Ministerul Educației al Republicii Moldova

Colegiul de Industrie Ușoară, Bălți

Referat

Specialitatea: 2008 ,,Mașini și aparate în industria ușoară”

Disciplina: ,,Optimizarea proceselor de proiectare a interprinderilor industriale”

Tema:" Materialele utilizate în construcții"

Elaborat: elevul gr. MA - 513

Glavan Aurelian

Verificat: Neghină Diana

Bălți – 2018

1
 Cuprins

Materialele de construcție  pag.3

Tipuri pag.4
Lemnul pag.5
Piatra naturală pag.5
Betonul pag.5
Metalul pag.5
Mortarele pag.5
Materiale ceramice pag.6
Sticla pag.6
Materiale pentru izolație pag.6
Materiale hidroizolante pag.6
Concluzie pag.7
Bibliografie pag.8

2
 Materialele de construcție sunt materiale naturale sau artificiale folosite în construcții. Drept
materie primă pentru fabricarea materialelor de construcție servesc materialele de proveniență minerală
(calcar, pietriș, nisip, gips, granit, marmură ș.a.), de proveniență vegetală (lemn, deșeuri agricole etc.),
unele produse ale industriei metalurgice, industriei chimice și a industriei de prelucrare a
petrolului (bitum, polimeri, gudroane etc.).

Materiale de construcții
Totalitatea materialelor care contribuie la execuția unei construcții poartă denumirea de materiale de
construcții. Stabilitatea materialelor care concură la realizarea unei construcții necesită cunoașterea
proprietăților lor fizico-mecanice și chimice, cât și comportarea lor la diferitele acțiuni și agenții
distructivi la care sunt supuse în timpul punerii în operă și a exploatării.

Clasificare
După destinație, materialele de construcție se împart în:

 materiale de zidărie;
 lianți
 agregate;
 materiale hidroizolante;
 materiale termoizolante;
 materiale fonoizolante;
 materiale de finisare.
Materialele de zidărie pot fi:

 naturale – obținute din roci dure sau semidure, poroase sau compacte (piatră brută, blocuri de
piatră și calcar, granit, gresie ș.a.);
 artificiale (cărămidă, olane etc.).
La finisarea clădirilor și edificiilor monumentale se folosesc plăci naturale cu factură pilită, șlefuită,
lustruită-netedă, mată-catifelată, netedă cu luciu de oglindă ș.a. Este elaborată tehnologia tăierii plăcilor
subțiri de granit (25-30 mm grosime) și de marmură (10 mm grosime). Cu ajutorul mașinilor în flux,
înzestrate cu instrumente cu diamant rezistent la uzură, se obțin plăci subțiri și extrasubțiri (3–8 mm).
Din granit, diorit, sienit, labradorit, gabro, bazalt, diabaz, andezit, cuarțit ș.a. se fabrică plăci pentru
placarea pereților. Drept materiale de construcție se folosesc pe larg elementele prefabricate din beton
armat.
Din lianți fac parte varul, cimentul, ipsosul, sticla lichidă, argila, bitumurile, gudroanele, rășinile etc.
Varul de construcție se folosește ca liant de bază pentru mortare de tencuială sau ca adaos plastifiant la
mortarele de ciment. Ipsosul de construcție este unul dintre cei mai răspândiți lianți aerieni. Cimentul se
folosește în cele mai diverse domenii ale construcțiilor. Se deosebesc:

 ciment portland;
 ciment portland de zgură;
 ciment portland cu puzolană;
3
 cimenturi aluminoase;
 expansive;
 fără trasare;
 de zgură sulfatică.

Tipuri
 Bitumul se întrebuințează la construirea șoselelor, la construcțiile hidrotehnice, la executarea
izolației hidrofuge, învelitorilor ș.a.
 Gudroanele se folosesc la fabricarea materialelor izolante, plăcilor pentru pardoseli, masticurilor
fierbinți și reci.
 Agregatele pot fi naturale și artificiale. Din cele naturale fac parte calcarul, nisipul, piatra Ponce,
pietrișul, tuful, azbestul ș.a. Agregatele se folosesc ca materiale de zidărie, ca adaos activ la
lianți, ca agregat pentru mortare ușoare, ca material de lustruire ș.a. Agregatele artificiale sunt
zguri și roci arse (deșeuri industriale).
 Materialele hidroizolante se folosesc la acoperirea surafețelor contra acțiunii apei și vaporilor.
Se deosebesc materiale în rulouri, masticuri de bitum și de gudron. Materialele în rulouri se
împart în materiale cu bază (carton, hârtie, pânză de sticlă îmbibate cu lianți organici – bitum,
gudron) și fără bază, obținute din amestecuri de lianți cu umpluturi.. Materialele hidroizolante
protectoare sunt ruberoidul, cartonul asfaltat etc.
 Materialele termoizolante se întrebuințează pentru protecția construcțiilor contra încălzirii sau
pierderilor de căldură. Se deosebesc materiale termoizolante dure (betonuri celulare, perlită,
sticlă spongioasă, diatomite ș.a.) și flexibile (vată minerală, pâslă, carton gofrat etc.).
 În realizarea unui termosistem se folosește: adeziv, polistiren, plasă de armare, amorsă, tencuială
decorativă, etc. Acestea trebuie alese cu mare atenție dat fiind faptul că termoizolarea unei
clădiri nu este o operație care să se facă anual ci una care trebuie sa fie de cât mai lungă durată.[1]
 Materialele fonoizolante servesc pentru izolarea acustică. În acest scop se folosesc vata minerală,
plăcile fibrolemnoase și panourile prefabricate cu înveliș perforat.
 Materialele de finisare sunt mortarele, lacurile și vopselele, plăcile și foile de căptușeală etc.
 Metalele (oțel, fontă, fier)se folosesc pentru construcțiile portante (poduri, clădiri industriale) și
ca armătură.
 Materialele de construcție se produc în întreprinderile industriei materialelor de construcție.
Materia lor primă se extrage din zăcăminte nemetalifere carbonatice, argiloase, nisipoase, de
gresie, de roci eruptive și metamorfice.

4
Lemnul
Este unul din cele mai vechi materiale de construcție și este folosit pentru structuri de rezistență,
acoperișuri, finisaje cât și pentru cofraje la betoane. Ca material de rezistență, lemnul prezintă o serie de
avantaje și anume: se prelucrează ușor, se asamblează ușor cu cuie, buloane, scoabe etc.; se manipulează
ușor datorită greutății specifice reduse; este un bun izolator termic și fonic; aspect frumos. Domeniul de
utilizare este însă limitat datorită dezavantajelor și anume:
 se aprinde și arde ușor;
 este puțin rezistent la acțiunea apei și este atacat de insecte;
 proprietăți mecanice nesatisfăcătoare;
 dimensiunile pieselor sunt limitate atât în secțiunea transversală cât și ca lungime:
 durata de exploatare este redusă;
 prezintă defecte (noduri, crăpături).

Piatra naturală
Aceasta reprezintă amestecuri naturale din minerale care formează rocile, substanțe solide, omogene
fizico-chimic, cu structură cristalină sau amorfă. Este un material des folosit în construcții și cu tradiție
datorită calităților sale și anume:
 se găsește în majoritatea zonelor din țara noastră;
 are rezistență mare la compresiune și uzură;
 durabilitate în timp;
 aspect natural frumos;
 poate fi folosit atât la execuția elementelor de rezistență cât și la decorațiuni.

Betonul
Betonul este o piatră artificială, obținut prin întărirea unui amestec omogen din liant, agregat și apă. În
betoane, partea activă este liantul iar partea practic inertă este amestecul de nisip și pietriș sau piatră
spartă, numit și agregat. Betonul simplu, asemeni pietrei naturale, rezistă bine la uzură și compresiune
dar are rezistențe mici la întindere (de 15-20 ori mai mici decât rezistența la compresiune). Betonul
armat se obține prin asocierea rațională a betonului simplu cu armături de oțel sub formă de bare, plase
sudate sau profiluri care conlucrează cu betonul. În această asociere, armăturile au rolul de a prelua în
totalitate eforturile de întindere. Betoanele sunt foarte variate în privința proprietăților tehnice, din cauza
marii varietăți a naturii componenților și a raportului acestora în amestecul de beton. Dintre clasificările
betoanelor, cele mai importante sunt acelea care se referă la caracteristicile lor tehnice și anume:
greutatea specifică aparentă, rezistența mecanică, permeabilitatea și gelivitatea.

Metalul
Datorită calității sale, metalul este folosit în construcții la cele mai diverse elemente de rezistență (stâlpi,
grinzi, planșee), tâmplărie (uși și ferestre), rezervoare, elemente de construcții etc. În construcții se
folosesc în mod curent: oțelul, fonta, zincul, cuprul și aluminiul.

Mortarele
Mortarele sunt amestecuri omogene de liant, nisip și apă care se întăresc fie prin pierderea apei fie
hidraulic, în funcție de natura liantului întrebuințat. Mortarele servesc la legarea cărămizilor pentru a
5
forma elemente de construcții și se numesc de zidărie sau la protejarea elementelor și se numesc de
tencuială. În mortar, partea activă este liantul iar partea inertă este nisipul. După natura liantului folosit,
se deosebesc mortare de: argilă la clădiri ușor solicitate, var simplu, var ciment, ciment cu argilă sau var;
ciment folosit la zidăria din piatră sau sub apă. Agregatele folosite sunt nisipurile naturale sau obținute
prin concasare.

Materiale ceramice
Produsele ceramice folosite în construcții se obțin dintr-un amestec omogenizat format
din argilă, nisip și apă și după fasonare, arse la temperaturi cuprinse între 900 °C și 1400 °C Tehnologia
de fabricație ale produselor ceramice cuprinde următoarele faze: prepararea amestecului omogen,
fasonarea produsului, uscarea, arderea. În funcție de materia primă folosită în fabricație și de
temperatura de ardere, produsele ceramice pot fi: colorate sau albe, cu structură poroasă, clincherizată
sau vitrificată. Astfel, produsele ceramice cel mai des utilizate în construcții și instalații sunt:
 colorate poroase: cărămizi, țigle, tuburi;
 colorate clincherizate: clincher de fațadă, clincher de pavaj, tuburi de bazalt;
 albe poroase: faianță fină, materiale refractare;
 albe vitrificate: porțelan.

Sticla
Este un amestec complex în care componenții principali sunt: bioxidul de siliciu și silicați, complecși de
sodiu, potasiu, calciu, plumb. În construcții se folosește sticla pentru:
 diverse tipuri de geamuri cu grosimi diferite, pentru ferestre;
 geamuri riglate și armate pentru luminatoare și depozite; acestea au grosimi mari și au fața striată
sau respectiv înglobată în masa sa o plasă de sârmă ceea ce îi conferă rezistență la lovituri și foc;
 geamuri triplex și securit; sticla are dezavantajul că la lovire se sparge în așchii tăioase astfel
încât pentru evitarea accidentelor se folosesc fie geamuri armate fie triplex sau securit. Geamul
triplex este format din două foi de sticlă lipite cu un adeziv iar la spargere cioburile nu se
împrăștie;
 dale pentru pereți luminoși, tip Nevada;
 profilit pentru pereți;
 geamuri termopan și izolat cu calități termoizolante;
 cărămizi din sticlă, țigle de sticlă etc.

Materiale pentru izolație

Pentru protecția elementelor de construcții la acțiunea mediului ambiant, care în unele cazuri pot
produce degradarea lor se realizează diferite lucrări de izolație. Acestea pot fi:
 izolații hidrofuge sau hidroizolații care au rolul de a împiedica pătrunderea apelor în interiorul
clădirii sau în elementele de construcție;
 izolații termice sau termoizolații care au rolul de a reduce pierderile de căldură prin elementele
clădirii astfel încât în interiorul construcțiilor să se realizeze condiții de confort termic;
 izolații fonice care au rolul să atenueze transmisia sunetelor prin elemente de construcții și
instalații în scopul realizării condițiilor de confort acustic.

Materiale hidroizolante

6
Materialele hidroizolante utilizate curent sunt: bitumurile, masele bituminoase preparate din bitumuri,
materiale bituminoase în suluri.
Concluzii

Alegerea materialului convenabil este o etapa importanta intr-un proces de proiectare deoarece
reprezinta decizia cruciala care leaga calculele dintr-un proiect ingineresc de realizarea efectiva a unui
produs. Vastitatea acestei decizii se poate aprecia daca luam in considerare cele peste 40.000 aliaje
metalice utilizate curent si probabil tot atatea materiale nemetalice ce pot forma un produs.

Metode de alegere a materialelor

- in functie de proprietatile lor fizice, termice, reologice (deformarea si curgerea unor materiale sub
actiunea fortelor exterioare) si tribologice (frecarea dintre doua suprafete in contact aflate in miscare
relativa);
- dupa destinatie (utilizari specifice).
 
Proprietatile materialelor se exprima prin doua tipuri de specificatii
- specificatii de performanta (de executie), stabilesc conditiile functionale de baza ale produsului si
precizeaza parametrii de la care trebuie inceputa proiectarea;
- specificatii de produs, definesc conditiile in care componentele proiectului sunt procurate sau fabricate
si sunt reprezentate de proprietatile materialului.
 
La alegerea materialelor pentru o aplicatie tehnica trebuie avute in vedere doua principii
- materialele selectate trebuie sa posede proprietatile fizico-chimice, mecanice si tehnologice
corespunzatoare cerintelor impuse de aplicatia in care sunt utilizate;
- materialele alese trebuie sa conduca la solutii tehnice de rezolvare a aplicatiei care sa fie convenabile
economic, adica sa poata fi transpuse in practica cu cheltuieli acceptabile privind elaborarea
materialelor, obtinerea semifabricatelor si realizarea produselor impuse de aplicatie.

7
 Bibliografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Materiale_de_construc%C8%9Bie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Construc%C8%9Bii#Materiale_de_construc.C8.9Bii

http://www.informatiiprofesionale.ro/productie/produs/alegerea-materialelor-in-proiectare