See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/330514558

Alegem conştient acţiunile şi comportamentele noastre ?

Preprint · January 2019

DOI: 10.13140/RG.2.2.11595.44322

CITATIONS READS
0 1,087

1 author:

Adrian Sorin Mihalache

Universitatea Alexandru Ioan Cuza
26 PUBLICATIONS   0 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Neuroscience of Spiritual Life View project

Philosophy of Cosmology and Christian Theology View project

All content following this page was uploaded by Adrian Sorin Mihalache on 21 January 2019.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 Alegem conştient acţiunile şi comportamentele noastre ?

diac. lector univ. dr. Adrian Sorin Mihalache

Centrul de Cercetare Interdisciplinară în religie, Filozofie și Știință,
Facultatea de Teologie Ortodoxă,
Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” Iași

Este uşor de intuit dificultatea cu care s-ar putea confrunta un specialist pus în
situaţia să comunice unui public neomogen o chestiune complexă sau vastă, dacă ar avea la
dispoziție 12-15 minute. De curând am urmărit o prezentare TEDx, aparţinând domnului
profesor Daniel David, despre liberul arbitru1. Obişnuit să ascult expuneri de felul acesta,
destinate publicului larg, mă aşteptam la o abordare care să evidenţieze deopotrivă elemente
cheie din structura de rezistenţă a actualei paradigme (care au acoperire experimentală) şi a
celor mai importante întrebări, care încă nu şi-au primit răspunurile. Şi, de asemenea mă
aşteptam, să aflu clarificări care să delimiteze aria datelor experimentale, ce anume se ştie
acum cu certitudine, de teritoriul mai puţin sigur al ipotezelor de lucru şi al posibilelor
interpretări. De ce aceste așteptări ? În ultimele decenii, fizica cunatică ne-a obişnuit, în
cercetările teoretice și experimentale făcute pe sisteme simple de entităţi cuantice, cu astfel
de precauţiuni. Explorarea fenomenelor microcosmosului a scos la iveală fenomene care au
forţat constatarea că abordarea ştiinţifică a realităţii este limitată, și că având o explicație
științifică pentru ele, nu putem spune că deținem și interpretarea lor adecvată, pentru
înțelegerea lor2. Această situaţie din câmpul ştiinţelor fizicii solicită abordări similare și în
cazul provocărilor mult mai complexe ale psihologiei. În siajul constatărilor fizicii cuantice,
privirea adecvată asupra temelor fundamentale din cercetările psihologiei, cum sunt natura
conştiinţei sau problema liberului arbitru, este așteptată să aibă intenții clarificatoare
temperate, cu acceptarea prealabilă a unor posibile limite de rezoluţie şi valabilitate.
În legătură cu acestea, formulez unele menţiuni care ar putea lărgi câmpul
discuţiilor privitoare la liberul arbitru.

În opinia mea, domnul profesor Daniel David nu prezintă o perspectivă ştiinţifică

asupra liberului arbitru, considerând aici abordarea științifică ca atare, într-un sens tare.
Sunte expluse, de fapt, câteva situaţii şi date vehiculate de cei care susţin că nu există

1 Prezentarea poate fi urmărită la https://www.youtube.com/watch?v=EFNpcIfvOnA.

2 Distincţia între explicaţie şi înţelegere e furnizată de reflecţia filosofică (Hermeneutica a propus aceste
distincţii, începând cu autori precum F. Schleiermacher W. Dilthey). De regulă, abordarea ştiinţifică, specific
ştiinţelor naturii, vizează formularea unei explicaţii. Studiul fizicii prezintă numeroase situaţii în care distincţii
de acest fel pot fi uşor de sesizat. Explicaţia corespunzătoare unui fenomen fizic, acolo unde ea există, şi a fost
dovedită experimental, este strâns legată de o descriere formală (ce utiliează simboluri, concepte, noţiuni din
fizică şi din matematică). Totuşi, acestea nu furnizează de la sine și neechivoc, interpretarea fenomenului,
nefiind deci posibilă nici înţelegerea lui. De fapt, înţelegerea adecvată nu poate evita o anumită interpretare a
datelor experimentale, ceea ce introduce, în mod inevitabil, un anumit factor subiectiv, care excede logica,
adesea impecabilă, cu care ne-au obişnuit raţionamentele ştiinţifice şi demonstraţiile matematice. Prezenţa
unui factor subiectiv în miezul demersului ştiinţific, deşi a primit primele formulări elaborate, şi multe
argumente în fenomenologie, în debutul secolului XX, primeşte un sprijin neaşteptat dinspre științele recente,
cum ar fi mecanica cuantică. În legătură cu aceasta din urmă, laureatul premiului Nobel Steven Weinberg
recunoaşte că "toată lumea este de acord asupra modului de aplicare a mecanicii cuantice, dar există un serios
dezacord asupra interpretării a ceea ce facem când o folosim" (Steven Weinberg, Visul unei teorii finale,
traducere din engleză Bogdan Amuzescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008, p. 73). Potrivit datelor actuale,
cu care operează fizica microcosmosului, observaţiile nu dezvăluie natura în sine, ci modul cum apare ea în
relaţie cu investigatorul. Decuplarea cunoaşterii de cel care caută cunoaşterea este imposibilă (cf. James T.
Cushing, Concepte filosofice în fizică. Relaţia istorică dintre filosofie şi teoriile ştiinţifice, Editura Tehnică,
Bucureşti, 2000, p. 386). „Se pare că a dori ceva în plus, scrie Cushing în alt loc, dincolo de simpla explicaţie
formală, face parte din natura umană...” (op. cit., p. 353).

1
alegeri şi decizii libere. (Dacă îmi este permis, aş formula aici o observaţie, care priveşte o
parte a publicului prezent la această expunere. M-a contrariat faptul că în deschidere,
imediat după dezvăluirea intenţiei vorbitorului, unele persoane participante aplaudă. Este
vorba despre momentul de început, când invitatul formulează afirmaţia că nu există liber
arbitru. De ce ? Dacă totuşi ar fi adevărat că nu avem liber arbitru ar însemnă că întreaga
viaţă şi mişcare fiecăruia dintre noi, ingineria, arta, iubirea şi celelalte activităţi sunt acţiuni
oarbe, executate de o fiinţă care trăieşte o imensă iluzie. Ce aspect, din constatarea aceasta
sumbră, ar merita să primească aplauze?)

1. În primul rând este important de spus faptul într-o abordarea ştiinţifică ce vizează
liberul arbitru, o temă de cercetare fundamentală, nu poate fi evitată tema conştiinţei.
Strâns legate între ele, tema conştiinţei şi cea a liberului arbitru, solicită mai degrabă o
explorare simultană. Şi, semnificativ pentru discuţia de faţă, la fel ca problema liberului
arbitru, tema conştiinţei a împărţit lumea ştiinţifică în mai multe tabere. Unii autori susţin
că ea nu există, că este o iluzie3. Alţii furnizează ipoteze şi explorează unele fenomene care
ar putea să o scoată la iveală. Una dintre ele aparţine lui Francis Crick şi Christof Koch care
sugerează că procesele de conştiinţă ar putea să corespundă, la nivel neural, unei oscilaţii
de aproximativ 40 Hz4. Prezenţa oscilaţiilor de 40 Hz în mai multe arii din cortex, în aria
vizuală, în talamus, nucleii talamici reticulaţi şi în neocortex este înţeleasă drept indiciu
care arată că informaţii disparate, existente în diverse regiuni ale creierului, ce corespund
perceperii diverselor fragmente de realitate şi acţiunilor persoanei, este integrat5. Pe de
altă parte, oscilaţiile acestea nu mai sunt prezente în stările de comă şi de anestezie6.
Conştiinţa, în cadrul acestei ipoteze, ar putea fi legată de starea de conştienţă, fiind în fapt
chiar conştientizarea diverselor date din mediul înconjurător şi a acţiunilor subiectului,
putinţa de a lega într-o imagine unitară fragmentele lumii şi diversele noastre acţiuni.
O altă ipoteză, legată de asemenea, de oscilaţiile de 40 Hz, este de dată mai recentă.
Este vorba despre Orchestrated Objective Reduction care aduce în cuprinsul aceleiaşi
explicaţii conştiinţa şi fizica cuantică. Roger Penrose, laureatul Medaliei Fields în
matematică, şi specialistul în anestezie Stuart Hameroff au adus în discuţie unele vibraţi
cuantice din interiorul unor structuri intracelulare numite microtubuli. Ei opinează că
aceste structuri foarte subţiri - cu grosimi de până la 25 nanometri (10-9 m) şi cu lungimi
de până la un metru - ar fi răspunzătoare pentru funcţionarea în rezonanţă a neuronilor.
Fiind situaţi în interiorul celulelor neuronale, microtubulii ar putea reprezenta chiar
suportul fizic al oscilaţiilor menţionate7.
În fine, alţi autori sunt mai puţin încrezători în posibilitatea de a clarifica, în plan
ştiinţific problema conştiinţei. În ciuda noilor condiţii de explorare ştiinţifică asigurate de
tehnologia de vârf a imagisticii medicale, chestiunea conştiinţei umane, cu toate celelalte

3 Iată două exemple, apariții recente: Daniel M. Wegner, Iluzia voinţei conştiente, traducere din limba
engleză de Anca Bărbulescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2012; Thomas Metzinger, Tunelul Eului: știința
minții și mitul sinelui, traducere din limba engleză Cristina Junga, Editura Humanitas, București 2015.
4 Cf. F. H. C. Crick şi C. Koch, Towards a neurobiological theory of consciousness, Seminars in the

Neuroscience, 2, pp. 263-275, apud David J. Chalmers, The Counscious Mind: in search of a fundamental theory,
Oxford University Press, New York, 1996, p. 115.
5 Cf. Danah Zohar, Ian Marshall, Inteligenţa spirituală, traducere de Miruna Popescu, Editura Vellant, 2009,

p. 100.
6 Ibidem, p. 101.
7 Cf. Stuart Hameroff, Roger Penrose, „Consciousness in the universe: A review of the „OrchOR theory“, în

rev. Physics of Life Reviews, vol. 11, nr. 1, martie 2014, pp. 39-78.

2
aspecte care ar putea intra în discuţie, este departe de a fi elucidată8. Antonio Damasio
identifică şi una dintre chestiunile care complică întreaga poveste: „Mi-e greu să văd în
rezultatele ştiinţifice, mai ales din domeniul neurobiologiei, altceva decât aproximaţii
provizorii care ne satisfac pe moment şi pe care le înlăturăm de îndată ce apar descrieri mai
bune… Complexitatea minţii umane este, poate, de aşa natură încât să nu aflăm niciodată
soluţia problemei din cauza limitărilor noastre inerente. Poate că nici nu ar trebui să
vorbim despre o problemă, ci despre un mister, făcând distincţie între întrebările pe care
ştiinţa le poate aborda şi cele care probabil să rămână pe veci fără răspuns“9.

2. Pe de altă parte, ținând seama de datele experimentale, la cele spuse de domnul

profesor Daniel David ar trebui adăugat faptul că un număr însemnat de specialiști prezintă
dovezi care par să susţină contrariul afirmaţiilor domniei sale. Este vorba despre rezultate
obţinute în aria ştiinţelor creierului care privesc mecanisme precum neuroplasticitatea şi
neurogeneza, descoperirile din epigenetică, situaţiile de placebo sau remisiile spontane. În
multe dintre situaţiile clinice şi experimentele desfăşurate în legătură cu aceste procese,
tăria convingeri personale în ameliorarea unei stări de fapt, s-a dovedit a fi decisivă. Sunt
date ce sprijinul ideea că intenţiile noastre pot determina comportamentele noastre,
antrenând chiar modificări ale structurilor cerebrale (girificare) și schimbări în procesele
neuronale.
Să exemplific. Printr-un aport caloric scăzut, de exemplu, prin mişcare sau exerciții
mentale, putem influenţa ritmul proceselor neurogenezei10. Prin schimbarea modului în
care gândim, putem determina modificări în reţelele neuronale (de exemplu tăierile
sinaptice, sau pruning). Simpla orientare a atenţiei într-un loc sau altul, şi chiar propriile
gânduri (având statut important, fiind denumite stimulii autogeneraţi), pot produce
modificări distincte în reţelele cerebrale şi, prin aceasta, efecte vizibile la nivelul reacţiilor
şi comportamentelor11. S-a dovedit, în chestiunea aceasta, că felul cum decidem să orientăm
atenţia, modelează percepţia, printr-o modificare selectivă produsă în profunzime, la
nivelul proceselor presinaptice12. Așadar, decizii simple, exprimate în situaţii mărunte din
viaţă, repetate suficient de des și îndeajuns de multă vreme, pot antrena schimbări
comportamentale în viața subiectului, cărora le corespund modificări de adâncime, în
straturile neurobiologiei celulare și moleculare din corp.
Un alt exemplu provine din aria epigeneticii. S-a evidenţiat că experiențele noastre,
reacțiile emoționale sau felul în care gândim, dacă sunt repetate îndeajuns, pot antrena
modificări ale expresiei genetice. Reglarea nivelului interleukinei-8 (citokina ce corespunde
nivelului inflamaţiei, răspunsului imunitar al organismului) poate fi modificată de practica
meditației. În urmă cu câţiva ani, s-a reușit evidențierea acestui fapt: nivelul interleukinei-8,

8 Cf. Ray Tallis, „Consciousness, not yet explained“, New Scientist, vol. 205, nr. 2742, 6 ianuarie 2010, pp.

28-29.
9 Antonio Damasio, Eroarea lui Descartes, traducere din engleză Irina Tănăsescu, Editura Humanitas,

Bucureşti, 2004, p. 15.

10 Cf. Chih-Wei Wu ş.a., "Exercise enhances the proliferation of neural stem cells and neurite growth and

survival of neuronal progenitor cells in dentate gyrus of middle-aged mice", Journal of Applied Physiology, vol.
105, nr. 5, 2008, pp. 1585-1594.
11 Cf. Alvaro Pascual-Leone, D. Nguyet ş.a., “Modulation of muscle responses evoked by transcranial

magnetic stimulation during the acquisition of new fine motor skills”, Journal of Neurophysiology, vol. 74, nr. 3,
septembrie 1995, pp. 1037-1045.
12 Cf. F. Briggs, G. R. Mangun, W. M. Usrey, “Attention enhances synaptic efficacy and the signal-to-noise

ratio in neural circuits”, Nature, 25 iulie 2013, nr. 499, vol. 7459, pp. 476-80, DOI: 10.1038/nature12276.

3
codificat de gene, a fost modificat în decurs de 8 ore, de către subiecţii care au practicat
meditatia!13
Încurajaţi de astfel de rezultate, unii cercetători formulează opinii contrare celor
susţinute de domnul profesor Daniel David, anume că prin alegeri conştiente putem
schimba felul în care este structurat creierul nostru, ritmul proceselor de regenerare a
țesutului neural, dar și expresia genelor – modificări de adâncime, care pot sprijini
comportamente noi. Activitatea minţii, susţine un cunoscut profesor american, expert în
neuroplasticitate, creează materie cerebrală14. Unele tipare de activitate mental, care pot fi
deprinse, cultivate în mod voit, pot influenţa benefic structurile şi activitatea cerebrale,
putând regla negativ sau pozitiv chiar expresia unor gene.

3. O scurtă incursiune în istorie scoate la iveală faptul că perspectiva aceasta despre

posibilitățile de schimbare a vieții s-a conturat cu multă dificultate, după un parcurs
întortocheat. Faptul că tot mai mulţi autori scriu astăzi despre putinţa persoanei de a
realiza schimbări ale obiceiurilor15 reprezintă o noutate de dată recentă. De-a lungul
timpului, în repetatele încercări ale ştiinţelor de a găsi o priză potrivită, pentru abordarea
științifică a vieţii persoanei, modele de lucru au fost mult mai simple și mai statice. Este
adevărat că fiecare dintre perspectivele acestea privitoare la om, care au marcat istoria
gândirii, fiecare din aceste paradigme călăuzitoare au asigurat condiţiile necesare pentru
realizarea unor descoperiri majore. Însă ele au consfinţit, totodată, şi unele idei tari, care au
frânat mult progresul în înțelegerea omului. O bună bucată din istoria lumii, de exemplu,
ştiinţa a apelat la modelul mecanicist pentru a oferi o explicaţie întregii lumii şi vieţi
omeneşti16. În vremea filosofului Edmund Husserl, chiar fenomenele conştiinţei omeneşti
erau explicate apelând la concepţii materialiste, fiziologiste sau psihologiste. Medicul Karl
Vogt (1817-1895) de exemplu, susţinea într-un tratat celebru din anul 1854, că ideile se află
în acelaşi raport faţă de creier ca fierea faţă de ficat sau urina faţă de rinichi17. Veche este şi
convingerea că talentul este înnăscut, decis definitiv de zestrea genetică. Chiar până în anii
‘80 ai secolului trecut, a rămas în vigoare ideea că zestrea genetică decide tot ceea ce
suntem şi ceea ce facem, tot ceea ce simţim şi gândim, şi că suntem constrânşi inevitabil de
o anatomie statică, în care flexibilitatea şi plasticitatea sunt mai degrabă excepţii
nesemnificative. Într-o etapă recentă a istoriei, prezentă în secolul trecut, ştiinţele medicale

13 Cf. Melissa A. Rosenkranz, Richard J. Davidson, “A comparison of mindfulness-based stress reduction and

an active control in modulation of neurogenic inflammation”, Brain, Behavior, and Immunity, vol. 27, pp. 174-
184, DOI: 10.1016/j.bbi.2012.10.013.
14 Expersia aparține lui Joe Dispenza, și face referire, între altele, la faptul că celulele nervoase activate

împreună se interconectează. Este vorba despre plasticitatea hebbiană, după autorul Hebb D. O., care a întrdus
această observație cu privire la procesele care însoțesc învățarea, în The organisation of behavior. A
neuropsychological theory (Wiley, 1949). Pentru aceasta, vezi de exemplu, Antrenează-ţi creierul. Strategii şi
tehnici de transformare mentală, traducere din limba engleză Mihaiela Vacariu, Editura Curtea Veche, 2012 (p.
69). Există o anumită ”materialitate a minții”, afirmă Joe Dispenza, în sensul că maniera de a gândi are
implicații în structurile cerebrale (p. 81). Chestiunea este realuată de mulți autori, între care Anat Baniel sau
Richard Davidson.
15 Pentru o excelentă prezentare a datelor ce vizează posibilitatea schimbării obişnuinţelor, care

menţionează multe rezultate ale cercetărilor de profil, vezi Charles Duhigg, Puterea obişnuinţei, traducere din
limba engleză Dan Crăciun, Editura Publica, Bucureşti, 2016.
16 Cf. Peter Daer, Inteligibilitatea naturii. Cum înţelege ştiinţa lumea, traducere din limba engleză Alexandru

Anghel, Editura Herald, Bucureşti, p. 28 sqq.

17 Cf. Poul Lubke, „Wilhelm Dilthey. Spirit şi Natură“, în Filosofia în Secolul XX, coord. Anton Hugli şi Poul

Lubke, vol. I, Fenomenologia, hermeneutica, filosofia existenţei, teoria critică, Editura All, Bucureşti, 2008, p. 54.

4
formulau, prin vocea autorizată a laureatului Nobel pentru medicină Santiago Cajal (1906),
fixitatea reţelelor cerebrale şi absenţa mecanismelor regeneratorii pentru ţesutul nervos.
"Totul pare să moară, însă nimic nu poate fi regenerat!", afirma cu tărie Cajal18.
Rând pe rând, aceste ziduri limitative ale înţelegerii privitoare la viața omului au căzut.
Astăzi ştim că organismul omenesc este mai mult decât o maşinărie mecanică, că există
mecanisme cerebrale cu rol regenerator. Ştim că la orice vârstă se nasc neuroni noi şi că
reţeaua neuronală dovedeşte reale posibilităţi de plasticitate, dar şi faptul că însăşi expresia
genelor se poate schimba. Majoritatea genelor, între 75 şi 80% sunt dezactivate şi activate
de semnale din mediul înconjurător, de activitatea noastră mentală, de convingerile,
emoţiile şi credinţele noastre19.
De pe urma acestor situaţii putem constata că cea mai potrivită situare în câmpul
cunoaşterii este postura deschisă, în stare să nu uite limitele de validitate ale paradigmei
aflate în uz, pentru a nu întârzia prea mult eventualele achiziţii ce ar putea să apară,
suportând contradicţia cu ceea ce este îndeobşte crezut.

4. Numeroase dovezi ce evidenţiază plasticitatea potenţialului uman și capacitatea de

dezvoltare a potențialului, pentru modelarea unui talent, găsim în ştiinta performanţei. Ea
este cunoscută publicului larg de la noi prin lucrări precum cea aparţinând lui Daniel
Coyle20, Malcom Gladwell21, Matthew Syed22 dar mai ales cea aparținând lui Andres
Ericsson.23 Dar și neuroştiinţele clinice evidenţiază acest fapt. Un exemplu excelent privind
neuroplasticitatea recuperatorie după un AVC a fost scos la iveală de dr. Edward Taub24. În
alt plan, cercetările care privesc neuroştiinţele vieţii spirituale au arătat potenţialul real al
schimbării vieţii. Am în vedere aici efectul Maica Tereza, descoperit de David McClelland25,
care vizează o modificare a răspunsului imunitar de pe urma unei experienţe cu un conţinut
spiritual. La acest capitol pot fi menționate și dovezile referitoare la efectele terapeutice ale
vieţii spirituale scoase la lumină de dr. Harold Koenig26, studiile de neuroteologie
aparţinând lui Andrew Newberg27, cele care privesc modul cum convingerile influenţează

18 Apud Bruce Teter şi J. Wesson Ashford, "Neuroplasticity in Alzheimerâs Disease", Journal of Neuroscience

Research, nr. 70, 1 noiembrie 2002, p. 402.

19 Cf. Joe Dispoenza, Tu eşti placebo, traducere din limba engleză de Teodora Nicolau, Editura Act şi Politon,

2016 , p. 12.
20 Daniel Coyle, Codul Talentului, traducere din engleză Constantin Dumitru-Palcus, Editura Lifestyle,

Bucureşti, 2014.
21 Malcom Gladwell, Excepţionalii. Povestea succesului, traducere din limba engleză Cătălin Georgescu,

Editura Publica, Bucureşti, 2009.

22 Matthew Syed, Mitul talentului, traducere din limba engleză Gabriela Nedelea, Editura Paralela 45,

Bucureşti, 2013.
23 Adrers Ericsson, Peak. Secretele performanţei de top şi noua ştiinţă a expertizei, traducere din limba

engleză Mihai Crăciun, Editura Publica, Bucureşti, 2016.

24 Cf. E. Taub , N. E. Miller, „Technique to improve chronic motor deficit after stroke”, Archives of

Physical Medicine and Rehabilitation, vol 74, nr. 4, aprilie 1993, pp. 347-354.
25 Cf. David C. McClelland, C. Kirshnit, “The effect of motivational arousal through films on salivary

immunoglobulin A”, Psychology and Health, nr. 2, 1988, pp. 31–52.

26 Harold G. Koenig, Michael E. McCullough, David B. Larson, Handbook of religion and health, Oxford:

Oxford University Press, 2001.

27 Andrew Newberg, Mark Robert Waldman, Cum ne schimba Dumnezeu creierul, traducere din limba

engleză Ramona Neacşa Lupu, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2009; Andrew Newberg, Eugene d’Aquili, Vince
Rause, De ce nu dispare Dumnezeu. Știinta creierului și biologia credinței, traducere din limba engleză Ramona
Neacşa, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2008.

5
sănătatea, prezentate pe larg de Joe Dispenza28, dar şi cele despre schimbările pe care le
determină meditaţia şi gândurile nobile asupra sănătăţii şi funcţiei cerebrale, evidenţiate de
dr. Richard Davidson29 sau Sarah Lazar30.
Cred că astfel de rezultate ar merita aplauzele noastre, pentru că ele vin în sprijinul
ideii că putem face schimbări semnificative în propria viaţă. Ele sugerează cum, în bună
măsură, prin ceea ce facem, prin ceea ce gândim, noi putem ameliora sănătatea, ne putem
schimba propriile tipare cognitive, reacţiile emoţionale, dar şi alte aspecte ale vieţii. Aceste
descoperiri susţin că sporind conştientizarea şi modificând modul în care gândim, putem
instaura un mindset orientat spre creştere (concept introdus de Carol Dweck, doctorandă a
reputatului psiholog Martin Seligman), care să modifice întreaga experienţă a vieţii, prin
deprinderea cu unele asocieri noi, conferind alte semnificaţii pentru aceleaşi experienţe de
viaţă.

5. Marile tradiții spirituale și religioase au experimentat și afirmă, în diverse forme,

posibilitatea schimbării comportamentului și a vieții omenești. Pe rute distincte, filosofia
greacă, mai ales cea din perioada antică și elenistică, în forma cea mai evidentă prin școlile
tradiționale, a urmărit schimbarea vieții omenești, prin diverse exerciții spirituale31. În
trecut, într-o expunere de motive care să susțină o perspectivă științifică asupra liberului
arbitru aceste exemple nu ar fi avut loc. Astăzi însă, nu mai este cazul, pentru că viața
religioasă și diversele experiențe cu caracter spiritual – și dovezile privitoare la puterea de
schimbare conștientă a subiectului, au intrat în abordările medicale și neuroștiințifice.
De aceea, are loc aici și mențiunea ideii că întreaga spiritualitate creştină și viața în
credință insistă asupra faptului că omul se face pe sine însuşi făcând lucruri, că el se poate
schimba mereu, dacă depune eforturi semnificative repetate în acest sens, şi că el este
responsabil pentru felul în care a ales să gândească şi să actioneze32. În creştinism se insistă
asupra faptului că omul poate face schimbări în propria viaţă. (Pocăinţa, are ca echivalent
cuvântul grecesc metanoia, care înseamna tocmai schimbarea modului de a gândi). Credinţa
aceasta în putinţa de înnoire a minţii s-ar putea dovedi extrem de prețioasă astăzi;
convingerea că putem schimba cele pe care încă le facem greşit. Ar putea fi de mare ajutor
în efortul de trezire a civilizaţiei din somnul consumului şi al divertismentului, pentru
politici lucide, sustenabile și pentru o reală şi cuprinzătoare edificare a persoanei.
(Heidegger a remarcat ideea că avem de ales între luciditate şi divertisment! Fără liberul
arbitru mai putem oare alege cu adevărat?)

28 Joe Dispoenza, Antrenează-ţi creierul. Strategii şi tehnici de transformare mentală, traducere din limba

engleză Mihaiela Vacariu, Editura Curtea Veche, 2012; Joe Dispenza, Distruge-ţi obiceiurile nocive. Cum să-ţi
determini mintea să lucreze în favoarea ta, traducere din limba engleză Mihaiela Vacariu, Editura Curtea Veche,
2014.
29 Richard Davidson, Sharon Begley, Creierul şi inteligenţa emoţională, traducere din limba engleză

Valentin Vidu, Editura Litera 2013.

30 Vezi, de exemplu, Britta K. Hölzel, Sara W. Lazar ş.a, „Mindfulness practice leads to increases in regional

brain gray matter density”, Psychiatry Research: Neuroimaging, vol. 191, nr. 1, 30 ianuarie 2011, pp. 36-43,
DOI:10.1016/j.pscychresns.2010.08.006.
31 Trei titluri excelente în chestiunea aceasta, care au apărut în peisajul nostru editorial: Pierre Hadot, Ce

este filosofia antică?, traducere de George Bondor și Claudiu Tipuriță, Editura Polirom 1997, Iași; Michel
Foucault, Hermeneutica subiectului. Cursuri la College de France (1981-1982), traducere de Bogdan Ghiu,
Editura Polirom, Iași, 2004; Pierre Hadot, Exercitii spirituale și filosofie antică, traducere din limba franceză pr.
Constatin Jinga, Editura ”Sf. Nectarie”, Arad, 2015.
32 Pr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. 1, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al

Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1997, p. 220 sqq.

6
 Cred că e bine să aducem în discuţie aceste date pentru că ele anunță că putem
dezvolta abilităţi, putem stimula emoţionalitatea pozitivă, putem schimba modul în care
gândim şi alte obişnuinţe. S-ar putea spune pe bună dreptate că nicicând, în istoria
întortocheată a ştiinţei, nu a fost susţinută atât de convingător ideea posibilității unei
schimbări voite și conștiente a vieţii omeneşti, putinţa persoanei de a interveni în ţesătura
propriilor obişnuinţe, a tiparelor cognitive şi emoţionale. Acestea sunt veştile bune pe care
multe cercetări de astăzi le pun în scenă. Pe acestea vă propun să le aplaudăm.

Ţinând seama de toate acestea, s-ar putea spune că problema liberului arbitru încă
nu poate primi un răspuns tranşant. Chiar aşa considerabil cum este, nivelul actual al
cercetărilor ştiinţifice nu a atins încă anvergura şi adâncimile necesare pentru a oferi un
răspuns ştiinţific mulţumitor. Natura minţii, natura conştiinţei, şi alte câteva probleme
dificile care sunt legate în bună măsură de chestiunea liberului arbitru, își aşteaptă încă
unele clarificări necesare. Până ce acestea nu vor fi formulate, cred că ar fi chibzuit să
afirmăm că, în abordarea științifică a liberului arbitru am strâns până acum rezultate
punctuale, care nu pot elucida taina adâncului omenesc, și că nu putem afirma că deținem o
teorie ştiinţifică propriuzisă. Suntem, în multe privinţe, la un stadiu preliminar de
explorăre, permis de procedeele de investigaţie non-invazivă.
Şi, dacă acum nu este vremea sentinţelor sau a răspunsurilor clare, timpul pare mai
potrivit pentru reluarea unor întrebări mai vechi și pentru redeschiderea unor câmpuri de
cercetare cândva ignorate, așa cum sunt cele care vizează experiența religioasă și spirituală.
Este momentul pentru a relua dialogul interdisciplinar, care situează la aceeași masă
spiritualitatea, ştiinţa şi filosofia, pentru edificarea vieții.

7
 Bibliografie

(1) Briggs, F.; Mangun, G. R., Usrey, W. M.; “Attention enhances synaptic efficacy and the signal-to-noise
ratio in neural circuits”, Nature, nr. 499, vol. 7459, 25 iulie 2013, DOI: 10.1038/nature12276;
(2) Chalmers, David J.; The Counscious Mind: in search of a fundamental theory, Oxford University Press,
New York, 1996;
(3) Chih-Wei Wu ş.a., "Exercise enhances the proliferation of neural stem cells and neurite growth and
survival of neuronal progenitor cells in dentate gyrus of middle-aged mice", Journal of Applied Physiology, vol.
105, nr. 5, 2008;
(4) Coyle, Daniel; Codul Talentului, traducere din engleză Constantin Dumitru-Palcus, Editura Lifestyle,
Bucureşti, 2014;
(5) Cushing, James T., Concepte filosofice în fizică. Relaţia istorică dintre filosofie şi teoriile ştiinţifice,
Editura Tehnică, Bucureşti, 2000;
(6) Daer, Peter; Inteligibilitatea naturii. Cum înţelege ştiinţa lumea, traducere din limba engleză Alexandru
Anghel, Editura Herald, Bucureşti, 2014;
(7) Damasio, Antonio; Eroarea lui Descartes, traducere din engleză Irina Tănăsescu, Editura Humanitas,
Bucureşti, 2004;
(8) Davidson, Richard; Begley, Sharon, Creierul şi inteligenţa emoţională, traducere din limba engleză
Valentin Vidu, Editura Litera 2013;
(9) Dispenza, Joe; Antrenează-ţi creierul. Strategii şi tehnici de transformare mentală, traducere din limba
engleză Mihaiela Vacariu, Editura Curtea Veche, 2012;
(10) Dispenza, Joe, Distruge-ţi obiceiurile nocive. Cum să-ţi determini mintea să lucreze în favoarea ta,
traducere din limba engleză Mihaiela Vacariu, Editura Curtea Veche, 2014;
(11) Dispenza, Joe; Tu eşti placebo, traducere din limba engleză de Teodora Nicolau, Editura Act şi Politon,
2016;
(12) Duhigg, Charles; Puterea obişnuinţei, traducere din limba engleză Dan Crăciun, Editura Publica,
Bucureşti, 2016;
(13) Ericsson, Adrers; Peak.Secretele performanţei de top şi noua ştiinţă a expertizei, traducere din limba
engleză Mihai Crăciun, Editura Publica, Bucureşti, 2016;
(14) Gladwell, Malcom ; Excepţionalii. Povestea succesului, traducere din limba engleză Cătălin Georgescu,
Editura Publica, Bucureşti, 2009;
(15) Hameroff, Stuart; Penrose, Roger; „Consciousness in the universe: A review of the „OrchOR theory“,
Physics of Life Reviews, vol. 11, nr. 1, martie 2014;
(16) Hölzel, Britta K.; Lazar, Sara W. ş.a., „Mindfulness practice leads to increases in regional brain gray
matter density”, Psychiatry Research: Neuroimaging, vol. 191, nr. 1, 30 ianuarie 2011,
DOI:10.1016/j.pscychresns.2010.08.006;
(17) Koenig, Harold G.; McCullough, Michael E.; Larson, David B.; Handbook of religion and health, Oxford
University Press, 2001;
(18) Lubke, Poul; „Wilhelm Dilthey. Spirit şi Natură“, în Filosofia în Secolul XX, coord. Anton Hugli şi Poul
Lubke, vol. I, Fenomenologia, hermeneutica, filosofia existenţei, teoria critică, Editura All, Bucureşti, 2008, p. 54;
(19) McClelland, D. C.;Kirshnit, C.; “The effect of motivational arousal through films on salivary
immunoglobulin A”, Psychology and Health, 2, 1988;
(20) Metzinger, Thomas; Tunelul Eului: știința minții și mitul sinelui, traducere din limba engleză Cristina
Junga, Editura Humanitas, București 2015;
(21) Newberg, Andrew; d’Aquili, Eugene; Rause, Vince; De ce nu dispare Dumnezeu. Stiinta creierului si
biologia credintei, traducere din limba engleză Ramona Neacşa, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2008;
(22) Newberg, Andrew; Waldman, Mark Robert; Cum ne schimba Dumnezeu creierul, traducere din limba
engleză Ramona Neacşa Lupu, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2009;
(23) Pascual-Leone, Alvaro; Nguyet ş.a. D., “Modulation of muscle responses evoked by transcranial
magnetic stimulation during the acquisition of new fine motor skills”, Journal of Neurophysiology, vol. 74, nr. 3,
septembrie 1995;
(24) Rosenkranz, Melissa A.; Davidson, Richard J.; “A comparison of mindfulness-based stress reduction
and an active control in modulation of neurogenic inflammation”, Brain, Behavior, and Immunity, vol. 27,
DOI: 10.1016/j.bbi.2012.10.013;

8
 (25) Tallis, Ray; „Consciousness, not yet explained“, New Scientist, vol. 205, nr. 2742, 6 ian. 2010;
(26) Taub, E.; Miller, N. E.; „Technique to improve chronic motor deficit after stroke”, Archives of
Physical Medicine and Rehabilitation, vol 74, nr. 4, aprilie 1993;
(27) Teter, Bruce; Wesson Ashford, J.; "Neuroplasticity in Alzheimer’s Disease", Journal of Neuroscience
Research, nr. 70, 1 noiembrie 2002;
(28) Stăniloae, Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. 1, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1997;
(29) Syed, Matthew; Mitul talentului, traducere din limba engleză Gabriela Nedelea, Editura Paralela 45,
Bucureşti, 2013;
(30) Wegner, Daniel M.; Iluzia voinţei conştiente, traducere din limba engleză de Anca Bărbulescu, Editura
Humanitas, Bucureşti, 2012;
(31) Weinberg, Steven, Visul unei teorii finale, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008;
(32) Zohar, Danah; Marshall, Ian; Inteligenţa spirituală, traducere de Miruna Popescu, Editura Vellant,
2009.

View publication stats