Profetul mincinos

de Maria Stancan, lucrare prezentata la seminarul de Doctrine Politice, in

1998, Facultatea de Jurnalistica, Universitatea Hyperion, anul II, grupa II
(profesorului nu i-a convenit titlul lucrarii si a sugerat un altul:
"Drepturile omului, drepturile natiunilor" si a notat lucrarea cu nota 9)

Indiferent ce problema e adusa la un anumit moment in discutie, o

dimensiune mai profunda si mai clara a acesteia necesita o explorare
temeinica. Pentru o explicitare cat mai obiectiva a fenomenului stangist e
necesara o scurta analiza retrospectiva. Deci, inapoi la izvoare, la
conceptia filosofica si socio - politica ce a alimentat si inca mai
alimenteaza stangismul. Cunoscuta sub numele de marxism (de la numele
parintelui sau spiritual, Karl Marx) s-a concretizat sub o forma extrem de
influenta (in sensul cel mai negativ cu putinta) in epoca contemporana,
caci pe baza sa au fost organizate societati intregi.
Aparut pe fundalul crizei societatii moderne din secolul al XIX-lea,
marxismul s-a axat pe problemele socio - politice ale lumpen -
proletariatului, oferind o falsa solutionare a acestora. Astfel se explica
orientarea sa contra acelei societati moderne, careia ii opune planul crearii
unei societati comuniste.
Nemultumit fiind de filosofia clasica germana, care demult nu se mai
ocupase de problemele concrete ale existentei sociale, criticand
socialismul utopic francez, deoarece nu s-a implicat cum ar fi fost de dorit
in problemele muncitorilor, Karl Marx si-a dat frau liber frustrarilor in
scrisorile sale adresate lui Engels. Insa o examinare mai atenta a acestei
corespondente lasa sa se intrevada ipocrizia acestui individ, interesat de
proletariat doar in ipostaza lui de unealta a propriilor interese personale.
Conceptia lui Marx e una tip "sandvis": in jurul "hot - dog - ului"
filosofico - social se afla diverse proiecte si teorii economice, politice si
filosofice. Conform acestei conceptii, capitalul e suportul si rezultatul
instrainarii in procesul muncii, iar aceasta instrainare e fundamentul
celorlalte forme de instrainare aparute in societate. Spre a o anihila e
necesara suprimarea capitalului, a proprietatii private si trecerea la
comunism.
Atat teoretic cat si practic marxismul a intrat in conflict cu cele
presupuse a fi drepturi si libertati fundamentale ale omului, ceea ce i-a
adus reputatia de sistem nociv si distrugator de constiinte. Lupta lui Karl
Marx (si a social - democratiei) impotriva economiei unei natiuni e
ilustrata cu consecventa in "Capitalul", "Biblia" stamgistilor. Aceasta
lupta urma sa defriseze terenul necesar dominatiei capitalului
international asupra finantelor si bursei.
Marxismul i-a tinut companie democratiei pana a izbutit, urmarindu-si
foarte subtil scopurile-i distructive, sa-si castige favoarea spiritului
national pe care l-a condamnat la distrugere. Insa, in loc de a invoca
"constiinta democratica", stangistii au lansat o invitatie calduroasa
maselor proletare de a starni razmerita in fabrici, uzine, ateliere, dar si pe
strazi, pe scurt, peste tot unde era posibil. Astfel, coana Democratia fata
cu reactiunea a fost imediat sugusata sub ochii, dar mai ales sub nasul
maselor surescitate, aratandu-i-se astfel lumii capitaliste cat de lipsit de
logica e sa crezi in oprirea "conquistei" mondialiste cu mijloacele de
atunci ale democratiei occidentale.
Trebuie sa fii nespus de sarac cu duhul sa te increzi in astfel de
indivizi precum marxistii, erijati in purtatorii de stindarde ale unor reguli
care, pentru ei, nu sunt decat pacaleli si care le slujesc doar lor, fiind
abandonate de indata ce nu le mai asigura vreun avantaj. Altfel spus,
trebuie sa fii un naiv incurabil sa-ti poti imagina ca deliberarile
partizanilor si profitorilor acestei ciume universale pot fi in vreun fel
inlaturate prin intermediul parlamentarismului democratic occidental. S-a
sinchisit vreodata cineva sa ia o decizie in temeiul presupusei conceptii
occidentale despre democratie ? In toate partidele asa - zis democratice
occidentale lupta politica se face simtita doar la nivel de disputa asupra
unor fotolii comfortabile in Parlament ori in Guvern. Intr-o astfel de lupta
principiile sunt incalcate atunci cand e necesar, de aceea programele lor
s-au resimtit si se resimt ca si propria lor putere. Le lipseste "magnetismul
luciferic", exercitabil asupra maselor doar prin influenta unor mari idei,
acea elocventa care ofera increderea oarba in principiile sale si hotarrea
de a le purta pe aripile triumfului.
Dar Marxismul nu e decat transformarea de catre Marx a unei
conceptii deja existente intr-o doctrina filosofica exacta. In alte conditii
succesul politic nemaipomenit al acesteia n-ar fi existat. Marx a fost
unicul in centrul unei lumi corupte, care a recunoscut (profetic ar zice unii,
treaba lor) pericolul vatamator al unor chestiuni. El le-a atins si, precum
un alchimist medieval, le-a combinat intr-o doza masiva spre a lichida
independenta natiunilor libere, asa cum le-a lasat Dumnezeu pe aceasta
lume. Si din toate acestea, de altfel, se stie cine a tras folos, nu incape
discutie.
Marxismul a negat si neaga diferenta intre rase, in privinta aptitudinii
lor de a crea civilizatii, impunand egalitarismul odios si barbar si cine
subscrie acestui unghi de abordare se perverteste si atunci cand judeca
indivizii. Acceptarea egalitatii inter - rasiale atrage dupa sine judecarea in
aceeasi maniera revoltatoare a popoarelor si fiintelor umane.E ca si cum
ai cauta sa aduci toate destele unei maini la aceleasi proportii (lungime,
grosime etc.). Pe scurt, doctrina patronata de Karl Marx reprezinta insasi
esenta sistemului filosofic, slavit in mod semiconstient si de catre lumea
occidentala, profund intoxicata, ale carei conceptii se diferentiaza doar
prin nuante si probleme legate de persoane. Lumea asa - zis
"democratica" e marxista, desi crede posibila dominatia unor grupuri
determinate (capitaliste), in timp ce insusi marxismul tinteste deliberat
aceasta lume, care crede in egalitatea raselor, carora insa nu le recunoaste
nici diversitatea si nici valoarea.
Nu numai ca nu are capacitatea (ori vointa) de a vedea diferenta dintre
valorile, sub - valorile si nonvalorile bio - etno - rasiale, dar nu vede nici
diversitatea valorilor indivizilor. Iar intr-o lume metisata si omogenizata
toate conceptiile umane despre frumusete, noblete, altruism, loialitate, ca
si speranta intr-un viitor mai bun se duc pe apa sambetei. De aceea Karl
Marx e un profet mincinos, un fals umanitarist, ale carui profetii nu s-au
adevarit. El se face vinovat de inducerea in eroare si pervertirea unor
oameni de elita, facandu-i sa creada ca profetiile sale reprezinta calea
stiintifica de abordare a problemelor sociale. Este, de asemenea, culpabil
fiindca si-a exercitat diabolica-i influenta a metodologiei sale asupra
maselor dispuse a promova cauza unei societati deschise.
Filosofia marxista a beneficiat de o conducere centralizata, bine
organizata, lasand loc liber internationalismului si mondializarii. Cauza
demonicei influente marxiste in "domesticirea" maselor nu rezida in
produsul formal, scris, al gandirii lui Marx. Dimpotriva, este vorba despre
valul de propaganda orala care, de-a lungul vremii, a pus stapanire pe
masele lumpen - proletare. Si cel mai elocvent exemplu e Uniunea
Sovietica: din peste o suta de mii de lumpen - proletari, sa zicem, nu s-ar
fi gasit nici macar zece care sa fi luat cunostinta despre opera sa, studiata
insa de o mie de ori mai mult de unii intelectuali, decat de adeptii reali ai
acestei miscari, proveniti din marea masa. Caci aceasta opera n-a fost
conceputa pentru masele largi, ci in exclusivitate pentru gasca de
conquistadori ai lumpen - proletariatului. Milioane de oameni au fost
cuceriti de marxism, nu prin intermediul scrierilor lui Marx, ci prin cel al
propagandei neintrerupte a zecilor de mii de agitatori neosteniti, a sutelor
de mii de adunari unde oratorii populari isi expuneau maselor ideile lor,
asaltand opinia publica. Au urmat apoi importante miscari stradale,
marsuri si defilari, prin care li se insufla oamenilor de rand convingerea si
mandria ca ei, niste viermi neadormiti, reprezinta picioarele unui imens
miriapod (vai de fabricile de incaltaminte) care poate strivi acea lume
mult detestata de ei si ca dictatura lumpen - proletariatului isi va celebra
candva victoria finala.
Acest tip de propaganda forma oamenii, care deveneau pregatiti sa
citeasca o presa stangista. Marxismul s-a bazat mai mult pe oratorii
propagandisti decat chiar pe ganditorii sai. Si iata de ce lumea capitalista
(care si asa nu avea vreun interes sa educe masele) nu putea avea nicio
influenta asupra opiniei paturilor celor mai joase ale societatii. E foarte
grea lupta cu prejudecatile, starile sufletesti, senzatiile, traditiile,
obiceiurile oamenilor simpli. E dificila invingerea lor, mai ales ca
amintirile si imaginile traditionale existente in om exercita de asemenea o
influenta decisiva.
Marxistii urmareau in special slabirea liberului arbitru al individului,
mai ales cand sunt adusi in discutie oameni cu prejudecati contrare, care
trebuie convertiti. Cine oare nu-si mai aminteste orele de invatamant
politic ? In lupta oratorului cu cei pe care-i doreste convertiti, acesta
capata incet - incet o percepere de inalta fidelitate a conditiilor
psihologice ale propagandei, ceea ce gazetarii obisnuiti detin. De aceea
scrierile, articolele, cu efectul lor limitat, servesc in general la pastrarea,
intarirea si aprofundarea conceptiilor si opiniilor existente deja. Niciuna
dintre marile revolutii istorice nu s-a bazat pe cuvantul scris, ci pe
oratorie. Revolutia de la 1789 si-a iesit din propriile-i teorii filosofice prin
intermediul unei "armade" a agitatorilor, avand drept capetenii demagogi
in stil mare, care au atatat nemultumirile si frustrarile poporului pana
cand l-au facut sa erupa teribil precum un buboi rascopt, terorizand
intreaga Europa, umpland-o de puroi.
Analog - Revolutia Bolsevica, despre care se stie ca nu a fost
provocata de scrierile lui Lenin, ci de activitatea oratorica plina de ura a
propagandei orale. Popoarele Rusiei Tariste (care, fie vorba intre noi, nu
se prea inghiteau intre ele) detineau un inalt procent de analfabeti si deci
nu se omorau citindu-l pe Karl Marx, in schimb au produs Revolutia,
deoarece sute de mii de agitatori, aflati cu totii in solda aceleiasi idei,
le-au promis marea cu sarea, dar mai ales luna de pe cer.
Si reusita lor sta marturie unei cunoasteri pragmatice a sufletelor celor
din paturile inferioare ale societatii, caci omul de rand judeca discursurile
vorbitorului exclusiv din punctul de vedere al impresiei produse asupra
propriului spirit frustrat. Dar oratorul marxist le elaborase cu scopul unic
de a exercita asupra masei de asculttori (si, intr-un sens mai larg, asupra
intregii populatii de joasa conditie) o influenta maxima. De comparat
discursurile marxistilor cu logoreea parlamentara din ziua de azi tinuta
unui popor pe care nu-l cunosc deloc.
Marxistii au avut mereu o disciplina organizatorica de fier,
considerand ceea ce se diferentia de invataturile marxiste o provocare la
adresa lumpen - proletariatului. Acesta, cu pumnii sai ca niste ciocane, a
reusit sa inchida multe guri, cel putin pana la caderea Zidului Berlinului
in 1989, cand marxistii au schimbat tactica. Apoi acesti proletari pumni
de fier au fost acoperiti cu manusi de catifea, dar aceasta chestiune o vom
aborda cu alta ocazie.