Cuprins

 1Clasificare și limbi înrudite

 2Gramatică
o 2.1Pronume
o 2.2Verbe
 2.2.1Conjugarea indicativului prezent regulat
 3Grafie și fonetică italiană
o 3.1Vocale
o 3.2Consoane
 3.2.1Digramă și trigramă
 3.2.2Alte litere
 4Note
 5Bibliografie
 6Legături externe

Clasificare și limbi înrudite[modificare | modificare sursă]

Italiana derivă din latină vulgară, o variantă populară a limbii latine. Aparține familiei limbilor indo-
europene și italice și face parte dintr-o ramură mare a limbilor romanice.

Gramatică[modificare | modificare sursă]
Articol principal: gramatica limbii italiene.

Pronume[modificare | modificare sursă]
Pronumele sunt în general puțin necesare în italiană și sunt folosite mai ales pentru a elimina
ambiguitatea în înțelesul unei propoziții. De obicei, ca și în română, terminația verbului dă informații
despre subiect.

Singular Plural

Persoana I io - eu noi - noi

Persoana a II-a tu - tu (o persoană, familiar) voi - voi (plural, familiar)

egli (lui, esso) - el essi (loro) - ei

Persoana a III-a ella (lei, essa)- ea esse (loro) - ele
Lei - dvs. (o persoană, politețe) Loro - dvs. (plural, politețe)

Lei și Loro (scrise cu L mare) au un înțeles special în plus față de înțelesurile lor de "ea" și

"ei". Lei este forma de politețe a lui tu (care este folosit doar pentru o singură persoană, familiar,
pentru copii, sau pentru a se ruga la Dumnezeu), iar similar, Loro este forma de politețe pentru voi.

Verbe[modificare | modificare sursă]
Infinitivul verbelor italiene are una dintre următoarele terminații, ori -are, -ere sau -ire. Majoritatea
verbelor italiene sunt regulate.[8]
Întrebările sunt formate prin creșterea intonației la sfârșitul propoziției, ca și în majoritatea
limbiilor europene, posibil prin inversarea subiectului și verbului de asmenea, ca și în limba română
(vezi exemplele de mai jos).
Conjugarea indicativului prezent regulat[modificare | modificare sursă]
Această conjugare de bază este folosită pentru a indica că ceva se întâmplă în acest moment.

-are Singular Plural

Persoana I -o -iamo

Persoana a II-a -i -ate

Persoana a III-a -a -ano

Exemple: mangiare, "a mânca".

Io mangio. (sau doar Mangio.) Eu mănânc (sau doar Mănânc.)
Antonio mangia. Antonio mănâncă.
Antonio mangia? Antonio mănâncă?
Mangia Antonio? Mănâncă Antonio?
guardare, "a se uita"
Noi guardiamo la televisione. (sau doar Guardiamo la televisione.) Noi ne uităm la
Levant sau în limba arabă ‫الشام‬, Ash-Shām este o regiune geografică nedefinită precis
care se referă la o mare parte a Orientului Mijlociu la sud de Munții Taurus, mărginită
de Marea Mediterană la vest și de Deșertul Arabiei și Mesopotamia superioară la est.
Levantul nu include Munții Caucaz, Peninsula Arabică, sau Anatolia — deși
uneori Cilicia este și ea inclusă. Peninsula Sinai poate fi inclusă, dar poate de
asemenea fi considerată ca o regiune de graniță între Levant și Egiptul de nord. În mai
multe rânduri, popoarele levantine și cultura levantină au dominat regiunea dintre Sinai
și râul Nil, însă această regiune este de obicei delimitată de Levantul geografic.

Etimologie[modificare | modificare sursă]
Cuvântul Levant provine din italiană, unde levante înseamnă "care se ridică" precum și
"(soare-)răsare", cu alte cuvinte zonele din orient, răsărit sau est.

[ascunde]
v • d • m
Regiunile Pământului
Africa Centrală · Africa Răsăriteană · Africa Nordică · Africa Sudică · Africa Occidentală
Africa
Marile Lacuri Africane · Guineea · Cornul Africii · Magreb · Zona mediteraneană · Orientul Mijlociu · Sahel · Africa Subsahariană · 
Caraibe · America
Americ America de NordMarele Bazin · Ma
a Pacificului
America de SudStatele Andine · G
 Asia Centrală · Asia Răsăriteană · 
AsiaAnatolia · Peninsula Arabică · Cau
Mijlociu · Orientul Apropiat · Coro
Eurasia
Europa de Est · Europa de Nord · E
EuropaBalcanii · Regiunea Baltică · Bene
Nordice · Scandinavia
Oceania Australasia · Melanezia · Micronezia · Polinezia · Coroana Pacificului
Oceane Arctic · Atlantic · Indian · Pacific · Antarctic · Planetar
Polii Arctica · Antarctica (Antarctida)
Categorii: 
 Levant
 Orientul Mijlociu
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Căutare
Cautare Salt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
 Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Element Wikidata
 Citează acest articol
În alte limbi
 Български
 Deutsch
 Ελληνικά
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 75
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 24 octombrie 2014, ora 00:26.

televizor. (sau doar Ne uităm la televizor.)

-ere Singular Plural

Persoana I -o -iamo

Persoana a II-a -i -ete

Persoana a III-a -e -ono

Exemplu: lèggere, "a citi"

Lèggono i libri. (Ei) Citesc cărțile.
Leggo il giornale. (Eu) Citesc ziarul.
Unele verbe regulate terminate în "-ire" se conjugă normal, iar altele de
conjugă în funcție de "-isco". Nu este altă posibilitate decât cea de
memorare care cum se conjugă.

-ire (forma normală) Singular Plural

Persoana I -o -iamo

Persoana a II-a -i -ite

Persoana a III-a -e -ono

Exemplu: partire, "a pleca"

Partite. Plecați. (plural; folosit pentru a vorbi cu două sau mai multe persoane cu care ești
familiarizat.)
Parti. Pleacă. (singular; folosit pentru a vorbi cu o singură persoană cu care ești familiarizat.)
Pàrtono. Depinzând de context, ar putea însemna după context, la fel ca și
în română Pleacă (ori Tu să pleci ori Ei pleacă).
-ire (forma -isco) Singular Plural

Persoana I -isco -iamo

Persoana a II-a -isci -ite

Persoana a III-a -isce -iscono

Exemplu: capire, "a înțelege".

Io capisco sau doar Capisco. "Eu înțeleg." sau doar "Înțeleg."