spatelui se masoara prin testul aruncarii

greutatii peste cap.

Forta maxima este testata la nivelul picioarelor prin

genuflexiuni cu haltera, cu �ncarcatura p�na la maximum.

�n lectia de educatie fizica se poate dezvolta forta �n

oricare din semestrele anului scolar, fie ca se lucreaza �n sala sau
afara, �n aer liber.

Pentru dezvoltarea fortei se recomanda acordarea a 10-

15 minute din timpul lectiei, �n sisteme de lectii formate din 10-12
lectii, care pot fi programate de 2-3 ori pe parcursul unui an scolar.

�n cadrul Sistemului National de Verificare si Evaluare

pentru �nvatam�ntul gimnazial, testele de evaluare a calitatii motrice
forta sunt variate. Astfel, se testeaza forta musculara a tuturor
grupelor de muschi, anume: musculatura bratelor prin aplicarea
probelor de flotari, tractiuni din at�rnat, tractiuni pe banca de
gimnastica, musculatura abdominala prin aplicarea probelor de
ridicarea trunchiului din culcat dorsal, ridicarea membrelor inferioare
din culcat dorsal, musculatura spatelui prin aplicarea probelor de
ridicarea trunchiului din culcat facial si ridicarea bazinului din
asezat, musculatura membrelor inferioare prin aplicarea probelor de
saritura �n lungime de pe loc si saritura peste banca de gimnastica
30�.

4.2.4. �ndem�narea

4.2.4.1. Definitii

�Capacitatea de a selectiona si a efectua rapid si corect

actiuni motrice, adecvate unor situatii neprevazute, cu o eficienta
crescuta�. (N. Alexe, 1993).

�ndem�narea, �n opinia multor specialisti

(M.Epuran,1995, I.Siclovan,1979), a fost �nteleasa ca fiind un
conglomerat de aptitudini psiho-motrice, ca rezultat al calitatii
sistemului nervos cetral. Astfel, �ndem�narea s-a constituit ca o
calitate motrica complexa. L.P.Matveev si A.D.Novicov,1980, o
considera o aptitudine a individului de a �nvata rapid o noua
miscare, ca prima faza a �nvatarii, sinonima ci priceperea motrica
elementara. De asemeanea, M.Epuran, 1995, L.P.Matveev si
A.D.Novicov,1980, o considera ca fiind o capacitate de restructurare
rapida a miscarilor �n conditii variate �n functie de conditiile concrete
de efectuare a acestora.

Capacitatile coordinative au ca sinonime �ndem�narea,

dexteritatea si scusinta si sunt determinate de procesele de ghidare si
reglare a gesturilor (V.Tudor, 1999).

�n acest context, capacitatile coordinative desemneaza

un complex de calitati preponderent psiho-motrice care presupun
capacitatea de a �nvata rapid miscari noi, adaptarea rapida si eficienta
la conditii variabile, specifice diferitelor tipuri de activitati, rin
restructurarea fondului motric existent (A.Dragnea, A.Bota, 1999).

�Coordonarea se realizeaza prin actiunea stimulanta a

sistemului nervos central si a muschilor scheletului, spre a se
executa o miscare voluntara, �n asa fel �nc�t sa existe o �nlantuire
armonioasa �ntre diferitele componente ale acestei miscari�. (E.
Hahn, 1996, citat de T.Bompa,2002)

�Coordonarea reprezinta o capacitate complexa, �n

str�nsa corelatie cu viteza, forta, rezistenta si mobilitatea. Ea este de
mare importanta fiind determinanta �n dob�ndirea si perfectionarea
tehnicii si tacticii, ca si �n aplicarea acestora �n conditii neobisnuite,
ca teren variat, echipament si instslatii, lumina, clima si conditii
meteorologice, adversari. De asemenea, coordonarea este solicitata �n
orientarea �n spatiu, fie c�nd organismul nu este familiarizat cu
conditiile, fie �n conditiile de dezechilibru�. (T. Bompa, 2002)

Nivelul de coordonare reflecta capacitatea de a executa

miscari cu diferite grade de dificultate, rapid, cu precizie si eficienta
mare, �n concordanta cu obiectivele specifice de antrenament (T.
Bompa, 2002).

Pe fondul dezvoltarii ei se perfectioneaza mecanismele

coordonarii unor miscari complicate, conditie a �nsusirii corecte si
rapide a deprinderilor tehnico-tactice si folosirii lor �n situatii variate.

O astfel de conditie este prevazuta �n sporturile bazate

pe o tehnicitate crescuta, pe miscari reactive si situatii care solicita o
putere de adaptabilitate marita.

�ndem�narea se obtine �n procesul �nvatarii unui numar

mare si variat de deprinderi motrice si se concretizeaza �n conditiile
variate de competitie. Ea nu este solicitata de executarea actiunilor
simple si cunoscute, ci devine necesara atunci c�nd obiectivul
�nvatarii si al executarii unor actiuni noi, complexe trebuie executat
�n conditii schimbatoare, cu orientare rapida si adecvata (N. Alexe,
1993).

4.2.4.2. Factori de conditionare

Plasticitatea si mobilitatea proceselor nervoase

fundamentale, activitatea nervoasa superioara si a analizatorilor joaca
un rol extrem de important �n evidentierea �ndem�narii prin
capacitatea lor de cuprindere si prelucrare a informatiilor.

De asemenea, relatiile corticale si subcorticale, nivelul

de coordonare a contractiilor musculare si folosirea schemelor
mentale legate de executia actiunilor motrice, �n timpul �nvatarii �n
conditii de dificultate reprezinta cadrul psiho-fiziologic care arata
mecanismele �ndem�narii.

Un rol extrem de important �n evidentierea acestei

calitati motrice �l are tipul de sistem nervos central, temperamentul
individului.. Astfel, tipul melancolic, slab temperamental, �si
�nsuseste mai greu fundamentul �ndem�narii, av�nd nevoie de o
cantitate mai mare de repetare, de sustinere permanenta a tonicitatii
si puterii de receptionare a comenzilor si informatiilor.
Temperametul coleric, �si �nsuseste inegal actiunea motrica, dar
activ, prea combativ pe alocuri, ceea ce duce la o mai mare dirijare si
control din partea conducatorului procesului de instruire. Tipul
flegmatic este un caracter puternic echilibrat, deprinde �n general
lent, dar sigur si stabil datorita unei angajari constiente si tenace �n
repetare. Temperamentul sangvin, puternic echilibrat, dar mobil, �si
�nsuseste rapid, statornic si creator actiunea motrica de coordonare �n
conditiile unor antrenamente variate (N. Alexe, 1993).

Tudor Bompa,2002 apreciaza ca factorii care stau la

baza dezvoltarii coordonarii sunt:

Inteligenta sportiva � un sportiv remarcabil nu

impresioneaza doar prin deprinderi superioare sau prin calitatile sale
biomotrice excelente, dar si prin ideile si caile de rezolvare a
sarcinilor motrice sau tactice, complexe si neprevazute. Astfel, un
factor extrem de important �l reprezinta capacitatea de a analiza, de a
selecta informatii multiple prin analizatorii motori, vizuali,
senzoriali.

Finetea si precizia simturilor � �n special a

analizatorilor motori si senzorii kinestezici, senzorii miscarilor, la fel
ca si echilibrul si ritmul contractiilor musculare reprezinta factori
deosebit de importanti. Kinestezia se dezvolta prin antrenament
sistematic, av�nd drept rezultat dob�ndirea capacitatii de a executa
deprinderile la un nivel mai �nalt de coordonare, precizie, eficienta si
viteza.
Experienta motrica � constituie un factor determinant �n
capacitatea de coordonare pe parcursul unui lung proces de �nvatare a
diferitelor deprinderi si elemente tehnice.

Dezvoltarea celorlalte calitati motrice � influenteaza

coordonarea, deoarece toate sunt str�ns legate �ntre ele. O capacitate
slaba �ntr-un anumit sector reprezinta un factor limitativ �n
perfectionarea coordonarii. (T. Bompa, 2002)

�n opinia altor autori, (A.Dragnea, S.Mate-

Teodorescu,2002), factorii care conditioneaza capacitatile
coordinative sunt de natura biologica, motrica si psihica.

�n categoria factorilor biologici intra:

. capacitatea de alternare rapida a proceselor de excitatie cu

cele de inhibitie pe scoarta cerebrala;
. viteza de transmitere a impulsurilor nervoase pe caile
aferente si eferente;
. calitatea functionala a analizatorilor;
. calitatea inervatiei musculare care determina contractia si
apoi relaxarea;
. valoarea surselor energetice existente �n organism, mai ales
la nivelul muschilor.

�n ceea ce priveste factorii motrici putem aminti:

. nivelul de dezvoltare al celorlalte calitati motrice si

combinatiile dintre acestea;
. capacitatea de anticipare a desfasurarii ulterioare a miscarii si
utilizarea procedeelor tehnice cunoscute;
. anticiparea evolutiei viitoare a conditiilor �n care se
desfasoara miscarea;
. reprezentarea corecta a miscarilor noi ce urmeaza a fi
�nvatate;
. memoria de scurta si lunga durata;
. g�ndirea rapida si mai ales g�ndirea creativa.

Din punctul de vedere al factorilor psihici ne referim la

procesele de maturizare a sistemului nervos central si la numarul de
deprinderi motrice pe care le stap�neste individul.

Capacitatile coordinative depind (V.Tudor, 1999), de o

serie de factori compusi si anume:
. tonusul optim al scoartei cerebrale si mobilitatea proceselor
corticale fundamentale;
. coordonarea intra- si intermusculara;
. starea de functionalitate a analizatorilor;
. experienta motrica si bogatia repertoriului motric;
. v�rsta, sexul;
. oboseala centrala sau periferica.

4.2.4.3. Forme de manifestare

Schnabel, citat de J.Weineck, 1992, considera ca exista

trei factori importanti care definesc capacitatile coordinative: 1)
capacitatea de conducere (ghidare) a miscarilor; 2) capacitatea de
adaptare si readaptare motrica; 3) capacitate de �nvatare motorie.

R.Manno, 1982, citat de A.Dragnea, S.Mate-

Teodorescu,2002, considera capacitatile coordinative formate din
capacitatea de �nvatare, capacitatea de dirijare si control a miscarii si
capacitatea de adaptare si transformare a miscarii.

Dupa Blume, 1981, citat de R.Manno, 1982, capacitatile

coordinative sunt organizate sub forma unui sistem, cu numeroase
interconditionari �ntre componentele si finalitatile acestuia.
Figura 9: Clasificarea capacitatilor de coordonare

(Blume, citatde R.Manno,1982, V.Tudor, 1999)

Figura 10: Fundamentele capacitatii de coordonare

(Hirtz, Rubensame,Wagner, 1972, citati de V.Tudor,1999)

Capacitatile coordinative sunt de neconceput fara

factorii fizici: forta, viteza, rezistenta si implicarea lor complexa �n
realizarea miscarii (V.Tudor, 1999)

O �ncercare de ierarhizare a capacitatilor coordinative a

facut Hirtz �n 1982, citat de J. Weineck, 1994:

Factorii fizici si formele de forta influenteaza

capacitatile coordinative, deoarece un minim de forta este necesar
pentru a permite o miscare agila. De asemenea, este necesara o buna
dozare a vitezei daca este nevoie sa intervina aptitudinea de a rezolva
rapid o problema motorie �ntr-o anumita situatie. Mobilitatea
corticala care sta la baza capacitatilor coordinative este necesara
pentru orientarea spatiala.
Figura 11: Ierarhizarea capacitatilor de coordonare

(Hirtz,1982, citat de J.Weineck,1994)

4.2.4.4. Aspecte metodice de dezvoltare a �ndem�narii

�n timpul evolutiei individuale, nu exista nici o

concordanta cronologica �ntre capacitatea optimala de dezvoltare a
coordonarii motrice si conditia fizica (Israel,1977, citat de
J.Weineck,1992). Biologic, organismul este pregatit de devreme
pentru dezvoltarea coordonarii motrice dec�t pentru perfectionarea
factorilor ce determina conditia fizica.

O deficienta �n capacitatea de coordonare nu este

rezultatul unor predispozitii insuficiente, ci mai degraba al unei lipse
de stimulare �n timpul primilor ani de viata (Winter,1976, citat de
J.Weineck,1992).
Prima perioada scolara (8-10 ani) este considerata de
J.Weineck,1992, cit�ndu-i pe Hirtz,1976 si Stemmler,1977, ca fiind
v�rsta dezvoltarii intense, �n care capacitatea de reactie sportiva ia
amploare, capacitatea miscarilor cu frecvente �nalte, cea de
dierentiere spatiala si de coordonare sub presiunea timpului-limita,
echilibru si �ndem�nare (cu precadere la fete).

�n timpul celui de-al doilea stadiu scolar, c�nd are lor

�ncheierea maturizarii �n zona corticala motrica se creaza baza pentru
cooperare a dintre motricitatea involuntara si cea voluntara,
dependenta de scoarta cerebrala motorie (Kiphard,1970, citat de
J.Weineck,1992)

La copii si adolescenti, procesele de adaptare la

sarcinile fizice si psihice urmeaza aceleasi legi ca la adulti. Acest tip
de sarcina, dupa diferitele forme de efort, trebuie sa se execute �nsa
cantitativ si calitativ �n functie de particularitatile specifice v�rstei si
de diferitele tolerante la efort legate de v�rsta.

Datorita dezvoltarii extraordinar de rapide a sistemului

nervos central �n timpul copilariei, trebuie acordata o importanta
deosebita educatiei calitatilor de coordonare.

4.2.4.5.Testarea �ndem�narii

��ndem�narea este o caracteristica specifica practicarii

fiecarei ramuri de sport, care a rezultat din educarea abilitatii
generale cu mujloace specifice� (A.Dagnea, 1984).

Un subiect �ndem�natic la o anumita miscare nu este

neaparat �ndem�natic si la alta miscare, efectuata cu acelasi segment
al corpului (D.K.Mathews, citat de A.Dragnea, 1984).

Astfel, �n opinia lui A.Dragnea, 1984, prima etapa a

calitatii complexe, �ndem�narea, se numeste a miscarilor abile, iar
etapa a doua este cea a miscarilor �ndem�natice cu caracter specific
diferitelor ramuri de sport. Instrumentele de investigare trebuie sa
ofere posibilitatea de a depista abilitatea generala, ca trasatura
aptitudinala si de a masura �ndem�narea specifica fiecarei ramuri de
sport, ca o calitate educata.
Probele privind abilitatea se refera la sensibilitatea
chinestezica, echilibrul sub toate formele, simtul ritmului,
coordonarea membrelor, precizia. Aceste testari se realizeaza �n
laborator si mai putin pe teren.

Exista �nsa si teste de teren, aplicabile �n educatia fizica

scolara. Ele poarta denumirea de parcursuri sau trasee aplicative,
stafete, unele dintre ele intr�nd �n componenta unor teste mai
complexe de �ndem�nare, care cuprind probe separate pentru diferite
segmente ale corpului.

Astfel, putem aminti aici testul de �ndem�nare al lui

Newton care cuprinde trei probe: saritura �n lungime de pe loc,
deplasarea pe prajina si alergarea peste 10 garduri, proba de abilitate
motrica a lui Barrow care cuprinde saritura �n lungime de pe loc,
aruncarea mingii de softball la distanta, o alergare �n zig-zag,
aruncarea mingii �n perete si prinderea ei c�t mai rapid timp de 15�,
aruncarea mingii medicinale de 2,870 kg la distanta si alergare pe
54,84 m (60 yarzi), testul lui Cozens utilizat pentru testarea abilitatii
atletice generale, testul �n patrat, testul de �ndem�nare la baschet,
aruncarea la cos si aruncarea la tinta.

Sistemul National de Verificare si Evaluare pentru

educatie fizica la �nvatam�ntul gimnazial nu prevede nici o proba de
control a calitatii motrice �ndem�nare.
Tabel 4: Metode de dezvoltare a coordonarii (dupa T. Bompa, 2002)

Metoda

Exemplu de exercitii

Pozitie neobisnuita de
�ncepere a unui exercitiu

Diferite exercitii de sarituri (�n

lungime sau ad�ncime), laterale sau
�napoi

Executia deprinderilor cu
membrul opus sau �ntr-o
pozitie neobisnuita

Aruncarea discului sau a greutatii

cu bratul opus. Lovirea mingii cu
piciorul opus; dribling cu m�na
opusa. Box cu garda inversa.

Modificarea vitezei sau a

tempoului/ritmului de
executie a unei miscari

Intensificarea progresiva a
tempoului. Variatii de tempo.

Restr�ngerea si limitarea
spatiului de executie a
deprinderilor

Reducerea spatiului de joc �n

sporturile de echipa.

Schimbarea elementelor
sau deprinderilor tehnice

Utilizarea de tehnici neobisnuite de

sarituri �n lungime. Executia c�t
mai comoda a tehnicii de saritura
pe aparate sau obstacole, folosind
piciorul de bataie obisnuit si celalalt
picior.

Cresterea dificultatii
exercitiilor prin alte
miscari

Diferite stafete, curse suveica, cu

diferite aparate, obiecte si sarcini
de realizat.

Combinarea deprinderilor
cunoscute cu altele noi
Parti sau elemente obisnuite din
gimnastica. Joc cu sarcina de a
folosi o deprindere nou �nvatata.

Cresterea opozitiei sau a

rezistentei opuse de un
partener

Scheme tactice diferite contra unei

echipe cu un jucator �n plus.

Crearea unei situatii de

executie neobisnuite

Teren variat pentru alergare.

Partide de joc pe diferite terenuri.

Antrenament din sporturi

�nrudite sau nu

Diferite jocuri sau meciuri.

Elemente tehnice sau deprinderi
din sporturi diferite.
4.2.5.Mobilitatea

Este capacitatea omului de a utiliza maximul potential

anatomic de locomotie �ntr-o anumita articulatie sau �n ansamblul
articulatiilor corpului, concretizata prin efectuarea unor miscari cu
amplitudine mare.

�n literatura de specialitate, se �nt�lnesc frecvent

notiunile: mobilitate, suplete sau flexibilitate, pentru definirea acestei
calitati motrice care influenteaza efectuarea optima a unui exercitiu,
a elementelor si procedeelor tehnice, amplitudinea, forta, viteza,
expresivitatea si eficienta.

Factori de conditionare a calitatii motrice mobilitatea

sunt:

� supletea coloanei vertebrale;

� existenta unei mobilitati �n articulatii, care sa permita

efectuarea diferitelor miscari;

� forma suprafetelor articulare;

� tonusul muscular si capacitatea de �ntindere a

ligamentelor, tendoanelor si a fibrelor musculare;

� temperatura mediului ambiant;

� predispozitiile genetice, v�rsta, sexul;

� starea de oboseala;

� pregatirea prealabila a aparatului locomotor.

Formele de manifestare a acestei calitati motrice sunt:

� generala;

� speciala.

O alta clasificare a acestor forme de manifestare a mobilitatii

are drept criteriu caracterul: pasiv, activ sau mixt al acestuia.

Cele mai recomandate procedee metodice utilizate pentru

dezvoltarea acestei calitati motrice sunt :

� exercitii cu partener, exercitii de tipul �ntinderilor, la care se

adauga si cele executate folosind propria greutate sau cea a
aparatelor ajutatoare;

� exercitii bazate pe schimbarea ritmului de executie, prin mic-

sorarea sau marirea amplitudinii;

� exercitii combinate, jumatate dinamice si jumatate statice,

apli-cate �n situatia �n care se urmareste dezvoltarea elasticitatii unor
grupe musculare care limiteaza miscarea si forta altora, adica a
antagonistilor;

� folosirea unor grupe de exercitii cu �ngreuieri (cu mingi

medicinale, diverse obiecte, ca: gantere, bastoane etc.) sau exercitii
fara �ngreuieri, de tipul: �nclinari, rotari, av�ntari, flexari, balansari
etc.

� utilizarea metodei Stretching. Cuv�ntul stretch, (engl.)

�nseamna ��ntindere�.

4.3. Deprinderile motrice

Deprinderea motrica este capacitatea de a �nsusi �n mod

sistematic anumite cunostinte dintr-un domeniu. �n domeniul
educatiei fizice si sportului, se dob�ndesc, se formeaza, initial,
deprinderile de baza (mers, alergare, saritura, aruncare), dar si cele
utilitar-aplicative (catarare, escaladare, t�r�re, ridicarea si transportul
de obiecte-greu-tati, tractiune-�mpingere etc.), �ncep�nd cu perioada
copilariei si continu�nd apoi, �n procesul de instruire special
organizat �n cadrul programelor scolare sau a antrenamentului
sportiv.

�n conformitate cu obiectivele procesului de �nvatare,

deprinderile motrice determina formarea altora noi, deosebit de
variate, specifice actiunilor de miscare, c�t si activitatii de practicare
a diferitelor ramuri sau probe sportive sau activitati specifice
procesului de kinetoterapie.

Formarea deprinderilor motrice este o activitate reflex

conditionata, realizata printr-un numar mare de repetari a unor
exercitii special alese, a interactiunilor dintre diferite excitatii
(vizuale, chinestezice, auditive etc.), transmise scoartei �n aceeasi
ordine si cu aceeasi intensitate (A. Demeter-12).

Deprinderile motrice se �nvata, cele gresit �nsusite se

corecteaza prin exercitii fizice sistematice si continuu repetate.
Atunci c�nd numarul repetarilor este mare se ajunge la o faza de
�automatizare�.

Deprinderile motrice nu sunt �nascute, ele sunt elemente ale

activitatii voluntare a omului. �n faza superioara a formarii lor, pe
baza interactiunii organelor de simt, a functiei de analiza si sinteza a
scoartei cerebrale, ia nastere o �senzatie complexa�, specifica
diferitelor activitati, sportivilor. Aceste senzatii, �n activitatea
practica, sunt denumite �n mod expresiv �simtul mingii�, �simtul
portii�, �simtul zapezii�, �simtul rachetei de tenis� etc.

O data cu automatizarea deprinderii motrice are loc o scadere a

rolului atentiei, abaterea de la concentrarea detaliilor de executie spre
rezolvarea unor noi actiuni, situatii impuse de concurs, adversari,
coechipieri sau alti factori externi.

Deprinderile motrice se perfectioneaza (consolideaza) �n timp

neuniform. Progresele sunt cu at�t mai mici cu c�t stadiul este mai
avansat. De asemenea, o alta caracteristica este aceea ca deprinderile
motrice sunt unice si ireversibile, deci nici o deprindere motrica nu
seamana cu o alta deprindere motrica.

Deprinderile motrice poarta amprenta particularitatilor

individuale ale subiectilor. Acest lucru este important a fi retinut mai
cu seama �n procesul de �nvatare, formare a deprinderilor motrice. �n
executie, urmeaza aceeasi succesiune a elementelor ce compun
miscarea, exercitiul respectiv. �ncercarea de a schimba ordinea
desfasurarii acestor elemente, �n situatia �n care este posibil acest
lucru, duce la elaborarea de noi deprinderi sau elemente tehnice.

�n lucrarile de specialitate, sunt prezentate mai multe pareri

legate de etapele formarii deprinderilor (si priceperilor) motrice.
Astfel, dupa Fills, �nvatarea unei deprinderi de miscare trece printr-o
faza cognitiva, apoi printr-o faza de consolidare, ajung�nd �n final la
faza de automatizare.

O alta perspectiva prezinta, sub aspect fiziologic, urmatoarele

trei faze ale formarii deprinderilor motrice:

a) faza miscarilor brute, inutile, lipsite de coordonare;

b) faza miscarilor �n concordanta cu scopul actiunii;

c) faza miscarii propriu-zise si a stabilizarii.

Din punct de vedere psihologic, sunt enumerate patru faze:

a) faza initiala, a orientarii si familiarizarii cu deprinderea

respectiva;

b) faza �nsusirii fiecarui element component al deprinderii;

c) faza unificarii elementelor componente;

d) faza automatizarii.

O alta parere �mpartasita de multi specialisti, ce caracterizeaza

procesul de formare a diferitelor deprinderi motrice, evidentiaza
urmatoarele etape:

a) orientarea si familiarizarea cu imaginea globala a actiunii pe

baza demonstratiei si a explicatiilor initiale;

b) etapa �nvatarii analitice, pe fragmente, operatii;

c) etapa analitico-sintetica, de organizare si sistematizare a
elementelor, a actiunii, eliminarea miscarilor gresite si inutile din
executia respectiva;

d) etapa sintetizarii si a integrarii operatiilor �ntr-o actiune unitara;

e) etapa perfectionarii deprinderilor, prin selectia continua si

eliminarea progresiva a elementelor, a legaturilor defectuoase si
consolidarea celor care trebuie mentinute.

Majoritatea specialistilor domeniului (7; 34; 51) considera ca,

din punct de vedere metodic, exista trei etape �n formarea
deprinderilor motrice:

a) Etapa I, etapa initierii �n bazele tehnice de executie a

deprinderilor motrice;

b) Etapa a II-a, a consolidarii, fixarii deprinderilor motrice;

c) Etapa a III-a, a perfectionarii deprinderilor motrice.

a) �n etapa I, a initierii �n bazele tehnice de executie a

deprinderilor motrice, se urmareste, �n primul r�nd, formarea unei
reprezentari corecte, clare despre deprinderile motrice ce urmeaza a fi
�nvatate. Reprezentarea corecta se realizeaza pe baza perceperii de
catre subiecti a �nlantuirii rationale a elementelor componente ale
actiunilor motrice respective, cu ajutorul demonstratiei si a explicatiei
necesare.

Demonstrarea unei actiuni, a unei deprinderi motrice ofera

�imaginea� miscarii respective, a elementelor componente si a
succesiunii lor. Pentru un succes �n ��nregistrarea�, perceperea
corecta a deprinderilor motrice, se recomanda o alternare a ritmului
normal de executie a exercitiului cu ritmul mai lent, pentru a oferi
posibilitatea �vizionarii� miscarii un timp c�t mai lung.

Explicatiile date de cadrul didactic, antrenor sau kinetoterapeut

asigura o orientare selectiva a subiectilor, �ndreptarea atentiei lor pe
o anumita problema, pe sarcina cea mai importanta, care reprezinta
fondul �nvatarii. De asemenea, explicatia are si menirea de a sublinia
senzatiile ce apar �n timpul executiei, actualizarea unor cunostinte si
deprinderi formate �n activitatea anterioara.

�n timpul explicatiilor, se recomanda descompunerea

deprinderii �n elementele componente, ca si folosirea at�t a
terminologiei specifice activitatii respective (educatie fizica, sport
sau kinetoterapie), c�t si a unor expresii care au rolul de a reda c�t
mai plastic cerintele executarii practice, pentru a asigura, �n final,
formarea unei corecte reprezentari a exercitiului respectiv, a
deprinderii motrice ce urmeaza a fi �nsusita.
Dupa formarea reprezentarii corecte, se trece la initierea �n
tehnica miscarii respective.

Dupa demonstratia si explicatiile primite, elevii, sportivii sau

pacientii vor cauta ca executia lor sa fie c�t mai asemanatoare cu
modelul �nfatisat.

b) Cea de-a doua etapa, a formarii deprinderilor motrice, este

etapa fixarii, consolidarii deprinderilor motrice si se refera at�t la un
element separat, c�t si la un �ntreg exercitiu. Fixarea se realizeaza �n
conditiile repetarii multiple.

Repetarea �ndelungata a exercitiilor, a deprinderilor motrice duce

la formarea conexiunilor temporale din scoarta cerebrala si, treptat,
executia greoaie si putin cursiva � caracteristica �nceputului � capata
usurinta si coerenta, calitatea se �mbunatateste. La �nceput, calitatea
scazuta poate avea cauze obiective, ca: iradierea excitatiei, fenomen
specific fazei initiale de formare a stereotipului dinamic. Rezultatul
acestei iradieri este acela al aparitiei unei serii de miscari de prisos,
angrenarea unor muschi inutili �n executarea miscarii respective. De
asemenea, sincronizarea miscarilor nu este �n raport optim cu marile
functii ale organismului. Se poate observa o precipitare �n tot ce se
�ntreprinde, iar respriratia ca si circulatia (ritmul cardiac) sunt deosebit
de intense si scade �n general capacitatea la efort.

Aspectele semnalate, ca si altele, sunt inerente �nceputului

formarii stereotipului dinamic si cu timpul se elimina si ca urmare a
repetarii, a �ntelegerii tot mai bune de catre subiecti a modului de
executie a exercitiului fizic, a �modelului� spre care trebuie sa se tinda.
Atingerea unui �nalt nivel de executie asigura un ritm crescut, o
amplitudine mare, acuratete, expresivitate �n miscari. De asemenea,
contribuie la formarea tehnicii de executie a deprinderilor motrice �n
concordanta cu caracteristicile speciale, temporale si dinamice optime
(7).

Pentru a diminua, a micsora c�t mai mult efectele negative ale

fenomenului de iradiere a excitatiei �n procesul de �nvatare a
deprinderilor motrice, pe l�nga exercitiile ce urmeaza a fi �nvatate
sau �naintea lor sunt folosite si unele exercitii pregatitoare. Aceste
exercitii, prin structura lor, asigura formarea unor priceperi sau
dezvoltarea unor forme de manifestare a calitatilor motrice nemijlocit
subordonate deprinderilor respective. Ele contribuie la pregatirea
selectiva a aparatului locomotor si a sistemului neuro-muscular,
grabind procesul de �nvatare a deprinderilor motrice.
c) Etapa a III-a este etapa perfectionarii, automatizarii
deprinderii motrice si se realizeaza printr-o activitate de repetare
perseverenta, ce urmareste automatizarea deprinderilor motrice.

Diversele categorii (tipuri) de deprinderi motrice sunt

clasificate astfel:

a. Dupa nivelul de automatizare:

� elementare � deprinderile motrice complet automatizate si

care au la baza miscari cu caracter ciclic. Fazele se executa �n aceeasi
ordine, �nlantuire (ca cele asemanatoare mersului, alergarii, �notului,
ciclismului, schiului fond, canotajului etc.);

� complexe � sunt partial automatizate si sunt formate din actiuni

motrice aciclice (ca cele specifice unor activitati sau sporturi, cum sunt:
gimnastica, lupte, arte martiale, judo si mai ales jocurile sportive).

b. Dupa finalitatea, utilitatea lor:

� de baza: mersul, alergarea, aruncarea-prinderea, saritura;

� utilitar-aplicative: catarare, t�r�re, tractiune-�mpingere,

escaladare, transport de greutati sau obiecte etc;

specifice unor activitati, ramuri sau probe sportive.

c. Dupa nivelul participarii sistemului nervos la formarea si

valorificarea deprinderilor:

� propriu-zise � cele care se formeaza prin multe repetari

stereotipe;

� perceptive-motrice � influentate �n formare si folosire de

ambianta (schi, sporturi nautice etc.);

� inteligent-motrice � cele care sunt influentate �n formare si

mai ales �n utilizare de adversarii de �ntrecere sau de conditiile
concrete �n care se executa.

�n ceea ce priveste transferul si interferenta deprinderilor

motrice, s-a constatat ca deprinderile �nvatate anterior pot influenta
pozitiv sau negativ �nsusirea altora noi.

Instruirea pozitiva este numita transfer, iar cea negativa,

interferenta.

De regula, prin procesul de generalizare, elementele comune sunt

transferate din structura deprinderii vechi, �n structura deprinderii noi.

Interferenta este tot un transfer, dar negativ, situatie care

trebuie si poate fi evitata printr-o planificare judicioasa a procesului
de �nvatare si consolidare a deprinderilor motrice.

Timpul necesar pentru reusita formarii corecte a deprinderilor

motrice depinde de gradul de complexitate a deprinderii motrice
respective, experienta motrica anterioara a subiectului, nivelul
calitatilor motrice, a indicilor morfo-functionali si de motivatia
executantului.

A. Deprinderile motrice de baza sunt: mersul;

alergarea; sariturile; prinderile-aruncarile.

a. Mersul se deprinde corect c�nd sunt respectate urmatoarele

recomandari:

� executarea mersului cu brat si picior opus;

� contactul labei piciorului cu solul sa se realizeze pe pingea,

dupa care urmeaza rularea pe �ntreaga talpa;

� coordonarea amplitudinii oscilatiilor corpului;

� adaptarea respiratiei la tempoul mersului;

� pozitia trunchiului sa fie �n usoara extensie, corpul relaxat.

Cele mai frecvente greselile �nt�lnite �n efectuarea mersului,

care trebuie sa constituie obiectul activitatii corective, sunt:

� orientarea exagerata a picioarelor spre exterior;

� oscilatia laterala (leganarea) a corpului;

� mers �ngenunchiat (ci genunchii �ndoiti);

� mers cu �t�rsirea� picioarelor;

� mers cu piciorul si bratul de aceeasi parte.

Pozitii incorecte ale corpului, �n mers:

� umerii cazuti;

� spatele rotunjit;

� mers saltat;

� mers rigid (teapan) s.a.

Sisteme de actionare (mijloace, exercitii) ce pot fi utilizate

pentru perfectionarea deprinderii motrice mers sunt foarte diverse.
De exemplu: mers pe loc si din miscare, cu miscarea activa a
bratelor, cu ridicarea genunchilor, pe v�rfuri, pe marginea interna sau
cea externa a labei piciorului; mers ghemuit; mers �n �pasul
uriasului�; mers �n diferite formatii; mers cu m�nuirea unor obiecte;
mers accelerat cu trecere �n alergare etc.

b. Alergarea, ca deprindere motrica, de baza are multiple

aplicatii, mai ales �n activitatea sportiva.

De la �nceputul �nvatarii acesteia, se va urmari efectuarea unei

alergari corecte, economicoase, cu corpul relaxat. �n procesul de
�nvatare a acestei deprinderi motrice, trebuie avute �n vedere
urmatoarele aspecte:

� contactul piciorului cu solul se va face pe pingea;

� trunchiul sa fie usor �nclinat �nainte;

� capul ridicat, cu privirea orientata �nainte la 7-8 m;

� bratele sa se miste activ, pe l�nga corp, usor �ndoite din

articulatia cotului;

� corpul relaxat, respiratia regulata si c�t mai profunda.

�n timpul executarii exercitiilor de alergare, majoritatea

acestora se vor efectua cu viteza de deplasare medie (la o viteza de
deplasare maxima, corpul este �ncordat), control�ndu-se modul de
actionare a tuturor segmentelor corpului.

Concomitent cu �nvatarea alergarii c�t mai relaxate, se va

urmari si coordonarea alergarii cu respiratia.

Greseli de urmarit spre a fi �nlaturate:

� corpul crispat;

� trunchiul �nclinat �napoi;

� alergare �ngenuncheata;

� alergare pe toata talpa;

� bratele nu sunt �ndoite din articulatia cotului, sau balansarea

lor �n lateral;

� marimea necorespunzatoare a pasilor.

Sisteme de actionare (mijloace, exercitii) utilizate pentru

perfectionarea alergarii, ca si �n cazul mersului sunt numeros. De
exemplu: mers alternat cu alergare; alergare cu joc de glezna;
alergare cu genunchii sus; alergare cu pasi �ncrucisati; alergare cu
pendularea gambelor spre �nainte si spre �napoi; alergare �n sir, �n
coloana si alte variante; alergare pe teren variat; alergare accelerala,
lansata etc.

c. Sariturile sunt, de regula, desprinderi de pe sol printr-un

efort si angajarea aparatului osteo-articular, a sistemului muscular si
a functiilor de baza ale organismului.

Sariturile pot fi clasificate astfel:

a) naturale � fara sprijin, executate pe loc, de pe loc sau din

mers ori alergare; peste obstacole, sau trec�nd, calc�nd pe obstacol;
la coarda etc. Ele pot fi folosite �n pregatirea organismului pentru
efort, pentru influentarea selectiva a aparatului locomotor, pentru
dezvoltarea calitatilor motrice, �n cadrul jocurilor de miscare, a
stafetelor si a parcursurilor aplicative, ca, de exemplu: sarituri ca
mingea; sarituri cu �ntoarceri 90�, 180�, 360.; sarituri cu genunchii la
piept, sarituri cu departarea si apropierea picioarelor, sarituri cu
forfecarea picioarelor, sarituri din fandat �n fandat etc.
 b) construite dupa un anumit algoritm � sariturile din
gimnastica acrobatica, sportiva sau cea ritmica; sariturile din
atletism, �n lungime sau triplu etc.

�nvatarea sariturilor cu sprijin la aparate se realizeaza �nvat�nd

separat, fiecare faza a acesteia. �n mod deosebit, se va avea �n vedere
urmatoarele:

� elanul sa fie o alergare uniform accelerata;

� alegerea corecta a locului de bataie;

� �nsusirea corecta a zborului;

� asezarea corespunzatoare a palmelor pe aparat;

� asigurarea conditiilor materiale pentru o aterizare elastica;

� evitarea unor posibile accidente.

d) Prinderile-aruncarile � stau la baza unor acte si actiuni

motrice folosite �n activitatea cotidiana si �n cea de educatie fizica,
sport si kinetoterapie.

Aruncarile pot fi executate cu una sau ambele m�ini, de pe loc

sau din deplasare, din pozitii diferite, sub forma de: azv�rliri,
�mpingeri, lansari, rostogoliri si respingeri. De asemenea, pot fi
efectuate la tinta sau la distanta.

Prinderile sunt mai dificile dec�t aruncarile, pentru ca necesita

aprecierea vitezei de deplasare a obiectului, a directiei, a �naltimii, a
traiectoriei, a volumului obiectului, a fortei de contact etc.

Prinderea si aruncarea si se vor �nvata mai �nt�i de pe loc,

acord�nd o atentie deosebita alegerii dimensiunilor obiectelor utilizate.

B. Deprinderile utilitar-aplicative

Dintre aceste deprinderi motrice fac parte: t�r�rea, catararea,

escaladarea, tractiunea-�mpingerea, ridicarea si transportul de
greutati/obiecte etc.

a. T�r�rea este o forma de deplasare a corpului �n pozitii joase

cu ajutorul bratelor si picioarelor; ca exercitiu fizic, aceasta miscare
urmareste tonificarea musculaturii trunchiului si spatelui, mobilitatea
coloanei vertebrale, corectarea unor deficiente etc.

T�r�rea se poate efectua prin mai multe procedee:

� pe palme si gambe;

� pe antebrate si gambe;

� pe o parte a corpului, fiind culcat (se foloseste pentru

transport de greutati);

� �n pozitii culcat, facial si dorsal, cu sau fara ajutorul membrelor.

�nvatarea deplasarii prin t�r�re se face cu bratul si piciorul
opus, continu�nd cu deplasarea bratului si piciorului de aceeasi parte.

b. Tractiunea si �mpingerea urmaresc dezvoltarea fortei, prin

actiunea unor grupe musculare.

Tractiunile pot fi:

� �ntre doi parteneri, aflati fata �n fata, cu priza la m�ini sau

aflati lateral cu priza la corp;

� �ntre doua echipe a caror subiecti se afla dispusi �n sir, si

fiecare apuca de o fr�nghie, sau dispusi �n linie, subiectii tin�ndu-se
de m�ini ori de brate.

�mpingerile pot fi executate:

� pe perechi � palma �n palma cu partenerii fata �n fata;

� palmele pe umerii partenerilor sau �n lateral;

� palmele pe omoplatii partenerului;

� fata �n fata, st�nd ghemuit sau �ntr-un picior etc;

� pe grupe, �mpingere cu o prajina etc.

�n activitatea de educatie fizica si sportiva scolara, aceste

deprinderi motrice se executa, de regula, �n cadrul unor activitati
desfasurate sub forma de �ntreceri, partenerii sau echipele trebuind sa
fie echilibrate ca forta, greutate si talie a componentilor. De
asemenea, se va avea �n vedere ca solicitarea grupelor musculare sa
fie judicioasa, ca si dozarea efortului, asigur�ndu-se si efectuarea
pauzelor necesare revenirii organismului.

c. Ridicarea si transportul de greutati sunt exercitii cu caracter

preponderent de forta, rezistenta si �ndem�nare si se clasifica �n:

� ridicari si transport de obiecte; transportul acestora se poate

face prin rostogolire, tragere, �mpingere, iar ridicarea si purtarea
poate fi realizate pe brate, pe piept, pe spate, umeri; exercitiile pot fi
efectuate individual sau �n grup;

� ridicari si transport de persoane; transportul persoanelor se

poate face �n spate, pe umeri, prin sustinerea sub genunchi si sub
brate, sub forma de �roaba� sau ��n scaunel�.

Din punct de vedere metodic, la aceasta deprindere motrica se

va tine seama de urmatoarele:

� �nsusirea optima a tehnicii de ridicare si transport si

sincronizarea miscarilor (apucare, ridicare, transport);

� solicitare alternativa a grupelor musculare si �protejarea�

coloanei vertebrale;
� �n cazul transportului colectiv, greutatea se va repartiza �n
mod uniform pe toti partenerii.

d. Escaladarea reprezinta capacitatea de a trece peste obstacole

�nalte prin mijloace proprii. Exercitiile de escaladare dezvolta curajul
si unele calitati motrice, ca: �ndem�narea, forta etc.

La executarea acestor exercitii, se recomanda urmatoarele:

� la alegerea unui obstacol ce urmeaza sa fie escaladat, se va

tine seama de accesibilitatea lui;

� la �nceput, se va folosi procedeul cel mai simplu (traversarea

prin culcarea abdomenului pe obstacol pentru trecerea �n cealalta
parte), apoi pot fi folosite procedee mai complexe, ca: prin sarituri,
pasire etc.

� locul de aterizare sau cobor�re va fi asigurat corespunzator,

eventual cu saltele de gimnastica;

� numarul repetarilor nu trebuie sa duca la acumularea unei

oboseli mari;

� folosirea acestor deprinderi �n jocurile de miscare, stafete sau

parcursuri aplicative se va face numai dupa �nsusirea tehnicilor de
executie adecvate.

e. Catararea consta �n urcarea si cobor�rea pe un �aparat�

(fr�nghie, scara fixa sau din fr�nghie, cadrul de gimnastica, banca de
gimnastica asezata vertical sau oblic etc.).

Catararea se poate efectua: cu deplasare orizontala (la fr�nghie,

banca, bara etc.), cu deplasare oblica (la fr�nghie sau scara de
fr�nghie) sau verticala.

�ntruc�t exercitiile de catarare sunt �n mare masura exercitii de

forta, se va acorda atentie at�t �nsusirii tehnicii, c�t si dezvoltarii
grupelor musculare care contribuie la realizarea lor.

C. Folosirea deprinderilor motrice de baza si utilitar-

aplicative

Deprinderile motrice de baza si utilitar-aplicative sunt prezente

�n �ntreaga activitate (prin sistemele de actionare) si prin unele
activitati special concepute si desfasurate �n scoala, cum sunt:
parcursurile aplicative si jocurile de miscare.

C.1. Parcursurile aplicative

Sunt structuri complexe �n cadrul carora se aplica deprinderile

motrice de baza si utilitar-aplicative. Aceste parcursuri prezinta unele
particularitati, ca:
� se pot organiza �n diferite conditii, �n functie de dotarile
materiale de care se dispune;

� asigura dezvoltarea calitatilor motrice;

� se realizeaza o mobilizare mare (se pot organiza sub forma de

�ntrecere) si creeaza o participare angajanta, o stare emotionala a
participantilor la aceste parcursuri;

� permit includerea unor elemente de problematizare �n

participarea subiectilor la aceste parcursuri;

Parcursurile utilitar-aplicative pot fi caracterizate dupa:

� elementele de baza din continutul lor;

� dificultatea sarcinilor de rezolvat sau a obstacolelor incluse �n

parcursul respectiv;

� calitatile motrice solicitate;

� lungimea traseului sau numarul obstacolelor.

Pentru buna desfasurare a parcursurilor utilitar-aplicative, se

recomanda respectarea urmatoarelor cerinte organizatorice si
metodice:

� stabilirea numarului si natura obiectelor si aparatelor ce

urmeaza a fi folosite si verificarea lor prealabila;

� amenajarea locurilor de aterizare, de regula cu saltele de

gimnastica, lu�ndu-se toate masurile pentru prevenirea accidentelor;

� reglarea �naltimii obiectelor, a aparatelor dupa posibilitatile

subiectilor;

� anticiparea efortului depus de subiecti �n timpul desfasurarii

parcursului prin:

� marirea sau micsorarea numarului de aparate sau obiecte;

� usurarea sau �ngreuierea unui exercitiu;

� repetarea de mai multe ori a parcursului;

� cresterea sau reducerea vitezei de parcurgere a traseului;

� micsorarea sau marirea lungimii traseului;

� modificarea �naltimii obiectelor, a aparatelor;

� introducerea unor elemente de �ntrecere.

� evitarea introducerii �n portiunile finale ale traseului a unor

exercitii cu grad ridicat de dificultate.

La alcatuirea parcursurile utilitar-aplicative, se va tine seama

de:
� gradul de �nsusire a exercitiilor solicitate tuturor subiectilor �n
timpul desfasurarii parcursului;
� v�rsta si sex;

� posibilitatile motrice ale subiectilor;

� dotarea materiala.

C.2. Jocurile de miscare

Jocurile de miscare constituie importante mijloace ale

activitatii de educatie fizica si sportiva si prezinta numeroase
avantaje. Dintre acestea, pot fi enumerate urmatoarele:

� creeaza stari emotionale pozitive;

� contribuie la dezvoltarea fizica armonioasa a organismului, la

mentinerea unei stari optime de sanatate;

� contribuie eficient la formarea deprinderilor si priceperilor

motrice de baza, utilitar-aplicative si specifice unor ramuri si probe
sportive;

� activitatea se desfasoara, de regula, �n colectiv. Acest lucru

presupune colaborarea cu partenerii de joc, armonizarea intereselor, a
motivelor, actiunilor si eforturilor personale cu cele ale echipei,
�ncadrarea �n colectiv, acceptarea si recunoasterea liderului,
asumarea unor responsabilitati;

� contribuie la dezvoltarea calitatilor morale si de vointa;

� jocul de miscare permite manifestarea initiativei si

independentei �n actiuni, afirmarea g�ndirii, a creativitatii, initiativei,
a capacitatii de anticipare si a deciziei;

� jocurile, prin caracteristica lor principala � �ntrecerea �, stimuleaza

competitivitatea, sporeste interesul subiectilor pentru activitate.

Clasificarea jocurilor

Caracteristicile principale ale jocurilor sunt determinate de

natura lor, de v�rsta celor care le practica, dotarea materiala,
anotimp, locul desfasurarii etc. Astfel, jocurile pot fi clasificate:

� K. Gross distinge urmatoarele categorii:

� jocuri cu functii generale:

� jocuri motorii;

� jocuri senzoriale;

� jocuri intelectuale;

� jocuri de vointa;

� jocuri afective.

� jocuri de experimentare;
� W.Stern �mparte jocurile �n:

� individuale;
� sociale.

� Psihologul Ursula Schiopu face urmatoarea clasificare din

punct de vedere al continutului:

� jocuri de reproducere a unor evenimente;

� jocuri de miscare;

� jocuri de creatie;

� jocuri cu subiect, cu reguli.

� Gh. C�rstea, pe planul motricitatii, clasifica jocurile astfel:

� jocuri de miscare;

� jocuri pregatitoare pentru jocurile sportive;

� jocuri sportive.

De asemenea, �n unele lucrari de specialitate se propun alte

clasificari ale jocurilor:

a) Dupa criteriul modului de organizare a participantilor:

� jocuri cu �mpartirea colectivului pe grupe (sau echipe);

� jocuri fara �mpartirea colectivului pe echipe (grupe).

b) Dupa locul �n care se efectueaza:

� jocuri �n aer liber;

� jocuri �n interior.

c) Dupa �mediul� �n care se desfasoara:

� jocuri pe suprafata uscata (teren, �n sala etc.);

� jocuri pe zapada;

� jocuri pe apa.

d) Dupa zona geografica �n care se desfasoara:

� jocuri la mare;

� jocuri la munte.

e) Dupa cadrul �organizatoric�:

� jocuri �n lectie;

� jocuri �n �recreatia organizata�;

� jocuri �n activitatea independenta;

� jocuri �n tabere;

� jocuri �n statiuni balneo-climaterice.

f) Dupa obiectivele instructiv-educative pe care le vizeaza:

� jocuri pentru atentie, captarea si educarea acesteia;

� jocuri pentru dezvoltarea calitatilor motrice de baza;

� jocuri pentru deprinderi si/sau priceperi motrice

(consolidarea, perfectionarea sau verificarea acestora).

g) Dupa natura �materialelor folosite�:

� jocuri cu obiecte;

� jocuri fara obiecte.

h) Dupa criteriul obiectivelor activitatii de educatie fizica si

sportiva:

� jocuri pentru formarea si perfectionarea deprinderilor motrice

de baza si utilitar-aplicative (jocuri pentru alergare, pentru sarituri,
pentru aruncari; jocuri pentru catarare, jocuri pentru t�r�re, jocuri
pentru escaladare etc.);

� jocuri pentru formarea si perfectionarea deprinderilor

specifice diverselor ramuri si probe sportive;

� jocuri pentru dezoltarea calitatilor motrice de baza;

� jocuri pentru dezvoltarea atentiei.

�n perioada prescolara, �n gradinita, jocul de miscare ocupa

locul central �n activitatea zilnica a copilului.

Prezente �n scoala, �n programele de educatie fizica, �n toate

ciclurile de �nvatam�nt, jocurile de miscare asigura �ntr-un mod
placut si eficient realizarea obiectivelor educatiei fizice si sportive.
De asemenea, utilizate �n lectii, �n aproape toate �momentele� lectiei
(exceptie fac�nd cel destinat influentarii selective a aparatului
locomotor) asigura o densitate crescuta, at�t motrica c�t si
functionala.

Jocurile de miscare asigura un cadru de desfasurare favorabil,

deosebit de placut al activitatilor extrascolare.

Unele recomandari metodice pentru asigurarea unei eficiente

crescute a jocurilor de miscare:

� alegerea jocului trebuie sa tina seama de v�rsta si sexul

participantilor, de particularitatile somato-functionale si psihice ale
subiectilor, de nivelul lor de pregatire;

� regulile jocului trebuie �ntelese si respectate de catre toti

participantii la joc;

� sa se aiba �n vedere conditiile materiale si climaterice �n care

se desfasoara;

� echipele sa fie de valoare apropiata sau egale ca numar al

participantilor;

� �n situatiile �n care desfasurarea jocului reclama existenta mai

multor arbitri, acestia vor fi nominalizati de catre cel care conduce
activitatea respectiva, din r�ndul unor persoane apreciate pentru
competenta si obiectivitatea lor;

� folosirea posibilitatilor de stimulare a spiritului competitiv al

participantilor la joc.

4.4. Priceperile motrice

Unii autori le numesc abilitati care permit valorificarea

constienta, �n conditii neprevazute, variabile, a deprinderilor motrice
stap�nite de subiect.

Priceperea motrica, �n cazul unor deprinderi motrice simple,

precede acestora. Aceasta anticipare se numeste �pricepere motrica
simpla, elementara� si reprezinta prima etapa, cea a initierii �n bazele
tehnice ale deprinderilor motrice. Dupa familiarizare, �n conditii noi,
neprevazute, subiectul selecteaza si apoi executa deprinderile motrice
care se impun, �n functie de conditiile variabile; aceasta pricepere
motrica este denumita �complexa�.

Majoritatea specialistilor considera �nsa ca priceperea motrica

apare ca un element de valorificare a deprinderii motrice �n conditii
nestudiate �n prealabil, av�nd sensul de iscusinta, dibacie, maiestrie
sau pregatire temeinica.

Priceperile motrice au ca suport si totodata influenteaza

procesele cognitive, cum sunt: memoria, g�ndirea creatoare,
imaginatia etc.

�n functie de experienta motrica, de numarul si varietatea

deprinderilor motrice pe care le stap�neste, subiectul poate executa �n
mod constient deprinderile motrice ne�nsusite �nca.

Caracteristicile priceperilor motrice:

� sunt componente neautomatizate ale activitatii motrice

voluntare;

� aria lor de manifestare depinde de nivelul pregatirii motrice;

� fac parte din sfera maiestriei motrice;

� sfera cea mai larga de aplicare a lor o reprezinta jocurile de

miscare, parcursurile, traseele aplicative, jocurile sportive, stafetele
etc.

� se bazeaza si influenteaza procesele cognitive: memoria,

g�ndirea creatoare, imaginatia etc.;

� se consolideaza prin folosirea metodelor moderne de

instruire.
Obisnuintele sunt considerate, �n numeroase lucrari de
specialitate, activitati voluntare, care exprima preferinte, predilectii
sau pasiuni pentru un anumit gen de activitate.

Obisnuintele se cultiva pe fondul unor deprinderi, dar ele nu sunt

simple tehnici si modalitati de actiune. Ele au rezonante puternice,
sustinute de convingeri ferme si exprima modul de comportare a
fiecarui individ, �n diferite situatii.

4.5. �nvatarea motrica

�ntre tipurile de �nvatare, at�t �nvatarea perceptiv - motrica

precum si cea motrica propriu - zisa ocupa locuri �nsemnate datorita
faptului ca stau la baza unui sir �ntreg de acte de comportament �nt�lnite
�n viata de zi cu zi.

Dupa Epuran si Holdevici (1993) ��n �nvatarea motrica,

elementele exteroceptive, proprioceptive sau rationale sunt implicate
cu ponderi diferite dupa natura activitatii si actiunilor pe care le
compun�. Majoritatea autorilor arata ca este greu de diferentiat net
�nvatarea perceptiv - motrica de cea motrica, elementul perceptiv
fiind prezent �ntr-o masura oarecare si �n manifestarea unor
deprinderi �nchise.

. ��nvatarea perceptiv - motrica prezinta aspecte diferite, ea

const�nd din stabilizarea relativa a unor raspunsuri motrice �n raport cu
datele fenomenelor externe, percepute ca indicatori sau stimulatori ai
activitatii;
. �nvatarea motrica consta din acte comportamentale �n care
reactiile stabilizate sunt dependente de componentele senzoriale
proprioceptive�.

Dupa M. Epuran si V. Horghidan (1995):

. �nvatarea senzori - motrica (denumita si perceptiv - motrica)

consta din modificarea comportamentului ca ajustare sau adaptare a
unui raspuns performant, la conditiile perceptive noi si care implica fie
formarea de noi coordonari senzori - motrice, fie cresterea preciziei sau
finetei coordonarii raspunsului preexistent;
. �nvatarea motrica se caracterizeaza prin aceea ca reactiile de
raspuns sunt legate de componentele senzoriale de origine kinestezica
sau proprioceptiva (de exemplu, c�ntatul la pian sau dactilografierea
dupa metoda �oarba�, activitatile sportive ca basebalul patinajul s.a.)�

Deosebirile dintre �nvatarea motrica si cea perceptiv - motrica

nu sunt at�t de mari �nc�t sa justifice tratarea lor separata. Deoarece
controlul senzorial perceptiv este dosebit de important �n executia
gesturilor motrice, efectuarea celor mai automatizate miscari va
depinde de indicatorii perceptivi interni sau externi.

Vom prezenta �n continuare o sinteza a definitiilor propuse de

diferiti cercetatori ai acestui domeniu realizata de Jean-Pierre
Famose:

. ��nvatarea motrica este un proces intern de natura cognitiva

care permite modificarea comportamentului de fiecare data c�nd
subiectul se confrunta cu o sarcina fata de care nu are un raspuns
adaptat. A nu avea raspuns adaptat �nseamna a nu fi capabil de a
�ndeplini un obiectiv autoimpus sau stabilit din exterior, dar poate sa
�nsemne, de asemenea, �n cazul �n care sarcina este �ndeplinita, ca
efortul fizic si / sau mental este considerabil;
. �nvatarea este o modificare durabila de comportament care se
produce �n timpul interactiunii dintre organism si mediu. Toate
modificarile comportamentale a caror origine este alta dec�t cea
datorata practicii si experientei nu pot fi considerate ca relev�nd
�nvatarea.

Atunci c�nd modificarea comportamentala este produsul

repetarii aceleiasi sarcini vorbim de �nvatare prin exercitiu, iar c�nd
se datoreaza �ndeplinirii de sarcini diferite, vorbim de �nvatare prin
transfer.�

Din toate aceste definitii se desprinde un concept subiacent

celui de �nvatare motrica si anume, cel de adaptare. �nvatarea motrica
rezulta

dintr-un proces activ de adaptare, ea fiind �nteleasa ca adaptare a

individului la mediul ambiant.

O alta idee importanta care se desprinde din definitiile de mai

sus este cea a proceselor cognitive interne activate �n timpul actului
�nvatarii. Modificarea comportamentala care este produsul �nvatarii se
afla sub control cognitiv, ceea ce �nseamna ca �ntreaga serie de operatii
cognitive interne este directionata pentru a determina aceasta
modificare comportamentala.
 Considerarea �nvatarii ca o forma particulara de adaptare
reprezinta, �n esenta, �ntelegerea acestui proces �n termenii rezolvarii de
probleme. �ntr-unul din studiile sale Jean-Pierre Famose arata ca, de
fapt, nu poate fi vorba desre �nvatare motrica �n afara existentei unei
probleme motrice de rezolvat. �n consecinta, activitatea de rezolvare de
probleme motrice trebuie sa se afle �n centrul tuturor achizitiilor
motrice.

Din punct de vedere motric, nelu�nd �n considerare existenta

unui antrenament programat, planificat, fiecare copil devine mai
performant �n executia deprinderilor motrice complexe �n concordanta
cu �naintarea �n v�rsta, cu dezvoltarea si experienta. Nivelul eficientei
atins �n diverse sarcini depinde de functionarea si integrarea
numeroaselor procese sau mai bine zis de abilitatea de:

. �ndreptare a atentiei spre informatiile situationale

pertinente;
. interpretare a informatiei disponibile si utilizare a experientei
anterioare;
. a lua decizia adecvata �n selectia raspunsului;
. a trata informatia, a lua decizia si de a reactiona at�t de repede
pe c�t o cere sarcina;
. a controla informatiile retroactive pertinente;
. a particulariza si adapta raspunsul la situatia impusa pentru a
atinge scopul cu succes.

4.5.1. Perspective asupra tratarii informatiilor

Sarcinile motrice pe care poate sa le �ndeplineasca un copil

depind de un numar mare de factori. Consideratiile asupra tratarii
informatiilor indica faptul ca la performanta motrica contribuie mai
multe procese impuse de sarcina si informatiile interne.
Performantele �n deprinderile perceptiv-motrice pot fi considerate ca
necesitand operatii cum ar fi traducerea, transmiterea, sintetizarea
informatiilor si, �n unele cazuri, generarea de raspunsuri motrice.
Este implicata de asemenea si stocarea informatiilor �n memorie.

De-a lungul dezvoltarii si maturizarii normale copiii devin din

ce �n ce mai capabili de a analiza situatii, de a selecta indiciile
pertinente, de a organiza si elabora planuri pentru o miscare sau o
serie de miscari si de a utiliza informatiile retroactive disponibile.

Dupa cum indica cercetarile, la v�rste diferite copiii pot sa

�nvete sa-si �mbunatateasca capacitatea de tratare a informatiilor �n
sensul unei eficiente crescute �n interiorul limitelor lor de dezvoltare.

Reiese de aici necesitatea de a cunoaste mai bine rolul

proceselor cognitive �n �mbunatatirea performantelor motrice, de a sti
cum pot tinerii �ncepatori sa-si utilizeze mai bine capacitatile
cognitive �n timpul �nvatarii si executiei deprinderilor motrice.

4.5.2. Problema motrica si �nvatarea motrica

Cercetarea asupra �nvatarii avanseaza ideea ca nu poate exista

�nvatare motrica decat �n masura �n care exista o problema motrica
de rezolvat.

Interesanta �n acest moment devine notiunea de problema

motrica, raportul �ntre notiunea de problema motrica si cea de sarcina
motrica si modul cum o problema poate favoriza �nvatarea.

�ntr-o prima abordare situatia problematica poate fi

considerata ca fiind o perturbare sau dezorganizare �n echilibrul
stabilit �ntre individ si mediul �nconjurator, perturbare sau
dezorganizare care, daca se mentine, poate determina afectarea
integritatii corporale. Este important de precizat ca individul trebuie
sa specifice, �n termeni mai mult sau mai putin generali, tipurile de
efecte pe care trebuie sa le obtina �n scopul restabilirii echilibrului.

Etapele de activare si generare a miscarilor (voluntare) sunt

urmatoarele (Bernstein, 1967):

. perceperea, evaluarea situatiei si a aspectelor pe care individul

le sesizeaza;
. anticiparea modificarii situatiei, care prin intermediul actiunilor
sale trebuie sa revina la normal; �n aceasta etapa este deja
prezenta problema motrica si contine mai multa informatie
decat etapa anterioara;
. decizia asupra actiunii pe care urmeaza sa o �ntreprinda;
. decizia asupra modului de actiune si resursele disponibile.
Aceste etape reprezinta un program de rezolvare a problemei, dupa
care urmeaza procesul de rezolvare concreta sub forma de activitate
motrica. Rezolvarea unei probleme motrice implica fie selectia celor
mai adecvate miloace dintre cele existente, fie o combinare noua a
acestora sau elaborarea de mijloace �n �ntregime noi.
Rezolvarea de probleme motrice nu se diferentiaza de achizitia
unor deprinderi motrice. Notiunea de problema motrica nu trebuie
limitata doar la cazul individului care nu are la �ndem�na un raspuns
imediat disponibil si care trebuie sa-si elaboreze mijoace de
rezolvare �n �ntregime noi.

4.5.3. Sarcina motrica si �nvatarea motrica

4.5.3.1. Notiunea de sarcina motrica

La o prima abordare aceasta notiune pare usor de definit. Dupa

definitiile date de cea mai mare parte a dictionarelor sarcina motrica
reprezinta:

. munca pe care individul are obligatia de a o efectua, impusa

din exterior sau autoimpusa;
. un anumit comportament obligatoriu.

�n acceptiunile curente, sarcina indica ceea ce este de facut,

actiunea care se desfasoara. Notiunea de sarcina vehiculeaza ideea de
prescriptie sau chiar de obligatie si evoca ceea ce este pus �n joc de
catre subiect pentru a executa aceste prescriptii, pentru a-si �ndeplini
obligatiile.

Proprietatile fundamentale ale sarcinii, ce rezulta de mai sus

sunt:

. notiunea de sarcina face trimitere la ideea de prescriptie, de

obigatie;
. sarcina comporta diferite constr�ngeri care trebuie respectate,
altfel subiectul iese �n afara sarcinii.

4.5.3.2. Elementele sarcinii motrice

Scopul si gradul de specificare a acestuia: o sarcina poate

presupune un scop explicit sau implicit. Acesta poate fi considerat
explicit atunci c�nd este prezentat unui subiect si un observator
independent poate verifica daca scopul respectiv a fost atins.
Exista numeroase forme de comportament care nu corespund
acestei definiri; spre exemplu, comportamentele care pot fi emise ca
raspuns la un scop fixat de subiectul �nsusi. �n acest caz vorbim
despre scop implicit.

Un scop poate fi, de asemenea, bine definit sau insuficient

definit. Un scop bine definit (sau bine specificat) presupune o
specificare clara a unei stari, conditii, etc. care trebuie atinsa de catre
practicant. Atunci c�nd un scop este bine definit, rezultatul obtinut
poate fi descris ca un fenomen foarte clar. Spre exemplu, un saritor �n
�naltime poate dobor� sau nu stacheta. Nu exista situatie intermediara
�ntre reusita si eroare. C�nd un scop este insuficient definit, o
multitudine de rezultate intermediare pot fi acceptate prin raportare la o
scala calitativa relativa. Spre exemplu, comportamentele aparute �n
urma unei prescriptii generale cum ar fi: �Copii, o sa primiti fiecare
c�te un echipament complet de schi si timp de o ora faceti fiecare ce
doriti�. �n acest caz, scopul este insuficient specificat si orice rezultat
obtinut este acceptabil.

�n ceea ce priveste natura efectului pe care dorim sa-l

producem, datorita existentei unei mari varietati de sarcini motrice, se
impune necesitatea clasificarii acestora. Dupa criteriul categoriilor de
scopuri pot fi diferentiate trei tipuri de sarcini mortice:

. sarcini ce vizeaza cresterea cantitatii de informatii provenind

din mediu; acestea sunt comportamente de explorare (implica o
mobilizare a corpului sau numai a unui analizator - ochiul, spre
exemplu);
. modificari ale raporturilor fizice cu mediul; acestea sunt
comportamente ce presupun actiunea fizica;
. modificarea comportamentului unui subiect; este vorba despre
comportamente de comunicare ce constau �n emiterea de
informatii.

Scopul poate fi material, prezent �n mediu si, �n acest caz,

evaluarea rezultatelor �n �ncercarea de atingere a lui sunt posibile
prin constatare sau comparare directa.

�n cazul unui scop reprezentat mental, posibilitatea de

comparare �n vederea evaluarii va depinde de maniera mai mult sau
mai putin clara �n care scopul este prezent �n mentalul celui care trebuie
sa �ndeplineasca sarcina. Totusi, concret sau reprezentat, scopul ram�ne
un punct de referinta cu care subiectul �si poate compara rezultatele
materiale obtinute. Ceea ce difera �n cele doua cazuri este gradul mai
mic sau mai mare de usurinta �n �ndeplinirea sarcinii.

Astfel actiunile subiectului se regleaza �n functie de scop.

4.5.3.3. Conditii care �nsotesc realizarea scopului

A. Conditii de mediu de natura bio - informationala

Aceste conditii sunt legate de variabilitatea mediului. Ele sunt

reprezentate de sursele de informatie externe pe care practicantul
trebuie sa le ia �n considerare �n mod necesar pentru ca scopul sa
poata fi atins.

Conditiile de mediu de natura bio-informationala sunt �n

primul r�nd �n relatie cu configuratia spatiala si temporala a lumii
exterioare. Notiunea de mediu este �nteleasa ca fiind un continuum de
constr�ngeri spatiale si temporale, pe parcursul carora previzibilitatea
evenimentelor variaza de la certitudine la incertitudine. Imcertitudinea
mediului nu este numai spatiala sau temporala, ci poate fi, de
asemenea, evenimentiala.

B. Conditii de natura biomecanica

Conditiile biomecanice sunt �n relatie cu aptitudinea

organismului de a tine cont, �n cursul actiunilor sale, de fortele externe
cum ar fi gravitatia, masa, inertia. Legile fizice dicteaza anumite
proprietati de care subiectul trebuie sa tina cont pentru ca miscarile sale
sa-si atinga scopul. Conditiile de mediu de natura biomecanica sunt
reprezentate de fortele externe: rezistenta aerului, fortele de reactie,
fortele de frecare, suprafetele de suport, instrumentele utilizate, etc.

Caracterul anticipat al scopului

Notiunea de scop poate fi utilizata aici ca sinonima celei de

obiectiv. Acesti doi termeni fac referinta la intentia actului motric. Este
necesara cunoasterea intentiei practicantului deoarece aceaste
diferentiaza abilitatea �n executia miscarii. Din punct de vedere
comportamental, intentia are mai multe caracteristici:

. anticiparea rezultatului;
. selectia mijloacelor;
. mentinerea orientarii comportamentului �n directia utilizarii
mijloacelor;
. atingerea unui nivel final al scopului;
. posibilitatea de �nlocuire ce permite utilizarea altor mijloace
pentru corectarea erorilor sau pentru a raspunde la niste
conditii speciale.

Notiunea de scop sau obiectiv defineste un rezultat de atins,

o modificare de obtinut �n mediul �nconjurator. Scopul este, deci, o
anticipare a consecintelor actiunii care apar sub forma de modificari
care afecteaza fie mediul (obiectele din mediu si relatiile dintre ele),
fie subiectul, fie relatiile �ntre subiect si mediu. Notiunea de scop
desemneaza de asemenea un rezultat anticipat, fixat din exterior sau
autoimpus. Astfel, scopul are un dublu rol: de declansare a actiunii si
de ghidare a acesteia.

�n ceea ce priveste declansarea actiunii scopul determina at�t o

anticipare a modificarilor de produs, c�t si o organizare a activitatii
interne si a miscarii ce va fi programate pentru atingerea sa.

Ghidarea actiunii este posibila datorita faptului ca scopul

constituie un cadru de referinta la care subiectul poate sa-si raporteze
rezultatele �n permanenta. Astfel devine posibila estimarea reusitei sau
a esecului, a diferentei care separa rezultatele obtinute de cele dorite. �n
functie de aceste estimari sunt introduse corectari ce vizeaza
optimizarea actiunii. Masura �n care va fi disponibila aceasta referinta
va juca un rol foarte important �n procesul de optimizare a actiunii si, �n
final, �n �nvatarea motrica.

C. Pozitia corpului subiectului �n momentul �ndeplinirii sarcinii

Una dintre conditiile care �nsotesc executia motrica este si

pozitia corpului �n momentul executiei. Corpul se poate afla �n
deplasare, �n dezechilibru sau chiar imobil. Luarea �n considerare a
acesteia este esentiala pentru �ndeplinirea sarcinii.

Toate aceste conditii care �nsotesc realizarea scopului

constituie �n acelasi timp si factori limitativi �n �nvatarea motrica.
Pentru realizarea sarcinii este necesar ca subiectul sa le ia �n
considerare, sa depaseasca dificultatile aparute si sa utilizeze aceste
conditii �n sens constructiv.
4.5.3.4. Respectarea ordinii operatiilor (procedurii) �n atingerea
scopului

O sarcina motrica implica anumite prescriptii legate de

secventialitatea gestuala necesara atingerii scopului. Aceste prescriptii
se refera la procedura preconizata de profesor si nu la cea utilizata de
cel care trebuie sa �ndeplinesca sarcina. Aceste prescriptii trebuie
considerate ca elemente importante ale sarcinii deoarece atunci c�nd
are loc o �ncalcare a procedurii (spre exemplu, �i cerem subiectului sa
urce numai �n brate pe fr�nghie iar el nu respecta aceasta cerinta)
atingerea scopului nu poate fi acceptata pentru aceasta sarcina. Trebuie
consemnate si prescriptiile de regulament care stabilesc anumite
limitari. Toate aceste prescriptii pot fi utilizate de catre profesor sau
antrenor �n scopul facilitarii sau �ngreuierii sarcinii de �ndeplinit.

Pentru un subiect, la un moment dat, o sarcina este

caracterizata de mai multe variabile: calitatea senzoriala a stimulilor,
previzibilitatea lor, compatibilitatea stimul - raspuns, complexitatea
raspunsului, etc. Acesti parametri pot caracteriza si mediul de
desfasurare sau caracteristicile stabile ori instabile ale subiectilor
(�ndem�narea, nivelul de antrenament). Constituie, de asemenea, o
descriere a situatiei �n termenii numeroaselor variabile si reprezinta
constr�ngeri impuse sistemului de catre sarcina. �n interiorul acestor
constr�ngeri sistemul este liber sa-si mobilizeze resursele �n vederea
�ndeplinirii sarcinii.

Importanta notiunii de ��sarcina�� �n �nvatarea motrica

Procesul de �nvatare motrica este de o importanta capitala

pentru achizitia de deprinderi motrice. Acesta permite modificarea
comportamentului motric al individului de fiecare data c�nd se
confrunta cu o sarcina motrica fata de care nu are un raspuns adaptat.
Descrierea sarcinii este absolut necesara pentru �ntelegerea procesului
de �nvatare.

Oamenii de stiinta specialisti �n domeniul �nvatarii motrice au

�ncercat �ntotdeauna sa raspunda la �ntrebarea "Cum �nvata individul ?".
�n prezent, teoreticienii cred ca �ntrebarea prezinta doua aspecte.

Primul se refera la problemele motrice pe care trebuie sa le

rezolve individul pentru a se adapta la mediul �nconjurator.

Cel de-al doilea aspect se refera la modul cum �nvata individul.

Ambele aspecte sunt la fel de importante, cu at�t mai mult cu
c�t ele sunt dispuse �ntr-o ordine logica: descrierea a "ce" este �n mod
logic anterioara celei de "cum".

4.5.3.5. Relatia problema motrica - sarcina motrica

Analiza �nvatarii motrice, ca forma particulara a procesului de

adaptare, a dus la nasterea notiunii de problema motrica si, prin
extensie, la notiunea de sarcina motrica. �n timpul procesului de
�nvatare, individul trebuie sa organizeze o forma particulara de miscare
pentru a rezolva o problema motrica. Nu poate fi �nteles procesul de
achizitie fara sa ne referim la probema pe care cauta sa o solutioneze
cel care �nvata. Bernstein (1967) a fost printre primii care au pus �n
discutie chestiunea problemei motrice �n sensul achizitiei de deprinderi
motirice: ��ntreaga noastra experienta �n studiul activitatii motrice, a
abilitatilor motrice si a dezorganizarii clinice a aratat cu o mare claritate
ca sandardul determinant pentru programarea activitatii motrice,
efectuarea si corectarea sa prin conexiuni feed - back nu poate fi, �ntr-o
maniera sau alta, dec�t formarea si reprezentara unei probleme
motrice�.

Astazi, �n opinia mai multor autori, este important ca, �nainte

de a sti "cum �nvata indivizii ?", sa se puna �ntrebarea "ce anume �nvata
?".

Este de asemenea interesant de constatat ca Bernstein a

anticipat distinctia actuala �ntre sarcina motrica (ceea ce trebuie
facut) si problema motrica (modul de actiune pentru a �ndeplini
sarcina respectiva). Se poate vorbi de problema motrica �n masura �n
care procesele de rezolvare conduc la elaborarea unui raspuns nou.

Preocuparile pentru efectuarea distinctiei �ntre problema

motrica si sarcina motrica au continuat, �n prezent ea fiind usor de
formulat. Se subliniaza faptul ca �n �nvatarea motrica este vorba despre
rezolvare de probleme, deci despre sarcini necesit�nd elaborarea unui
raspuns nou. Se face diferentierea �ntre acest tip de sarcini si cel �n care
raspunsul este deja elaborat, permit�nd declansarea sa imediat ce
conditiile de declansare sunt identificate. �n primul caz se vorbeste
despre problema motrica iar �n cel de-al doilea despre non-problema
motrica. Criteriile pentru stabilirea distictiei �ntre problema motrica si
non-problema motrica nu sunt �nca stabilite cu claritate.

Non-problema poate fi definita ca o interactiune individ-

sarcina al carei rezultat deriva din activarea prompta a
comportamentelor motrice imediat disponibile (supra�nvatate)
caracterizate prin miscari stereotipe, automatizate.

Problema este generata de interactuni care nu determina un anumit

comportament sau, mai precis, induc o conduita de �ncercare si eroare
urmata de construirea sau utilizarea de comportamente noi, solutii noi
pornind de la cele anterioare.

Gradul de dificultate al problemei motrice este sinonim cu

gradul de dificultate al sarcinii. Astfel, notiunea de sarcina o �nglobeaza
perfect pe cea de problema motrica. Notiunea de sarcina este, deci, mai
generala dec�t cea de problema. Dupa cum am aratat anterior, c�nd este
vorba despre problema motrica devine clar faptul ca subiectul nu
dispune de o solutie imediata. Atunci c�nd vorbim �nsa despre sarcina
motrica nu este important daca subiectul poseda sau nu solutie motrica.

4.5.4. Procesul de �nvatare motrica si rezolvarea de probleme

Primul lucru important de precizat este ca solutia pentru o

problema motrica se obtine prin mijloace intelectuale, iar cel de-al doi-
lea se refera la dificultatea sarcinii care trebuie sa fie adecvata
posibilitatilor subiectului. �n acest sens vorbim despre dificultate
optimala.

�n ceea ce priveste prima caracteristica, rezolvarea presupune o

anumita implicare din partea subiectului. Dupa unii autori, nu se poate
vorbi despre problema motrica atunci c�nd subiectul rezolva situatia
prin intermediul deprinderilor de care dispune �n momentul respectiv,
chiar daca trebuie sa le modifice pentru a obtine rezultatul scontat. Se
considera ca problema motrica este prezenta atunci c�nd pentru
rezolvarea ei este necesara formarea unei noi conduite prin mijloacele
intelectuale de care dispune subiectul.

Privind aceasta ultima argumentare, exista doua opinii

importante care merita prezentate si discutate mai pe larg.

Prima este aceea ca �nvatarea motrica si adaptarea apartin unui

alt domeniu dec�t cel al rezolvarii de probleme. Potrivit acestei opinii
formarea unei deprinderi motrice sau sportive nu are nimic �n comun cu
rezolvarea de probleme. Aceasta idee se opune celor prezentate p�na
acum, stiind ca �nvatarea, caz particular al adaptarii, consta �n mod
esential �n rezolvarea problemelor aparute �n interactiunea cu mediul.

A doua opinie este este aceea ca nu putem vorbi despre

problema motrica dec�t �n masura �n care procesul de rezolvare face
apel la mijloace intelectuale. Aceasta opinie gaseste largi ecouri �n
r�ndul specialistilor. C�nd se vorbeste despre mijloace intelectuale se
are �n vedere faptul ca acestea presupun, �n general, implicarea
constientului. O opinie contrara acestei argumentari arata ca procesele
cognitiva implicate �n �nvatarea motrica sunt �n majoritate
subconstiente, inaccesibile constiintei. Se impune o examinare mai
aprofundata a celor doua opinii (Robert N. Singer).

�n ceea ce priveste opinia care disociaza rezolvarea de

probleme de �nvatarea motrica �ntrebarea care se pune este: ce se �nvata
cu adevarat la sf�rsitul unuiproces de �nvatare si cum este stocat �n
memorie rezultatul acestui proces ? �n masura �n care este vorba despre
probleme motrice, mijloacele de rezolvare implica, �n mod necesar, o
mobilizae specifica a siestemului motor. Cu alte cuvinte o forma
paticulara de coordonare si control motric. Este interesant de stiut daca
forma particulara ceruta pentru rezolvarea problemei este deja
disponibila, ceea ce implica o selecti e printre mijloacele deja existente
sau este vorba de o combinatie noua a acestora.

�n cel de-al doilea caz problema nu este numai de a atinge un

scop determinat �n sensul modificarii din interior a mediului, ci mai
degraba elaborarea mijloacelor necesareatingerii scopului sau
elaborarea unei forme noi si adecvate de coordonare si control. Potrivit
acestei opinii numai �n cel de-al doilea caz se poate vorbi de achizitie
de deprinderi motrice. Privind modul de concepere a naturii acestei noi
forme de coordonare si control motric exista, de asemenea, doua
conceptii total diferite. Prima afirma ca este �mbunatatita o miscare
particulara. Dupa adeptii acestei conceptii, pentru a �nvata o miscare
subiectii �nvata sa reproduca senzatia kinestezica perceputa �n timpul
uneia sau mai multor executii motrice corecte anterioare. Este ceea ce
preconizeaza, printre altele, teoriile comportamentaliste ale �nvatarii s�
modelul cibernetic denumit �bucla �nchisa�
 Cea de-a doua conceptie, mult mai actuala , afirma ca �ceea ce
este �nvatat� este o �solutie motrica�. De la o repetare la alta subiectul
�ncearca, nu reproducerea unei miscari sau a unei senzatii kinestezice,
ci sa �nvete a combina diferitii parametri ai unei miscari pentru a atinge
scopul propus. Cu alte cuvinte abilitatea de a atinge un rezultat fixat
anterior este o solutie motrica, iar, �n acest sens, ceea ce se �nvata este o
metoda, o regula care se perfectioneaza pe masura efectuarii
�ncercarilor. Miscarea �n sine nu este obiectul �nvatarii ci constituie
rezultanta.

Pentru Bernstein (1967) "ceea ce este �nvatat" este solutia

problemei pusa de sarcina motrica si nu de miscarea care rezulta.
Miscarea produsa nu este dec�t consecinta aplicarii acestei solutii:

"Procesul de antrenament �n vederea achizitiei de noi

deprinderi motrice rezida, �n principal, �n cautarea progresiva de solutii
motrice optimale pentru problemele puse. �n consecinta practica privita
de maniera adecvata, nu consta �n repetarea succesiva a �ncercarilor de
solutionare a aunei probleme motrice, ci �n rocesele de rezolvare a
acestei probleme prin tehnici care se modifica si se perfectioneaza de la
o repetare la alta".

Miscarea executata pentru reusita sarcinii motrice nu este

niciodata aceeasi de la o �ncercare la alta. Este fals a pretinde ca o
singura miscare poate permite atingerea scopului sarcinii. Pe parcursul
unui sir de repetari miscarea nu poate fi realizata identic si nu se
percepe aceeasi senzatie chinestezica. Prezent�nd aceste aspecte Singer
afirma ca �nvatarea motrica si rezolvarea de probleme apartin aceluiasi
domeniu. El adauga ca, la o prima abordare, aceasta solutie motrica,
produs al �nvatarii, este departe de a prezenta caracteristicile unei solutii
de natura intelectuala, implic�nd constiinta, g�ndirea etc.

Privitor la cea de-a doua opinie potrivit careia nu poate fi vorba

despre o problema motrica dec�t �n masura �n care �n procesul de
rezolvare se face apel la procese intelectuale, s-a �ncercat raspunsul la
urmatoarea �ntrebare: Deprinderea morica, produsul �nvatarii, este de
natura intelectuala sau poate fi mai degraba considerata ca un mijloc de
adaptare generala, nefiind fortat constienta?

P�na de cur�nd, �n didactica EFS era acceptata prima varianta.

Se facea o diferentiere clara �ntre situatia de redescoperire si situatia
problema.
 Sarcinile apartin�nd categoriei de "redescoperire" sunt cele ale
caror scop se concretizeaza printr-o amenajare materiala a mediului.
Propune un sistem de constr�ngeri foarte ferm care determina aparitia
foarte rapida a comportamentului dorit.

O "situatie problema" este cea care permite acumularea de

cunoastere fara o trnsmitere directa. Cunoasterea este mascata, �n
situatia problema, activitatea subiectului permit�nd acumularea.

Literatura actuala asupra didacticii EFS arata ca emergenta

cunoasterii �n urma proceselor de descoperire, altfel spus solutia gasita
problemei motrice este, �n esenta, de natura constienta. Este vorba, de
exemplu, despre: reguli de actiune, principii, roluri tactice. Formele de
evaluare care sunt atasate sarcinilor prescrise solicita constientizarea de
catre elev a acestor principii sau reguli.

�n exemplele de mai sus este vorba despre o pedagogie de

rezolvare de probleme �n care predomina intentia, unde constientizarea
principiilor, regulilor constituie �n realitate scopuri intermediare pentru
atingerea unui obiectiv principal. Preocuparea de a permite elevilor
descoperirea de solutii motrice este redusa. Obiectivul vizat este de a-i
determina pe elevi sa �nveta strategii de planificare, organizare,control
si verificare a progresului spre obiectiv. Este privilegiat stadiul de
intentie �n detrimentul calui de actiune. Subiectii sunt capabilisa
�nteleaga scopurile intermediare si logica lor, dar executia, realizarea
lor este mai dificila.

Dupa Singer este la fel de necesara �ntelegerea acestor scopuri

ca si crearea potentialului �ndeplinirii lor.

Utilizarea deprinderilor, ca produs al �nvatarii, se face �n mare

parte �n afara controlului constiental individului. Deci nu poate fi vorba
despre mijloace intelectuale �n utilizarea solutiilor motrice, �n cazul de
fata.

�nvatarea motrica rezulta dintr-un proces activ de adaptare din

care, cu siguranta nu lipseste "inteligenta activa" si duce la o deprindere
motrica stabilizata a carei "inteligenta activa" se restr�nge. Inteligenta
activa nu face parte din deprinderea respeciva, ci duce la formarea ei.

Utilizarea mijloacelor intelectuale poate fi �nteleasa �n moduri

foarte diferite: fie ca demers intelectual solicit�nd mijloace constiente,
deliberate, fie ca inteligenta sub o forma generala de adaptare,
neimplic�nd activarea fortata a operatiilor g�ndirii.
4.5.5. Caracteristicile deprinderii motrice formate

Dupa M. Epuran si I. Holdvici (1993):

a. Deprinderile motrice reprezinta componente ale conduitei

voluntare a omului si, ca atare, ele sunt conduse si formate �n mod
constient. La un nivel superior de �nvatare, actele decurg repede, cu
precizie si usurinta, ca urmare a efortului personal de constituire si
rafinare a programului de actiune. P�na la faza de automatizare a
unora dintre deprinderile motrice, �n care miscarile sunt dirijate
aparent involuntar, subiectul depune eforturi remarcabile, realizand
un numar foarte mare de miscari prin repetare.
b. Deprinderile motrice reprezinta modificarea calitativa a executiei,
ca urmare a exersarii miscarilor.
c. Deprinderile motrice sunt structuri de miscari coordonate, const�nd
din integrarea �n sisteme motrice a unitatilor mai simple �nsusite
anterior.
d. Deprinderile motrice au la baza educarea capacitatii de diferentiere
fina si rapida a indicatorilor care constituie elementele
informationale senzorial-perceptive �n dirijarea actiunilor. De la
perceperea indicatorilor principali se trece la sesizarea unor �nsusiri
mai putin evidente, dar importante pentru performanta.
e. Deprinderile motrice se caracterizeaza printr-o rapida si eficienta
aferentatie inversa, fapt ce permite corectarea pe moment a unor
inexactitati ce pot aparea pe parcurs.
f. Stabilitatea relativa �n conditii variabile si plasticitatea sunt �nsusiri
importante ale deprinderior motrice. Deprinderile �si conserva
structura de ansamblu �n conditii schimbate, ele nefiind niciodata
reproduse identic, detaliil modific�ndu-se datorita unor cauze
interne sau externe.
g. Ca aspect exterior, deprinderile motrice se prezinta de cele mai
multe ori ca structuri individuale, determinate de �nsusirile sau
aptitudinile variabile ale subiectilor care �nvata aceeasi miscare.
h. Formarea deprinderilor motrice este conditionata de numerosi
factori obiectivi si subiectivi cum ar fi:
. aptitudinile motrice;
. motivatia;
. nivelul instruirii;
. cantitatea si esalonarea exersarilor;
. aprecierea si autocontrolul rezultatelor.

4.5.6. Sensibilitatea

Dupa P.P.Neveanu si M. Golu (1970), sensibilitatea este o

functie obiectiv determinata. Functia sensibilitatii este conditionata de
necesitati obiective de ordin biologic, impuse de procesul adaptarii
organismului la mediu. Sensibilitatea este produsul evolutiei materiei
vii si constituie o conditie esentiala pentru �ntretinerea la un nivel
adaptativ optim a proceselor vitale si pentru asigurarea dezvoltarii
biopsihice a individului. Ca proprietate a materiei, sensibilitatea exista
numai �n cadrul unei forme concrete de miscare a acesteia si se
evidentiaza numai �n procesul interactiunii formei respective cu alte
forme.

�n ceea ce priveste geneza sensibilitatii, aceasta a aparut odata

cu lumea organica. Conditia esentiala a existentei fiintei vii este
realizarea unor schimburi permanente de substante cu mediul
�nconjurator. �n cadrul acestor interactiuni, organismul se comporta ca
un factor activ, care nu numai ca primeste influentele acestuia, dar, la
r�ndul sau actioneaza asupra mediului produc�nd diferite modificari.

Senzatiile proprioceptive sunt reprezentate de senzatiile

chinestezice �mpreuna cu cele de echilibru.

Senzatiile chinestezice sunt de natura musculo-articulara si

informeaza asupra miscarii si pozitiei diferitelor parti ale corpului. La
nivelul senzatiilor proprioceptive
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

1. C�rstea Gh., Educatia fizica. Teoria si bazele metodicii,

Editura ANEFS, Bucuresti, 1997.
2. Dragnea A., Bota A., Teoria activitatilor motrice, Editura
Didactica si Pedagogica, R.A.,Bucuresti, 1999.
3. Epuran M., Metodologia cercetarii activitatii corporale,
Editura Fundatiei �Rom�nia de M�ine�, Bucuresti, 1996.
4. Gheorghe G.I., Calitati motrice � dezvoltare prin mijloace
specifice atletismului, Editura Palestra, 2007.
5. Ionescu A., Cresterea si dezvoltarea, Editura Stadion,
Bucuresti, 1970.
6. Kiritescu C., Palestrica, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1964.
7. Marcu V., Bazele teoretice ale exercitiilor fizice �n
kinetoterapie, Editura Universitatii Oradea, 1997.
8. Nicu A., Enciclopedia educatiei fizice si sportului,
9. Todea S., Teoriei educatiei fizice si sportive, Editura
Fundatiei �Rom�nia de M�ine�, Bucuresti, 1999.
10. Todea S., Exercitiul fizic �n educatie fizica, sport si
kinetoterapie, Editura Fundatiei �Rom�nia de M�ine�, Bucuresti,
1999.
11. Todea S., Teoria activitatilor sportive, Editura Fundatiei
�Rom�nia de M�ine�, Bucuresti, 2006.
12. Todea, Septimiu Florian, Metodica educatiei fizice si
sportive, Editura Fundatiei �Rom�nia de M�ine�, Bucuresti, 1998.
13. x x x Terminologia educatiei fizice si sportului, Editura
Stadion, Bucuresti, 1974.
CUPRINSUL

Cuv�nt introductiv

Capitolul I � Motricitatea � delimitari conceptuale

1.1. Miscarea � forma de manifestare a materiei vii

1.2. Motricitatea � concept si elemente de structura
1.3. Alti termeni, alte notiuni importante
1.3.1. Dezvoltarea fizica
1.3.2. Cultura fizica

1.4. Teorii explicative ale activitatii motrice

Capitolul II � Stiinta activitatilor motrice

2.1. Aspecte generale

2.2.Teoria si Metodica educatiei fizice si sportive, discipline

stiintifice de sinteza. Relatia Teoriei educatiei fizice si sportive cu
alte stiinte

2.3. Teoria activitatilor sportive

Capitolul III � Caracteristicile motricitatii la diferite etape de

viata

3.1. Perioade de dezvoltare

3.1.1. Perioade de crestere si dezvoltare
3.1.2. Perioada de maturitate si reproducere si cea de
involutie (senescenta)

3.2. Principalele obiective, mijloace si forme specifice ale

activitatii de educatie fizica si sportiva �n diferite perioade ale
vietii
3.2.1. Educatia fizica �n perioada prescolara
3.2.2. Educatia fizica si sportiva �n perioada scolara
3.2.3. Educatia fizica si sportiva �n perioada de maturitate
3.2.4. Educatia fizica si sportiva la v�rsta �naintata
Capitolul IV � Capacitatea motrica

4.1. Aspecte generale

4.2. Calitati motrice

4.2.1. Viteza
4.2.1.1. Definitii

4.2.1.2. Factori de conditionare

4.2.1.3. Forme de manifestare

4.2.1.4. Aspecte metodice privind dezvoltarea vitezei

4.2.1.5. Testarea vitezei

4.2.2. Rezistenta

4.2.2.1. Definitii

4.2.2.2. Factori de conditionare

4.2.2.3. Forme de manifestare

4.2.2.4. Aspecte metodice privind dezvoltarea

rezistentei

4.2.2.5. Testarea rezistentei

4.2.3. Forta

4.2.3.1. Definitii

4.2.3.2. Factori de conditionare

4.2.3.3. Forme de manifestare

4.2.3.4. Aspecte metodice privind dezvoltarea fortei

4.2.3.5. Testarea fortei

4.2.4. �ndem�narea

4.2.4.1. Definitii

4.2.4.2. Factori de conditionare

4.2.4.3. Forme de manifestare

4.2.4.4. Aspecte metodice privind dezvoltarea

�ndem�narea

4.2.4.5. Testarea �ndem�narea

4.2.5. Mobilitatea

4.3. Deprinderi motrice

4.4. Priceperile motrice

4.5. �nvatarea motrica

4.5.1. Perspective asupra tratarii informatiilor

4.5.2. Problema motrica si �nvatarea motrica

4.5.3. Sarcina motrica si �nvatarea motrica

4.5.3.1. Notiunea de sarcina motrica

4.5.3.2. Elementele sarcinii motrice

4.5.3.3. Conditii care �nsotesc realizarea scopului

4.5.3.4. Respectarea ordinii operatiilor (procedurii)�n

atingerea scopului
4.5.3.5. Relatia problema motrica � sarcina motrica

4.5.4. Procesul de �nvatare motrica si rezolvarea de

probleme

4.5.5. Caracteristicile deprinderilor motrice formate

4.5.6. Sensibilitatea