Sunteți pe pagina 1din 15

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIALE


DEPARTAMENTUL DE ȘTIINȚE POLITICE, SPECIALIZAREA
MASTER: SECURITATE NAȚIONALĂ ȘI EURO-ATLANTICĂ

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR


OMULUI (CEDO) ȘI ROMÂNIA

PROFESOR:
CONF.UNIV. DR. COSMIN GHERGHE

STUDENT:
ANDREEA DASCĂLU

2018
CUPRINS

INTRODUCERE...........................................................................................................................3
1. Curtea Europeană a Drepturior Omului.............................................................................4
1.1. Rolul Curții Europene a Drepturilor Omului..............................................................4
1.2. Structura Curții Europene a Drepturilor Omului.......................................................5
1.3. Ce este Convenția Europeană a Drepturilor Omului?................................................6
2. CONDAMĂRI ALE STATULUI ROMÂN LA CEDO......................................................8
2.1. Cazul Valentin Câmpeanu.............................................................................................8
2.2. Problema incerceptării convorbirilor telefonice dintre avocat și client...................10
2.3. Partidul comuniștilor (nepeceriști) și Ungureanu vs. România...............................12
CONCLUZIE...............................................................................................................................14
BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................15
INTRODUCERE

De-a lungul anilor, respectarea drepturilor și libertăților cetățeniilor fiecărui stat în parte a
devenit un scop important pentru Uniunea Europeană. Există deseori cazuri în care drepturile
omului sunt încălcate de autoritățile statelor, iar CEDO este singura instituție competentă care
poate sancționa statul în cazul nerespectării acelor drepturi. Au fost nenumărate situații în care și
statul Român a fost acuzat pentru că a încălcat principiile fundamentale ale dreptului la libertate.
CEDO acționează în funcție de problema juridică care există, având mai multe motive
pentru a acționa. Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
reprezintă legătura naturală între libertăţile fundamentale ale individului şi exigenţele unei
societăţi democratice, practica jurisdicţională a Curţii de la Strasbourg subliniază de fapt locul
eminent pe care dreptul la un proces echitabil îl ocupă într-o societate democratică. Spre
exemplu, în sistemul român de drept, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale are o aplicabilitate directă, ca şi în ordinea internă a numeroase alte
state europene. Prin faptul că există prevederi constituționale, se asigură așadar garanții efective
și concrete pentru aplicarea normelor Convenției în dreptul intern, atât în cazul forului abilitat să
adopte legiile naționale, cât şi de către instanţele judecătoreşti chemate să le interpreteze şi să le
aplice.
Potrivit specialiștilor în materie de drept, situaţia drepturilor omului în România a înregistrat
în ultimii ani o evoluţie demnă de remarcat atât în ceea ce priveşte elaborarea şi adoptarea  unor
noi proiecte de acte normative, cât şi în ceea ce priveşte transpunerea practică a dispoziţiilor
legale în vigoare. Gravitatea violărilor drepturilor omului obligă însă la o cunoaştere extinsă la
nivelul întregii populaţii, profundă, a normelor imperative în domeniu, astfel încât forţa
coercitivă a statului, sesizat cu situaţii de natura celor menţionate, să poată fi exercitată prin
organele sale cu atribuţii specifice. Așadar, populaţia trebuie să se simtă apărată de instituţiile
statului, obligate să intervină în situaţii de încălcare a drepturilor sale. Pentru ca ideea enunţată să
capete concreteţe, cetăţenii trebuie să cunoască mijloacele pe care le au la dispoziţie pentru
înlăturarea cauzelor şi efectelor nerespectării dispoziţiilor legale.
În paginile ce urmează, vom prezenta care este rolul Curții Europene a Drepturilor Omului,
cum este aceasta alcătuită, când și cum se poate apela la această instituție și nu în ultimul rând
vom lua trei dosare prin care vom încerca să arătam sancționarea aplicării incorecte a legii din
România și condamnarea lor la CEDO.

1. Curtea Europeană a Drepturior Omului

1.1. Rolul Curții Europene a Drepturilor Omului

Pentru a putea înțelege mecanismele de funcționare a CEDO și importanța pe care


această instituție o are asupra drepturilor și libertăților cetățenești, trebuie să definim și să
explicăm instituția ca entitate fizică. Adesea numită informal „Curtea de la Strasbourg”, aceasta
a fost creată pentru sistematizarea procedurii plângerilor în materia drepturilor omului provenite
din statele membre ale Consiliului Europei. Principalul scop al acestei Curtți este să vegheze
respectarea prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Protocoalelor
suplimentare de către statele semnatare.

Sistemul de proiecție creat în cadrul Uniunii Europene, cel al drepturilor și libertaților


fundamentale se întemeiază pe un principiu solid cel al subsidiarității care face referire la
„exercitatea competentelor de către autoritatea administrației publice locale situata la nivelul
administrativ de către cel mai apropiat de cetățean și care dispune de capacitate administrativa
necesara. (Legea nr. 195/2006 – legea cadru a descentralizării, articolul 3, litera a)”.1

Fig. 1.1. Curtea Europeană a Drepturilor Omului- clădire

Sursă: http://www.striblea.ro/wp-content/uploads/2017/01/Court-599243-380x225.jpg

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Principiu#Principiul_subsidiarit%C4%83%C8%9Bii
În primul rând ține de competența statelor părți la Convenție să garanteze aplicarea
acesteia, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea) nu trebuie să intervină decât atunci
când statele nu și-au respectat obligațiile. Controlul exercitat la Strasbourg este activat, în
principal, prin intermediul cererilor individuale, cu care Curtea poate fi sesizată de către orice
persoană, fizică sau juridică, aflată sub jurisdicția statelor părți la convenție.2

Stabilirea limitelor, a graniței între ce se poate spune și ce nu, între etică de conduită
mortală și încălcarea acestor drepturi sunt reglementate de CEDO prin niște reguli clare.
Întrebarea care se pune cel mai des de către cetățenii țărilor partenere este „Cine poate apela la
CEDO”?, fiind însă o instituție de care mulți ajung să audă doar atunci când sistemul jurudicar al
țării participante nu acționează conform legii, urmând să se acționeze direct la CEDO.

Categoria potențialilor reclamanți este imensă: pe lângă cele opt sute de milioane de
locuitori ai Europei Mari și cetățenii din țări terțe care își au reședința sau tranzitează pe teritoriul
acesteia, trebuie să avem în vedere milioane de asociații, de fundații, de partide politice, de
întreprinderi etc. De asemenea persoanele care, în urma unor acte extrateritoriale ale statelor
părți la Convenție, săvârșite în afara teritoriilor lor respective, intră sub jurisdicția lor și deci pot
să apeleze la Curtea de la Strasbourg. La data de la 31 august 2010 erau încă nerezolvate peste
130.000 dintre cererile depuse. Majoritatea acestor cereri (peste 95%) sunt respinse, fără să fie
examinate pe fond, pentru că nu au îndeplinit unul din criteriile de admisibilitate prevăzute de
convenție.

1.2. Structura Curții Europene a Drepturilor Omului

Ea este alcătuită dintr-un număr de judecători egal cu cel al statelor membre ale
Consiliului Europei care au ratificat Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a
Libertăţilor Fundamentale. În prezent ei sunt patruzeci şi şapte la număr. Judecătorii îşi exercită
mandatul la Curte cu titlu individual şi nu-şi reprezintă Statul. La examinarea cererilor, Curtea
est asistată de o grefă alcătuită în esenţă din jurişti provenind din toate satele membre. Aceştia,
sunt independenţi de ţările lor de origine și nu reprezintă nici reclamanţii, nici statele.

Curtea aplică Convenţia europeană a Drepturilor Omului, Misiunea sa constâng în


verificarea respectării de către state a drepturilor şi garanţiilor prevăzute în Convenţie. În acest
2
https://ro.wikipedia.org/wiki/Curtea_European%C4%83_a_Drepturilor_Omului
scop, ea examinează plângerile, introduse de către persoane individuale sau, mai rar, de către
state. Dacă Curtea constată, că un stat membru a încălcat unul sau mai multe dintre aceste
drepturi şi garanţii, ea va adopta o hotărâre. Această hotărâre este obligatorie şi trebuie să fie
executată de ţara vizată.3

1.3. Ce este Convenția Europeană a Drepturilor Omului?

Convenţia europeană a Drepturilor Omului este un tratat internaţional, deschis spre


semnare de însăşi statele membre ale Consiliului Europei. Convenţia, care instituie Curtea şi
organizează  funcţionarea sa, conţine o listă de drepturi şi garanţii pe care statele s-au angajat să
le respecte. Principalele drepturi care sunt protajate prin această convenție sunt următoarele:

De tip inalienabile avem:

- dreptul la viață și dreptul de a nu fi torturat protejate de articolul 3;

- dreptul de a nu fi ținut în sclavie și dreptul de a nu fi obligat la muncă forțată protejate


de articolul 4;

- dreptul la neretroactivitatea legii penale protejat de articolul 4 din Protocolul nr. 7.


De tip condiționale cuprinse în convenție, avem: dreptul la libertate individuală,
- dreptul la un proces echitabil;
- dreptul la respectarea vieții private și familiale, a domiciliului și a corespondenăei;
- libertatea de gândire și conștiință;
- dreptul la liberă exprimare;
- dreptul la liberă asociere;
- dreptul de proprietate;
- dreptul la instruire;
- dreptul la alegeri libere;
- libertatea de circulație și interdicția expulzării naționalilor;
- dreptul la dublu grad de jurisdicție în materie penală;
- dreptul la indemnizare în caz de eroare judiciară;

3
http://cpescmdlib.blogspot.ro/2011/10/curtea-europeana-drepturilor-omului.html
- dreptul de a nu fi judecat de două ori pentru săvârșirea aceleiași fapte penale.4

Fig. 1.2. Convenția Europeană a Drepturilor Omului

Sursă: http://www.infoeuropa.md

Prin această Convenție se stabilește pentru țările membre, un control supranațional a


drepturilor omului, având o procedură complexă care se organizează în jurul a doua instanțe:
Comisia Europeană a Drepturilor Omului și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). În
primul caz, Comisia este formată din același număr de juriști cu cel a statelor care au ratificat
Convenția și din persoanele independente, aceasta putând fi sesizată fie prin unul din statele
membre care denunță nerespectarea deciziilor conenției, fie printr-o reclamație individuală
(statul apărător fiind nevoit să recunoască acest drept). În cel de-al doilea caz, Curtea este
formată din avocați, având același număr cu cel a statelor membre, putând fii sesizată în termen
de trei luni de la transmiterea raportului de Comisie, de către orice stat implicat sau chiar de
indivizii reclamați. În cazul în care Curtea nu este sesizată, Comitetul de Miniștri îi revine
dreptul de a decide asupra violării invocate. Această declarație urmărește să asigure
recunoașterea și aplicarea universală și efectivă a drepturilor pe care le enunță, considerând că
scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune cât mai strânsă între membrii săi și că
unul dintre mijloacele pentru a atinge acest scop este apărarea și dezvoltatea drepturilor omului și
a libertăților fundamentale. 5

4
https://ro.wikipedia.org/wiki/Conven%C8%9Bia_European%C4%83_a_Drepturilor_Omului
5
https://jurisprudentacedo.com/Conventia-CEDO.html
2. CONDAMĂRI ALE STATULUI ROMÂN LA CEDO

Curtea Europeană a Drepturilor Omului vine în discuție atunci când autoritățiile statului au
încalcat drepturile fundamentale, având așada posibilitatea de a da statului în judecată pentru
nerespectarea acestor valori. Cetățenii au posibilitatea de a da statul în judecată la CEDO, însă
există o marjă de peste 90% în care cerile adresate Curții Europene nu sunt admise pentru că cei
care le trimit nu respectă regulile elementare ale instanței europene. Trebuie știut faptul că,
CEDO poate cerceta numai cereri referitoare la încălcarea unuia sau mai multor drepturi
enumerate în Convenție și Protociale, ci instutiția nu este o instanță de apel impotriva celor
naționale și nu poate anula sau modifica deciziile lor și nici nu poate interveni direct în favoarea
cetățenilor pe lângă autoritatea de care aceștia se plâng.

De asemenea, CEDO poate fi sesizată numai după ce au fost epuizare în prealabil căile de
recurs interne, acest lucru însemnând faptul că îaninte de a se face o cerere, trebuie ca cetățenii
să utilizeze, în România, toate posibilitățile juridice care ar fi putut fi utile în situația în care
aceștia fac plangerea (tribunale interne, instanța supremă competență). În plus, în exercitarea
acestor remedii, trebuie să fie respectate regulile de procedură naționale, mai ales termenele
prescrise de acestea.6 Printre cazurile în care România a fost condamnata la CEDO, am ales să
prezint cazul Valentin Câmpeanu, problema interceptărilor convorbirilor telefonice și despre
partidul comuniștilor (nepeceriști) și Ungureanu vs. România.

2.1. Cazul Valentin Câmpeanu

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a condamnat România în dosarul Valentin


Câmpeanu vs. România. În acest caz, Centrul pentru Resurse Juridice a dat în judecată statul
pentru că nu ar fi anchetat în mod riguros moartea lui Valentin, un tânăr de 19 ani cu dizabilităţi
intelectuale, infectat cu HIV, care a dedecdat în condiţii suspecte în 2004 într-un spital de
psihiatrie. CEDO a constat încălcarea a articolului 2, dreptul la viaţă şi articolul 13, dreptul la
remedii eficiente.

6
https://www.avocatnet.ro/articol_26488/Cum-poti-da-statul-in-judecata-la-CEDO-daca-ti-au-fost-incalcate-
drepturile.html
Potrivit Centrului de Resurse Juridice (CRJ) acesta este primul caz adus în fața CEDO în
ceea ce privește decesele pacienților și este, totodată, primul caz în care se ridică problema
accesului la justiție a persoanelor cu dizabilități mintale care sunt închise în instituții și cărora le
lipsește reprezentarea legală. În urma solicității către Curte, aceasta a constatat că autoritățile
române nu au efectuat o investigație adecvată în acest caz.

Reprzentantul CRJ din acea perioadă, Georgiana Pascu a declarat că procesul a durat o
perioadă de 10 ani din cauza faptului că, victima, Câmpenu, nu avea rude care să-l reprezinte,
procedurile spunând că până în acel moment nimeni nu putea să dea în judecată statul în numele
victimei. Așadar, cazul Valentin Câmpeanu a fost de mare actualitate, responsabili pentru
moartea sa fiind chiar sistemul medical care se ocupă de persoanele cu dizabilități.

Fig. 2.1. Valentin Câmpeanu

Sursă: http://www.crj.ro

Povestea tânărului a fost investigată chiar în 2004, când acesta a fost spitalizat și a
survenit decesul său. CRJ povestește despre Valentin Câmpeanu că acesta a fost un copil
abandonat la naştere, seropozitiv şi cu dizabilităţi intelectuale. Şi-a petrecut toată viaţa în
instituţiile de stat. La vârsta majoratului a trebuit să părăsească orfelinatul, dar nicio instituţie nu
şi-a asumat responsabilitatea îngrijirii sale. Pe scurt, povestea a început pe 13 februarie 2004,
când Valentin a fost lăsat în curtea Spitalului de Psihiatrie Poiana Mare. O săptămână mai târziu,
pe 20 februarie 2004, a fost găsit de experţii Centrului de Resurse Juridice (CRJ), fiind izolat,
închis singur într-un depozit întunecos, fără haine. Cântărea cel mult 45 de kilograme. Nu primea
tratament şi nu părea să i se dea de mâncare. Nimeni nu voia să-l atingă, pentru că avea SIDA. În
aceeaşi zi, la scurt timp după plecarea experţilor CRJ, pe 20 februarie 2004, Valentin a murit.
Abia împlinise 19 ani.

După acest evenient, s-a constatat că dosarul lui Valentin Câmpeanu a fost singurul, presa
relatând că la spitalul psihiatric Poiana Mare ar mai fi existat „câteva zeci de decese”, prin care
medicii au arătat faptul că nu respectă codul profesional al muncii lor, dând dovadă de lipsa de
umanitate. Într-un raport Amnesty International, citat de BBR, se precizează aptul că la Spitalul
psihiatric Poiana Mare au mai fost 18 pacienţi care au decedat în lunile ianuarie şi februarie
2004 ale aceluiași an în urma subnutriţiei şi hipotermiei. După scandalul 2004, conducerea
spitalului a fost acuzată de management defectuos.7

Așadar, Cazul CRJ în numele lui Valentin Câmpeanu vs. România este primul caz
acceptat de CEDO în care un ONG reclamă moartea unui tânăr cu dizabilități aflat în grija
statului.8

2.2. Problema incerceptării convorbirilor telefonice dintre avocat și client

Pentru a exeplifica problema interceptării convorbirilor telefonice și a arăta încălcările


dreptului persoanei la viața privată și principiul confidențialității, vom discuta despre cazul
Pruteanu vs. România.

În cazul Alexandru Pruteanu contra Romaniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a


stabilit că a existat o încălcare a dreptului la respectarea vieții private și de familie, garantat
de Art. 8 din Convenție. De asemenea, s-a constatat faptul că reclamantul , Alexandru Pruteanu,
a fost interceptat în baza unei autorizatii emise pe numele unei cliente pe care o reprezenta în
calitate de avocat și că acesta nu a putut contesta în instanță legalitatea și oportunitatea
convorbirilor telefonice astfel obținute. Totodată, judecătorii europeni au reținut că instantele
românești au încuviințat interceptarea convorbirilor telefonice ale clientei lui Alexandru Pruteanu

7
http://www.gandul.info/stiri/cedo-a-condamnat-romania-in-cazul-valentin-campeanu-un-tanar-de-19-ani-cu-
dizabilitati-decedat-in-conditii-suspecte-in-urma-cu-10-ani-12938946
8
https://www.luju.ro/international/cedo/cedo-a-facut-dreptate-romania-a-fost-condamnata-in-cazul-lui-valentin-
campeanu-orfanul-de-etnie-roma-bolnav-psihic-si-infectat-cu-hiv-decedat-sub-ochii-medicilor-de-la-spitalul-de-
psihiatrie-poiana-mare-in-2004-in-conditii-suspecte-actiunea-a-fost-deschis
făra ca aceasta să aibă calitate în dosarul în care parchetul a solicitat și a obținut mandatul de
ascultare.

Decizia Curții a fost că s-a creat o disproporționalitate în cee ace privește integritatea, în
raport cu scopul urmărit și, în consecință, că reclamantul nu a beneficiat de „controlul efectiv”
cerut de statul de drept, capabil să limiteze ingerința la ceea ce este necesar într-o societate
democratică.
În cererea către CEDO, reclamatul s-a plans ca i-au fost interceptate convorbirile
telefonice purtate cu C.I., cu care avea, în calitatea sa de avocat, o relțiie profesională. În această
privință, Curtea a observat că interceptarea convorbirilor telefonice dintre avocat și clientul său
afectează, fară indoială, confidențialitatea, principiu care stă la baza relației de încredere dintre
cele două persoane. S-a pus accentul pe faptul că, fără îndoială, reclamantul nu a făcut obiectul
principal al unei autorizații de interceptare pe considerentul calității sale de avocat sau al relației
sale cu C.I. Nu este însă mai puțin adevărat că, atunci când convorbirile unei persoane sunt
inregistrate și utilizate în cadrul unui proces penal, persoana în cauză trebuie să beneficieze de un
control efectiv, pentru a putea contesta transcrierile respectivelor convorbiri telefonice. În acest
sens, Curtea a observat faptul că autorizația pentru interceptarea și îngregistrarea convorbirilor
telefonice a fost emisă de o instanță.

Așadar, Curtea a constatat că, potrivit legislației interne în vigoare la data faptelor,
interceptările trebuiau certificate de instanță printr-o procedură în cadrul căreia persoana vizată
să fie prezentă. În acest context, instanța a fost chemată să verifice înregistrările și să dispună, fie
rețiinerea acestora la dosarul cauzei, fie distrugerea lor.9

În urma hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, avocatul din Bacău a primit
4.500 de euro de la statul român, avocatul incocând articoul 8 cu privire la dreptul la viață
privată și de familie din Convenția europeană a drepturilor omului. Inițal, Pruteanu a cerut
40.000 de euro cu titlu de prejudiciu material, pe care l-ar fi suferit pierzând posibilitatea a
reprezenta clienţi în afaceri judiciare, şi 10.000 de euro cu titlu de prejudiciu moral. El a mai
pretins şi 3.000 de euro pentru cheltuieli judiciare în ţară şi la CEDO, dar nu a depus documente
justificative decât pentru 50 de euro. CEDO a decis însă ca avocatul să fie despăgubit de statul

9
http://juri.ro/pruteanu-vs-romania-interceptarea-convorbirilor-telefonice-dintre-avocat-si-client-afecteaza-
principiul-confidentialitatii-incalcarea-art-8-din-conventie-dreptul-la-respectarea-vietii-private-si-de-familie
român cu 4.500 de euro, cu titlul de prejudiciu moral, şi să i se plătească şi cei 50 de euro pentru
cheltuielile judiciare.10

2.3. Partidul comuniștilor (nepeceriști) și Ungureanu vs. România

În 2011, avem un caz în care, un barbat din Curtea de Argeș, pe nume Gheorge
Ungureanu, a hotătât să înființeze „Partidul Comuniștilor” care nu au fost membri ai PCR, cu
sediul în apartamentul său, situat lângă Mânăstirea Curtea de Argeș. Deși se declara un
comunist adevărat, Gheorghe Ungureanu s-a fost membru al PCR, considerându-se chiar o
victimă a regimului respectiv, fiind condamnat în 1975 pentru criticile aduse partidului aflat la
putere, tranformându-se într-un deținut politic. După căderea comunismului, acesta a înființat
Partidul Comuniștilor Nepeceriști în martie 1996, însî Tribunalul i-a refuzat înregistrarea. Zece
ani mai târziu, CEDO i-a dat dreptate acuzând România de încălcarea dreptului la libera

asociere.11

Fig. 2.2. Gheorghe Ungureanu, fondatorul Partidului Comuniștilor Nepeceriști

Sursă: http://tb.ziareromania.ro

Rezumat hotărâre CEDO


Încălcarea art. 11 din Convenție, prin faptul că o măsură atât de radicală ca
respringerea cererii reclamațiilor de înregistrare a Partidului Comuniștilor Nepeceriști ca

10
http://www.mediafax.ro/social/un-avocat-din-bacau-despagubit-de-cedo-pentru-ca-i-au-fost-interceptate-
convorbiri-cu-un-client-13809352
11
http://www.ziare.com/politica/partid/un-argesean-a-infiintat-partidul-comunistilor-cu-sediul-langa-manastire-
1074171
pardid politic, luată înainte chiar ca aceasta să înceapă desfășurarea activităților, este
disproporțională cu scopul propus și, în consecință, nu este necesară într-o societate
democratică. Curtea a observat că nu poate fi invocat nici art. 17, statutul și programul
Partidului Comunist Nepeceriști, neconducând în niciun caz la concluzia că acesta se prevala de
Convenție pentru a desfășura o activitate sau a îndeplini un act vizând anularea drepturilor și
libertăților pe care acesta le cunoaște. 12

Curtea a fost de acord că statele pot interzice formațiuni politice incompatibile cu


principiile democrației, însă PNC nu a avut vreo activitate politică contrară acesteia, nici nu a a
avut în statut vreo referire aflată în contradicție cu acestea. În Art. 11 privind dreptul la asociere
se face referire la ingerința în dreptul de asociere pe care o reprezintă refuzul de înregistrare a
PNC care a fost prevăzută de lege și care viza protecția securității naționale și a drepturilor și
libertăților. Pentru a determina necesitatea într-o societate democratică a acestei mărurii, s-a
trecut în revistă statutul și programul politic al partidului, deoarece instanțele interne motivasera
decizia pe acestea. Astfel, instanțele au reproșat că PCN nu respectă suveranitatea României,
având obiective neconforme cu ordinea sa juridică și constituțională. Curtea a constatat, totuși că
programul și statutul insistă pe respectarea suvernaității naționale, a integrității teritoriale și ca a
respecat ordinea constituțională, nefiind nicăieri precizat faptul ca se instigă violența sau orice
formă de respringere a principiilor democratice ori la dictatura protelarismului. Programul și
statutul partidului se distinge de abuzurile fostului pardid comunism de dinainte de 198. Ori, într-
o democrație, o formațiune politică care respectă principiile democratice nu poate fi exclusă doar
pentru că pune în discuție ordinea constituțională a țării și că o supune dezbaterii publice.
Instanțele romane nu au arătat vreun moment care parte a statutului PCN contravine ordinii
juridice și constituționale române. Așadar, prin faptul ca acest pardid nu are un alt scop, decât
promovarea statului de drept, refuzul îngresitrării sale a fost vazută de CEDO ca o măsură
disproporționașă în raport cu scopul vizat, iar măsura nu este necesară într-o societate
democratică, fiind încălcat art. 11. 13

12
http://www.hotararicedo.ro/index.php/article_access/view_article/176
13
https://jurisprudentacedo.com/Refuz-inregistrare-partid-Partidul-Comunistilor-Nepeceristi-si-Ungureanu-versus-
Romania.html
CONCLUZIE

CEDO este prin urmare instituția care ajută statele membre să nu încalce drepturile
fundamentale de libertate ale oamnilor, noi oamenii fiind deseori în postura în care să judecăm
lucrurile din punctul nostru de vedere. Cum am putut observa și în cazurile precedente, prin
simplul fapt că un partid avea în componența sa și cuvântul „comunist”, i-am îngrădit dreptul de
a se înființa pentru că am judecat, am fost subiectivi. De cele mai multe ori integrarea deplinei
semnificații a conceptului drepturilor omului presupune o cunoaștere a ideilor umaniste care au
apărut înca din timpurile cele mai vechi. În măsura în care societatea a evoluat și în viața
popoarelor au apărut probleme noi, au suferit importante modificări și concepții cu privire la
drepturile omului.

În ultimii ani, situația drepturilor omului a căpătat amploare, statele demarând acțiuni de
a elabora și adopta proiecte de acte normative și să transpună în practică dispozițiile legale în
viguare. Toate aceste lucruri sunt necesare pentru ca populația să se simtă apărată de instituțiile
statului, iar CEDO vine în măsura în care ceățeanul nu a fost apărat obiectiv de către propriul lui
stat. În cadrul acestui proiect am putut observa faptul că această Curte poate fi sesizată doar după
ce au fost epuizate în prealabil căile de recurs interne ș într-un termen prescris de statul român.

Singura cale pentru a depunerea unei plangeri la CEDO este prin postă, pentru că aceasta
are nevoie de documentația completă în formă fizică. Cei care doresc să se adreseze trebuie să
știe că nu trebuie să plătească nimic pentru cererea la CEDO, fiind nevoie să suporte doar
propriile cheltuieli (onorariul avocatului, costurile legale de procurarea actelor, de corespondență
etc).

În concluzie, Curtea Europeana a Drepturilor Omului este o instituție importantă care


apără societățile democratice și le oferă o lecție ori de câte ori acestea sunt orbite de factorii
interni și nu mai văd dincolo de aparențe. În cazul în care o persoană a fost victima unei
încălcări, CEDO ajută persoana respectivă să fie echitabilă și să primescă o sumă de bani
dezpăgubire pentru imaginea falsă pe care statul i-a creat-o.
BIBLIOGRAFIE

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Principiu#Principiul_subsidiarit%C4%83%C8%9Bii
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Curtea_European%C4%83_a_Drepturilor_Omului
3. http://cpescmdlib.blogspot.ro/2011/10/curtea-europeana-drepturilor-omului.html
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Conven%C8%9Bia_European
%C4%83_a_Drepturilor_Omului
5. https://jurisprudentacedo.com/Conventia-CEDO.html
6. https://www.avocatnet.ro/articol_26488/Cum-poti-da-statul-in-judecata-la-CEDO-daca-
ti-au-fost-incalcate-drepturile.html
7. http://www.gandul.info/stiri/cedo-a-condamnat-romania-in-cazul-valentin-campeanu-un-
tanar-de-19-ani-cu-dizabilitati-decedat-in-conditii-suspecte-in-urma-cu-10-ani-12938946
8. https://www.luju.ro/international/cedo/cedo-a-facut-dreptate-romania-a-fost-condamnata-
in-cazul-lui-valentin-campeanu-orfanul-de-etnie-roma-bolnav-psihic-si-infectat-cu-hiv-
decedat-sub-ochii-medicilor-de-la-spitalul-de-psihiatrie-poiana-mare-in-2004-in-conditii-
suspecte-actiunea-a-fost-deschis
9. http://juri.ro/pruteanu-vs-romania-interceptarea-convorbirilor-telefonice-dintre-avocat-si-
client-afecteaza-principiul-confidentialitatii-incalcarea-art-8-din-conventie-dreptul-la-
respectarea-vietii-private-si-de-familie
10. http://www.mediafax.ro/social/un-avocat-din-bacau-despagubit-de-cedo-pentru-ca-i-au
fost-interceptate-convorbiri-cu-un-client-13809352
11. http://www.ziare.com/politica/partid/un-argesean-a-infiintat-partidul-comunistilor-cu-
sediul-langa-manastire-1074171
12. http://www.hotararicedo.ro/index.php/article_access/view_article/176
13. https://jurisprudentacedo.com/Refuz-inregistrare-partid-Partidul-Comunistilor-
Nepeceristi-si-Ungureanu-versus-Romania.html