Caracterul

-Fisa de lucru-
Caracterul reprezintă ansamblul însuşirilor psihice care privesc relatiile unei persoane cu
semenii săi şi valorile după care se conduce.

A. Cum se formează caracterul?

Spre deosebire de temperament, care este înnăscut, caracterul se formează de-a lungul vieții,
prin integrarea omului într-un sistem de relaţii sociale şi prin interiorizarea valorilor
promovate de familie, mediu şcolar, prieteni, mediul social, prin însuşirea unor modalităţi de
comportament.

Atunci când copilul este integrat în sistemul de relaţii sociale, el va găsi norme, valori şi modele
de comportament la care va căuta să se adapteze. El şi le va asuma selectiv, în funcţie de
recompensele şi sancţiunile grupului. De exemplu, dacă sunt aprobate de grup, el le va
respecta, dacă sunt dezaprobate de grup, le va evita, respinge.

Caracterul este o instanţă de control şi este răspunzător pentru conduita noastră (de
valorificare a temperamentului).

B. Atitudinile și rolul lor în formarea caracterului.

În componenţa caracterului intră un ansamblu de atitudini, proprii subiectului, exprimate de

acesta în mod constant în comportamentul său.

Atitudinea este o modalitate de raportate faţă de anumite aspecte ale realităţii ce implică
reacţii afective, cognitive şi comportamentale.

Atitudini care formează structura caracterului:

1. Atitudini faţă de societate şi faţă de ceilalţi oameni (sinceritatea, cinstea, altruismul,

spiritul de răspundere, dar şi minciuna, individualismul, egoismul, laşitatea, linguşeala).

2. Atitudini faţă de activitatea desfăşurată (disciplina, sârguinţa, conştiinciozitatea,

spiritul de iniţiativă, dar şi indisciplina, lenea, neglijenţa, rutina, dezorganizarea).

3. Atitudini faţă de propria persoană (modestia, încrederea în sine, sentimentul

demnităţii personale, spiritual autocritic, dar şi îngâmfarea, aroganţa, sentimentul
inferiorităţii).