(pg 546)Designul corpului de punte

Corpurile de punte sunt arcadele artificiale ale unei proteze fixe partiale ce inlocuiesc dintii
naturali restaurand fizionomia si functionalitatea. Ele trebuie sa asigure in mod constant
sanatatea orala si comfort. Zonele edentate unde o proteza fixa urmeaza a fi realizata pot fi
trecute cu vederea in timpul planificarii tratamentului. Din nefericire orice deficienta sau
potentiala problema ce poate surveni in timpul conceperii unui corp de punte este de cele
mai multe ori identificata numai dupa ce dintii au fost preparati sau dupa ce modelul final
este gata de trimis in laborator. O pregatire potrivita include o analiza atenta a dimensiunilor
finale ale zonei edentate : latimea mezio- distala, distanta ocluzo – cervicala, dimensiunea
buco- linguala si localizarea crestei edentate. Pentru a concepe un corp de punte ce
intruneste cerintele de igiena si previne iritarea crestei edentate trebuie acordata o atentie
deosebita formei si aspetului suprafetei gingivale. Doar replicand forma dintelui / dintilor
lipsa nu e suficient. Puntea trebuie sa fie cu atentie proiectata si realizata nu numai pentru a
facilita controlul placii dar si pentru a regla ocluzia. In plus, conceperea corpului de punte
trebuie sa cuprinda principii mecanice pentru rezistenta si durabilitate precum si principii
estetice pentru un aspect satisfacator al dintilor inlocuiti.

Deoarece corpul de punte uneste mecanic dintii stalpi si acopera creasta edentata , isi asuma
un rol dinamic ca si componenta a protezei fixe si nu poate fi considerat o insertie lipsita de
autonomie de aur, portelan sau rasina acrilica.

Evaluarea initiala

Anumite proceduri sporesc succesul unei proteze partiale fixe. In etapa de planificare a
tratamentului modelele de studiu si procedurile de wax- up se pot dovedi foarte valoroase
pentru conceperea corpului de punte.

Spatiul corpului de punte

Una din functiile unei proteze partiale fixe este sa previna bascularea sau migrarea dintilor
adiacenti spatiului edentat. Daca asemenea miscari deja au avut loc, spatiul disponibil pentru
corpul de punte poate fi diminuat si proiectarea lui dificila. In asemena conditii crearea unei
forme acceptabile fara un tratament ortodontic este aproape imposibila, mai ales daca
aspectul estetic este important. (modificarea bonturilor prin coronae de acoperire este
uneori posibila )

Modelarea diagnostica in ceara ajuta la determinarea celui mai potrivit tratament. Chiar si cu
cerinte estetice mai mici, cum ar fi pentru dintii posteriori, puntile excesiv de mici nu sunt
acceptate deoarece retentioneaza alimente si sunt dificil de igienizat. Cand repozitionarea
ortodontica nu e posibila , cresterea conturului proximal al dintilor adiacenti poate fi mai
buna decat conceperea unei proteze partiale fixe cu corp de punte subdimensionat. Daca nu
exista deficit estetic sau functional spatiul poate fi mentinut fara interventie protetica.

Forma crestei edentate

Forma si topografia crestei edentate trebuie evaluate cu atentie in timpul conceperii planului
de tratament. O creasta ideala are o suprafata fina, regulata a gingiei fixe care faciliteaza
mentinerea unui mediu fara placa bacteriana. Inaltimea si latimea ei trebuie sa permita
plasarea unui corp de punte care pare sa emearga din creasta si mimeaza aspectul dintilor
vecini. Frontal, trebuie sa fie la distanta de insertia frenului si la o inaltime adecvata care sa
sustina aspectul papilei interdentare.
Pierderea formei crestei edentate poate duce la ambrazuri gingivale inestetice (“ triunghi
negru”), impact alimentar si trecerea salivei in timpul vorbirii. Iebert a clasificat creasta
edentata in 3 categorii:

Defect clasa I : pierdere a latimii vestibulo – orale si pastrarea inaltimii;

Defect clasa a II- a : pierdere in inaltime cu latime normala;
Defect clasa a III- a: combinatie de pierdere in ambele planuri.

Incidenta deformarii crestei dupa pierderea dintilor anteriori este mare (91%); la
majoritatea acestor pacienti deformarile sunt de clasa III. Deoarece multi pacienti cu
deformari clasa II si III sunt nemultumiti de estetica protezelor partiale fixe, trebuie luat in
considerare tratamentul chirurgical preprotetic pentru augumentarea crestei.

Tratamentul chirurgical

Desi latimea crestei poate fi augumentata cu grefe de os, aceasta nu este de obicei indicata
cu exceptia cazului in care se va insera un implant.

Defectele clasa I
Intervntiile asupra tesuturilor moi au fost sustinute pentru a imbunatati latimea unui defect
cls. I; in orice caz, deoarece defectele clasa I sunt rare si nu impun probleme de estetica,
augumentarea chirurgicala a latimii crestei este o practica mai putin obisnuita. Acordand
atentie sporita formei corpului de punte provizoriu, (pg 548) operatorul poate identifica
pacienti care ar putea beneficia de interventie chirurgicala. In tehncia ruloului, tesutul moale
de pe partea linguala a crestei edentate este folosit. Epiteliul este indepartat iar tesutul este
subtiat si rulat inapoi peste el, astfel subtiind aspectul vestibular al crestei. Pot fi deasemeni
preparate buzunare in partea vestibulara a crestei edentate in care se insera grefe de tesut
subepitelial sau submucozal prelevate din palat sau tuberozitate.

Defectele clasa II si III

Din nefericire, putine interventii chirurgicale pot creste cu predictibilitate inaltimea unei
creste. Grefa interprozitionala este o varianta a tehnicii buzunarului in care o grefa sub forma
de pana de tesut conjunctiv este inserata in buzunarul creat pe partea vestibulara a crestei.
Portiunea epiteliala a penei poate fi pozitionata coronar spre epiteliul inconjurator daca se
doreste o crestere a inaltimii crestei . Grefa de acoperire este conceputa pentru a creste
inaltimea dar contribuie deasemenea la latirea crestei , ceea ce o face folositoare pentru
tratamentul defectelor clasa a III -a . Este o grefa gingivala groasa recoltata din grasimea
totala sau partiala a zonelor palatinale donoare. Deoarece valoarea cresterii in inaltime este
aceeasi cu grosimea grefei , procedura poate fi repetata de mai multe ori pentru a restabili o
inaltime normala. Desi grefa de acoperire are un potential mai mare de a creste inaltimea
crestei decat grefa interpozitionala, supravietuirea ei depinde mult de revascularizarea care
necesita o pregatire minutioasa a locului de primire. Prin urmare , este o tehnica mai
 sensibila decat grefa interpozitionala. De fapt, grefele de tesut conjunctiv au demonstrat sa
obtina cu 50 % mai multa crestere in volum la 3,5 luni dupa operatie decat o fac grefele
gingivale libere in crestele edentate unidentar.

Pastrarea arhitecturii gingivale

Resorbtia crestei alveolare dupa extractia dentara apare initial la nivelul corticalei
vestibulare, in mod obisnuit rezultand un defect orizontal. Pierderea osoasa este in medie 3 –
5 mm la 6 luni dupa extractie. 50% din latimea crestei alveolare este pierduta la 12 luni . Desi
gradul resorbtiei crestei este impredictibil, aparitia deformarilor nu este inevitabila. Procesul
alveolar poate fi pastrat prin restaurare imediata si interventii la momentul extractiei
dentare. Prin conditionarea locului extractiei si prin oferirea unui ghid de vindecare, medicul
dentist poate pastra forma preextractionala a gingiei.
Pregatirea dintilor stalpi inainte de extractie este tehnica preferata. O proteza partiala fixa
provizorie poate fi confectionata indirect, gata pentru protezarea imediata. Deoarece
prezervarea alveolara este dependenta de conturul osului subiacent extractia ar trebui sa fie
atraumatica cu scopul de a pastra intacta corticala V. Forma crestata a osului interproximal
din locul extractiei este esentiala pentru formarea adecvata a papilei, ca si osul vestibular in
prezenta alveolei. Daca nivelul osului este compromis inainte sau in timpul extractiei,
alveolele pot fi umplute cu alogrefe ( hidroxiapatita, fosfat tricalcic sau os uscat si liofilizat).

Pg.557

Fig 20- 1. A si B un corp de punte metalo- ceramic in aceasta proteza partiala fixa inlocuieste
primul molar maxilar.
Fig 20-2 . Consideratii biologice, mecanice si estetice pentru un design de succes.
Biologic: - suprafete usor de igienizat
- Acces la dintii stalpi
- Fara presiuni pe corpul de punte;

Mecanic: - Rigiditate ( sa reziste deformarilor)

- Conectori puternici (Previn fracturarea)

- Cadru metallic pentru ceramica (previne fracturarea ceramicii)

Estetic – Sa semene cu dintele inlocuit

- Pare sa “ erupa” din creasta edentata

- Spatiu sufficient pentru ceramica.

Fig 20-3: Planificarea atenta este mereu necesara pentru a restaura un spatiu de punte
subdimensionat cand nu se poate face tratament ortodontic.

A la acest pacient coroanele individuale cu contur proximal crescut au fost preferate in locul unei
proteze partiale cu corp de punte subdimensionat. S-a demonstrat a avea un control excelent al placii
iar designul a oferit relatii ocluzale bune.

B Doua punti mici au fost folosite pentru a inlocui

Pag 551

Figura 20.8 Imagini cu secțiuni ale unei grefe de interpoziƫie aplicată pentru a mari lățimea și
înălțimea crestei. A) Țesutul este reflectat B) Grefa este poziționată și se efectuează sutura.

Figura 20.9 O grefă onlay pentru augumentarea lățimii și înălțimii crestei. A) Ilustrarea
prechirurgicalǎ a unui defect de clasa a III a a crestei reziduale, având dintîi stâlpi preparați.
B) Substratul receptiv(beneficiar) este preparat prin îndepărtarea epiteliului. C) Sunt
practicate tăieturi sub forma unor striuri în țesutul conjunctiv pentru a favoriza
revascularizarea. D) Grefa onlay este suturată pe poziție.

Pag 552:

Figura 20.9 'd E) O proteză fixă intermediară ( provizorie) cu ambrazuri deschise este plasată
imediat pentru a permite adaptarea țesuturilor în timpul vindecării. F ) Model cu un defect de
creastă reziduală clasa a III a; Incisivul lateral a fost irecuperabil ( nu a putut fi restaurat). G)
Zona donatoare pentru grefă. H) Grefă suturată pe poziție. I) Creastă augumentata J) și K)
Restaurarea definitivă cu contururi îmbunătățite.

Pag 553:

Imediat după prepararea locului de extracție, se aplică o proteză dentară fixă atent realizată că
și formă ( Fig 20-10, A și B ). Partea tisularǎ a corpului de punte ar trebui să aibă o formă
ovalarǎ, conform lui Spear, (17) , ar trebui să se extindă aproximativ 2,5 mm apical de
marginea gingivală liberă a alveolei postextractionale ( vezi Fig. 20-10, C și D ). Tesuturile
moi ale alveolei încep să se colabeze imediat după extracția dentară, că urmare corpul de
punte va determina albirea țesuturilor datorită faptului că susține papilele și gingia
vestibulara/ palatinală.

Conturul corpului de punte ovat este critic și trebuie să se conformeze la 1 mm înăuntrul

conturului osos ineterproximal și vestibular pentru a servi că macheta pentru vindecare. Igienă
orală în această zonǎ este dificil de realizat în perioada înțială a vindecării, că urmare
restaurarea provizorie ar trebui să fie foarte bine lustruită pentru a reduce la minim retenția
plăcii bacteriene. După aproximativ o luna de la vindecare, accesul pentru realizarea igienei
dentare este îmbunătățit prin reconturarea corpului de punte astfel încât să se distanțeze la 1-
1,5 mm de țesut. În momentul în care nivelul gingival s-a stabilizat ( la aproximativ 6-12
luni), se pot realiza restaurările definitive( vezi Fig. 20-10, E)

În vederea prezervării formei crestei alveolare, s-au folosit și tehnici care implică extruzii
ortodontice. În cazul acestor metode proactive, sunt folosite forțe ușoare pentru a extruda
dintele ce urmează a fi extras. Pe măsură ce dintele este extrudat, se produce apoziția osoasă
la nivelul apexului rădăcinii, astfel se umple alveola cu os pe măsură ce dintele este extras
ușor ortodontic. Că prima selecție pentru a evita augumentǎrile crestei alveolare și pentru a
mǎri înălțimea verticală a crestei înainte de tehnica aplicării imediate a implantelor, 18 tehnică
extracției ortodontice a fost folosită cu succes pentru menținerea conturului crestei înainte de
aplicarea tratamentului convențional cu proteze dentare fixe. (fig 20-11). În plus față de
timpul suplimentar și ( contiunare pag 555)
Fig 20-10 Tehnică prezervării arhitecturii alveolare. A) extracția atraumaticǎ a dintelui. B)
Imagine cu secțiunea protezei fixe provizorii imediate, care arată forma ovalarǎ a corpului de
punte. C) Restaurarea provizorie. A se remarca extensia apicalǎ de 2,5 mm a corpului de
punte oval. D) Aplicarea restaurării provizorii ar trebui să determine apariția unei ușoare
sângerări la nivelul papilei inerdentare. E) Restaurarea provizorie la 12 luni după extracție. A
se observă prezervarea papilei interdentare.(Courtesy Dr. F.M. Spear and Montage Media,
Mahwah,
New Jersey.)

Pag: 554

Fig 20-11 Extruzia ortodontică pentru a păstra arhitectură alveolarǎ. A) Imagine înaintea
tratamentului ( a se observă discrepanța dintre înălțimile marginii gingivale la nivelul celor
doi incisivi centrali). B) Extruzia ortodontică. C) Radiografii comparative preextruzie și
postextruzie. Linia roșie arată punctele de referință; Liniile albastre și galbene atarǎ
modificările la nivelul înălțimii crestei gingivale. D) Evaluarea postextractionalǎ a
restaurărilor provizorii cu copruri de punte ovale. E) Arhitectură gingivală imediat după
compresie. F) Restaurarea definitivă (În plus față de timpul suplimentar și) costurile ridicate
ale tratamentului ortodontic, înainte de toate este necesar tratamentul endodontic pentru că
dintîi care trebuiesc extrași au nevoie de ajustări permanent, pe măsură ce sunt extruzati.
Deși este de dorit menținerea crestei alveolare reziduale după extracția dentară, tehnicile de
prezervare a alveolei sunt provocatoare din punct de vedere tehnic, necesită o monitorizare
frecventa a pacientului, și necesită o igienă impecabilă din partea acestuia. Chiar și atunci
când procedura este realizată cu meticulozitate, succesul este impredictibil datorită
variabilității răspunsului de vindecare al pacienților. Foarte rar se întâmplă că tehnicile de
prezervare a alveolei să poată menține în totalitate rama crestei alveolare 19 ; la anumiți
pacienți, s-ar putea să fie necesară o augumentare chirurgicală suplimentară a crestei.
Că o alternativă la prezervarea alveolei și la augumentarea chirurgicală a crestei, a fost
recomandată tehnică rădăcinii scufundate/ înglobate pentru a menține osul alveolar. Original
documentată în 1970, tehnică rădăcinii scufundate implică rezecția coroanei dintelui și
acoperirea secundară a rădăcinii restante cu un lambou gingival. Această tehnică a fost
folosită cu succes pentru a menține înălțimea crestei la pacienții cu dentiție completă. 20
Tehnica a fost realizată atât la dinți vitali cât și la dinți devitali. Rădăcinile înfundate pot fi
folosite deasemenea pentru a menține creastă alveolarǎ la nivelul corpurilor de punte
anterioare între dintii stâlpi naturali și între stâlpii implantari (Fig.20-12). 22

Clasificarea Corpurilor de Punte

Forma corpurilor de punte se clasifică în 2 grupe generale: Cele care intră în cotact cu
mucoasa orală și cele care nu intră în contact cu aceasta.

Pag. 555

Figura 20-12 Aspectul clinic (A și B) și radiologic (C) al dinților unei femei de 55 de ani care
s-a prezentat cu deficit estetic și masticator. D) Aspectul radiografiei periapicale a dinților
anteriori după tratamentul ortodontic. Planul a fost ca ambii incisivi centrali și incisivul lateral
stâng să fie înlocuiți de o restarurare pe implant. E) Vedere anterioară asupra rezultatului. S-a
menținut estetica și funcționalitatea. A fost necesară o abordare interdisciplinară. F)
Ortopantomografie posttratament. Poziția dinților și a implanturilor a fost optimă. G) Locul în
care este poziționat corpul de punte arată minunat datorită rădăcinii înfundate. H) Restaurarea
definitivă a arătat natural. Rădăcina înfundată a incisivului central maxilar drept a făcut
posibilă menținerea osului alveolar înconjurător și a țesuturilor moi de la nivelul corpului de
pune, în poziția cea mai coronarǎ. Un corp de punte normal nu este capabil în mod obișnuit să
reproducǎ aceste rame tisulare ideale și aceste înălțimi ale papilei datorită faptului că suportul
osos de susținere lipsește. I) Posttratament, radiografia periapicală realizată la 27 de luni de la
înfundarea radiculară. Rădăcina înfundată a făcut posibilă menținerea unui nivel alveolar
mezio-distal ideal. From Salama M, et al: Advantages ofthe root submergence technique for
pontic site development în esthetic implant therapy. Int J Periodontics Restorative Dent
27:521, 2007.)

( Cutie 20-1). Există mai multe subclasificǎri în cadrul acestor grupe care se bazează pe forma
corpului de punte la nivel gingival. Alegerea corpului de punte depinte în primul rând de
estetică și de igiena orală. În zona anterioară, în care estetica este prioritară, corpul de punte
trebuie să fie foarte bine adaptat la țesuturi astfel încât să dea impresia că erupe din gingie.
Invers, în zona posterioară ( premolarii mandibulari și zonele molare), contururile pot fi
modificate în vederea obținerii formelor care sunt mai puțin estetice dar care ameloireazǎ
igiena orală. Avantajele și dezavantajele ale diferitelor forme de corpuri de punte sunt
rezumate în Tabelul 20-1.

Cutia 20-1 Clasificarea Corpurilor de punte

Cu contact mucozal

Şa

Şa modificată

Ovalară

Conică

Fără contact mucozal

Sanitară (igienică)

Sanitară modificată (igienică)

Pag 556:

Tabel 20-2 Forma Corpurilor de punte

 Forma Design Zona Avantaje Dezavant Indicații Contraindic Material
corpurilo recomandat aje aţii e
r de ă
punte
1) Sanitar Corpul Zona Oferă un Estetică Zone unde Acolo unde Integral-
sau igienic de punte posterioară acces redusă estetica nu estetica este metalic
suspend mandibulară foarte bun este importantă;
at la 2 pentru importantă;
mm de realizarea Pacienți cu Dimensiune
creastă; igienei igienă orală verticală
img. orale deficitară minimă
2) Şa Nu se Estetică Impiedică Nu este Nu este Nu se
recomandă realizarea recomandat recomandată realizeaz
igieni ă ă
orale
3) Conic Molari, fără Acces bun Estetică Zone Pacienți cu Metalo-
cerințe pentru redusă laterale, igienă orală ceramică;
estetice realizarea acolo unde deficitară
igienei estetica nu Integral
orale este din
importantă rășînă;

Integral
ceramic
4) Şa Cerințe Estetică Igienizare În Acolo unde Metalo-
modificată estetice bună a acestora majoritatea nu există ceramică;
ridicate ( ex: se zonelor cu cerințe
dinți realizează cerințe estetice Integral
anteriori și moderat estetice din
premolari; de ușor rășînă;
anumiți
molari Integral
maxilari) ceramic
5) Oval Cerinte Estetică Necesită Cerințe Pacienți care Metalo-
estetice superioară preparatii pentru nu își doresc ceramică;
foarte ; chirurgical estetică să fie supuși
ridicate: Retenție e; optimă; unei Integral
incisivi alimentară intervenții din
maxilari, neglijabilă Nu se linia chirurgicale; rășînă;
canini si ; poate surâsului Creste
premolari Ușor de aplică la înaltă reziduale cu Integral
curățat crestele defecte ceramic
reziduale
cu defecte
6) Oval Cerințe Estetică Necesită Acolo unde Pacientul nu Metalo-
modificat estetice superioară preparaţii lățimea este dispus să ceramică;
foarte ; chirurgical orizontală a treacă printr- Integral
ridicate: Retenție e crestei este o intervenție din
 incisivi alimentară insuficientă chirurgicală rășînă;
maxilari, neglijabilă pentru un Integral
canini și ; corp de ceramic
premolari Ușor de punte oval
curățat convenționa
l

Pag. 557

Fig. 20-13 A) Ilustrarea corpului de punte sanitar; B) Ilustrarea și C) aspectul corpului de

punte sanitar modificat; D) Poziționarea corpului de punte în apropierea crestei a determinat
proliferarea tisulară. (atenție la săgeata).

Corpul de punte sanitar sau igienic

Așa cum o arată numele, design-ul primar al corpului de punte sanitar permite o ușoară
curățire prin faptul că suprafață sa mucozală rămâne la distanță de creasta reziduală. ( Fig. 20-
13,A) Această formă igienică permite un control asupra plăcii bacteriene mult mai ușor,
permițând benzilor(compreselor) de tifon sau altor instrumente de curățare să fie introduse
sub corpul de punte și să se miște într-o manieră asemănătoare cu lustruirea pantofilor. Printre
dezavantaje se numără retenția particulelor alimentare, ceea ce poate determina obiceiuri
vicioase ale limbii și să enerveze pacientul. Corpul de punte igienic are forma cea mai puţin
apropiată de dinte și că urmare este rezervată pentru dinţii folosiți mai rar în funcționalitate
( ex. molarii mandibulari).

A fost creata și o formă modificată a corpului de punte sanitar 23 ( vezi Fig. 20-13, B și C).
Porțiunea sa gingivală are forma unei arcade între dinţii stâlpi. Această geometrie permite
realizarea unui conector mai gros și scade stresul concentrat la nivelul corpului de punte și al
conectorilor. 24 Este mai puţin susceptibilă la apariția proliferării tisulare care poate să apară
atunci când, corpul de punte este prea aproape de creasta reziduală.( vezi Fig. 20-13, D).

Corpurile de punte sub formă de sa

Corpul de punte în formă de sa are o suprafață concavă care se potrivește și încalecă creasta
reziduală vestibulo-lingual, simulând contururile și profilul de emergența al dintelui lipsă pe
ambele părți ale crestei reziduale. Totuși design-ul de sa ar trebui evitat pentru că suprafața
concavă a corpului de punte nu este accesibilă pentru igienizare cu ața dentară, ceea ce duce la
acumularea plăcii bacteriene ( Fig. 20-14). Această deficiență în design a determinat
inflamație tisulară 1 ( Fig.20-15).

Fig. 20-14 A) Vedere în secțiune a corpului de punte în formă de sa. B) Suprafață tisulară este
inaccesibilă sistemelor de curățare.

Corpul de punte sub formă de sa-modificată

Corpul de punte sub formă de sa modificată combină cele mai bune caracteristici ale corurilor
de punte igienic și cel sub formă de sa, combinând estetica cu usurinţa în curățare. Figurile
20-16 și 20-17 arată cum corpurile de punte sub formă de sa modificată încalecă creasta
reziduală pe suprafața vestibuară ( pentru a obține aspectul unui dinte care erupe din gingie)
dar rămâne la distanță de creastă pe suprafața linguală. Pentru a obține un control optim al
plăcii bacteriene, suprafața mucozală nu trebuie să prezinte o depresiune; mai degrabă, ar
trebui să fie cât mai convex mezio-distal (cu cât este mai mare convexitatea, cu atât mai ușor
se realizează igienă orală). Contactul mucozal ar trebui să se asemene literei T ( Fig. 20-18) al
cărui braț vertical se termină pe mijlocul crestei. Adaptarea vestibulară la creastă este crucială
pentru un aspect natural. Deși acestui design i s-a spus inițial (istoric) că încalecă creastă 25,26
termenul sinonim folosit astăzi este de sa.

Pag. 558

Figura 20-15 A) și B) Lucrări protetice fixe parțiale cu o suprafață mucozală concavă, sub
formă de sa. C) Atunci când lucrarea a fost îndepărtată, s-a descoperit țesutul ulcerat.
Lucrarea protetică fixă defectuoasă a fost reconturată și a fost folosită că restaurare provizorie
până când a fost realizată lucrarea definitivă. D) După 2 săptămâni, ulceraţiile s-au vindecat.

Figura 20-16 Corp de punte în sa modificat A) Proteză parțială fixă introdusă parțial. B)
Proteză parțială fixă introdusă pe bonturi.

Figura 20-17 Proteza parțială fixă cu 3 elemente care înlocuiește un incisiv lateral maxilar. A)
Pentru a facilita controlul plăcii bacteriene, suprafață linguală este convexă. B) Suprafața
vestibulară este modelată astfel încât să imite dintele lipsă.

Pag. 559

Figura 20-18 Contactul mucozal al protezelor parțiale fixe ar trebui să semene cu litera T. În
această imagine Proteza parțială fixă este privită dinspre gingival.

Corpul de punte sub formă de sa modificată este forma cea mai utilizată în zone cavității orale
care sunt vizibile în timpul funcționalității ( dinţi frontali maxilari și mandibulari, premolarii
și molarii unu maxilari).

Corpul de punte conic

Adesea denumit în formă de "ou", "glonț", "inimă", corpul de punte conic (fig. 20-19) este
ușor de igienizat de către pacient. Ar trebui făcut cât mai convex posibil și ar trebui să aibe un
singur punct de contact: la vârful crestei reziduale. Această formă este recomandată pentru
înlocuirea dinţilor mandibulari posteriori, la care cerințele estetice sunt mai reduse.
Contururile vestibular și oral sunt dependente de grosimea crestei reziduale; o creastă
reziduală în lamă de cuțit va necesita contururi mai plate ale corpului de punte, cu un contact
tisular foarte mic. Acest tip de design, poate fi nepotrivit pentru creste reziduale late pentru că
profilul de emergență asociat unui contact tisular mic poate determina apariția unor zone de
retenție alimentară (fig.20-20). Corpul de punte sanitar este de preferat în aceste situații
clinice.

Corpul de punte oval

Corpul de punte oval are forma cea mai estetică. Suprafețele sale tisulare convexe se situează
într-o depresiune de țesut moale sau într-o cavitate în creastă reziduală, ceea ce face să pară că
un dinte erupe din gingie (Fig. 20-21). Pentru rezultate bune este necesar să se facă cu atenție
planul de tratament. În momentul extracției ar trebui efectuată tehnica prezervării alveolei
pentru a crea nișă tisulară de la nivelul căreia corpul de punte oval va părea că iese la
suprafață. În situația în care creastă alveolară există deja, de obicei este necesară
augumentarea chirurgicală cu țesut moale. Atunci când s-a obținut un volum tisular adecvat al
crestei, se sculptează o depresiune la nivelul crestei cu pietre chirurgicale, electrochirurgical,
sau laser dentar. Indiferent de varianta, este esențial să se acorde o atenție sporită contururilor
corpurilor de punte ale lucrărilor provizorii, astfel ȋncat atunci când crasta reziduală va primi
lucrarea definitivǎ sa fie condiționată și modelată.

Avantajele corpului de punte ovat includ aspectul sǎu plăcut și rezistență sa. Atunci când este
folosit cu succes cu o augumentare a crestei, emergența sa de la nivelul crestei seamănă cu cea
a unui dinte natural. În plus, forma sa încastrată, nu îl face susceptibil la retenția alimentară.

Figura 20-19 A) și B) corpuri de punte cu convexitate maximă și un singur punct de contact

cu suprafața tisularǎ reprezintă design-ul cel mai ușor de igienizat. C) Evaluarea conturului
celor 3 variante posibile de design a corpului de punte(1, 2 și 3). Conturul 3) este cel mai
convex în zona B), dar prea plat în zona A). Conturul 1) este convex în zona A) dar este prea
plat în zona B). Conturul 2) este cel mai bun. D) Proteză parțială fixă integral metalică cu un
corp de punte conic, potrivită pentru înlocuirea molarilor mandibulari.
Geometria corpului de punte cu o convexitate mai largă (oval) este mai rezistentă față de cea
în sa modificată, datorită faptului că porțelanul, la nivel terminatiei vestibulo-gingivale a
corpului de punte oval este susținut (Fig. 20-22). Datorită faptului că suprafață mucozala a
corpului de punte este convexa în toate sensurile, este accesibilă atei dentare; totuși este
nevoie de o igienă orală riguroasă pentru a preveni inflamatia tisularǎ determinată de zonele
mari de contact tisular.

Pag. 560

Figura 20-20 A) Corpul de punte conic poate favoriza retenția alimentară la nivelul crestelor
reziduale late ( săgeatǎ). B) În acest caz corpul de punte sanitar poate fi o soluție mai bună.

Figura 20-21 Corpul de punte oval. A) Proteză parțială fixă parțial poziționată. B) Proteză
parțială fixă poziționată

Figura 20-22 Design-ul corpului de punte oval eliminǎ riscul existenței porțelanului nesusținut
în zona cervicală a corpurilor de punte anterioare

Alte dezavantaje includ nevoia de intervenƫi chirurgicale pentru managementul tisular și

costurile aferente. În plus, este necesară o programare suplimentarǎ pentru evaluarea cazului
în vederea obținerii unui rezultat estetic. Cavitatea cu pseudopapilele sale necesită suportul
corpului de punte provizoriu și se va prăbuși atunci când restaurarea provizorie este
îndepărtată înainte să se realizeze amprentarea.

Figura 20-23 Preiunea corpului de punte la nivelul mucoasei determinǎ inevitabil apariția
ulcerației.

Pentru a compensa modificările tridimensionale ale alveolei care se produc în timpul

amprentării, este necesar să se graveze(răzuie) modelul în această zonǎ pentru a asigura un
contact ferm și suport pentru pseudopapile cu corpul de punte definitiv. Că alternativă, se
poate folosi o tehnică de amprentare specială, că cea descrisă de Vasconcellos și colegii săi. 27
Datorită faptului că aceste ajustări sunt realizate într-o oarecare măsură arbitrar, este posibil să
fie nevoie de retușuri la nivelul suprafeței mucozale a corpului de punte (remodelare sau
adăugare de porțelan) în faza de evaluare.

Corpul de punte oval modificat

Liu 28 a descris o variantǎ modificată a corpului de punte oval care lărgește indicațiile clinice
ale corpului de punte oval. Corpul de punte oval modificat are o formă ovală, cu apexul
poziționat mult mai vestibular, la nivelul crestei reziduale, mai degrabă decât pe mijlocul
crestei. Această modificare permite folosirea corpului de punte în variante clinice în care
lățimea crestei nu este suficientă pentru un corp de punte oval convențional. Se presupune că
gienizarea acestui corp de punte se realizează cel mai ușor dintre toate tipurile de corpuri de
punte.

CONSIDERENTE BIOLOGICE

Principiile biologice ale designului corpurilor de punte se referă la menținerea și prezervarea

crestei reziduale, a dinților stâlpi și a dinților antagoniști, și a țesuturilor de suport. Cei mai
influenți factori sunt contactul dintre corpul de punte și creastă, posibilitatea realizării igieni
orale și direcția forțelor ocluzale.

Contactul cu crestă

Contactul lipsit de presiune între corpul de punte și țesuturile subiacente previne ulceratiile și
inflamarea țesuturilor moi. 1,29 Dacă se observă albirea țesuturilor moi la evaluare, trebuiesc
identificate zonele de presiune cu un mediu de relevare ( ex: pastă e indicare a presiunii), iar
corpul de punte trebuie reconturat până în momentul în care contactul tusular este pasiv. Acest
contact pasiv ar trebui să se realizeze exclusiv pe țesut fix keratinizat. Atunci când un corp de
punte se sprijină pe mucoasa, este posibil să apară ulcerații că rezultat al mișcărilor normale
ale mucoasei în contact cu corpul de punte( Fig.20-23). O presiune pozitivă (hiperpresiune) se
poate datora unei gravǎri excesive a crestei la nivelul modelului.

Considerații de igienă orală

Cauza principala de iritare a creastei este datorata toxinelor eliberate din placa microbiană, care se
acumulează între suprafața gingivală a corpului de punte și creasta reziduală, cauzând inflamarea
tesuturilor si formarea tartrului.

Spre deosebire de protezele dentare parțiale amovibile, FDP nu poate fi scoasa din gura pentru
curățarea zilnică. Pacienților trebuie să li se explice tehnici eficiente de igienă orală, cu un accent
special pe curățarea suprafeței gingivală a corpului de punte. Forma suprafeței gingivale este
relationata cu creasta, iar materialele folosite în fabricatia sa influenteaza succesul final.

In mod normal, în cazul în care exista contactul cu țesutul, suprafața gingivala a corpului de punte
este inaccesibila perilor periei de dinți. Prin urmare, pacientul trebuie sa-si mentina o igiena buna.
Dispozitivele, cum ar fi Oral-B Super Floss (Oral-B, Procter & Gamble), și ața dentară sunt foarte
recomandate (Fig. 20-25). Ambrazurile gingivale din jurul corpului de punte ar trebui să fie suficient
de largi pentru a permite igiena orala. Cu toate acestea, pentru a preveni tasarea alimentelor, acesta nu
ar trebui să fie deschise în mod excesiv. Pentru a permite trecerea atei dentare pe întreaga suprafață de
țesut, contactul dintre corpu de punte si creasta reziduală trebuie să fie pasiv .

În cazul în care corpul de punte are o depresiune sau concavitate în suprafața sa gingivala, placa se
acumulează deoarece ata dentara nu poate curăța această zonă, și iritarea țesutului 34urmează. Aceasta
este de obicei reversibilă; atunci când suprafața este ulterior modificata pentru a elimina concavitatea,
inflamația dispare (veziFig. 20-15). Prin urmare, o descriere exactă a designului corpului de punte
trebuie sa fie trimis la laborator, iar proteza trebuie să fie verificata și corectate inainte de cimentare.
Prevenirea este cea mai bună soluție pentru controlul iritației țesutului.

Materialul corpului de punte

Orice material ales pentru a fabrica corpul de punte ar trebui să ofere rezultate estetice bune în cazul în
care este nevoie; biocompatibilitatea, rigiditate și rezistență pentru a rezista forțelor ocluzale; și
longevitate. FDPs trebuie făcută cât mai rigidă, deoarece orice îndoitură în timpul masticației sau
parafunctiilor poate provoca presiune asupra gingiei si cauza fracturi ale fațetei corpului de punte.
Contactele ocluzale nu trebuie să se produca la intersecția dintre metal și ceramica în timpul
contactelor centrice sau excentrice, și nici nu ar trebui ca joncțiunea metalo-ceramica să fie în contact
cu creasta reziduală pe suprafața gingivală a corpului de punte.

Investigațiile bazate pe biocompatibilitatea materialelor utilizate pentru fabricarea corpului de punte

s-au axat pe doi factori: (1) efectul materialelor și (2) efectele aderenței suprafeței. Ceramica glazurata
este considerat, în general, cel mai biocompatibil material corp de punte disponibile, 35-37 și datele
clinice30,38 au tendința de a sprijini acest aviz, cu toate că factorul esențial pare a fi capacitatea
materialului de a rezista la acumulării de placă 39(Mai degrabă decât materialul în sine). Bine lustruit
aurul este mai fin, mai puțin predispuse la coroziune, și mai puțin retentiv plăcii decât este o piesă
nelustruita si poroasa.40 Cu toate acestea, chiar și suprafețe foarte lustruite pot acumula placa în cazul
în care sunt ignorate măsurile de igienă orală. 41,42

Ceramic glazurata arata foarte fin, dar atunci când este privita sub un microscop, suprafața sa
prezintă mai multe goluri și este mai poroasa decât cea a aurului lustruit sau a rășinii acrilice 43 (Fig.
20-26). Cu toate acestea, ceramic glazurata este mai ușor de curățat decât alte materiale. Pentru
îndepărtarea plăcii mai ușor și biocompatibilitate, suprafața corpului de punte trebuie făcută
dinceramica glazurata. Cu toate acestea, contactul țesut-ceramica poate fi contraindicată în zonele
edentate unde există distanța minimă între creasta reziduală și suprafața ocluzală. În aceste cazuri,
plasarea ceramicii pe partea tisulară a corpului de punte poate slăbi structura de metal, în special pe
suprafața ocluzală (Fig. 20-27). Dacă suprafata de metal este plasata în contact cu țesut, acesta ar
trebui să fie extrem de lustruit. Indiferent de alegerea materialului corp de punte , pacientii pot preveni
inflamatia din jurul corpu;lui de punte cu igiena orala meticuloase. 44

Forțele ocluzale

Reducerea lățimii vestibule-linguale a corpului de punte cu pana la 30%, a fost sugerat 45,46ca o
modalitate de a reduce forțele ocluzale și suprasolicitarea bonturilor dintilor stalpi. Această practică
continuă și astăzi, deși are puține baze științifice. Analiza critica 47a dezvăluit că forțele sunt diminuate
numai când sunt mestecate alimente de consistență uniformă și că o creștere de 12% în eficiența
masticatorie poate fi obtinuta la o reducere de 1/3 din lățimiea corpului de punte. Forte potențial
dăunătoare sunt mai susceptibile de întâlnit în cazul în care o FDP este suprasolicitata de o mușcătura
accidentală pe un obiect dur sau prin activități parafunctionale, cum ar fi bruxismul, mai degrabă decât
de mestecat de alimente de consistență uniformă. Îngustarea suprafața ocluzală nu reduce aceste forțe.

De fapt, îngustarea suprafeței ocluzale poate efectiv împiedica sau chiar împiedică dezvoltarea unei
relații ocluzale stabile si armonioase. Asa cum un dinte malpozitionat poate provoca dificultăți în
controlul plăcii și nu poate oferi sprijin adecvat pentru obraz. Din aceste motive, se recomandă corpul
de punte cu lățimi ocluzale normale (cel puțin în clasa a 3 a ocluzala). O excepție este situația în care
creasta alveolară reziduală s-a resorbit vestibule-lingual. Reducerea lățimii corpului de punte poate fi
de dorit și ar diminua astfel conturul lingual facilitand măsurile de control ale placii.

CONSIDERAȚII MECANICE

Prognosticul FDP este compromisă dacă principiile mecanice ale corpului de punte nu sunt urmate
îndeaproape. Problemele mecanice pot fi cauzate de alegerea necorespunzătoare a materialelor,
designul slab proiectat, pregătirea necorespunzatoare a dintelui, sau ocluzie slabă. Acești factori pot
duce la fractura de proteza sau desprinderea conectorilor. Lunga deschidere posterioara a FDP
conduce la probleme mecanice. Inevitabil, flexarea semnificativă apare ca urmare a unor forțe ocluzale
ridicate și deoarece efectele de deplasare cresc cu cubul lungimii etalon ??(a se vedeacapitolul 3).
Prin urmare, evaluarea forțelor probabile pe corpul de punte și proiectarea în consecință sunt
importante. De exemplu, un puternic corp de punte din metal, mai degrabă decât unul metalo-ceramic
(Fig. 20-28), poate fi în situații de mare stres, în care ar fi mai predispus la fractura. Când corpul de
punte metalo-ceramic este ales, extinzându-se pe suprafeta ocluzala cu ceramica pentru a obține o mai
bună esteticia ar trebui, de asemenea, trebuie evaluat cu atenție. În plus față de potențialul său de
fractură, ceramica poate abraza antagonistiidacă contactele ocluzale sunt pe smalt sau metal.

Materiale disponibile

Unele FDPs sunt fabricate în întregime din metal, ceramica sau rasina acrilica, dar cele mai multe
constau dintr-o combinație de metal și ceramica. Acceptarea fatetarii corpului de punte de rășini
acrilice a fost limitată din cauza durabilitatii reduse (uzură și modificări de culoare). Cele mai noi
compozite indirecte, care se bazează pe rășini de cu conținut anorganic și materiale armate cu fibre (a
se vedeaCapitolul 15), au trezit interesul pentru rășină compozită și corpul de punte rășină fatetat.

Corpul de punte Metalo-ceramic

Cele mai multe corpuri de punte sunt din metalo-ceramica. Dacă este utilizat în mod corespunzător,
această tehnică este de ajutor în rezolvarea problemelor clinice frecvent întâlnite. Un corp de punte
metalo-ceramic bine fabricat este rezistent, este usor de curatat, si are un aspect natural. Cu toate
acestea, insuficiență mecanică (Fig. 20-29)poate apărea și de multe ori poate fi atribuită proiectarii
inadecvate. Principiile de proiectare sunt discutate înCapitolul 19, dar punctele de urmărire sunt
evidențiate în acest capitol:
 ● Corpul de punte trebuie să ofere aibe o fateta uniforma de porțelan (aproximativ 1,2
mm). Subtierea excesivă a porțelanului contribuie la susținerea insuficientă a acestuia
și predispune la o eventuală fractură (Fig. 20-30). Acest lucru se intampla in zona
cervicala a unui corp de punte frontal. O tehnică fiabilă pentru a asigura o grosime
uniformă de porțelan este să facem PDF din ceara pentru a finaliza conturul anatomic
și apoi prin tehnica de cutback a cerii sa ajungem la o adâncime predeterminată (Fig.
20-31).
● Suprafețele de metal care urmează să fie acoperit trebuie să fie netede și fără gropi.
Neregularitățile suprafeței cauzeaza udarea incompleta a porțelanului, ceea ce duce la
goluri la interfața metal-porțelan, care reduc rezistența legăturii și crește posibilitatea
de defecțiuni mecanice.
● unghiuri ascuțite pe zona de fațetare ar trebui să fie rotunjite. Ele produc concentratii
de stress care pot provoca defecțiuni mecanice.
● Amplasarea și proiectarea a joncțiunii de metal-porțelan necesită o atenție deosebită.
Orice deformare a corpului metalic la jonctiune

Rasina-fateta corpul de punte

Din punct de vedere istoric, restaurări acrilice cu fateta au avut deficiențe care le-au făcut acceptabile
doar ca restaurări provizorii pe termen lung. Rezistența lor la abraziune a fost mai mică decât cea a
smalțului sau a porțelanului și uzura notabilă a avut loc cu perierii normale (Fig. 20-33). Mai mult,
datorită schimbarii dimensională de absorbție a apei și a fluctuațiilor termice (termociclare) a cauzat
probleme. Nu exista o legătură chimică între rășină și cadrul metalic și astfel rășina a fost reținută prin
mijloace mecanice (de exemplu, adâncituri).Continua schimbare dimensională a fațetelor la interfața
metal rășină, au dus la decolorarea ulterioară a restaurării.

Cu toate acestea, există anumite avantaje pt utilizarea de materiale polimerice în loc de ceramica:
Ele sunt ușor de manipulat și de reparat și nu necesită interval mare de topire ca pentru tehnica metalo-
ceramica. Sistemele indirecte de rășini compozite introduse începând cu anii 1990 au rezolvat unele
dintre problemele inerente. Aceste rășini indirecte de nouă generație au o densitate mai mare de
ceramică anorganică
decat rășinile tradiționale directe și indirecte compozite. Cele mai multe sunt supuse unui proces de
postcuring? care conduce la rezistență ridicată la încovoiere, contracția minimă de polimerizare și
uzură comparabila cu cea a smalțului. 48 În plus, îmbunătățirile între legătura dintre compozit și
metalul49 pot duce la o reevaluare a folosirii rășinilor.

Corpul de punte Ranforsat cu compozit

Rășini compozite pot fi utilizate în FDPs parțială fără o substructură metalică (vezi Capitolul 15). O
matrice substructurata din fibră de sticlă sau impregnat cu polimer asigură rezistență structurală. Din
cauza proprietăților fizice ale acestui sistem, combinat cu adaptare marginala excelenta și estetica, este
o alternativă posibilă fără metal pentru FDPs, desi performantele clinice pe termen lung nu sunt încă
cunoscute.

CONSIDERAȚII Estetice

Nu contează cât de bine au fost urmate principiile biologice și mecanice în timpul fabricării, pacientul
evaluează rezultatul in modul în care arată, în special atunci când dinții anteriori au fost înlocuiti.
Multe consideratii estetice care se referă la coroane unice se aplică, de asemenea,la corpul de punte (a
se vedeaCapitolul 23). Mai multe probleme pot fi întâlnite la corpul de punte, în încercarea de a obține
un aspect natural.
Interfața Gingivală

Un corp de punte estetic reproduce forma, conturul, marginea incizala, gingivala și ambrazurile
incizale și culoarea dinților adiacenți. Simularea corpului de punte a unui dinte natural este cel mai
adesea trădată la jonctiunea țesut-corp de punte. Cea mai mare provocare în această situație este de a
compensa modificările anatomice care apar după extractie. Pentru a realiza un aspect „natural“, o
atenție deosebită trebuie acordată conturul suprafeței labiale ce se apropie de joncțiunea țesut-corp de
punte. Acest lucru nu poate fi realizată doar prin suprapunerea conturului facial al dintelui lipsă; după
ce un dinte este îndepărtat, osul alveolar suferă resorbția sau de remodelare, sau ambele. În cazul în
care conturul dintelui inițial ar fi urmate, corpul de punte ar arata nenatural lung incisovo-gingival
(Fig. 20-34). Pentru ca un corp de punte sa dea iluzia unui dinte natural, observatorii trebuie să creadă
că ei văd un dinte natural.

Modificarea conturului marginal al corpului de punteeste recomandat pentru majoritatea situațiilor

anterioare; compensează lățimea pierduta vestibulo-linguale a creastei reziduale prin suprapunerea
peste ceea ce rămâne. Un bine conceput corp de punte modificat trebuie sa fie convex pe partea de
țesut, cu ambrazuri netede și deschise pe partea linguala pentru ușurarea curățarii. Este dificil de
realizat. Clinic, multe corpuri de punte au contur suboptimal, ceea ce duce la un aspect nenatural.
Acest lucru poate fi evitat cu pregătirea atentă in etapa de ceruire de diagnosticare (a se vedeacapitolul
3). Uneori țesutul crestei trebuie să fie reconfigurat chirurgical pentru a spori rezultatul.

În situații normale, lumina cade de sus, iar umbra unui obiect este sub ea. Iluminat neașteptat sau
umbre poziționate nedorit (Fig. 20-35) potcreea confuzii. Datorită experienței din trecut, creierul
„știe“ că un dinte crește din gingiei, și, prin urmare, „vede“ un corp de punte ca un dinte cu excepția
cazului în care umbrele sugerează altfel. Dentistul trebuie să studieze cu atenție în cazul în care
umbrele se încadrează în jurul dinților naturali, în special în jurul marginii gingivale. În cazul în care
un corp de punte este prost adaptat la cresta reziduale, există o umbră nenaturala în zona cervicală,
care arată ciudat și strică iluzia unui dinte natural (Fig. 20-36). În plus, la interfața corp de punte
-gingivală se pot colecta resturile alimentare, ce ruineaza în continuare iluzia unui dinte natural.

Atunci când aspectul este de cea mai mare îngrijorare, corpul de punte oval utilizat în conjuncție cu
conservarea alveolei sau tesutului moale poate oferi un aspect la interfața gingivală, care este practic
de neobservat de cel al unui dinte natural. Pentru că iese dintr-o adâncitură de țesut moale, acest corp
de punte nu este susceptibil la multe dintre capcanele estetice. Cu toate acestea, în cele mai multe
cazuri, pacientul trebuie să fie dispus să se supună procedurilor chirurgicale suplimentare care sunt
necesare pentru plasarea unui corp de punte lung.

Lungime Incisivogingivala

Dimensionarea corectă a corpului de punte, prin duplicarea dintelui natural nu este posibilă. Resorbția
crestei da un aspect lung corpului de punte in regiunea cervicală. Înălțimea unui dinte este imediat
evidentă atunci când pacientul zâmbeste și isi arata marginea gingivală (Fig. 20-37). O poziție
labiolinguala anormala sau un contur cervical anormal nu este imediat evident. Acest fapt poate fi
folosit pentru a produce un corp de punte cu un aspect bun prin reconturare jumatatii gingivale a
suprafetei labiale.

Observatorul vede o lungime normala a dintelui, dar este conștient de conturul labial anormal. Iluzia
este de succes.

Chiar și cu resorbția osoasă moderat severă, obținerea unui aspect natural prin conturarea exagerată
a corpului de punte poate fi încă posibilă. În zonele în care pierderea dinților este însoțită de o
pierdere excesivă a osului alveolar, chiar daca, corpul de punte are lungime normală nu ar atinge
creasta deloc.
 O soluție este de a modela corpul de punte pentru a simula o coroană normală și rădăcină, cu accent
pe joncțiunea cement smalț. Rădăcina poate fi colorat pentru a simula dentină expusa (Fig. 20-38). O
altă abordare este de a utiliza porțelan roz pentru a simula țesuturile gingivale (Fig. 20-39). Cu toate
acestea, corpul de punte trebuie sa fie in contact cu țesut și necesită controlul plăcii scrupuloasă
pentru succesul pe termen lung. Augmentarea crestei a avut succes în corectarea zonelor de resorbție
limitate. Atunci când pierderea de masa osoasa este severa, rezultatul estetic obținut cu o proteza
dentara partiala este de multe ori mai bună decât cea obținută cu un FDP.

Lățimea mezio-distala

Frecvent, spațiul disponibil pentru un corp de punte este mai mare sau mai mic decât lățimea dintelui
contralateral. Aceasta este, de obicei, din cauza mișcării dintelui necontrolate, care a avut loc atunci
când un dinte a fost eliminat și nu înlocuit.

Dacă este posibil, o astfel de discrepanță ar trebui să fie corectată prin tratament ortodontic. Dacă acest
lucru nu este posibil, un aspect acceptabil poate fi obținut prin încorporarea principiilor de percepție
vizuală în design corp de punte . În același mod în care creierul poate interpreta gresit forme sau linii.
(Fig. 20-40)Corpul de punte de dimensiuni anormale pot fi proiectat pentru a da iluzia de a avea o
dimensiune mai natural. Lățimea unui dinte anterior este de obicei datat de pozițiile relative ale liniilor
si unghiurilor mezio-facială. Caracteristicile dintelui contralateral (Fig. 20-41) Trebuie să se suprapună
cât mai precis posibil cu forma corpului de punte și discrepanță de spatiu poate fi compensată prin
modificarea de forma zonelor proximale. Conectorii si corpul de punte pot fi proportionali pentru a
minimiza diferența. (Aceasta este o altă situație în care un ceara de diagnostic ajuta la rezolvarea unei
probleme de restaurare provocatoare.)

Discrepanță de spatiu din zona posterioara nu prezintă o problemă (Fig. 20-42) deoarece jumatatile
lor distale nu sunt în mod normal vizibile din față. O discrepanță aici poate fi administrata prin
duplicarea jumătatii meziale vizibilă a dinților și reglarea dimensiunii jumătății distale.

FABRICAREA CORPULUI DE PUNTE

Materiale disponibile

De-a lungul timpului, mai multe tehnici pentru fabricarea corpurilor de punte au evoluat. Utilizare a
tehnicii metalo ceramice a crescut pe parcursul anilor 1970, componentele prefabricate si-au pierdut
popularitatea și au dispărut. Deși tehnicile metalo-ceramice realizate la comandă au fost un inlocuitor
acceptabil, niciodată nu au câștigat acceptare pe scară largă.Tabelul 20-3 Rezumatul diferitelor tehnici
(Fig. 20-43).

Cele mai multe corpuri de punte sunt făcute acum cu tehnica metalo-ceramic, care oferă cea mai
bună soluție dpdv biologic, mecanic și estetic pentru provocările întâlnite în proiectarea corpului de
punte. Fabricarea lor, cu toate acestea, diferă puțin de fabricarea coroanelor individuale.

Corpul de punte Metalo-ceramice

Un corp de punte metalo-ceramic bine conceput permite îndepărtarea ușoară plăcii are o bună
rezistență, la uzură, și este estetic (a se vedeaFig. 20-43, D). Fabricarea sa este relativ simpla, în cazul
în care cel puțin un conector este, de asemenea metalo-ceramic. Cadrul metalic pentru corpul de punte
și unul sau ambii conectori este/sunt apoi turnat într-o singură bucată. Acest lucru facilitează
manipularea corpului de punte în timpul fazele clinice din laborator. În următoarea discuție, se
 presupune că, fie unul sau ambii conectori sunt metalo-ceramici Atunci când nu este cazul, o abordare
alternativa este necesară.

Ceruirea anatomica a contului

Pentru rezistenta si estetica, grosimea de porțelan trebuie să fie controlată cu precizie în restaurarea
finisată. Pentru a asigura acest lucru, un modelaj de ceară se face la conturul anatomic final. Acest
lucru permite, de asemenea, medicului stomatolog evaluarea un design adecvat intre relația dintre
conectori și configurația propusă a placajului ceramic (veziCapitolul 27).

Armamentarium.Este nevoie de următoarele echipamente (Fig. 20-44):

• bec Bunsen
• ceară
• instrumente modelare ceara
• rulouri de bumbac
• perii cu două capete
Pas cu pas Procedura
1. Ceruirea internă, proximal și suprafețele axiale ale conectorilor așa cum este descris în Capitolul
18.

2. Se ramoleste ceara pentru inlay,se modeleaza la forma dorită corp de punte aproximativă și se
adapteaza la creasta. Acesta este punctul de plecare pentru modificarea ulterioară. O metodă
alternativă (și, probabil, de preferat) este de amprenta ceara de diagnostic sau de restaurare
intermediară. ceară topită poate fi apoi turnat in aceasta pentru a forma forma corp de punte
inițial. forme prefabricate de corp de punte sunt de asemenea disponibile (Fig. 20-45).

3. În cazul în care un dinte posterior este înlocuit, lăsați suprafață plană ocluzala, deoarece ocluzia
este cel mai bine testata cu tehnica de ceară descrisă în plus Capitolul 18.

4.Se unesc reteinerii cu corpul de unte pentru o stabilitate suplimentară, conectați la aspectul cervical.

FIGURA 20-25  ■ Pacientul trebuie să fie instruit în modul de a curăța suprafața gingivală a unui
corp de punte cu ata dentara cu ata dentara.
FIGURA 20-26  ■ Microscopia electronica: ceramic glazurata (A), aur lustruit (B) și rășină acrilică
lustruita (C). (Microscopie de Dr. JL Sandrik.)

FIGURA 20-27 Patru modele de corpuri de punte in ordine descrecatoare a rezistentei in accord cu
diametrul si structura metalului
FIGURA 20-28  ■ Eșecul pe o durată lungă,
supus unui stres ridicat. FIGURA 20-30  ■ Eșecul ceramicii
nesustinute gingival.

FIGURA 20-31  wax-up conturului anatomic și

cutback (A) sunt metodele cele mai fiabile pentru fabricarea unei
substructuri metalice satisfăcătoare (B).

FIGURA 20-32  ■ Porțelan ciobit cauza: de contactul ocluzal pe joncțiunea metalo-

ceramica
FIGURA 20-33  ■ Uzura

acrilatului

FIGURA 20-34  ■ Înălțimea incisogingival corectă este critică în design pontic estetic. A, eșecul
Estetică a unei proteze dentare fixe parțiale cu patru unități (FDP) înlocuirea incisivilor centrali și
laterali. Corpul de punte a fost modelat pentru a urma conturul dinților lipsă, dar din cauza pierderii
osoase, ele arata prea mari. B, FDP înlocuire. Arenție că jumătatea gingivală a fiecărui corp de punte a
fost redus. Aspectul estetic este mult îmbunătățit. C, Acest eșec estetic este rezultatul unei reduceri
excesive. Corpului de punte al incisivului central arata prea scurt
CORECT INCORECT

FIGURA 20-36  ■ Un corp de punte ar trebui să fie interpretat ca si cum „creștere“ din țesutul
gingival. Al doilea copr de punte premolar (A) este de succes deoarece este bine adaptat la creastă; cu
toate acestea, este evident că primul premolar este corp de punte din cauza adaptării sale săraci la
creasta, care creează o umbră. B, umbre în jurul suprafeței gingivale strica iluzia estetică.
 FIGURA 20-38  ■ Este dificil, fără a augmentare chirurgicale pentru a fabrica o
proteză fixă estetica pentru un pacient cu pierderea osoasă extinsă lar. A la D, O abordare este de a
contura coroanele în mod normal și pentru a forma și extensia apicala pentru a simula suprafața de
rădăcină expusă.
FIGURA 20-39  ■ Punte fixă pentru înlocuirea incisivilor centrali și laterali stâng maxilari.
Pacientul a pierdut suportul osos A și B, Aspectul protezei a fost îmbunătățită prin utilizarea de
porțelan roz între țesut pentru a simula corpului de punte gingival. Pacientul a fost în măsură să
mențină sănătatea excelent țesut prin utilizarea de zi cu zi a Oral-B Super Floss.
571-580 - Lupusor Victoria

FIGURA 20-43 ■ A, proteză

dentară fixă parțială cu opt
elemente (FDP) cu porțiuni de
porțelan semifizionomic. B și
C, o FDP posterioară cu trei
unități care a fost fabricate prin
lipirea post-ceramică a unui
metal-ceramic placat cu aur
convențional. D, FDP metal-
ceramică cu o cruce modificată
pontic (canin) care pare să iasă
din gingie.

FIGURE 20-44 ■ Instrumentarul pentru ceara FIGURE 20-45 ■ Punti prefabricate

din ceara

5. Dispozitivele de prindere
complete și conturul proximal și
suprafețele de țesut ale puntii
pentru un contact ideal cu
țesuturile. Puntea este acum
pregătita pentru evaluare înainte
de separare.
Evaluare. Forma modelului de
ceara este evaluata si orice
deficienta corectata. O atentie
deosebita trebuie acordata
conectoriilor si trebuie corectata
forma si marimea. Conectorii asigura
atasamentul ferm al puntii si de aceea nu
trebuiesc separati in timpul taierii ulterioare.
Instrumentarul pentru taiere:
A. Freza Bunsen
B. Instrumentar ceara
C. Freze de metal
D. Bisturiu
E. Lama de bisturiu
F. Sonda
Procedura pas cu pas:
 1. Se foloseste o sonda ascutita pentru a marca zonca ca va fi placata cu portelan. Jonctiunea
metalo-ceramica trebuie plasata suficient de lingual ca sa asigure o buna estetica.
2. Se fac taieturi sau santuri adanci in macheta de ceara.
3. Finalizarea tăierii în măsura în care accesul permite, cu unitatile conectate si pe distributia
definitiva.
4. Se sectioneaza conectorul de ceara cu o lama subtire de bisturiu(firul de cusut este o
alternativa)si se inlatura izolatia.
5. Se termina de taiat retanair-ul. Asiguraţi-vă că există o joncţiune distinctă de porţelan-metal de
90 de grade.
6. Rencadrati si finisati marginile. Puntea este mentinuta pe pozitie de catre celalalt retainer pe
parcursul acestei proceduri.
7. Ajustati taietura puntii în cazul în care accesul este îmbunătăţit prin îndepărtarea primului
retainer.
8. Resetati primul retainer, reatasatil puntii, sectionati celalalt conector si repetati procedura.
9. Dozati unitatile si faceti orice remodelare finala ce este necesara.
Când se va alipi un conector al unei FDP cu trei unități iar celălalt ar fi lipit, conectorul turnat ar trebui
să fie secționat mai întâi atunci când este urmată procedura de mai sus. Suprafața gingivală a puntii ar
trebui tăiată in vecinatatea metalul mai degrabă decât în ceară datorită contactului cu țesuturile ajută
la stabilitatea puntii. Accesul este dificil și este mai ușor pentru a rupe conectorul fragil de ceară.
Pregatirea metalului si instrumentar:
• Disc de separare
• Pietre de finisat ceramice
• Discuri de tip sandpaper (numai suprafețe neceramice)
• Roată din cauciuc (numai suprafețe neceramice)
• Freza sferica rotundă (Nr. 6 sau 8)
• Sablator (cu aluminiu de 25 μm oxid)

Procedura pas cu pas

1. recuperarea pieselor turnate din aparat şi se prepară suprafeţele care trebuie să fie faţetate aşa este
Capitolul 19 (Fig. 20-49).
2. finisati suprafaţa gingivală a puntii , nu suprareduce această zonă.
Evaluarea. Mai puțin de 1 mm de portelan grosimea este necesară pe suprafața gingivala deoarece
odată ce acesta este lipit, restaurarea este văzuta din zona frontala, ci mai degraba din partea gingivala.
Portelanul gingival in exces este o problemă comună în cadrul designer-ului puntii și poate duce la
fractura și aspect necorespunzător (consultațiFig. 20-30).
Pentru a facilita controlul puntii jonctiunea
metalo-ceramica ar trebui amplasata lingual.
Contactul cu tesutul trebuie sa fie pe portelan ci
nu pe metal care retine placa mult mai mult.
FIGURE 20-46 ■ Lipirea puntii prin retaineri

FIGURE 20-47 ■ Conturul anatomic in macheta de

ceara
FIGURE 20-48 ■ Procedura de reducere a protezei dentare cu trei unităţi, anterioară, parţial fixă. A,
delimitând intersecţia dintre porţelan şi metal. B, modele de ceară tăiate pentru aplicarea porţelan. C, un
ferăstrău cu panglică este utilizat pentru a sectiona conectorul.

FIGURE 20-49 ■ Scheletul metalic gata pentru sablarea cu particule abrazive si oxidare.

FIGURE 20-50 ■ Instrumentar pentru aplicarea portelanului

Aplicarea portelanului
Multe dintre etapele de aplicare a porțelanului sunt identice cu cele din fabricarea coroanei individuale (vezi
capitolul 24). Există câteva trăsături specifice construcției puntii, totuși, acestea sunt subliniate.
Instrumentar. Urmatorul echipament este necesar:
• Servetel de hartie
• Placă de sticlă
• Țesături sau piele de tifon
• Apa distilata
• Spatulă din sticlă
• Instrumentul zimțat
• Pensetă de porțelan sau hemostat
• Periile ceramistului (nr. 2, 4 sau 6)
• Perie de bătut
• Lamă de ras
• Rășină cianoacrilată
• Creion colorat
• Banda articulată
• Pietre legate ceramice
• Pietre de diamant
• Disc de diamant
Procedura pas cu pas
1. pregătiţi metalul şi aplicaţi opac conform descrierii din capitolul 24 (Fig. 20-51).
2. Aplicaţi porţelanul cervical pe suprafaţa gingivală a puntii si asezatui lucrarea pe locul definitiv
Exprimate. O bucată mică de hârtie de ţesut adaptată la crestere reziduala a lucrarii prin umezire cu o perie
previne lipirea pulberii de porţelan la piatra. (Răşină cianoacrilat sau separare specială poate fi folosita în
același scop.)
3. Construiți porțelanul (așa cum este descris în capitolul 24) cu distribuția adecvată a nuanțelor cervicale,
medii și incisive. Hârtia absorbantă acționează ca o matrice pentru suprafața gingivală a puntii.
4. Când porțelanul a fost condensat, secționati unitățile cu o lamă de bisturiu subțire. Aceasta împiedică
porțelanul să se îndepărteze de margine ca urmare a contracției arderii. Este necesară o a doua aplicare a
porțelanului pentru a corecta orice deficiențe cauzate de contracția arderii. Astfel de adaosuri sunt de obicei
necesare proximal și gingival pe punte.
5. Aplicați un lichid de separare a porțelanului (de exemplu, VITA Modisol, Vident) pe creasta de piatră,
astfel încât porțelanul gingival suplimentar să poată fi ridicat direct din cuva ca și în fabricarea unei margini
de porțelan labial (vezi capitolul 24).
6. Marcați contactul cu țesutul dorit și conturul suprafeței gingivale pentru a crea o suprafață convexă cât mai
mult posibil. Puntea este acum pregătita pentru evaluarea clinică și procedurile de lipire, individualizare,
gazurare, finisare și lustruire (a se vedea capitolele 27-29).
Evaluare.
Porțelanul de pe suprafața puntii trebuie să fie cât se poate de neted (fig.20-52). Grosimile neuniforme și
defectele împiedică controlul plăcii și promovează formarea tartrului. Cadrul metalic trebuie să fie foarte
lustruit, cu o atenție specială acordată ambrasurilor gingivale (unde accesul pentru îndepărtarea plăcilor este
mult mai dificil).
Puntea integral metalica
Puntea fabricate din metal (Fig. 20-53) necesită mai puţini paşi de laborator şi, prin urmare, sunt folosite
uneori pentru FDPs posterior. Cu toate acestea, ai are unele dezavantaje (de exemplu, aspectul ). În plus,
investiţia şi turnarea trebuie să se facă cu atenţie, deoarece masa de metal în punte este predispusa la
porozitate . O punte poroasa păstrează placa şi petele şi corodează rapid.

B,C
 D
FIGURE 20-51 ■Aplicarea porțelanului. A, scheletul metalic pregătită pentru aplicarea opacului. B,
aplicația opacului. C, aplicarea porțelanului mediu. D, portelanul după prima ardere.

FIGURE 20-52 ■ puntea metalo-ceramica care inlocuieste un incisiv lateral

A B
FIGURE 20-53 ■ restaurare integral metalica fixa
Sumar
Designurilel care permite controlul usor al plăcii sunt deosebit de importante pentru succesul pe termen lung
al unei punti. Minimizarea contactului cu țesut prin maximizarea convexității. De asemenea, este necesară o
atenție specială pentru a crea un design care să combine întreținerea ușoară cu un aspect natural și rezistență
mecanică adecvată. Când a fost ales designul corespunzător, acesta trebuie transmis cu precizie tehnicianului
dentar.
Există diferențe subtile între fabricarea puntii metalo-ceramice și fabricarea altor tipuri de punti. În cele mai
multe cazuri, tehnica metalo-ceramică este folosită pentru că este simplă și practică. Cu toate acestea, este
nevoie de o execuție atentă pentru o rezistență maximă, un aspect estetic și un control eficient al plăcii.
Procedurile alternative sunt uneori utile, în special atunci când aliajele de aur sunt folosite pentru retaineri.
Puntile placate cu rasini trebuie să fie limitate la utilizarea ca restaurări intermediare pe termen lung, iar
puntile integral metalice pot fi alegerea restaurarii în situații care nu necesita o estetica crescuta, în special
cele în care forțele sunt ridicate.