Ideea romanitatii românilor este una fundament

ală pentru istoria noastră, fiindelementul care ne
definite identitatea lingvistică si culturală. La baza
acestei idei stau câteva elemente demonstrate de
studiile istorice: că românii au o descendentă romană, că
pe teritoriul fostei Dacii a existat o continuitate a daco-
romanilor si apoi a românilor, că indiferent unde au
locuit a existat o unitate de neam si limbă a românilor.
A vorbi despre romanitatea românilor înseamnă deci a
face referire la toate aceste
elemente.D e m o n s t r a r e a   r o m a n i t ă i i   r o m â n i l o r   p
leacă in primul rând de la limba pe care o
vorbesc si care este una romanică, asemenea celor
vorbite de francezi, portughezi, spanioli,
italieni.Argumentele in sprijinul acestei afirmat
i sunt că aproximativ 80% din fondul principal de
cuvinte sunt de origine latină, dar si că
structura gramatical a limbii române estete origine
latină. Exista totodată si un număr de cuvinte, in jur
de 170-200 din limba traca-dacică în vocabularul de
bază, ele făcând parte din substratul limbii române, dar
si un procent important de cuvinte slave, care însă
nu schimbă caracterul latin al limbii. De altfel la
baza
formării limbii române stau doua procese impor
tante, romanizarea dacilor si mai apoiasimilarea
migratorilor, dintre care slavii au fost cei mai
importanți. Totul a început prin romanizarea
provinciilor romane Dacia si Moesia, stăpânite de
romani o lungă perioadă de timp. Dacia a devenit
provincie romană în 106, când a început aici procesul de
romanizare in timp ce Moesia fusese organizata
anterior, iar Dobrogea se adaugă acestei provincii in 46
d. HR. Romanizarea
reprezintă un proces îndelungat si complex prin care
civilizația romană si limba latină se impun în provinciile
cucerite de către romani. Factorii prin care s-a realizat
au fost oficiali, adică armata si administrația si
neoficiali, printre care se numără veteranii,
 colonitii, urbanizarea, dreptul, religia. Intre 27
1-275 romanii retrag din Dacia armata si
 administrația, dar procesul de romanizare asupra
populației daco-romane rămasă pe loc lan ord de
Dunăre continuă până în 602, odată cu venirea masivă a
slavilor la sudul Dunării.
Prina s i m i l a r e a   m i g r a t o r i l o r   d e   c ă t r e   d a c o -
romani procesul de etnogeneză românească s
e desăvâreste, lucru petrecut până în secolul al VIII-
lea.
Românii au avut conțină romanității lor încă din
primele secole de după etnogeneză,
 dovada fiind faptul că îi spun la început romani,
apoi români. Si popoarele cu care vin în
 contact sesizeaza latinitatea limbii vorbite de r
omâni. Astfel, germanii le spun “vlahi”,“valahi”
termeni cu care erau desemnate de aceștia toate
popoarele romanice, iar Constantin Porfirogenetul le
spune chiar romani. Ideea romanității românilor
este menționată apoi in sec. XV de către
umaniștii italieni
 (Poggio Bracciolini, Flavio Biondo, Enea Silviu
Piccolomini, Antonio Bonfini) care încercau astfel să
arate moștenirea civilizației antice, dar i în sec.
XVI, odată cu răspândirea idelor 
 umaniste în spahiul românesc. Acestea
determină apăria tiparului i a scrisului în limba
 r o m â n ă ,   c e e a   c e a r a t ă   c o n ț i n ă   r o m a n i t ă ț i i
la români.