Sunteți pe pagina 1din 263

Istoria comunismului romanesc

VOLUMUL III.

Articole publicate in “Jurnalul National” in perioada 2007 - 2008


Editorial: Inginerii sufletului

LAVINIA BETEA

Dintre putinele "flori de stil" ale discursului politic din trecutul regim, metafora aceasta prin care
erau desemnati scriitorii a fost de netagaduit succes. Pusa in circulatie de Stalin, istoria ei s-a
facut pierduta dupa moartea acestuia. Practicile lui Stalin de a cultiva artistii si scriitorii fusesera
insa preluate de discipolii sai din celelalte tari socialiste, chiar daca nu si obiceiul "tarului rosu"
de a citi multe si diverse carti.
Intr-o seara din toamna lui 1932, in casa "scriitorului proletar" Maxim Gorki a avut loc
neobisnuita intalnire despre care ulterior se va spune ca a inlantuit scriitorii intr-o breasla
sovietica, menita "sa produca" dupa canoanele realismului socialist. Erau prezenti (asezati
pretutindeni in spatiul apartamentului) vreo 50 dintre marii literati ai Rusiei, iar din partea
Biroului Politic (la loc de cinste, in capul mesei) – Stalin, Molotov, Vorosilov si Kaganovici. Se
discuta (atunci se spunea "se dezbate") despre rostul literaturii in constructia unei lumi ce urma a
fi populata de "oamenii noi". Tarziu in noapte se bea, se canta si se toasteaza in traditia sarbatorii
rusesti. La un moment dat (citam din memoriile unui participant): "Stalin se ridica din nou in
picioare, cu o cupa in mana: «Pentru Solohov! Da, am uitat sa va mai spun ceva. Viata insasi
modeleaza omul. Dar si voi contribuiti la prefacerea sufletului lui. Sufletele oamenilor – aceasta e
o productie importanta. Voi sunteti ingineri ai sufletelor omenesti. Iata de ce bem pentru scriitori
si pentru cel mai modest dintre ei, tovarasul Solohov»". In istorie va intra inchinarea aceasta,
simbolica pentru relatia putere-artist. Peste patru decenii abia, Solohov, scriitorul care ajunsese
celebru dupa primul volum al romanului "Pe Donul linistit" (distins cu Premiul "Nobel" in 1965)
va povesti "intalnirea de lucru" avuta cu Stalin mai inainte de sedinta din apartamentul lui Gorki.
Cum Stalin, cu creionul in mana, ceruse explicatii de ce unii dintre "exploatatori" si dusmani din
razboiul civil aveau trasaturi pozitive. Si cum il convinsese stapanul de la Kremlin ca, dupa
temele razboiului civil si ale revolutiei, scriitorul sovietic urma a se arunca in valtorile
periculoase ale colectivizarii si industrializarii. Ce-a fost realismul socialism si cum era inteles
rolul de "inginer al sufletelor" au fost bine descrise de Andrei Sineavski intr-o vreme cand
literatura din Est trecea clandestin inspre "lumea libera", unde era publicata cu pseudonim.
"Exigenta noastra de a reprezenta veridic viata in dezvoltarea ei revolutionara – explica Sineavski
– nu reprezinta decat o chemare la a descrie adevarul intr-o lumina ideala, la a da o interpretare
ideala realului, la a zugravi ceea ce trebuie sa fie asa cum este. Caci ceea ce noi intelegem prin
«dezvoltare revolutionara» este o miscare inevitabila spre comunism, spre idealul nostru, a carui
lumina transfigureaza realitatea sub ochii nostri. Noi reprezentam viata asa cum avem nevoie sa o
vedem si asa cum trebuie sa devina conform logicii marxismului»."
Despre scriitorii romani s-ar putea spune ca "primisera totul de-a gata" in materie de practici si
teorii pentru "inginerii sufletelor". Ca pentru toti "oamenii muncii", "curelele de transmisie" ale
comenzii politice fusesera sindicatele. Prin ele, oricare om care-si muncea painea simtea
presiunea puterii partidului. Fie sub forma unui corn al abundentei din care, inspre literati si
artisti, se revarsau repartitii de locuinte bune, premii si calatorii ori onorarii grase primite ca
avans pentru opere nescrise. Fie sub forma interdictiei de semnatura si publicare ori a avizului
intrarii in uniunea de creatie. In 1948, prin intermediul unora dintre sindicalistii cu functii,
scriitorilor romani aflati in starea de trecere catre menirea de "inginer al sufletelor" li s-a cerut sa
raspunda unor intrebari. "Ce scrie acum?" era prima intrebare despre cel chestionat. Ce munci
indeplineste si ce venituri are scriitorul? Care-i sunt angajamentele si contractele literare? Care-i
sunt proiectele? Si ultima: "In ce conditii creeaza si ce necesitati sau doleante are in legatura cu
conditiile de creatie (bani, timp liber, calatorii pentru studii si documentare etc.)". Nu era nevoie
de o deosebita capacitate de gandire pentru a stabili legatura intre "proiecte", "contracte" si
"angajamente", pe de-o parte, "doleante" si "conditii de creatie" de cealalta. Nu trebuia nici
tumult de imaginatie ca sa ceri "de la stat" o casa frumoasa, concediu platit ("de creatie") ori

-2-
"avans literar" garantat cu "opere angajate". Dnii voiau sa-si "desavarseasca" poemul, romanul ori
schita la Sinaia (caci palatele "odiosilor" de-atunci se transformasera in case de creatie); altii
cereau ceea ce azi am numi "burse pe viata" pentru a scrie. Iar partidul-stat – unic proprietar al
editurilor si librariilor dupa nationalizare, beneficiar declarat al literaturii si artei – face comenzi,
supravegheaza, evalueaza. Si plateste. "Inginerilor de suflete" mai bine decat celorlalti din uzine
si fabrici.

„Imblanzirea“ scriitorilor

CRISTINA DIAC

In ianuarie 1948, "Scinteia" gazduia un articol semnat de redactorul-sef Sorin Toma.


"Poezia putrefactiei sau putrefactia poeziei", era un atac virulent la adresa poetului Tudor
Arghezi. In ciuda legendelor create ulterior in jurul lui Sorin Toma, primul mare
contestatar al lui Arghezi fusese poetul Miron Radu Paraschivescu.

Peste putine luni de la aparitia in ziar, articolul a fost publicat in brosura. Scriitorul Petru
Dumitriu il aprecia ulterior ca "un exemplu de critica marxista", textul lui Toma fiind studiat in
universitati.
INTREBARI SI RASPUNSURI. Despre pataniile poetului Tudor Arghezi in primii ani de regim
comunist s-au vorbit si s-au scris multe. Au "atacat" subiectul criticii si istoricii literari care au
studiat viata si opera poetului, "factori de raspundere" din interiorul staff-ului comunist, confratii.
Intr-un recent volum de memorii s-a pronuntat si Sorin Toma, autorul articolului care facuse sa
curga atata cerneala. Cu timpul, Arghezi a devenit un adevarat "caz": adunand documentele,
marturiile, opiniile exprimate atat in epoca, cat si ulterior s-ar putea realiza un dosar voluminos.
Ce "pacate" ale autorului "Cuvintelor potrivite" au starnit furia zeilor din Olimpul comunist?; cine
a avut initiativa scrierii unui articol amplu in ziarul partidului?; articolul insusi l-a scris Sorin
Toma de unul singur sau a mai fost ajutat de cineva, si daca da, de cine?; de ce a fost ales tocmai
redactorul-sef al Scinteii pentru a-i administra poetului severa corectie?; in ce a constat
marginalizarea lui Tudor Arghezi si cat de lunga a fost ea?; cine i-a fost alaturi in perioada
dificila de dupa aparitia articolului si cine s-a bucurat de necazurile "maestrului de la Martisor"?
La toate acestea si la alte intrebari s-au dat de-a lungul timpului raspunsuri variate, s-au cautat
vinovati, s-au tesut legende.
MITUL INITIATIVEI LUI SORIN TOMA. In ciuda notorietatii ulterioare a articolului
antiarghezian din Scinteia, nu Sorin Toma fusese primul contestatar al poetului dupa 23 august
1944. Intaiul si cel mai constant a fost un confrate, poet la randu-i si cu trecut "ilegalist". Miron
Radu Paraschivescu – MRP-ul dupa cum il apelau cunoscutii – s-a "ocupat" de Arghezi incepand
cu 1945 si nu l-a "slabit" cu criticile pana in 1948, cand a predat stafeta.
"Viata e o porcarie". Din 1946 si pana in primavara lui 1947, Tudor Arghezi a publicat
saptamanal cate o "tableta" pe prima pagina a ziarului Adevarul. Presupunem ca cel putin una
dintre ele, aparuta in martie 1947 si intitulata "Viata literara", trebuie sa fi produs mare suparare.
Cu privire la prezentul vietii culturale romanesti, Arghezi scria: "Pentru ca ne displace sa spunem
ca viata e o porcarie, ne flatam a prefera sa spunem ca viata e o lupta. (...)
Tot o porcarie e si viata literara, ba poate ca si mai rau. (...) Trebuia ca tu, scriitor cunoscut si
apreciat, ba cateodata si premiat cu titlul de national, si nu numai atat, ci si sarbatorit, sa ceri
autorizatie ca sa scrii, cuvintele romanesti fiind incuiate in lada de fier si cheile stand pe veriga in
buzunarul unor domnisori care au invatat sa iscaleasca exact. Incolo, viata literara e libera, cu
conditia sa nu scrii".
"DRUMURILE UNUI POET". Replica a aparut in Scinteia, sub forma articolului "Drumurile
unui poet: Tudor Arghezi", scris de Miron Radu Paraschivescu, care ambitiona sa "ia in discutie

-3-
viata si opera dlui Arghezi". "Nu stiu ce va fi gandit cititorul, scria MRP-ul, obisnuit sa vada in
dl. T. Arghezi un «scriitor cunoscut si apreciat, ba cateodata si premiat – si nu numai atat, dar si
sarbatorit» (cum ii place poetului sa se priveasca-n oglinda), citind de sub pana acestuia postulate
demne de toti ratatii, de toti estropiatii si mizeriosii, acriti fie-n neputinta, fie-n blazare sau
veninuri marunte, consumate launtric. Nu, hotarat lucru, nu acesta poate fi mesajul unui mare
poet. Dar, vorba e, dupa cum vorbeste si cum scrie, este dl. Tudor Arghezi intr-adevar un poet
mare? Un scriitor al carui mesagiu poate fi rezumat la «porcaria vietii» este in vreun fel vrednic
de a fi numit «mare»?"
Intrebarea lansata de Miron Radu Paraschivescu in martie 1947 n-a ramas in pura retorica literara.
Cu acceptul liderilor comunisti, Sorin Toma avea sa ofere un raspuns transant dupa numai cateva
luni.

REPROSURI
"Pentru ca ne displace sa spunem ca viata e o porcarie, ne flatam a prefera sa spunem ca viata e o
lupta. (...) Tot o porcarie e si viata literara, ba poate ca si mai rau. (...) Trebuia ca tu, scriitor
cunoscut si apreciat, ba citeodata si premiat cu titlul de national, si nu numai atit, ci si sarbatorit,
sa ceri autorizatie ca sa scrii (...). Incolo, viata literara e libera, cu conditia sa nu scrii".
Tudor Arghezi

Arghezi, sub surghiun literar

CRISTINA DIAC

Pentru scriitori: "O lovitura de avertisment si de intimidare". In legatura cu perioada


"surghiunului literar" al poetului Tudor Arghezi s-au facut de-a lungul timpului multe
speculatii. Despre aceasta etapa controversata din viata poetului de la Martisor am
intervievat-o pe doamna Sanda Cordos – critic literar, conferentiar la Universitatea Babes-
Bolyai din Cluj-Napoca.

Jurnalul National: Intr-o vreme in care trecutul, "dosarul" devenisera esentiale, existau in
biografia lui Tudor Arghezi "detalii" care sa explice atacul "Scinteii" impotriva lui?
Sanda Cordos: Exista, cred, mai multe motive pentru care Tudor Arghezi a devenit obiectul
compunerii necrutatoare a lui Sorin Toma. Unele sunt livrate de biografia – atunci – recenta a
poetului. De altfel, intr-un loc, textul lui Toma e explicit in aceasta privinta, condamnand scrierile
din ultimii ani ai scriitorului: "Scrie tablete reactionare in stil de sarada si, din cind in cind, si
poezii, criptate si ele, dar totusi mai limpezi decit tabletele".

Chiar erau "reactionare" tabletele si poeziile lui Arghezi?


Arghezi a publicat tabletele incriminate in rubrica sustinuta o data pe saptamana in ziarul
"Adevarul", din toamna anului 1946 pana in primavara anului urmator, pe prima pagina. Se
adresa, asadar, unui public suparator de numeros. In aceste articole se exprima explicit in contra
noii puteri populare si a interventiei autoritare in probleme de arta. Cat priveste poeziile la care se
refera Sorin Toma, acestea au aparut in volumul "Una suta una poeme", la Editura de Stat, in
1947. Sunt aici poeme de dragoste, cativa psalmi, mai multe inscriptii (o specie, ca si psalmul,
indragita de Arghezi), precum si cateva poeme cu tematica sociala (civica). Tonul satiric, ba chiar
sarcastic, al unora, viziunea apocaliptica asupra noii lumi au suparat foarte tare autoritatile si
inclin sa cred ca "Poezia putrefactiei..." a fost comandata ca o replica imediata la acest din urma
afront. Desigur, volumul de poezii a fost retras din librarii si scos din circulatia publica. Foarte
multe decenii n-a putut fi citit in biblioteci, iar in editiile din timpul vietii sale (inclusiv in cea
declarata definitiva din 1959), Arghezi n-a mai indraznit sa reia titlul volumului cu pricina, desi

-4-
unele poeme, regrupate altfel, antedatate, au fost totusi reeditate.

Ce consecinte a avut articolul lui Sorin Toma pentru viata poetului?


Pentru cativa ani, Arghezi iese din viata publica si incepe o perioada pe care o numeste intr-o
scrisoare ingrijorata din 1948 "a vacantei mele literare indefinite". Cum a fost unul dintre putinii
scriitori romani liber profesionisti, consecintele imediate au aparut in planul vietii cotidiane. Au
fost cativa ani, pana prin 1954-1955, in care familia a trait foarte stramtorat; se spune ca Arghezi
vindea cirese in fata casei sale de la Martisor si ca unii apropiati il ajutau cu bani si cu bucate. De
pe la inceputul anilor '50 incepe sa primeasca din partea editurilor comenzi pentru traduceri sau
pentru stilizarea acestora. In 1954 i se publica o carte de mici dimensiuni, "Prisaca", cu versuri –
splendide, de altfel, pentru copii. Din 1955 revine in forta, cu multe carti atat de poezie, cat si de
publicistica si cu multe onoruri, in viata publica. Primeste mai multe titluri si medalii nationale,
intra in Academie, e sarbatorit in cateva randuri cu foarte mult fast intr-o maniera festivista,
proprie epocii, in calitatea sa de poet national. As indazni, asadar, sa afirm ca articolul lui Toma a
avut in timp (si ma refer acum doar la anii ’50) doua efecte: unul imediat, fara indoiala dramatic,
de excludere a poetului (care devine exemplul negativ predilect), si altul cativa ani mai tarziu, de
reintoarcere triumfala in cetate. Daca in 1947 Arghezi a inselat asteptarile Puterii care si-l dorea
alaturi, dupa 1955, el s-a straduit sa maguleasca aceste asteptari si a fost rasplatit in consecinta.
Atat in plan material, cat si in cel simbolic.

Pana lui Arghezi a incetat de-a mai fi "ascutita" dupa episodul Sorin Toma?
Consecinte au existat si in plan literar. Si nu ma gandesc numai la tematica poeziei argheziene din
anii '50 – intr-un fel – e adevarat, tezist – aceasta duce mai departe un filon social existent deja in
opera –, ci la faptul ca poetul renunta la pamflet si ajunge sa cultive un alt registru: ambiguitatea,
echivocul, paradoxul. Uneori foloseste aceste procedee in discursul public. E vorba, intre altele,
de cuvantul de incheiere de la primul Congres al Scriitorilor din Republica Populara Romana din
1956, acolo unde vorbeste despre "bocetul soptit al constiintei" sau despre convingerea si credinta
care i-au lipsit mereu intelectualitatii noastre. Peste ani, Radu Cosasu scrie despre efectul
extraordinar pe care acest discurs l-a avut ("sa ne deschida ochii") in randul tinerilor scriitori de
atunci.

Cat de corecta este presupunerea potrivit careia Sorin Toma a dorit indepartarea din
literatura a lui Arghezi pentru a-i "netezi calea" tatalui sau, poetul A. Toma?
Nu cred ca presupunerea aceasta este corecta. Indiferent ce dorinte va fi avut Sorin Toma (inclin
totusi sa cred ca ceva mai rezonabile), un asemenea plan nu-i statea in putere. Un asemenea plan
nu putea sa-i apartina decat unui conducator care, inflacarat de modelul supunerii sovietice si de
betia propriei forte, a crezut ca poate transforma literatura in propaganda. Intr-o masura
semnificativa, lucrul acesta s-a intimplat. Insa – cred ca trebuie sa adaug – mereu literatura a
incercat sa se sustraga disciplinei si documentelor de partid, acelui caracter ideologic de clasa pe
care incerca sa-l impuna si celebrul text al lui Sorin Toma. Mai soptit sau mai apasat, "bocetul
constiintei" (sau, alteori, rasul ei nesupus) e mereu prezent in literatura romana postbelica si cred
ca lucrul acesta are o importanta mai mare decat ne place astazi sa credem.

Cat de mare este responsabilitatea lui Sorin Toma in aparitia articolului?


Sorin Toma este responsabil pentru producerea si aparitia acestui text, o responsabilitate, de
altfel, asumata (insotita si de cainta) in marturii publicate, mai intai in presa culturala, in 1997,
apoi in cartea autobiografica "Privind inapoi. Amintirile unui fost ziarist comunist", aparuta in
2004 la Editura Compania. Nu stiu sa spun cat de mare este aceasta responsabilitate, nu am un
etalon si nu am termeni de comparatie stabili. Stiu, in schimb, ca e vorba de un autor executant
care, in acord, de altfel, cu convingerile sale politice de la acea data si in conformitate cu
disciplina de partid a dus la indeplinire o sarcina. Cum initiativa venea de la "insusi tovarasul

-5-
Dej", sarcina era foarte importanta si, probabil, onoranta. De altminteri, nici Sorin Toma nu era
un oarecine, era redactor-sef la Scinteia si membru in CC al PMR. Potrivit aceleiasi marturii
tarzii, la compunerea textului au contribuit mai multi sfatuitori, dupa cum a existat un model,
provenit din Uniunea Sovietica, anume A.A. Jdanov cu celebrul "Raport asupra revistelor
«Zvezda» si «Leningrad»". Sunt preluate de acolo temele, tonul, atitudinea (umilitoare), cat si
strategia de a alege pentru corectia publica un mare scriitor. Jdanov se oprise la Mihai Zoscenko
si, mai ales, la marea poeta Anna Ahmatova. Sigur, lui Tudor Arghezi ii sunt sanctionate
articolele si poeziile despre care am vorbit. Dar e mai mult de atat. Pe langa prestigiul artistic,
scriitorul era renumit pentru orgoliu si nesupunere; mai mult decat oricine, el reprezenta acea
libertate a artistului pe care Puterea dorea sa o reteze. "Poezia putrefactiei sau putrefactia poeziei"
a fost in acest sens o lovitura de avertisment si de intimidare data integii lumi culturale. In plus, e
o lovitura fara drept de apel, dat fiind faptul ca nici Arghezi, nici nimeni altcineva n-a putut sa
raspunda.

Poezii pentru copii, nascute in vremuri grele

CRISTINA DIAC

Sorin Toma, fiul "poetului militant" A. Toma. Pana in ziua de azi se tot cauta vinovatii
marginalizarii lui Arghezi. Unii il acuza pe Sorin Toma si reduc totul la nivelul rivalitatilor
literare. Acesta da vina pe "partid" si pe "sistem". Apropiatii lui Gheorghiu-Dej ii
invinuiesc pe "cei ce desconsiderau marile valori ale culturii nationale romane", a se citi
cominternistii-evrei.

Cel mai adesea, raspunzator pentru marginalizarea temporara a poetului Tudor Arghezi este facut
Sorin Toma, semnatarul articolului "Poezia putrefactiei sau putrefactia poeziei".
"CV" BUN. Sorin Toma nu aparuse de nicaieri in redactia Scanteii si nu era tocmai un anonim.
Fusese membru de partid din ilegalitate, cu o viata agitata, ca a tuturor ilegalistilor. Lucrase si
inainte de 23 august 1944 in domeniul agitatiei si propagandei (Agitprop), de care apartinea si
presa de partid. In deceniul patru activase ca secretar al Agitpropului de pe langa organizatia
PCdR Bucuresti si ca redactor la ziarele comuniste Scanteia si Fapta. Dupa cedarile teritoriale din
vara lui 1940 a plecat in URSS, unde si-a reluat activitatea publicistica la ziarul Pamant sovietic
din Balti si la Moldova socialista. A colaborat cu Editura de Limbi Straine din Chisinau, pentru
care a tradus in limba romana operele lui Lenin. Dupa declansarea razboiului antisovietic de catre
Germania nazista si aliatii ei, Sorin Toma a fost mobilizat in Armata Rosie. In fata inaintarii
armatei germane, sovieticii s-au retras. El a ramas in teritoriul ocupat de inamic, lucrand ca
muncitor agricol. Mai tarziu, acesta va fi un episod care-i va atrage mari neplaceri in cariera
politica din Romania. Dupa schimbarea cursului razboiului, a fost mobilizat din nou. Chemat la
Moscova, a lucrat la Directia Superioara Politica a Armatei Rosii, de unde a fost trimis la Directia
a II-a Voluntari Romani "Horia, Closca si Crisan". A revenit in tara impreuna cu aceasta "sora
mai mica" a mult mai cunoscutei Divizii "Tudor Vladimirescu".
Cu trecutul de ilegalist, experienta sovietica si in sectorul "agitatoric", Sorin Toma a fost numit la
Inspectoratul pentru Educatie, Cultura si Propaganda Bucuresti. Dupa un stagiu la ziarul Glasul
armatei, ajunge in 1946 la Scanteia – prima data ca redactor-sef adjunct, iar din 1947 – redactor-
sef. S-a mentinut in functie pana in 1960. A fost membru in Comitetul Central al PMR si deputat
in Marea Adunare Nationala aproape un deceniu.
"SISTEMUL E DE VINA". Peste ani, ajuns la varsta senectutii, Sorin Toma a negat in memoriile
sale ca ar fi avut un interes personal in "punerea la punct" a poetului Tudor Arghezi. Referitor la
acest subiect, scria: "Cu privire la articolul meu despre poezia lui Tudor Arghezi, publicat in
Scanteia la inceputul anului 1948, s-au spus si s-au scris multe. In lumea literara a fost acreditata

-6-
o legenda calomnioasa, lansata de cercuri interesate, pe canale obscure. Ea pretindea ca articolul
ar fi fost o initiativa strict personala – actiunea personala a unui franctiror (n.n. – soldat care, fara
sa faca parte dintr-o armata regulata, primea insarcinari in timpul unui razboi) care a folosit cu de
la sine putere paginile organului oficios al partidului, pentru a da publicitate unor teze personale,
in interes personal: Sorin Toma a scris, chipurile, acest articol pentru a-l da jos de pe piedestal pe
Tudor Arghezi si a-l pune in locul acestuia pe tatal sau, poetul A. Toma. (...) Toate acestea au
putut sa circule liber dupa 1968-1969, intretinute oficios, pentru ca procesul Arghezi sa fie redus
ad personam, scotandu-se din cauza «partidul» si «sistemul». Vina ar fi fost exclusiv a unui
functionar abuziv, ba chiar o rafuiala intre scriitori. Realitatea este ca articolul a fost scris de
mine, dar din initiativa, din insarcinarea si sub controlul conducerii de partid, care l-a aprobat atat
inainte, cat si dupa publicare".
SCANTEIA NU MISCA IN FRONT. Din documentele de arhiva reiese ca liderii partidului –
membri ai Secretariatului si ai Biroului Politic – coordonau si controlau ce si cum aparea in
Scanteia. In sedinta Biroului Politic din 26 ianuarie 1951 – sedinta la care Sorin Toma a prezentat
raportul de activitate al ziarului, Ana Pauker a exprimat nemultumiri legate nu doar de continutul
articolelor, ci si de cum era paginata gazeta. Incriminate erau titlurile din Scanteia – prea mari, in
opinia "tovarasei Ana", care faceau ca ziarul partidului sa semene cu o publicatie occidentala.
"Insesi titlurile, spunea Ana Pauker, locul mare pe care-l ocupa, distanta dintre titluri si articolas
de multe ori sau titlul mai mare decat telegrama, subtitlurile care au mai disparut, daca privim
toate acestea, atunci vedem ca un procent destul de important din continutul ziarului il ocupa
aceste titluri, care au un caracter de subapreciere a cititorului nostru, parca trebuie sa-l atragi cu o
reclama luminoasa."
"Bunul tovaras" Gheorghiu-Dej. Si Paul Sfetcu, seful de cabinet al lui Gheorghiu-Dej o lunga
perioada, era de parere ca Sorin Toma, cat o fi fost el de redactor-sef, n-ar fi putut publica in
ziarul partidului orice ii trecea prin minte. "Faptul ca «autorul» articolului era fiul unui poet a
lasat multora impresia ca acesta scrisese articolul din interes personal, de familie pentru a netezi
tatalui sau «drumul spre consacrare». Zelul sau ar putea confirma numai o parte de adevar,
deoarece asa ceva nu era permis la comunisti atunci cand se folosea spatiul central al ziarului
partidului." Daca unii il invinuiesc pe Sorin Toma, iar acesta invinuieste "partidul" si "sistemul",
si Paul Sfetcu avanseaza niste prezumtivi vinovati: "Articolul fusese, fara doar si poate, inspirat si
comandat de cei ce desconsiderau marile valori ale culturii nationale romane si care voiau sa-i
intimideze si sa-i «puna la respect» pe toti cei ce intentionau sa nu se supuna noilor canoane,
dogmatismului. (...) Cei ce nu aveau nimic comun cu cultura romaneasca si cu interesele noastre
nationale au reusit sa-l inlature pe Tudor Arghezi temporar din viata noastra spirituala si sa-l
aduca la sapa de lemn din punct de vedere financiar."

ALEXANDRU TOMA – VIATA SI OPERA


Printre legendele din epoca tesute in jurul "cazului Arghezi" se numara si aceea ca Sorin Toma a
vrut sa-l defaimeze pe Arghezi pentru a-i netezi calea spre gloria literara tatalui sau, poetul minor
Alexandru Toma. Desi astazi putini isi mai amintesc ceva despre el, A. Toma a fost un adevarat
"star" la inceputul anilor ’50. Trei decenii fusese profesor la licee din Bucuresti si Ploiesti. In
iuresul "transformarilor" de tot felul prin care trecea tara la finele deceniului cinci al secolului
trecut, A. Toma s-a trezit in 1950 membru al Academiei, director la Editura de Stat pentru
Literatura si Arta – cea mai mare editura a tarii pana in anul mortii sale (1954) si posesor al unei
celebritati la care probabil nu visase niciodata.
Alexandru Toma este autorul poemului "Silvester Andrei salveaza abatajul". Alaturi de "Lazar de
la Rusca" a lui Dan Desliu, este una din cele mai reprezentative poezii "de tip nou", asa cum era
dorita a fi poezia in "noul regim". In afara de povestea versificata a minerului Silvester Andrei, A.
Toma s-a mai remarcat printr-o adaptare dupa calapodul vremurilor a unor poezii scrise la timpul
lor de Mihai Eminescu, precum "Glossa" ori "Dintre sute de catarge". A mai scris versuri pentru
copii, reunite in volumele "Suna ghiocel, suna clopotel" si "Piuici si fratii lui mai mici". Chipul

-7-
poetului a fost imortalizat pe panza de pictorul Jean Steriadi, in tabloul numit simplu
"Academicianul A. Toma".

Reabilitarea lui Tudor Arghezi

CRISTINA DIAC

Nemuritorul "Zdreanta", nascut in vremuri grele. In perioada "vacantei literare", Tudor


Arghezi a trait din traducerea in limba romana a unor clasici ai literaturii universale. Cum
versurile pentru oameni mari nu i se publicau, poetul a gasit bresa literaturii pentru copii.
Atunci s-au nascut "Zdreanta", "Talharul pedepsit", "Iscoada" si alte poeme care au
incantat generatii de copii.

In amintirile sale legate de cazul Arghezi, Paul Sfetcu, seful de cabinet al lui Gheorghiu-Dej,
povesteste cum a inceput
"REABILITAREA POETULUI". "Am fost de fata cand Gheorghiu-Dej i-a cerut lui Iosif
Chisinevschi (membru al Secretariatului CC al PMR, responsabil cu Agitatia si Propaganda, deci
implicit si cu chestiunile literare, n.n.) sa grabeasca elucidarea cazului Tudor Arghezi, scria Paul
Sfetcu, sa spuna clar si precis ce masuri trebuie intreprinse pentru ca poetul sa fie adus la masa de
lucru, ca este imperios necesar ca maestrul sa fie repus in toate drepturile si sa fie solicitat sa-si
publice opera. In acest scop sa faca tot ce depinde de guvern pentru a-l determina pe Tudor
Arghezi sa iasa din izolarea ce-i fusese impusa. A dispus ca Iosif Chisinevschi sa-l invite pe poet
la Consiliul de Ministri si sa discute in acest sens cu el." Din cauza unor neintelegeri, masina care
trebuia sa-l transporte pe Arghezi la Consiliul de Ministri l-a adus cu o intarziere de zece minute,
intarziere pentru care "marele Iosca" si-a cerut scuze, dupa cate isi aminteste Sfetcu. Primind
scuzele, poetul a potrivit cuvintele, spunand: "Ce mai conteaza zece minute, cand eu am asteptat
zece ani?" (momentul relatat se petrecea in 1954, la zece ani de la evenimentele din 1944).
LAUREAT AL PREMIULUI NATIONAL. Pana la aparitia articolului semnat de Sorin Toma,
Tudor Arghezi fusese o prezenta vie in literatura si publicistica romaneasca. Anul 1946 a fost
unul benefic sub aspect literar. I-au aparut doua volume de publicistica – "Manual de morala
practica" si "Bilete de papagal" si volumul "Versuri alese". Publica saptamanal "tablete" in ziarul
Adevarul, care, prin continutul lor critic la adresa "oranduirii", i-au adus ulterior multe necazuri.
Recunoasterea din partea contemporanilor s-a concretizat in Premiul National pentru Literatura,
cu care poetul a fost distins. Un an mai tarziu publica volumul "Una suta una poeme". Dupa
atacul din Scanteia, acesta din urma a fost retras de pe piata. In 1948, admiratorii lui Arghezi mai
puteau gasi in librarii o a treia editie a volumului de proze "Cartea cu jucarii", aparuta la editura
particulara "Europolis".
UNDA VERDE DE LA MOSCOVA. La sfarsitul anului 1950, o delegatie a Asociatiei pentru
Strangerea Legaturilor cu Uniunea Sovietica (ARLUS) a efectuat o vizita de aproape trei
saptamani in tara cu care-si propunea sa stranga legaturile, deja foarte "stranse" la acea ora. Din
delegatie a facut parte si Romeo Asteleanu, directorul Editurii "Cartea Rusa". "Atat reprezentantii
partii romane, cat si cei ai partii sovietice, si-a amintit Pavel Tugui, care lucra in acea perioada la
Sectia de Propaganda si Agitatie a CC-ului, au subliniat necesitatea stringenta de a angaja in
traducerile din limba rusa si din romana scriitori cu experienta artistica bogata, incat operele
literare traduse «sa se apropie» de valoarea expresiva a originalului. Colocviul a fost instructiv, s-
au stabilit si niste obiective concrete ale traducerilor in romana si din romana in limba rusa,
consemnate intr-un document, semnat din partea noastra de dr. Iosif Bogdan (vicepresedinte al
ARLUS, n.n.) si Romeo Asteleanu."
SALVAT DE TRADUCERI. Printre scriitorii solicitati sa stilizeze traducerile "brute" s-a numarat
si Tudor Arghezi. Din relatarile aceluiasi Pavel Tugui, care prin "fisa postului" era obligat sa

-8-
cunoasca ce se intampla cu mediile scriitoricesti, in cursul anului 1951 mai multe persoane din
conducerea ARLUS si a Editurii "Cartea Rusa" au discutat cu Tudor Arghezi si i-au propus
colaborarea cu editura. Rezultatul discutiilor s-a vazut la 29 decembrie 1951, data la care a aparut
prima carte de dupa 1948 cu numele lui Tudor Arghezi ca traducator: Moloh, de A.I. Kuprin. In
anii ce au urmat, Arghezi a continuat sa lucreze pentru traducerea in limba romana a operelor
unor clasici, precum Anatole France, Fabulele lui Kralov (1952), romanul "Suflete moarte" al lui
Gogol, Fabule de La Fontaine.
Treptat, poetului i s-a permis sa-si publice si versurile. Astfel, in septembrie 1953, dupa sase ani
de interdictie, in revista Cravata rosie apar poemele "Plaja" si "Scoala", semnate Tudor Arghezi.
Doua luni mai tarziu, poetului i se publica alte trei poezii in revista Viata romaneasca. Anul
urmator i se tipareste volumul "Prisaca", continand de asemenea versuri pentru copii. Incet-incet,
semnatura lui Arghezi reapare si sub articole de presa, in reviste precum Cultura poporului, Veac
nou, Contemporanul.
In 1955, Tudor Arghezi a fost ales membru al Academiei. In acelasi an publica "1907-Peisaje" si
editia a doua din "Prisaca". "Vacanta literara", dupa cum se exprimase poetul, se sfarsise.

TRADUCATORUL ARGHEZI
Mitura Arghezi, fiica poetului, si-a amintit de perioada in care acesta a lucrat la "stilizarea"
traducerilor. "Tata primea o prima forma, bruta, o traducere pur si simplu. El se apuca si modifica
- acolo unde se tradusese «pantofi», el inlocuia cu un sinonim, «conduri» de exemplu, ca sa sune
mai bine in limba romana. Varianta lui o trimitea la editura, care uneori revenea la forma initiala
si scria din nou «pantofi», dupa care i-o retrimitea tatei. Imi aduc aminte ca la «Suflete moarte»
de Gogol a primit manuscrisul inapoi de patru ori. La un moment dat, i-a spus unei doamne de la
editura: «Daca mi-l mai trimiteti o data, ma arunc pe geam! Suflete moarte mi-a mancat
sufletul.»."
"Am dat admitere la Facultatea de Litere, era, cred, prin 1949, isi aminteste astazi doamna
Mitura, fiica poetului. "Nicolae Moraru (ilegalist, printre altele, secretar general al Ministerului
Artelor) m-a pus sa vorbesc la examenul de admitere despre «Poezia putrefactiei...»"

Editorial: Enigma partidului unic

LAVINIA BETEA

Motto: "Foarte ascutit a fost prezentata ascutirea luptei de clasa..." – Vasile Luca. Dezintegrarea
imperiului comunist a scos la iveala structurile din care fusese acesta articulat. Asa cum vor fi
ramas dupa retragerea apelor de la potop formele limpezi ale reliefului de origine si ale
alcatuirilor insemnate ale lumii vechi, abia acum "se vede" scheletul institutiilor, organizatiilor si
practicilor din alcatuirea "corpului" sau. Pe masura ce dispar aluviunile unde-au sedimentat
ideologia, propaganda si interdictiile care impiedicau altadata cunoasterea anatomiei lui, ni se
lumineaza trecutul.
Constructia pilonilor totalitarismului comunist s-a facut in fiecare tara a "lagarului", prin imitarea
realitatilor din Uniunea Sovietica. Pana la partidul-stat, sub puterea caruia sunt cuprinsi toti
cetatenii unei tari, au fost parcurse anevoioase etape. La inceput, dupa teoriile leniniste, rolul
declarat al partidului comunist fusese de "forta conducatoare si indrumatoare a proletariatului" in
pregatirea si victoria revolutiei. Dupa aceea, i s-au atribuit misiunile propagandistice de
"detasament inaintat al clasei muncitoare", "nucleu politic" sau "centru vital" al societatii. Nefiind
supus nici unui control din exteriorul sau, pana la caderea regimului partidul comunist a fost un
organism autonom, independent, subordonat doar lui insusi si cu o nelimitata putere.
Toate aceste teorii vor fi aplicate in fiecare tara comunizata. Partid unic a existat insa doar in
Uniunea Sovietica si... in Romania! De fatada, in celelalte tari au fost mentinute partide si
organizatii care ajutasera in instalarea comunistilor la putere. Numarul lor difera de la un loc la

-9-
altul – unul in Bulgaria, doua in Polonia si in Coreea, patru in Cehoslovacia si in Germania
Democrata, pe cand in China erau opt.
De ce, in primavara lui 1948, in Romania s-a optat pentru desfiintarea oricarui "obiect de decor"
al "democratiei socialiste"? Cui a apartinut decizia aceasta? Prin ce argumente a fost sustinuta de
la (sau catre) Moscova? Cu informatiile actuale, raspunsurile la aceste intrebari sunt inca enigme
ale istoriei comunismului romanesc.
Folositoare ne sunt stenogramele intalnirilor premergatoare congresului de unificare dintre PCR
si PSD in cunoasterea "starii de spirit" a liderilor, decriptarea ratiunilor care au condus la
inlaturarea lui Lucretiu Patrascanu ori a interpretarilor recomandate pentru tratarea
propagandistica a temelor de actualitate. Interesanta sub acest raport este, bunaoara, sedinta din
22 ianuarie 1948 a cadrelor superioare din partidele care urmau sa fuzioneze. In "expunerea
politica" citita participantilor, Gheorghe Vasilichi apreciaza prezentul ca fiind o grava perioada
cand "lupta intre frontul pacii si cel al razboiului se ascute pe zi ce trece". Un moment periculos
cand actiunilor anglo-americane de transformare a anumitor zone din Europa "in colonii" li se
opune "lagarul popoarelor iubitoare de pace si libertate". In frunte lor e Uniunea Sovietica, ("in
mod complet dezinteresat"), aparatoare a libertatii celorlalti.
Incepuse ceea ce mai tarziu istoricii vor numi "razboiul rece". Iar glosarea pe-o asemenea tema nu
este catusi de putin intamplatoare ori aleasa din pura dorinta de succes a vorbitorului (de altfel,
anterior prezentarii, textele erau aprobate in Biroul Politic). Prin asemenea contextualizari si
tehnici de manipulare se deschide si calea terorii. Oamenilor li se induce ideea ca tara e in pericol,
ca o "cetate asediata" inauntrul careia e obligatorie coeziunea si rezistenta lor. Ca-n orice vreme
de razboi si primejdii, panicarzii, sovaielnicii, tradatorii ori dusmanii sunt, fara mila, identificati si
starpiti. Ceea ce foarte curand se va petrece in Romania – epurarile si verificarile de partid
coincid cu pregatirile pentru aparitia Securitatii.
Remarcabila este si satisfactia de-a fi "instaurat republica", declarata cu acel prilej ca primul
dintre ("imensele"!) succese. Cum trebuie de-acum incolo abordata ("just") chestiunea regalitatii
ocupa pagini intregi din lectura lui Vasilichi. Ideile expuse atunci vor alimenta condeierii
deceniilor viitoare in descrierea saraciei si suferintelor indurate de Eminescu, Caragiale ori
Luchian si a "macelurilor" din 1907, 1929 ori 1933 datorate "deplinului acord" dintre regalitate si
"clasele exploatatoare".
Din documente nu aflam, asadar, cum se-ajunsese la exceptionala stare de tara cu un singur
partid. Daca nu avem explicatii din stenograme – care au fost si raman niste documente oficiale a
caror producere comporta reticente si uneori distorsiuni – deseori de folos ne sunt participantii ori
martorii la decizie. In interviul ce mi l-a dat in 1991, Gheorghe Apostol regreta (ca prima eroare
politica a PCR!) faptul ca-si desfiintasera "fostii aliati". "Chiar Dej spunea: «Ce prostie am facut!
Macar Frontul Plugarilor sa-l fi lasat!»", relata fostul lider al sindicatelor si component al Biroului
Politic.

Lichidarea social-democratiei

FLORIN MIHAI

Lichidarea partidelor social-democrate. Pus la cale cu ocazia conferintei Cominformului


din luna septembrie a anului 1947, planul de desfiintare a partidelor socialiste a fost
respectat intocmai de liderii comunisti locali in decursul anului urmator. Unificarea intr-un
partid unic al stangii s-a facut peste tot sub semnul santajului, oportunismului si al fortei.

Spre sfarsitul anului 1947, in luna septembrie, sovieticii au decis crearea Cominformului,
organizatie internationala a partidelor comuniste. Prima conferinta a avut loc in Polonia, iar
printre deciziile luate una privea relatia comunistilor cu partidele social-democrate. Cu prilejul

- 10 -
reuniunii, Andrei Jdanov – "parintele" sovietic al organizatiei – a sugerat partidelor fratesti
schimbarea tacticii fata de aliatii socialisti. Tactica Frontului National care aduna laolalta
partidele politice de stanga trebuia abandonata. Comunistii trebuia sa-si "concentreze tirul"
impotriva socialistilor de dreapta "care creeaza disensiuni in randul clasei muncitoare si ii
otravesc spiritul". Insusindu-si noua directiva, liderii comunisti au trecut la treaba.
"OMUL CU MANA DE FIER". Pe scena politica din Ungaria de dupa razboi, social-democratii
reprezentau o adevarata forta. In alegerile organizate in luna august a anului 1947, Partidul Social
Democrat (PSD) obtinuse 15 procente, clasandu-se astfel pe locul secund in optiunile
electoratului maghiar. Comunistii, care conduceau Blocul Stangii, detineau prima pozitie cu 22%
din voturi, dar au inteles amenintarea popularitatii socialistilor.
Omul care a reusit sa desfiinteze social-democratia in Ungaria a fost cominternistul Laszlo Rajk,
devenit Ministru al Afacerilor Interne. Prin diverse manevre politice, (in care-au fost folositi
social-democratii favorabili unificarii stangii maghiare), s-a reusit revocarea din Parlamentul
Ungariei a 32 de deputati socialisti. Totodata in fruntea PSD a fost instalata o conducere noua,
pro-comunista. Unificarea devenea doar o chestiune de timp. La 13 iunie 1948 s-a infiintat
Partidul Muncitorilor Unguri, partid leninist, dupa model sovietic. Lui Rajk i-au fost recunoscute
eforturile pentru infiintarea noului partid si a fost rasplatit cu functia de secretar general-adjunct.
SOCIALISTI DIVIZATI. In Cehoslovacia postbelica, Partidul Comunist (PCC) se bucura de o
mare popularitate, atragand de partea sa numerosi intelectuali social-democrati. Fusese, de altfel,
in anii interbelici, singurul partid comunist din aceasta parte a Europei acceptat ca legal.
Impartirea socialistilor in mai multe partide politice a folosit liderilor comunisti praghezi. Doua
formatiuni ce se declarau promotoare ale social-democratiei se luptau pentru simpatia alegatorilor
cehi si slovaci – Partidul Socialist-National si Partidul Social-Democrat. "Norocul" comunistilor
cehoslovaci s-a numit Vaclav Nosek, ministru de Interne, membru de frunte al PCC. Printr-o
campanie neobosita – utilizand adesea "metode gangsteriste" dupa cum se exprima socialistul
Prokop Drtina – Vaclav Nosek a determinat liderii social-democrati sa fie de acord cu unificarea
(17 aprilie 1948). In Cehoslovacia comunistii nu au folosit in titlul noului lor partid cuvantul
"muncitoresc". Au ramas insa la vechea titulatura adoptata – Partidul Comunist Cehoslovac,
salutul lor "tovarasesc" fiind insa "Cinste muncii!"
PRINTRE ULTIMII. "Gazduiti" la Moscova din 1942, comunistii polonezi au infiintat in exil
Partidul Muncitoresc Polonez (PMP). Dupa "eliberarea" Poloniei de catre Armata Rosie, li s-a
permis comunistilor revenirea in patrie unde, alaturi de ramasite ale Partidului taranesc Polonez,
au format Blocul Democrat. Prin intermediul acestuia au atras social-democratii polonezi spre
unificarea intr-un partid muncitoresc, foarte util dovedindu-se social-democratul Josef
Cyrankiewicz. Pregatirile au intrat in linie dreapta spre sfarsitul anului 1948. Mai putin grabiti
decat romanii ori ungurii, "tovarasii" de la Varsovia au decis ca data a unificarii 21 decembrie
1948. In paralel, la Tribunalul Militar se desfasura procesul a sase opozanti ai lichidarii social-
democratiei poloneze. In acest regim de teroare, Congresele generale ale PMP si PSD s-au
pronuntat in favoarea unificarii. In mediul sobru al Universitatii Tehnice din capitala poloneza,
1.800 de delegati au participat la sedinta ce consfintea aparitia Partidului Muncitoresc Unit
Polonez condus de Wladislaw Gomulka.

PROLETARIAT
Potrivit ideologiei staliniste, muncitorii din tarile comuniste "trebuiau condusi de un singur
partid". Noile partide exprimau de la infiintare atasamentul la "idealurile proletariatului". Cu
exceptia Cehoslovaciei, in toate tarile sovietizate, partidele se numeau "muncitoresti" (Romania,
Bulgaria, Polonia) sau "ale muncitorilor" (Ungaria). In Romania, Gheorghe Gheorghiu-Dej
reprezenta, dupa cum declara Leonte Rautu, "simbolul viu al luptei proletariatului roman".

Scindati in doua tabere

- 11 -
FLORIN MIHAI

"Socialism nu vom face cu doua partide deosebite". Incepand cu 1945, Radaceanu si Voitec
– secretari generali ai PSD – au orientat partidul spre colaborarea politica cu PCR.
Dezamagit de noua directie, Titel Petrescu a decis sa paraseasca partidul. Comunistii au
"pus umarul" la scindarea social-democratilor, folosindu-se de unii dintre membrii PSD.

Din 1945, cresterea influentei comunistilor pe scena politica a determinat tulburarea vietii interne
din Partidul Social Democrat (PSD). In interiorul formatiunii s-au conturat doua curente de
opinie: unul, reprezentat de presedintele social-democratilor – Constantin Titel Petrescu –, nu
agrea intentiile PCR de a cuceri pe deplin puterea. Al doilea curent, reprezentat de secretarii
generali ai PSD – Lothar Radaceanu si Stefan Voitec –, sustinea ca oportuna colaborarea cu
celelalte partide de stanga, inclusiv cu comunistii.
SE COACE SCHISMA! Primele semne ale delimitarii celor doua pozitii au aparut in timpul
grevei regale (21 august 1945 – ianuarie 1946): Titel Petrescu a cerut demisia guvernului condus
de Groza, pe cand Radaceanu si Voitec insistau, dimpotriva, pentru continuarea activitatii
Guvernului. Ultimii erau motivati de propriul lor rol din Cabinet: Radaceanu – ministrul Muncii,
Voitec – ministrul Educatiei Nationale. Sesizand ruptura din cadrul PSD, comunistii au incercat
sa profite de situatie. Prin declaratii oficiale, liderii comunisti au sugerat ca venise timpul crearii
unui alt partid, prin unificarea social-democratilor cu comunistii. Chiar la Conferinta nationala a
PCR (octombrie 1945) s-au auzit noi apeluri pentru realizarea Partidului Unic Muncitoresc.
Social-democratii s-au ferit sa dea un raspuns clar si direct. In problema tacticii electorale ce
urma a fi pusa in aplicare pentru alegerile din 1946, Titel Petrescu si oamenii sai de incredere au
pledat pentru participarea PSD pe liste separate, cu un program politic propriu. De cealalta parte,
"procomunistii" Radaceanu si Voitec, sprijiniti de alti membri ai Comitetului Central al PSD,
precum Theodor Iordachescu, Aron Braester, Barbu Solomon sau Zaharia Tanase, au cerut
participarea pe liste comune cu Frontul National Democrat – dominat de comunisti.
O SCRISOARE... INVENTATA. Cum o decizie atat de importanta pentru un partid ca tactica
electorala nu putea fi luata decat de un organ superior de conducere, la 10 martie 1946 a fost
convocat Congresul general al PSD. In pregatirea intrunirii, un rol important l-au avut Lothar
Radaceanu si Stefan Voitec. Cele mai eficiente s-au dovedit manevrele lor de culise care au avut
ca rezultat formarea unei "majoritati" de delegati pro-comunisti.
Radaceanu si-a desavarsit "manaria" printr-un fals. In plin congres, apropiatul sau, in persoana
ministrului Minelor si Petrolului – Tudor Ionescu –, a prezentat, "plin de indignare", o "anonima".
Epistola "dovedea" ca liderul taranist Iuliu Maniu a avut in intentie sa cumpere participarea PSD
pe liste separate. Anonima il acuza astfel direct pe Titel Petrescu. Uimit de "acuzatiile" aduse,
presedintele social-democratilor nu a schitat nici un gest de protest.
O noua infrangere a suferit tabara "titelistilor" in momentul supunerii la vot a colaborarii
electorale cu FND-ul. Cum delegatii fusesera deja "alesi" pe spranceana, votul nu a produs nici o
emotie: 232 au votat pentru alianta electorala cu comunistii, 29 contra, iar 60 de socialisti s-au
abtinut. Au fost si membri PSD care, nedorind sa fie partasi la sciziunea partidului, nici nu au
participat la congres.
Chiar a doua zi dupa incheierea lucrarilor Congresului, ofuscat de deciziile colegilor sai, Titel
Petrescu a decis sa infiinteze Partidul Social Democrat Independent. Desi urmat de cativa fideli,
fostul lider PSD-ist a fost impiedicat de comunisti sa-si desfasoare activitatea noii formatiuni
politice. La randul sau, Lothar Radaceanu a decis preluarea fraielor PSD, pana intr-acolo incat a
"mutat" partidul chiar la el acasa, in Vatra Luminoasa.
"PUTEM MANEVRA CU EI". Timp de un an, gruparea social-democratilor din jurul lui
Radaceanu si Voitec – practic PSD – a functionat in sensul apropierii din ce in ce mai intense de
comunisti. La randul lor, comunistii au profitat de situatia favorabila lor, nerenuntand la ideea
unificarii celor doua formatiuni politice. Discutiile referitoare la unificare si crearea unui nou

- 12 -
partid s-au derulat in cadrul restrans al Biroului Politic al PCR. In sedinta din 9 septembrie 1947,
parerile liderilor comunisti au fost impartite: unii nu doreau atragerea lui Radaceanu si a lui
Voitec. Teohari Georgescu, de pilda, se declara sceptic in legatura cu moralitatea social-
democratilor: "Tare greu o sa ne vie sa dam peste un element cinstit si devotat in conducerea
PSD." O parere asemanatoare exprima Gheorghe Vasilichi, care nu gasea normal ca "toata sleahta
s-o bagam la noi". Lucretiu Patrascanu adoptase o pozitie oarecum de centru – unificarea trebuia
realizata in conditii prielnice printr-o "munca permanenta de destramare de jos, prin luarea de
elemente cinstite". Patrascanu si-a permis chiar sa-l numeasca pe Lothar Radaceanu
"ceasornicar", iar pe Stefan Voitec – "o barba". Vasile Luca si Gheorghe Gheorghiu-Dej s-au
dovedit cei mai transanti si practici. Primul a recunoscut cu franchete ca nu se putea conta pe
fractionistii din PSD, "dar de manevrat putem manevra cu ei, pentru a crea o framantare in sanul
PSD, unde sa se deschida serios aceasta lupta intre dreapta si stanga". Era sigur ca evenimentele
se desfasurau in favoarea comunistilor: "Ei merg cu noi, chiar in comitetele astea unice, vor fi ei
pe urma exclusi, dar nu de la inceput." Ultimul a cuvantat Gheorghe Gheorghiu-Dej, insistand
pentru declansarea campaniei de lamurire ideologica, mai intai a membrilor comunisti, apoi a
social-democratilor. Totodata, recunostea importanta desfiintarii pe cale legala a PSD prin
unificarea cu PCR: "Noi sa ne facem trebusoara si sa fim oleaca si vicleni, sa lasam la o parte
moralitatea si romantismul si sa ne dam seama ce importanta are pentru Romania lichidarea
firmei social-democrate". Dej era convins de oportunismul procomunistilor din PSD, avand
exemplul "viu" al ministrilor Radaceanu si Voitec: "Influenta, autoritatea, perspectivele acestui
partid ii fac sa caute locusoare cat mai sigure".
Notorietatea si cuvantarea lui Dej i-au convins pe tovarasii din Biroul Politic. La finalul sedintei,
toti au cazut de acord ca tactica "vicleniei" lui Gheorghiu-Dej era cea mai indicata.

INTERVENTIE
Congresul PSD din 10 martie 1946 l-a "lamurit" pe Titel Petrescu de directia procomunista a
partidului sau. In consecinta, a decis infiintarea Partidului Social Democrat Independent (PSDI),
al carui sediu a functionat initial in casa lui Titel Petrescu din strada Brezoianu. Promovarea
doctrinei se facea exclusiv prin intermediul brosurilor. In alegerile din noiembrie 1946, PSDI a
obtinut un "dureros" 1,9% voturi. Cu timpul, soarta PSDI s-a inrautatit, culmea fiind atinsa in
1948. In luna mai, Titel Petrescu a fost arestat si condamnat la munca silnica pe viata. Faptul a
starnit rumoare inclusiv in cancelaria Partidului Laburist din Marea Britanie, ai carui conducatori
au intervenit pe langa Hrusciov pentru salvarea lui Titel Petrescu. Eliberat dupa sapte ani (1955),
nu s-a bucurat de libertate decat doi ani. Moartea i-a fost cauzata de tratamentul din inchisori.
Nici alti lideri social-democrati nu au scapat de valul de arestari – Iosif Jumanca, Ion Fluieras ori
George Grigorovici. Toti au sfarsit in puscariile comuniste.

SANTAJABILI
Biografiile lui Lothar Radaceanu si a lui Stefan Voitec nu erau dintre cele mai "curate" si "corecte
politic" pentru acele vremuri. Cei doi puteau fi acuzati, "la nevoie", de colaborare cu hitlerismul.
Radaceanu, de exemplu, parasise PSD in timpul regimului antonescian, preferand politicii
comertul, mai profitabil, cu ceasuri si bijuterii nemtesti. Ba mai mult, unul dintre "titelisti" –
Adrian Dimitriu – a povestit in cartea sa de memorii despre admiratia manifestata de Radaceanu
fata de forma de socialism propovaduita de Hitler. In cazul lui Stefan Voitec, i se putea imputa
colaborarea cu "inamicul": in calitate de reporter de razboi pe frontul estic, el fusese
corespondentul ziarelor germane Sentinela si Der Soldat. Totodata, lui Voitec i se putea "aminti"
de catalogarea sa ca "trotkist", pe care a primit-o la parasirea PSD-ului si care l-a tinut departe de
politica timp de noua ani (1928-1937). Dupa razboi, Titel Petrescu a incercat sa ii apere pe
"vinovati". Pentru a-i feri de santaj, conform aceluiasi Adrian Dimitriu, social-democratii au
declarat ca Voitec avea acordul partidului pentru a scrie in ziarele germane si astfel a scapa de
incorporare.

- 13 -
Congresul PMR, alianta „frateasca“

RIN MIHAI

Pemeristi vegheati de Marx si de Stalin. Intre 21 si 23 februarie 1948 a avut loc la Ateneul
Roman congresul ce unea cele doua partide de stanga, PSD si PCR, intr-un unic Partid
Muncitoresc Roman. Capitala a fost "gatita" special pentru eveniment. Sute de invitati
romani si straini au putut admira gigantice portrete cu Stalin, glorificat si de la tribuna
congresului.

Conform indicatiilor lui Dej, membrii din conducerea PCR au organizat si sustinut o campanie de
convingere a membrilor de rand de oportunitatea unificarii cu PSD si crearii unui partid unic.
TOTI PENTRU PARTIDUL UNIC. La 11 ianuarie 1948, prin intermediul Scinteii, secretarul
general al PCR – Gheorghiu-Dej – anunta "apropiata infaptuire in tara noastra a Partidului Unic
Muncitoresc" si ca "pregatirile sunt in toi". La doua saptamani dupa aparitia articolului, Ana
Pauker lauda eforturile Partidului Comunist "spre crearea Partidului Unic Muncitoresc in
Romania". Intru sustinerea proiectului de formare a noului partid, oficiosul PCR reproducea
pozitia liderilor comunisti din tarile invecinate. In interviul acordat ziarului Scinteia (8 ianuarie
1948), secretarul general al Partidului Comunist Ungar – Mathias Rakosi – declara: "Acum toti
muncitorii constienti inteleg ca Partidul Unic Muncitoresc ar insemna o intarire extraordinara a
fortelor democratice. Ei inteleg de asemenea ca evolutia istorica duce la PUM". O data ce
"lamurirea ideologica", ca prima faza a proiectului de unificare, se terminase, urma momentul
punerii in practica a deciziilor Biroului Politic. Sosise clipa organizarii congresului de unificare!
STEAGURI SI PORTRETE. Febra pregatirilor cuprinsese rapid Capitala. Primul obiectiv a carui
imagine trebuia "infrumusetata" era Gara de Nord, unde soseau delegatii la congres. Peroanele au
fost "artistic pavoazate" cu ghirlande de brad, steaguri rosii si pancarte cu lozinci. Nici vitrinele
magazinelor nu au "scapat". Printre palarii si postavuri, costume si pantofi, "tronau" panouri
dedicate congresului. Orasul intreg fusese impanzit cu stindarde comuniste, cu chipurile
"dascalilor proletariatului" – Marx, Engels, Lenin si Stalin – si stema PMR. O atentie deosebita a
fost acordata hotelului ce urma sa gazduiasca invitatii, Ath...n...e Palace, dar si Ateneului Roman,
locul de desfasurare a Congresului. Hotelul, "complet drapat in rosu", era "vegheat" de Marx si de
Stalin. In plus, pe frontispiciul hotelului fusesera ridicate doua panouri uriase cu citate din operele
lor, special alese spre a ilustra necesitatea crearii unor partide unice ale muncitorilor. Alte doua
portrete gigantice ale celor doi "parinti" impodobeau si Piata Ateneului Roman.
LA RAPORT. La congres, desfasurat intre 21 si 23 februarie 1948, au sosit invitati din Romania
si din strainatate. Din partea Iugoslaviei au participat Vilco Kristulovici, ministrul Marinei, si
Jarco Vaselinov, membru CC al Partidului Comunist Iugoslav. Comunistii Ungariei l-au trimis pe
Laszlo Rajk, ministru de Interne. Nu au lipsit reprezentantii partidelor comuniste din Italia, Franta
si Olanda.
In cuvantul de deschidere, Stefan Voitec a adus "omagiul neprecupetit generalissimului Stalin, cel
mai iubit fiu al poporului sovietic". A urmat la tribuna Gheorghiu-Dej, care, timp de trei ore, i-a
tintuit in scaune pe cei 800 de delegati, prezentandu-le raportul politic general. In discursul rostit
dupa terminarea raportului, Dej a acuzat "buruienile de felul lui Titel Petrescu si a acolitilor sai"
ca se opun infiintarii partidului unic muncitoresc. Ultimul cuvant i-a apartinut lui Lothar
Radaceanu, care a dat citire "Raportului asupra Statutului membrilor Partidului Muncitoresc
Roman". Nici el nu a uitat sa-si exprime "recunostinta" pentru URSS, "bastion al democratiei si
socialismului. Intr-adevar, il parafraza Radaceanu pe Sadoveanu, lumina marxismului vine de la
Rasarit". Se declara totodata convins de trainicia unificarii celor doua partide: "Ceea ce facem
astazi e bine facut si facut pentru totdeauna – o unificare organica".

- 14 -
In final, dupa votarea infiintarii Partidului Muncitoresc Roman, delegatilor le-a revenit sarcina de
a desemna componenta principalelor organe de conducere a PMR. Dupa cum era de asteptat,
ponderea comunistilor in forurile conducatoare era mult mai mare decat a social-democratilor. In
Comitetul Central, din 41 de locuri, doar zece reveneau lui Radaceanu si a lor sai. La fel in Biroul
Politic, unde din 13 membri, doar trei locuri au revenit fostilor social-democrati Voitec,
Radaceanu, Theodor Iorda-chescu. Scenariul s-a repetat in Secretariat – dintre cei cinci membri,
doar Radaceanu ii reprezenta pe social-democrati. "Imparteala" inegala a posturilor la varful PMR
a demonstrat ca nu principiul egalitatii a stat la baza unificarii comunistilor cu socialistii.

STAHANOVII DIN ROMANIA


"Nasterea" Partidului Muncitoresc Roman i-a pus pe jar pe proletarii din intreaga tara.
Angajamentele de depasire a planurilor de productiei s-au inmultit peste noapte. Muncitorii de la
Standard Cauciuc, Carpati, ARO sau Silco se intreceau in promisiuni adresate Comitetului
Central de Organizare a PMR. Cei mai multi doreau "marirea productiei" peste programe cu 30%,
dar si disciplina in munca ori "micsorarea numarului de absente la lucru de la 7 la suta la 1 la
suta". Fabrica de chibrituri Filaret s-a angajat chiar la sporirea productiei de la 14 milioane de
cutii de chibrituri la 15,5 milioane! Clasa muncitoare din tanara Republica Populara se voia la
inaltimea momentului.

SCOALA DE CADRE
Pana in 1944, social-democratii si comunistii urmasera cai politice diferite. Dupa momentul 23
august, cele doua partide au inceput sa colaboreze. In cadrul campaniei de "lamurire ideologica"
in vederea unificarii lor, Iosif Chisinevschi si Lothar Radaceanu s-au gandit la crearea unei
institutii pentru pregatirea teoretica a cadrelor viitorului PMR. Initiativa lor se dovedise a fi
unicat. Elevii scolii de cadre urmau a fi recrutati dintre membrii cei mai buni ai celor doua partide
de stanga, iar profesorii – dintre activistii Comitetelor Centrale ale PCR si PSD. La inaugurarea
scolii, la 5 ianuarie 1948, erau inscrisi peste o suta de elevi, viitori invatacei ai lui Marx, Engels,
Lenin, Stalin, dupa cum a tinut sa-i asigure Radaceanu in discursul de deschidere.

INDEPENDENTI
"Cine nu este comunist este tratat de fascist si tradator al clasei muncitoare. Clasa muncitoare
nu trebuie sa aiba loc decat o directie in sens unic: comunist. Noi (PSDI – n.n.) luptam pentru
unitate, dar in independenta si in ideologie democrata a socialismului international. Lupta este
extrem de grea, din cauza violentelor si teroarei exercitate de organele guvernamentale si ale
partidului comunist si social-democrat comunizat"
Titel Petrescu

RIVALITATE
"Epurat de elementele compromise in viata lor particulara si publica, partidul nostru (PSDI –
n.n.) este astazi expresiunea vointei aproape a tuturor organizatiunilor muncitoresti si a micii
burghezii din tara! In actiunea politica ce ducem cu multe jertfe suntem atacati de comunisti
comunizanti ca inamicii nr. 1 ai lor si la o ultima conferinta a lor s-a hotarat lichidarea politica
a noastra ca spargatori ai unitatii clasei muncitoare"

Oportunistii

FLORIN MIHAI

Trecerea de la PSDR la PMR. Aparitia Partidului Muncitoresc Roman nu ar fi fost posibila


fara sprijinul a doi social-democrati, Lothar Radaceanu si Stefan Voitec. Din oportunism

- 15 -
politic, santajati ori din credinta sincera ca lucreaza spre binele tarii, cei doi si-au convins
colegii sa colaboreze cu comunistii, fiind bine rasplatiti cu functii importante dupa 1948.

Pe numele adevarat Würtzler Lothar, Radaceanu s-a nascut la Radauti in 1899. Membru al
Partidului Socialist Democrat (PSD) inca din 1919, era considerat un adevarat ideolog al miscarii.
In perioada interbelica a criticat atat teroarea din Rusia lui Stalin, cat si atitudinea dura a
autoritatilor romane fata de comunisti. In timpul regimului Antonescu se indepartase de social-
democrati. Impreuna cu Mihail Ralea si-a incercat norocul cu un alt partid – Partid Socialist
taranesc – fara succes insa. Sustinut de Stefan Voitec, a fost reprimit in PSD din 4 noiembrie
1944 devenind ministru al Muncii, functie pe care a ocupat-o pana in 1952. Din 1946, Lothar
Radaceanu a pledat pentru apropierea celor doua miscari politice ale stangii romanesti, PSD si
PCR.
"LOTHARE, ESTI DAT DRACULUI!" Potrivit lui Paul Sfetcu, ajutor de sef de cabinet si apoi
de sef de cabinet al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej in perioada 1951-1965, in timpul campaniei
electorale pentru alegerile din 1946, la un bal organizat in cantina Atelierelor CFR Grivita,
Radaceanu a fost intrebat de unul dintre muncitori despre oportunitatea crearii unui partid unic
muncitoresc. "De ce nu sunteti de acord cu unitatea politica si organizatorica a miscarii
muncitoresti in cadrul unui partid unic?", s-ar fi mirat muncitorul. Radaceanu a dat vina pe
anumiti "oameni ai dracului" care s-ar opune. Intervenind, Gheorghiu-Dej a replicat spre veselia
participantilor: "Nu oamenii, ci tu, Lothare, esti dat dracului!". Dialogul intre cei doi a continuat
pe un ton tot mai serios: "Dar nici pe tine nu te intrec!". Replica finala a apartinut lui Dej, care
aproape ca l-a amenintat pe social-democrat: "Sa stii, Lothare, ca oricat de mult ai sa traiesti, tu
pe mine n-ai sa ma intreci!". Ambitiile politice ale celor doi ieseau la iveala chiar si intr-un mediu
sarbatoresc.
IN ELITA PMR. Rolul important pe care l-a avut in atragerea social-democratilor spre unificarea
cu Partidul Comunist Roman a fost rasplatit cu numeroase functii in nou-creatul PMR. Lothar
Radaceanu a devenit membru al Biroului Politic, membru al Comitetului Central, membru al
Secretariatului CC, precum si membru al Biroului Organizatoric. Aceste functii le-a ocupat insa
doar pentru patru ani.
IN DIZGRATIE. In 1952, troica Ana Pauker – Vasile Luca – Teohari Georgescu a cazut, acuzata
de "deviere de dreapta". Contextul era favorabil si pentru alte discrete despartiri. Unul dintre cei
vizati era Lothar Radaceanu. Dintre toate functiile detinute, acesta a mai pastrat, pana la moarte,
calitatea de membru al Comitetului Central. In cadrul Plenarei din 26-27 mai 1952, Radaceanu
recunostea: "Tovarasi, eu consider just ca nu mai fac parte nici din Biroul Politic, nici din
Secretariat, pentru ca sunt tovarasi mult mai ridicati decat mine pentru aceste sarcini. Faptul ca
am ajuns in Secretariat si in Biroul Politic e nu atat urmare a calitatilor mele de comunist, cat a
unificarii". Speriat de posibilitatea de a fi asociat cu deviatorii de dreapta si de a le impartasi
soarta, Radaceanu a cerut oficial lui Dej sa fie declarat nevinovat. Ar fi fost cu adevarat sfarsitul
sau politic. Timp de trei ani, regimul comunist a tolerat prezenta sa, dar nu a mai avut acces la
sfera inalta a puterii. A murit in 1955 la Helsinki, unde participa la o Conferinta
Interparlamentara.
"LINGUSITOR SI PLECAT". Nascut in 1900, la Corabia, Stefan Voitec era in perioada
interbelica profesor de scoala. In randurile Partidului Socialist Democrat Roman s-a afirmat mai
ales ca ziarist. Treptat a castigat increderea lui Titel Petrescu si a ajuns astfel secretar al PSD.
Dupa 23 august 1944 primise functia de ministru al Educatiei Nationale. Alaturi de alti lideri
politici, Voitec a facut parte din delegatia Romaniei condusa de Gheorghe Tatarescu la Conferinta
de Pace de la Paris. A fost, pe rand, dupa 1948, membru al Prezidiului Republicii Populare
Romane pana la moarte (1984), a fost membru al Comitetului Central al PMR (ulterior PCR),
membru al Biroului Politic (1948-1952), vicepresedinte al Consiliului de Ministri (1956-1961). A
detinut si presedintia Marii Adunari Nationale (1961-1974). Din 1980 era si membru deplin al
Academiei Romane. "Fricos si intrigant din fire", dupa cum il caracteriza din amintiri Adrian

- 16 -
Dimitriu, Voitec a jucat pana la moarte rolul de relicva vie a social-democratiei "unite" cu
comunistii.

INARMAT
Dupa realizarea unificarii dintre PSD si PCR, atitudinea comunistilor fata de social-democrati s-a
schimbat. Unul cate unul au fost trecuti pe linie moarta, asa cum s-a intamplat si in cazul lui
Lothar Radaceanu (foto). Adrian Dimitriu aminteste in memoriile sale despre teama lui stefan
Voitec de a nu impartasi soarta "titelistilor" arestati in mai 1948. Astfel, in epoca circulau zvonuri
ca Voitec umbla la el "cu un pistol in buzunar, pretinzand ca se va sinucide daca i se va intampla
ceva". In epurarile din 1948-1950, Voitec a scapat, iar dupa eliminarea politica a lui Radaceanu a
ramas ultimul socialist din cercul puterii.

DEZVALUIRI ELECTORALE
Constantin Titel-Petrescu, fostul lider al social-democratilor romani, ii cunostea bine pe cei doi
oportunisti, Radaceanu si Voitec. In timpul campaniei electorale pentru alegerile din 1946, a
dezvaluit cititorilor ziarului taranist Dreptatea adevaratele culise ale destramarii partidului pe care
il condusese, Partidul Social-Democrat: "Partidul Social Democrat Independent s-a desprins – la
congresul din 10 martie – de ramura oportunista care a ramas in guvern. Epurat de elementele
compromise in viata lor particulara si publica, partidul nostru este astazi expresiunea vointei
aproape a tuturor organizatiunilor muncitoresti si a micii burghezii din tara! El a salvat unitatea si
individualitatea social-democratiei independente. (…) Noi luptam pentru unitate, dar in demnitate
si independenta si in ideologie democrata a socialismului international. Lupta este extrem de grea,
din cauza violentelor si teroarei exercitate de organele guvernamentale".

REALISM
"Consider just ca nu mai fac parte nici din Biroul Politic, nici din Secretariat. Am ajuns in
Secretariat si in Biroul Politic nu atat urmare a calitatilor mele de comunist, cat a unificarii"
Lothar Radaceanu

Lumea dupa Yalta

PAULA MIHAILOV CHICIUC

O data cu incheierea celei de-a doua conflagratii mondiale, lumea a cunoscut o noua ordine,
decisa de marile puteri invingatoare. Intalnirile si deciziile "celor trei mari" – Stalin,
Churchill, Roosevelt – au impus configuratia mondiala pentru urmatoarele cinci decenii ale
secolului XX.

Presedintele american Franklin Delano Roosevelt a avut un vis: prezenta in lumea postbelica a
catorva mari puteri, care sa-si canalizeze intreaga forta pentru crearea unui spatiu de pace si
prosperitate. Dar visul nu a devenit realitatea imaginata de Roosevelt.
CHEIA LUI STALIN. Cursul razboiului a permis crearea unor noi institutii care urmau sa asigure
reconstructia economica a statelor beligerante si mentinerea starii de pace, ca Fondul Monetar
International si Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare, ambele infiintate la
Conferinta de la Bretton Woods, SUA, la 1-22 iulie 1944. In plan politic, toamna lui 1944 a
insemnat reunirea, la Conferinta de la Dumbarton Oaks (SUA), a 51 de state semnatare a Chartei
Organizatiei Natiunilor Unite, actul de nastere a uneia dintre cele mai longevive organisme
internationale.
Insa deciziile care au pecetluit soarta lumii postbelice si cursul istoriei urmatoarei jumatati de
veac s-au luat la Palatul Grand Livadia din Crimeea, unde s-au reunit "cei trei mari" – Roosevelt,

- 17 -
Churchill si Stalin. La Conferinta de la Yalta (4-11 februarie 1945), fiecare participant si-a
sustinut obiectivele: Marea Britanie dorea mentinerea imperiului colonial, Uniunea Sovietica –
obtinerea controlului asupra unui teritoriu extins si consolidarea pozitiei in teritoriile deja
cucerite, iar Statele Unite incercau sa se asigure ca rusii vor "juca" dupa "cantecul" lor, cerandu-i
lui Stalin, care deja detinea prin intermediul Armatei Rosii controlul asupra unei parti din Europa,
acordul de aderare la ONU. Invocand necesitatea evitarii unui conflict deschis, Roosevelt a
aceptat toate conditiile "tarului rosu". Astfel ca URSS s-a alaturat ONU cu conditia (secreta) ca
membrii sai permanenti in Consiliul de Securitate sa aiba drept de veto. Aceasta a fost cheia cu
care Stalin a deschis aria controlului extins pe glob, cadrul… legal prin care Moscova si-a
asigurat "temelia" viitorului bloc sovietic!
SUA VERSUS URSS. "Statele Unite se tem de expansiunea sovietica deja inceputa, spun ei, in
anumite regiuni ale lumii; iar Uniunea Sovietica se teme de o agresiune a capitalismului asupra
comunismului si-si ridica un zid de aparare in jur." Astfel rezuma in 1945 presedintele Frantei,
Vincent Auriol, situatia internationala determinata de jocul celor doi colosi politici. Evolutia
postbelica a SUA si a URSS a inclinat balanta cand in favoarea uneia, cand in a celeilalte. Dupa
ce pe teritoriul american s-au creat instrumentele financiar-bancare pentru reconstructia lumii de
dupa razboi, America si-a mai demonstrat o data puterea prin lansarea celor doua bombe atomice
(august 1945) asupra Japoniei. Cu teritoriul distrus, o populatie decimata si o economie decimata
– toate efecte ale razboiului –, URSS s-a folosit de prima "arma" ce-o avea la indemana –
ideologia. Nu trece insa multa vreme si Rusia va intra si ea in posesia secretului fabricarii armei
nucleare (1949).
SECOLUL AMERICAN. Care au fost motivele pentru care SUA s-au aflat in avantaj la mijlocul
deceniul patru din secolul XX? Razboiul nu i-a afectat teritoriul, pierderile omenesti si materiale
fiind nesemnificative si repede recuperate de societatea tanara. Descoperirile tehnice si
dezvoltarea marketingului au condus la cresterea prestigiului produselor americane, de la filme
pana la guma de mestecat. La nivel cultural, noi genuri muzicale ca jazz-ul, country-ul, filme ca
"Cetateanul Kane" sau productiile animate ale lui Walt Disney se aflau "pe val". Scriitorilor
americani consacrati (Ernest Hemingway, John Steinbeck, William Faulkner) li s-au alaturat
ilustri refugiati din Europa (Thomas Man, Jean Renoir). Artisti ca Frank Sinatra sau Duke
Wellington faceau deliciul publicului, mai ales dupa aparitia televiziunii. Henry Luce, unul dintre
magnatii presei americane, prezisese, de altfel, ca va aparea un "secol american".

"Fratia" in lagarul socialist

PAULA MIHAILOV CHICIUC

In privinta motivatiilor si modului de constructie a blocului comunist, parerile specialistilor


sunt impartite. Unii acuza lacomia lui Stalin de a detine o larga zona de influenta. Altii ii
"scuza" reactia, considerand ca nu a facut decat sa se apere de ofensiva SUA. Dincolo de
opinii, lagarul socialist a devenit realitate.

In orice competitie, adversarii isi urmaresc unul altuia miscarile si reactiile. Tocmai dintr-o astfel
de panda permanenta intre SUA si URSS a cazut peste Europa "cortina de fier", facand posibila
continuarea conflagratiei sub forma unui "razboi rece". Miscarile sovieticilor din Europa
Rasariteana nu puteau trece neobservate. Diplomatul american George Kennan si-a informat
presedintele, Harry Truman, despre planurile expansioniste ale URSS, propunand o strategie de
"stopare" a Moscovei.
JDANOV ARE CUVANTUL! Kremlinul nu s-a lasat insa intimidat. Fondarea Cominformului
(septembrie 1947) a parut intr-o prima etapa a fi raspunsul dat Planului Marshall, dar si
tentativelor puterilor occidentale de a interveni si stopa comunizarea partii rasaritene a Europei.

- 18 -
Al doilea "raspuns" a constat in crearea CAER (5 ianuarie 1949). La intalnirea celor noua state
comuniste care au pus bazele Cominformului, reprezentantul URSS, Andrei Jdanov, a trasat, in
viziunea Moscovei, liniile directoare ale politicii internationale. Raportul sau constata
"impartirea" lumii in lagarul imperialist si cel socialist. In primul erau incluse Franta, Anglia,
SUA si invinsele in urma razboiului: Germania, Japonia, Italia. In opinia lui Jdanov, "pilonii de
sustinere" ai lagarului imperialist erau Anglia, Franta, Belgia, Olanda (ultimele doua ca tari
colonialiste), Turcia si Grecia ("tari cu regimuri reactionare si antidemocratice") si "tari
politiceste si economiceste dependente de SUA ca tarile Orientului Apropiat, ale Americii de Sud
si China".
De cealalta parte, supus Moscovei se afla lagarul socialist – "bastionul pacii si democratiei" – la
care se adaugau "simpatizantii" (Indonezia, Vietnam, India, Egiptul si Siria).
"SUPUSII". IN LAGARUL SOCIALIST, "fratii mai mici" ai URSS pot fi impartiti in doua
categorii: "supusi" si "refractari". Din prima categorie fac parte statele in care, odata Armata
Rosie intrata si comunistii instalati in posturi-cheie, acestia au pastrat puterea pana in 1989. In
Bulgaria, de pilda, Frontul Patriei, "intronat" de sovietici, compus din comunisti, socialisti si
taranisti, a obtinut majoritatea la alegerile din noiembrie 1945. Aceeasi "reteta" a functionat si in
Ungaria. In noiembrie 1944, la Szeged, micii proprietari, national-taranistii, socialistii si
comunisti au organizat Frontul National de Independenta. Peste o luna s-a format la Debrecen
guvernul provizoriu, aflat sub controlul generalului sovietic Vorosilov. Un guvern asemanator a
fost creat si la Lublin, in Polonia. Autointitulatul Comitet-comunist-de-la-Lublin a "dat"
guvernului format in iunie 1945 17 ministri comunisti dintr-un total de 21.
MASTILE PROPAGANDEI
"Aci (in lagarul capitalist – n.n.), amenintarea directa cu forta se imbina cu santajul, cu tot felul
de masuri de presiune politica si economica, cu coruptia, cu folosirea contradictiilor si
disensiunilor interne pentru intarirea propriilor pozitii. Toate acestea sunt acoperite cu masca
liberalo-pacifista, cu scopul de a insela si a atrage in cursa pe oamenii neincercati in politica. (…)
De aici rezulta ca partidelor comuniste le revine o sarcina deosebita. Ele trebue sa ia in mainile
lor steagul apararii independentei si suveranitatii nationale a tarilor lor astfel incat nici un fel de
planuri de inrobire a tarilor din Europa si Asia nu vor putea fi realizate"
Declaratia participantilor la sedinta de constituire a
Cominformului, Polonia 1947
"REFRACTARII". Cehoslovacia si Albania sunt doua cazuri de "refractari" ai lagarului socialist,
readusi la linia "corecta" de Stalin. Sovieticii, "eliberatori ai Cehoslovaciei", au reusit impunerea
unui guvern compus mai ales din comunisti instruiti la Moscova. Din martie 1945, Frontul
National Cehoslovac a stabilit la Kosice un program de actiune care a "nascut" guvernul de
uniune de la 5 aprilie. Spre deosebire de celelalte state-"surori", comunistii cehoslovaci n-au vizat
acapararea dintr-o data a intregii puteri, ba mai mult, nu au respectat dintotdeauna "regulile"
Kremlinului. Dar, dupa intrevederea Stalin – presedintele Benes, Cehoslovacia a anuntat "brusc"
respingerea "ajutorului anglo-britanic", dupa ce initial il acceptasera. Din vara lui 1947,
"armonia" din Frontul National s-a rupt. Partidul Comunist Cehoslovac isi pune in aplicare
metodele "moscovite": hartuirea partenerilor in scopul obtinerii posturilor-cheie din guvern,
organizarea de greve prin intermediul sindicatele coordonate de lideri comunisti, reinfiintarea
"militiilor populare" din timpul razboiului, propaganda filosovietica. Rezultatul? 12 ministri
moderati demisioneaza, iar presedintele Benes, sub presiunea militiilor si a sindicatelor, formeaza
un nou guvern (25 februarie 1948) in care vor intra 12 ministri comunisti, de asta data, in frunte
cu premierul Gottwald, liderul PCC. Astfel s-a derulat "lovitura de la Praga", in urma careia
comunistii, castigatori si in alegeri, au transformat tara intr-o "democratie populara".
Comunizarea Albaniei a fost favorizata de devastatorul razboi civil (1943) purtat intre regalisti,
nationalisti si triburile din zona muntoasa. Dupa 1945, aflat sub "aripa protectoare" a sovieticilor,
liderul comunist albanez Enver Hodja si partidul comunist – "Frontul democratic" – obtin
puterea. Cu toate ca in interiorul formatiunii exista o ruptura: "militantii" pentru unificarea cu

- 19 -
Iugoslavia si "intelectualii" lui Hodja, care voiau independenta tarii.
Proclamarea Republicii Populare Federative Iugoslavia (29 noiembrie 1945) a fost precedata de
adevarate masacre intre locuitorii tarii, intre diversele populatii. Abia la insistentele lui Stalin,
Tito a acceptat formarea unui guvern de uniune, acaparat ulterior de comunisti, titulari a 23 din
cele 25 de posturi ministeriale. Conducatorul iugoslav a aparut ca preferat al lui Stalin pana in
1949, an in care unitatea blocului comunist a fost zdruncinata de eliminarea "tradatorului Tito"
din "fratia lagarului socialist".

SUPUNEREA "SATELITILOR"
Factorii favorizanti ai instaurarii comunismului si formarii, practic, a lagarului socialist in Europa
Centrala si de Sud-Est au fost, in principal, dificultatile economice si sociale postbelice,
imposibilitatea fortelor de opozitie de a se manifesta, prezenta fizica si insistenta sau doar
proximitatea trupelor sovietice, carisma si popularitatea de care s-au bucurat liderii comunisti
(unii aureolati de anii petrecuti in puscarie pentru "cauza socialismului"). Sovietizarea a parcurs
aceleasi etape concrete in toate tarile "supuse": impunerea de catre Armata Rosie a "guvernelor de
uniune nationala", provenite din fronturile formate in scopul organizarii rezistentei comuniste;
trucarea alegerilor pentru a aduce la putere partidele comuniste; eliminarea "dusmanilor de clasa".

Asia comunista

PAULA MIHAILOV CHICIUC

Folosindu-se de mijloacele tipice organizarii statului bolsevic si de propaganda, dar si


speculand neintelegerile dintre liderii locali, discipolii Kremlinului au ajuns la conducerea
Coreii de Nord si Chinei. Kim Ir Sen si Mao Tsedong devin noii idoli ai unor mari multimi
convertite la "religia" comunista.

Dupa asigurarea suprematiei in partea central-sud-estica a Europei, Stalin s-a consolat cu ideea ca
Europa Meridionala era o "cauza pierduta". Acolo, influenta Statelor Unite si a Angliei se simtea
mult mai pregnant. Cu atat mai mult cu cat, in Grecia, de pilda, britanicii au intervenit militar
impotriva Frontului de eliberare nationala condus de generalul Markos, "omul sovieticilor" si
presedinte al "Guvernului provizoriu al Greciei libere".
Rusii nu s-au straduit foarte tare sa acapareze nici Finlanda, unde comunistii au pierdut alegerile
din iulie 1948. S-au multumit cu incheierea, in aprilie 1948, a unui Pact de cooperare si ajutor
reciproc, in care se prevedea ca principiul de baza era cel al "neinterventiei in treburile celeilalte
parti", Finlanda exprimandu-si "dorinta de a nu se implica in dezacordurile dintre marile puteri".
CELE DOUA COREI. In schimb, vecinii din Asia si prezenta in zona a trupelor sovietice au dat
sperante Moscovei. In Coreea, de pilda, incepand cu vara lui 1945, sovieticii erau singura forta de
ocupatie. "Comitetul de pregatire a independentei Coreii", alcatuit din comunisti si nationalisti
coreeni, avea ca scop, dupa modelul bolsevic, crearea altor comitete populare in toata tara. Dar
sosirea trupelor americane (8 septembrie 1945) si instaurarea in decembrie a unui regim de tutela
strica planurile sovieticilor si consensul de pe teritoriul corean. Comunistii coreeni au pierdut
dominatia, pastrandu-si doar zona de Nord, din preajma paralelei 38, ajutati fiind de Armata
Rosie. In zonele ocupate de soldatii sovietici s-au refugiat 30.000 dintre cei 200.000 de coreeni
emigranti in URSS. Liderul acestora era fostul subofiter al Armatei Rosii, Kim Ir Sen, avansat
acum la gradul de capitan. Tot el, sustinut de o "adunare populara", va avea un cuvant greu de
spus in proclamarea "Republicii Populare Democrate Coreene" (9 septembrie 1948), al carei
"creier si suflet" va deveni. Recunoscuta imediat de catre URSS, Republica Populara Democrata
Coreeana semneaza cu aliatul sau sovietic un tratat de cooperare economica si culturala (martie
1949).

- 20 -
INVINGATOR – MAO TSEDONG. Inainte de finalul celui de-al doilea razboi mondial,
comunistii chinezi au convenit cu nationalistii sa lupte petru infrangerea "invadatorilor" japonezi.
Dupa 1945, insa, cand pericolul a fost inlaturat "multumita" atacului atomic al americanilor
asupra Japoniei, in sanul aliatilor chinezi s-a cuibarit discordia: orgoliile celor doi lideri – Mao
Tsedong si Cian Kai Si – au impins tara intr-un razboi civil (1946-1949). Victoria obtinuta de
"tabara" lui Mao s-a datorat unui spirit de motivatie mai puternic in randul soldatilor sai, a
greselilor tactice comise de adversari, lipsei de unitate dintre comandantii armatei adverse.
Comunistii au excelat si la capitolul propaganda, atragand de partea lor populatia satelor pe unde
treceau, facand apologia si promisiunea unor reforme utile, apeland la sentimentul patriotic.
Victoria lui Mao si proclama rea Republicii Populare China (1 octombrie 1949), al carei
conducator a fost ales, l-a indemnat pe istoricul Lucien Bianco sa declare ca "Armata Rosie nu a
cucerit China, China a venit la ea". De altfel, nici Stalin nu-si facuse mari sperante in privinta lui
Mao, preferandu-l intr-o prima etapa pe nationalistul Cian Kai Si.
CONTROLUL ABSOLUT AL PARTIDULUI. Nici una dintre schimbarile politice nu ar fi
produs efecte atat de vizibile si durabile in noile "republici populare" asiatice, daca nu ar fi fost
insotite de schimbarile la nivelul societatii. Si in China si in Coreea de Nord, partidul s-a implicat
inclusiv in organizarea si propagarea unui nou stil de viata. Printre noile reglementari ale
autoritatilor comuniste s-a numarat stabilirea unui nou "ciclu de mariaj", care permitea femeilor
coreene sa se casatoreasca de la varsta de 18 ani si barbatilor de la 20, in timp ce in China varsta
legala era de 27 la femei si 30 la barbati. In plus, una dintre conditiile pentru incheierea unei bune
casatorii era ca partenerii sa fie alesi dupa rationamente ideologice si politice. Copiii cresteau
simultan cu parcursul lor de membri ai organizatiilor de tineret. Deveneau "octombristi" la
implinirea varstei de 7 ani, dupa 10 ani treceau la pionieri, iar "tanar muncitor sau comunist" se
numeau dupa 15 ani. Inmultirea sindicatelor pe toate ramurile, a organizatiilor de femei, urmarea
includerea si dependenta fiecarui individ de un grup controlat politic.
Cantecele, poeziile si invataturile copiilor chinezi dau masura fortei cu care au fost implementate
noile reguli si inceputul manifestarii cultului personalitatii liderului. "Tatal tau este aproape de
tine, la fel ca si mama ta, dar nici unul nu este la fel de aproape ca presedintele Mao", scria un
manual chinezesc. Copiii erau invatati sa asculte de povetele si cuvintele presedintelui Mao, mai
degraba decat de cele spuse de parinti sau bunici. Una dintre cadourile "la moda" in China
Populara era opera filosofica in patru volume a "Marelui Conducator".

FRANTA PIERDE
La 29 august 1945, conducatorul nationalistilor vietnamezi – Ho Si Min (foto dreapta) – a
proclamat Republica Democrata Vietnam. Primul pas fusese facut cu patru ani inainte, o data cu
fondarea Ligii pentru Independenta Vietnamului. Foarte curand, insa, relatiile dintre tanara
republica si "protectoarea" Franta au degenerat in atacuri armate (1946-1954). Desi ajutata de
SUA, Franta a fost infranta de armata vietnameza, specializata in "tehnicile de gherila". Victoria
definitiva a liderul chinez a grabit sfarsitul razboiului franco-vietnamez, Mao recunoscand
Guvernul lui Ho Si Min in 1950.

INVERSUNARE
"Mobilizata, integrata, indoctrinata, toata populatia trebuie sa participe la lupta de eliberare,
primul scop al puterii revolutionare fiind crearea unui «ocean imens» care sa inece laolalta
«colonialisti» si «marionete»."
J. Dalloz

SUPREMATIE
"Beijingul nici macar nu are libertatea de a alege, caci rusii sunt deja prezenti, aflandu-se in
fruntea intregii industrii de stat existente. Ei nu sunt doar inspiratorii planului economic, dar il

- 21 -
controleaza la toate nivelurile."
David Rousset

Europa dincolo de "cortina de fier"

PAULA MIHAILOV CHICIUC

Daca in statele ce formau lagarul socialist jocurile politice si economice erau facute de
Uniunea Sovietica, dincolo de "cortina de fier" puteri occidentale ca Anglia si Franta au
fost nevoite sa gaseasca rapid solutiile care sa le salveze economia si societatea, puternic
afectate de razboiul tocmai incheiat.

Tragediile Nagasaki si Hiroshima, cele doua orase japozene bombardate atomic in august 1945,
au aratat lumii ca incepe o noua era in istoria omenirii cand granitele terestre ale statelor nu mai
sunt barierele de altadata. In 1949, URSS a intrat in posesia armei nucleare acesta a fost inceputul
unei curse a inarmarilor intre cele doua "lagare". Si in celelalte tari din Vestul Europei s-au
produs mari schimbari.
RECONSTRUCTIA ANGLIEI. Una dintre tarile care, desi castigatoare in al doilea razboi
mondial si parte in cruciale negocieri politice, a avut mult de pierdut a fost Anglia. Venirea
laburistilor la putere, in 1945, l-a scos din prim-planul scenei politice pe faimosul premier de
sorginte conservatoare Winston Churchill. Locul sau a fost luat de Clement Atllee, a carui
misiune ca sef de partid si de guvern intr-o perioada tulbure precum cea postbelica era dificil de
indeplinit. Cu toate acestea, laburistii reusesc sa inregistreze cateva succese notabile necesare
tarii.
Incepute inca din timpul razboiului, acum s-au definitivat nationalizarile de la Banca Angliei,
minele de carbuni, aviatia civila, telecomunicatii, sfarsind in 1948 cu zacamintele de gaz.
Promovarea si aplicarea teoriei economice a lui Keynes avea ca principal scop constructia unei
economii de pace, prin care sa se asigure cresterea nivelului de trai, folosirea completa a fortei de
munca, restabilirea echilibrului monetar si comercial. Keynes-ianismul coroborat si cu alte masuri
in domeniul social au transformat Anglia in statul cu cel mai avansat, dar si functional, sistem de
protectie sociala.
CASTIGURI... Cu toate ca sistemul privat, elitist, s-a pastrat, nevoia de renastere a societatii
engleze a dus la cresterea importantei sectorului public. Evolutii favorabile s-au putut observa in
universitatile publice, unde numarul studentilor a crescut de la 5.000, in 1940, la 70.000 in 1951.
Nici rolul presei, al radioului sau cinematografiei nu era de neglijat. Prin asemenea mijloace de
propagare a culturii de masa, englezilor li se ofereau mai multe si diverse posibilitati nu doar a se
instrui, cat a-si petrece timpul liber. Despre un adevarat fenomen al "renasterii engleze" se poate
vorbi o data cu lansarea "Festival of Britain" (1951). In literatura devin cunoscute operele unor
autori ca Agatha Cristie, T.S. Elliot, E. Wangh, C. Fry. Si in fizica, bilogie, medicina, astronomie,
filozofie si stiintele sociale (Russell si Hayek) se obtin rezultate excelente.
...SI PIERDERI In ciuda bunei dinamici sociale, politice si economice, Anglia va constientiza o
cruda realitate: dependenta de Statele Unite si degenerarea sentimentului anticolonialismului in
coloniile engleze. Ca dovada, India – "perla Coroanei" – si-a proclamat independenta la 15 august
1947, exemplul ei fiind urmat de Pakistan si Ceylon (azi Sri Lanka), ambele acceptand totusi sa
intre in conglomeratul multirasial, Commonwealth, marcat de unitatea supunerii fata de Coroana.
Britanicii au fost nevoiti sa renunte si la Palestina, marcata de conflictul arabo-israelian. Unesc
Terra Nova cu Canada (1949), recunosc independenta Irlandei (Eire), tara care se retrage si din
Commonwealth. Si ca ultima marturie a importantelor schimbari suferite de Anglia, premierul
Attlee a decis inarmarea atomica a tarii.
IMPARTEALA BERLINULUI. Invinsa in razboi, secata economic, hulita de comunisti,

- 22 -
Germania a trebuit sa-si gaseasca resursele pentru a supravietui. Motiv de negociere intre puterile
invingatoare, astfel ca fostul Reich s-a vazut pus in situatia de a-si accepta soarta de moneda de
schimb. Impartirea statului german in zone de influenta a avut loc la Yalta si a fost pusa in
aplicare incepand cu 1946. Faptic, Berlinul s-a despartit in doua… orase pe 19 iunie 1948, cu
"ajutorul" autoritatilor celor trei zone occidentale administrate de SUA, Anglia si Franta de a apli-
ca aceeasi reforma monetara inainte de a "fuziona" intr-o singura entitate.
Ca raspuns la "protectoratul" vechilor aliati, din care ei erau exclusi, sovieticii au decis impunerea
"blocadei Berlinului de Vest" (iunie 1948 – mai 1949). Cu toate masurile de siguranta luate de
rusi, aliatii au gasit modalitatea de a scapa berlinezii de infometare: au aprovizionat orasul pe
calea aerului. Incurajate, statele Europei de Vest au prins glas impotriva URSS, cerand o mai
solida protectie in cazul unui atac sovietic. Astfel ca, la 4 aprilie 1949, zece state europene, alaturi
de SUA si Canada, au semnat Tratatul Atlanticului de Nord (NATO). Era prima alianta politica
infiintata in noul context international cu organizatie militara comuna, condusa de un ofiter
american. Prin intermediul Partidului Comunist German, sovieticii au grabit "infiintarea"
Republicii Democrate Germania (septembrie 1949), ca "democratie populara", separand-o de
Republica Federala Germana din lagarul "imperialist". Si ca despartirea sa fie vizibila, in mijlocul
fostei Capitale, autoritatile comuniste au decis ridicarea unui zid. Zidul Berlinului. Un zid al
plangerii… in Europa.

"SOLUTIA" EUROPEANA, COMUNISMUL


In era postbelica, ideologia comunista a fost perceputa ca un antidot la ideologiile de dreapta,
provocatoare de razboi, suferinta si dezastru. Lucru ce a favorizat cresterea numarului aderentilor
la miscarea de stanga, chiar si in randurile statelor in care partidele comuniste nu erau agreate in
perioada interbelica. Astfel ca in Italia numarul comunistilor a crescut de la 5.000 la 1.700.000, in
Franta – de la 320.000 la 900.000, in Belgia – de la 9.000 la 100.000, in Cehoslovacia – de la
85.000 la 1 milion de comunisti. In unele tari occidentale (cazul Frantei) comunistii au inregistrat
rezultate bune in alegerile parlamentare.
In era postbelica, ideologia comunista a fost perceputa ca un antidot la ideologiile de dreapta,
provocatoare de razboi, suferinta si dezastru. Lucru ce a favorizat cresterea numarului aderentilor
la miscarea de stanga, chiar si in randurile statelor in care partidele comuniste nu erau agreate in
perioada interbelica. Astfel ca in Italia numarul comunistilor a crescut de la 5.000 la 1.700.000, in
Franta – de la 320.000 la 900.000, in Belgia – de la 9.000 la 100.000, in Cehoslovacia – de la
85.000 la 1 milion de comunisti. In unele tari occidentale (cazul Frantei) comunistii au inregistrat
rezultate bune in alegerile parlamentare.

Editorial: „Traii sub patru regi...“

LAVINIA BETEA

"Propaganda comunismului rusesc se intemeiaza pe credinta ca repetarea de lozinci poate inlocui


adevaratele convingeri castigate prin judecata critica in clasele primare, copiii sunt obligati sa
repete cliseele obisnuite din brosurile despre Karl Marx si Engels"
C. Radulescu-Motru - 1948 Incercarea de aducere aminte a impresiilor si discutiilor ce le-ar fi
putut avea generatia mea in tinerete despre forma sub care eram guvernati numita "republica
populara", rebotezata ulterior "republica socialista" a esuat in amintirea unui cantec invatat la
scoala. "Republica mareata vatra/ Nascuta-n fum de batalii/ Pamant al pacii si-al dreptatii/ Slavita
fii, slavita fii!" erau versurile uneia dintre strofele sale.
Nu mai stiu cine i-a scris muzica, nici poezia. Poate ca n-am stiut nici cand l-am cantat. Daca insa
atunci s-ar fi publicat topurile celor mai difuzate cantece ori clasamentele compozitorilor si
textierilor dupa drepturile de creatie incasate, ramaneau memorabile numele autorilor acelui "imn

- 23 -
patriotic" ce intra la modul obligatoriu in programele scolare, repertoriul oricarei formatii corale
sau "manifestari culturale". Dupa astfel de criterii a fost unul dintre "hiturile" romanesti
"legendare". Construind o reprezentare fara legatura cu datele realitatii, fara ancore afective ori
rationale, versurile sale repetate mecanic au ramas fara alt ecou in amintire decat al imprejurarilor
cand s-au cantat. Lipsit de suportul emotiilor, cantecul a alunecat in strafundurile memoriei
colective, unde se afundasera si teoriile "partinice" despre instaurarea si functionarea republicii.
Ne nascusem si traiam "in republica", iar bataliile in urma carora se intronasera pacea si dreptatea
de pe pamantul ei erau indiscutabilele "flori de stil" din compozitia discursului public.
Printre putinele marturii oneste de epoca, provenite de la martori cu deprinderea reflectiei scrise,
sunt caietele unde Constantin Radulescu Motru (1866-1957) si-a consemnat "Revizuirile si
adaugirile" din 1943 si pana la moarte. In chiar primul an de republica, filosoful e "epurat" din
Academia Romana, unde intrase in urma cu un sfert de veac, prezidand-o intre 1938 si 1941.
"N-am crezut ca viata mea are sa fie mai lunga decat durata regalitatii romanesti!", noteaza el in
cea de-a doua zi a anului 1948, la mosia sa din Butoesti, dupa ce luase cunostinta de sfarsitul
monarhiei. Si continua astfel despre trecut: "Traii sub patru regi: Carol I, Ferdinand I, Carol II si
Mihai I. I-am cunoscut pe catesipatru. Singurul cu prestigiu de rege adevarat a fost Carol I.
Ceilalti trei n-au fost nascuti pentru a fi conducatori de popor. Ferdinand I a fost norocos, Carol II
excentric vanitos, Mihai copilaros". De altfel, "regimul parlamentar n-a fost nici pana acum
practicat in mod sincer in Romania; fiindca el presupune la cetateni o vointa libera de a se
guverna, ceea ce cetatenii romani nu au".
Se bucura cumva de "instaurarea republicii" al carei presedinte devenise tocmai prietenul sau
Constantin Parhon? Il "firitiseste" pe acela printr-o scrisoare, dupa care, cu luciditate, se pronunta
in insemnarile personale ca Parhon si Sadoveanu, amandoi colegi de Academie, sunt "simple
marionete" in Prezidiul Republicii pentru comunistii Pauker, Bodnaras si Luca, la randu-le simpli
agenti ai lui Vasinski. Iar viitorul este "citit" cu ochii limpezi ai cugetatorului, trait sub patru regi
si trei dictaturi, ca o intrare in cea de-a patra: "Socializarea politica a Romaniei, adica de fapt
rusificarea Romaniei, se face intr-un tempo grabit. S-a pus la cale traducerea tuturor legilor
judecatoresti, administrative si fiscale din Uniunea Sovietelor. Este probabil ca si Constitutia
politica viitoare va fi o traducere dupa Constitutia lui Stalin. Se imiteaza acum formele
institutionale sovietice, asa cum altadata erau imitate acele din Apusul european". Prevede si
"ratificarea de forma" a actelor unui conducator comunist de "eprezentantii poporului"dupa
modelul sovietic. Probabil ca in Uniunea Sovietica, scrie el, si alegerile sunt fictive. Cu distantele
si drumurile Rusiei este imposibil ca, in doar cateva ceasuri, milioane de cetateni alegatori sa
ajunga la urne intr-o jumatate de zi si sa voteze in procent de 99,99% pe "cei mai buni fii".
Prezentul imediat il surprinde peste masura cu noutatile lui. "Ce n-as fi crezut vreodata "exclama"
la 20 ianuarie 1948, iata, s-a intamplat: denumirea Bulevardului Regele Ferdinand unde locuiesc
in Bucuresti s-a schimbat de doua zile in Bulevardul Gheorghe Dimitroficii. De asemenea, au fost
scoase portretele vechilor monarhi de peste tot. In cartile de scoala s-a luat dispozitia sa se rupa
paginile care vorbesc despre regii dinastiei de Hohenzollern. Astfel istoria romanilor va avea un
lapsus de 80 de ani. Motivul? Ascultati motivul. Tot ce s-a facut in ultimii 80 de ani a fost corupt
si putred. Poporul a trait in acest rastimp in robie si coruptie. De la 30 decembrie inainte incepe
adevarata lui viata in libertate, in prietenie cu marea Uniune a Republicilor Sovietice...."
"Bizare" relatari si descrieri pentru romanul care citeste in "actualitatile" ziarelor de azi cum
criminal si corupt a fost totul din 1948 si pana-n 1989...; si iar slavita fii, acum, adevarata viata...;
slavita adevarata libertate fii...!

Republica populara

ILARION TIU

- 24 -
Dupa abdicarea regelui Mihai I la 30 decembrie 1947, guvernul comunist a proclamat
Romania "republica populara". Era pentru prima data in istorie cand in acest spatiu se
renunta la principiul monarhic de guvernare. Insa noua republica nu era una clasica, ci
avea "amprenta" modelului "socialist" impus de la Moscova.

Asa-numitul spatiu "carpato-danubiano-pontic" a fost administrat inca din vremea anticilor daci
dupa norme monarhice de guvernare. Prin traditie, intaiul conducator al unui nucleu statal de pe
"meleagurile noastre" a fost Burebista, care in anul 82 i.Hr. i-a adunat pe sefii uniunilor de triburi
sub conducerea sa. Zece secole mai tarziu, institutia medievala a Domniei avea tot o constructie
monarhica, domnitorul fiind descendent al dinastiei Basarabilor in Tara Romaneasca si a
Musatinilor in Moldova. In 1859, cand s-a format statul roman modern, Alexandru Ioan Cuza,
desi fusese ales de "adunarile populare", guverna asemenea unui monarh, avand functia de
principe. Din mai 1866, Romania a devenit monarhie constitutionala, forma de stat care a
functionat pana la 30 decembrie 1947.
"PUTEREA, LA POPOR!". Cu aceasta lozinca si-au justificat comunistii dorinta de a transforma
Romania in republica. In realitate, din punct de vedere tehnic era imposibil ca morahia sa fi
coexistat cu modul comunist de guvernare, insa liderii PCR doreau sa-si justifice inlaturarea lui
Mihai I printr-un gest "nobil", de "intoarcere a puterii la popor".
Desi Romania a fost "botezata" republica dupa abdicarea regelui, noua forma de guvernare avea
putine in comun cu modelul original de administrare a statului sub forma republicii. Romania nu
devenise o republica parlamentara, ca majoritatea statelor vest-europene, ci "imprumutase" forma
"republicii populare" de la Moscova. In teorie, intr-o republica cetatenii cu drept de vot isi
deleaga puterea unor alesi, care le reprezinta interesele in Parlament. Conceptul fusese elaborat de
ganditorii iluministi in secolul al XVII-lea, care propuneau separarea puterilor in stat, precum si
delimitarea relatiei dintre biserica si stat. Guvernul republican trebuia sa reprezinte dorintele
natiunii, in sensul ca interesul celor multi este superior intereselor claselor dominante. La
jumatatea secolului al XIX-lea, Karl Marx a "rasturnat" viziunea iluminista asupra republicii,
sustinand ca forma "burgheza" de reprezentare cetateneasca era subordonata tot "intereselor de
clasa". Marx propunea o republica a "oamenilor muncii", bazata exclusiv pe interesele lor si
condusa de reprezentantii muncitorilor. In 1917, bolsevicii "au pus in practica" aceste concepte,
fondand un nou stat in care puterea apartinea, in teorie, "sovietelor de muncitori, tarani si soldati".
Insa birocratia de partid a preluat curand "fraiele" guvernarii, iar Uniunea Sovietica a ajuns sa fie
condusa de un mic grup de oameni din Biroul Politic al bolsevicilor.
PREZIDIU... DE PARTID. In formele "clasice" de republica, rolul sefului de stat este foarte bine
definit. Republica grecilor antici avea un arhonte in frunte, venetienii medievali un doge, iar
europenii moderni un presedinte. Insa, in "republica populara" de tip comunist, rolul si atributiile
sefului de stat erau ambiguu definite. Astfel, dupa abdicarea lui Mihai I, atributiile fostului
monarh au fost preluate de Prezidiul Provizoriu al republicii, condus de C.I. Parhon. Profesorul
Parhon a ramas in functia simbolica de sef al statului si dupa votarea noii Constitutii, la 13 aprilie
1948. Conform acesteia, "organul suprem al puterii" era Marea Adunare Nationala, care alegea un
Prezidiu cu rolul de sef al statului. Formal, cei 19 membri ai Prezidiului exercitau rolul colectiv
de sef al statului, insa, in relatiile oficiale, presedintele acestui organism era considerat omologul
sefilor de stat straini.
In realitate, Prezidiul MAN nu avea nici o putere in stat: nu conducea armata, nu putea revoca
guvernul, nu putea refuza sanctionarea legilor, asa cum aveau posibilitatea constitutionala
presedintii republicilor occidentale. Activitatea sa era indrumata exclusiv de membrii conducerii
de partid. Intr-o sedinta a Biroului Politic al PMR din 1953, Gheorghe Gheorghiu-Dej a trasat
"obiectiv" rolul Prezidiului MAN in Romania populara: "Daca nu merge bine (Prezidiul MAN
n.n.), aici intr-adevar conducerea partidului va fi de vina, pentru ca el nu este un organ
independent, ci un organ ca si Consiliul de Ministri, si tot ce misca in tara condus de partid. Daca
merge prost, inseamna ca membrii de partid care lucreaza in Prezidiu lucreaza prost".

- 25 -
Marea Adunare Nationala

ILARION TIU

In martie 1948, guvernul Groza a organizat alegeri parlamentare, desi nu trecusera patru
ani de la precedentul scrutin (noiembrie 1946). Pentru a arata "apropierea de popor",
comunistii au schimbat titulatura Camerei Deputatilor in Marea Adunare Nationala,
organism in care nu aveau ce cauta "exploatatorii burghezi".

La 6 aprilie 1948, Romania populara se afla in mare sarbatoare. Marea Adunare Nationala isi
deschidea prima sesiune de lucru printr-un discurs al lui C.I. Parhon, presedintele Prezidiului
MAN: "Tara s-a desteptat la o viata noua, s-au deschis mugurii care anunta inflorirea si maretia
unei Tari ce munceste si lupta pentru a lichida starea de inapoiere economica si culturala, cu un
popor traind o viata de bunastare materiala si progres cultural. Fantomele trecutului se mai
zvarcolesc cu disperare si incearca in fel si chip sa opreasca din mersul ei roata istoriei. Tara ne-a
incredintat mandatul de deputati pentru a apara pacea si independenta nationala din toate puterile.
Nu suntem singuri in aceasta batalie pentru apararea pacii, caci avem alianta tarilor democratice,
in frunte cu cea mai puternica aparatoare a pacii si libertatii popoarelor, Marea si nebiruita
Uniune a Republicilor Socialiste Sovietice".
VREMURI IN SCHIMBARE. Momentul sedintei de deschidere a MAN a fost precedat de "mari
prefaceri" pentru Romania devenita populara. "Partidele burgheze" fusesera scoase in afara legii,
"alianta strategica" dintre PCR si PSD se "fructificase" in mod "democratic" prin constituirea
PMR, iar "tovarasii de drum" incomozi, precum Gheorghe Tatarescu, au fost exclusi din peisajul
politic. In mare fast, comunistii au anuntat ca era momentul ca "poporul" sa fie chemat din nou la
urne, pentru a-si alege "adevaratii reprezentanti" intr-un organism nou, "democratic" Marea
Adunare Nationala. Guvernul a participat la alegeri in alianta cu formatiunile-satelit sub
denumirea de Frontul Democratiei Populare, "castigand" 93,2% din voturi.
Prima lege votata de Marea Adunare Nationala a fost o noua Constitutie, la 13 aprilie 1948.
Legea fundamentala avea la baza Constitutia stalinista din 1938, creata de A.I. Visinski, fostul
"raportor pentru Romania" al URSS. Totalitarismul consacrat de aceasta constitutie era imbracat
in haine democratice "luxoase", astfel incat oficial era respectata lozinca "Puterea, in mainile
poporului". Asadar, articolul 38 prevedea ca "organul suprem al puterii de Stat este Marea
Adunare Nationala, unicul organ legislativ al Republicii Populare Romane". Insa niciodata din
1948 pana in 1989 aceasta prevedere nu a fost respectata, intrucat partidul era unicul conducator
al Romaniei, iar MAN trebuia numai sa dea o baza legala, constitutionala, hotararilor luate in
Biroul Politic al PMR. In realitate, proiectele legislative erau discutate initial in forurile
superioare de partid, dupa care erau transmise la guvern, care ulterior le inainta comisiilor
speciale ale MAN. Niciodata in Marea Adunare Nationala nu au existat dezbateri asupra
proiectelor de lege, ci exclusiv interventii dirijate ale "oamenilor muncii", care confirmau "geniul
calauzitor" al partidului.
JOACA DE-A DEMOCRATIA. In ciuda realitatii, regimul comunist a dat o importanta
propagandistica deosebita Marii Adunari Nationale. Inca din prima sedinta, Vasile Luca le-a
transmis deputatilor "rolul istoric" pe care-l aveau: "Marea Adunare Nationala se deosebeste de
toate parlamentele pe care le-am avut pana acum in tara noastra, dupa cum se deosebeste si de
democratiile burgheze apusene. Marea Adunare Nationala nu mai reprezinta interesele unei clase
dominante exploatatoare, ea este compusa din reprezentantii paturilor largi populare, ai clasei
muncitoare, ai taranimii muncitoare si ai intelectualitatii progresiste. Aceasta este un parlament cu
adevarat al poporului, in care reactiunea sau ramasitele reactiunii vor avea un curent modest de
spus, prin cei cativa deputati liberali alesi. Marea Adunare Nationala va tine sesiuni scurte si va

- 26 -
discuta numai probleme de fond, infaptuind reformele mari pe care poporul le asteapta".
Potrivit Constitutiei, functiile MAN erau: alegerea Prezidiului MAN (organism de 19 membri
care avea atributiile unui sef de stat), formarea guvernului, stabilirea numarului si atributiilor
ministerelor, votarea bugetului de stat, fixarea impozitelor si a modului de perceptie a lor etc.
Marea Adunarea Nationala nu era o institutie cu activitate permanenta (asemenea Parlamentului
din perioada 1866-1947), intrunindu-se in sesiuni "ordinare" de cel putin doua ori pe an sau in
sesiuni extraordinare ori de cate ori era convocata de guvern.
In general, sesiunile de lucru ale MAN durau cateva zile, asadar deputatii nu lucrau mai mult de
zece zile pe an. In restul timpului, ei trebuiau sa activeze "pe teren" si "sa contribuie la realizarea
sarcinilor de plan si la rezolvarea diferitelor treburi gospodaresti in circumscriptiile unde au fost
alesi"; "sa se mobilizeze pentru a sprijini desfasurarea campaniilor de recoltari, colectari" si... sa-
si realizeze sarcinile de la locul de munca unde erau incadrati. Spre a se instrui politic, deputatii
au "beneficiat" de traduceri ale unor brosuri destinate colegilor sovietici.
Comparativ cu munca prestata, salarizarea deputatilor in Marea Adunare Nationala era in 1948
consistenta. Ei aveau o retributie anuala de 20.000 de lei neimpozabili, iar pentru activitatea in
timpul sesiunilor MAN primeau 3.000 de lei/zi. In plus, aveau gratuitate la transportul public �
CFR si auto, precum si o reducere de 50% la calatoriile cu avionul. Membrii Prezidiului primeau
un salariu lunar de 30.000 de lei, iar presedintele Prezidiului era retribuit cu aceeasi suma ca si
prim-ministru. Spre comparatie, in 1948 salariul unui muncitor industrial varia intre 500 si 3.500
de lei lunar.

"MANDRI" DE MAN
Diversiunea conform careia Marea Adunare Nationala era "cea mai inaintata forma a
democratiei" a fost sustinuta continuu de presa de partid. In ziua inceperii primei sesiuni a MAN,
Scinteia publica un editorial elogios la adresa evenimentului: "Ni-s pline azi inimile de bucurie,
de mandrie, de sarbatoare. Da, n-au fost zadarnice luptele, nici raurile de sange varsat de poporul
nostru pentru a-si cuceri drepturile sale sfinte pe care impilatorii haini i le rapisera. Da, visul de a
fi el singur stapan in tara lui, iata-l, prinde viata sub ochii nostri. Azi se deschide in Capitala tarii
Marea Adunare Nationala pe care proiectul noii Constitutii o proclama organul suprem al puterii
in stat a Republicii Populare Romane. Pentru intaia oara in istoria poporului nostru, dupa ce sute
si sute de ani, in divanurile domnesti si in parlamentele ciocoiesti, glasul multimilor nu se facea
auzit decat ca un ecou indepartat al gemetelor impilatilor sau al strigatelor de lupta din vremea
razmeritelor, iata azi stransi pe deputatii alesi ai poporului".

MESAJ DE ANUL NOU


Printre atributiile Prezidiului MAN, in calitate de "sef de stat", s-a numarat si mesajul de Anul
Nou adresat "fiilor patriei". In decembrie 1948, textul a fost redactat sub semnatura lui C.I.
Parhon, in calitate de presedinte al Prezidiului, cu urmatorul mesaj: "Iubiti cetateni ai Republicii
Populare Romane, in pragul Anului Nou va adresez, in numele Prezidiului Marii Adunari
Nationale, un calduros salut de felicitare si felicitarile cele mai sincere.
Anul 1948 a aratat cu prisosinta tuturor, ce marete realizari se pot infaptui pe taramul politic,
cultural si social, atunci cand clasa muncitoare, sub conducerea Partidului sau, Partidul
Muncitoresc Roman, avand drept aliat taranimea muncitoare, detine in mainile sale viguroase
puterea politica.
Drumul parcurs in anul care a trecut este drumul care duce spre lumina, spre bunastarea poporului
nostru muncitor.
Realizarile obtinute in 1948 au dat posibilitatea introducerii in viata noastra economica a
Planului, a carui realizare va creia noui resurse pentru a cladi o tara infloritoare si prospera.
Planul economic prevede cresterea cu 40%, precum si o insemnata sporire a productiei agricole."

- 27 -
Sfaturile Populare

ILARION TIU

Dupa ce a finalizat comunizarea institutiilor centrale ale statului, guvernul Groza s-a
preocupat de subordonarea politica a administratiei locale. Astfel, "republica populara"
intra definitiv "in mainile poporului", dupa cum sustinea propaganda oficiala. Sfaturile
Populare au luat locul institutiilor "burgheze" ale prefectului si primarului.

Reforma administratiei locale in Republica Populara Romana era anuntata inca din aprilie 1948,
prin Constitutie, care prevedea existenta Consiliilor Populare ca "organe locale ale puterii de
stat".
REORGANIZARE. Problema administratiei locale a fost dezbatuta prima data in sedinta
Secretariatului CC la 10 decembrie 1948. La propunerea ministrului de Interne, Teohari
Georgescu, liderii Partidului au decis sa nu organizeze alegeri pentru proiectatele Consilii
Populare, deoarece taranimea era "agitata" din cauza inceperii colectivizarii.
In ianuarie 1949, liderii PMR au discutat legea Consiliilor Populare, decizand ca pana la alegeri
(care au avut loc pe 3 decembrie 1950) sa functioneze Comitete Executive provizorii. La
propunerea lui Iosif Chisinevschi, denumirea Consilii Populare a fost modificata cu Sfaturi
Populare, termen intrat in limbajul comun pana in 1989. Liderii Partidului aveau in vedere si
modificarea diviziunii administrative a tarii, apeland astfel la consilierii sovietici, pentru o cat mai
buna "sincronizare" cu modelul URSS.
Conform legii din 13 ianuarie 1949, Sfaturile Populare trebuiau sa asigure aplicarea dispozitiilor
Partidului Comunist in teritoriu: realizarea in viata locala a principiilor oranduirii socialiste;
executarea planului local si participarea la realizarea planului economic se Stat; popularizarea
Planului economic in mase, in sensul mobilizarii tuturor fortelor de munca pentru executarea si
depasirea lui; ridicarea nivelului politic al maselor populare. In "democratia burgeza"
administratia locala functiona descentralizat, fara ca vreun partid sau altul sa monopolizeze viata
comunitatii. Ca si Marea Adunare Nationala, Sfaturile Populare nu aveau activitatea permanenta,
delegand puterea unor Comitete executive care aveau sarcina de a administra comunitatea locala.
Pentru a demonstra ca "poporul" este cel care guverneaza "noua oranduire", au fost infiintate
Adunari Populare care aveau dreptul sa controleze Sfaturile Populare si Comitetele Executive.
Teoretic, din aceste Adunari faceau parte toti locuitorii cu drept de vot ai "catunului, satului sau ai
circumscriptiei electorale urbane".
Insa aceasta "democratie" era de fatada, deoarece si in administratia locala functiona principiul
"centralismului democratic".
SCOLI SPECIALE. Legea Sfaturilor Populare a creat ingrijorare printre functionarii
administratiei locale, deoarece se asteptau sa fie inlocuiti. Acestia au fost pusi sa-si scrie
autobiografii, pentru a se verifica relatia lor cu "cercurile fasciste si reactionare". In randul
functionarilor au inceput "comprimari", multi fiind scosi din slujbe si inlocuiti cu simpatizanti ai
guvernului comunist. In aceasta perioada au intrat in administratia locala multi muncitori si tarani
cu educatie minimala, ceea ce a creat curand probleme in functionarea sistemului. Tocmai de
aceea, Partidul a organizat scoli speciale pentru instruirea functionarilor locali. La Bucuresti a
fost creata o scoala de cadre judetene, care apoi aveau obligatia sa faca instructaje cu primarii si
functionarii rurali. Sub indrumarea Ministerului de Interne au avut loc in toate judetele cursuri de
12 zile in acest scop.
RAIONAREA RPR. Reorganizarea administrativa a fost insotita de o noua impartire teritoriala a
Romaniei. Pregatirile au inceput inca din ianuarie 1949, cu prilejul discutarii legii Sfaturilor
Populare, cand liderii PMR au decis sa faca apel la consilierii sovietici pentru raionarea
teritoriului RSR. Pana atunci, Romania fusese impartita administrativ in judete, organizate in
plasi si comune (urbane si rurale). Judetul ca forma locala de administrate isi are originea in

- 28 -
impartirea medievala a Tarii Romanesti. Dupa constituirea Romaniei moderne denumirea a fost
extinsa si asupra Moldovei (1859), iar mai apoi asupra Dobrogei (1878) si Transilvaniei (1923).
In perioada dictaturii Regelui Carol al II-lea (1938-1940), judetele fusesera desfiintate prin
formarea a 10 "tinuturi".
PROPAGANDA. Chiaburii, principala "tinta" a reformelor administrative
Discutiile privind raionarea au fost reluate la Plenara CC din 15-17 mai 1950, in contextul
pregatirii alegerilor pentru Sfaturile Populare. Unii membrii ai CC erau de parere sa se mentina
impartirea in judete, deoarece Romania nu avea teritoriul URSS pentru a fi organizata in regiuni.
Insa Miron Constantinescu a sustinut ca "termenul de raionare este corect, pentru ca subliniaza
caracteristica acestei reorganizari si ca expresia folosita in citatul dat de Stalin este raionare". Tot
Miron Constantinescu a prezentat Raportul privind raionarea catre Plenara, in care sublinia ca
"intregul continut al criteriilor propuse aici este intocmit pe baza studiului materialului sovietic,
pe baza invataturii sovietice si pe baza sprijinului concret pe care ni l-au dat consilierii sovietici,
carora le multumim pentru ajutor".
La sfarsitul lunii iunie s-a constituit o comisie centrala de partid pentru pregatirea raionarii, in
care au fost inclusi si consilieri sovietici. Legea raionarii a fost publicata la 6 septembrie,
schimband radical impartirea administrativa a Romaniei. In locul celor 25 judete, 424 plasi si
6.276 de comune (rurale si urbane), teritoriul RPR a fost impartit in 28 regiuni, 177 de raioane,
148 de orase si 4.052 de comune.
Odata finalizata noua impartire administrativa, guvernantii au organizat cu mare fast alegerile
pentru Sfaturile Populare la 3 decembrie 1950. Pe liste au fost inclusi "oamenii muncii, taranimea
muncitoare si intelectualii progresisti", iar liderii PMR au realizat turnee electorale pentru a
prezenta "binefacerile" regimului nou.

LA VOT PENTRU O ROMANIE DEMOCRATA!


Prin Scinteia si Romania libera, propaganda de partid ii indemna pe romani sa mearga la alegerile
din 3 decembrie, imprimandu-le convingerea ca pentru prima data isi vor alege "adevaratii"
reprezentanti locali: "Tovarasi si cetateni, Zeci de mii de deputati pe care-i veti alege in Sfaturile
Populare vor trebui prin munca lor harnica, cinstita si devotata sa dea o contributie de pret la
infaptuirea Planului Cincinal si a planului de electrificare a tarii, sa munceasca pentru mobilizarea
celor mai largi mase in munca de zidire a socialismului. Ei isi vor manifesta patriotismul prin
sarguinta, devotamentul, initiativa si spiritul gospodaresc de care vor da dovada, Ei vot trebui sa
se sprijine in munca lor pe cele mai largi straturi ale poporului, sa fie atenti fata de criticile
indreptatite ce vin din randurile poporului, sa lupte cu darzenie pentru indepartarea lipsurilor in
munca, sa combata cu strasnicie birocratismul si indiferenta fata de nevoile celor ce mun-cesc, sa
depuna performante eforturi pentru a imbunatati munca organelor de stat, puse de regimul de
democratie populara in slujba poporului. Milioanele de oameni ai muncii vor pasi la 3 Decembrie
in fata urnelor cu increderea in Partid si in Frontul Democratiei Populare. Ei au invatat sa
iubeasca si sa urmeze Partidul care timp de 30 de ani a aratat fara sovaire poporului muncitor
calea spre eliberarea sociala si nationala".

Reformarea justitiei in spirit "democratic"

ILARION TIU

Printre modificarile aduse de regimul comunist statului de tip "traditional" au fost si


"reformele" justitiei. Atat avocatii, cat si notarii publici si judecatorii au fost supusi unei
campanii de "verificari", in urma carora au fost exclusi din actul de justitie. Pentru
"supravegherea muncitoreasca" a aplicarii legii apar asesorii populari.

- 29 -
Primele "epurari" din justitie au avut loc dupa 23 august 1944, cand magistratilor considerati
vinovati de "fascism" li s-a interzis sa mai profeseze. Treptat, o data cu ascensiunea comunistilor,
tot mai multi oameni ai legii incomozi sunt scosi din actul de justitie, pentru a se face loc
"fidelilor regimului".
AVOCATII, PE TUSA. Dupa instaurarea republicii, primii intrati in "atentia" guvernantilor
comunisti au fost avocatii. Printr-o lege din 19 ianuarie 1948, barourile de avocati au fost
desfiintate, iar in locul lor au aparut colegiile de avocati, cu sediu in capitalele de judet,
subordonate Uniunii Colegiilor de Avocati din RPR. Numarul membrilor colegiilor de avocati a
fost stabilit de Ministerul de Justitie. Astfel, pana in octombrie 1948, ministrul de Justitie Avram
Bunaciu aprecia ca din 18.000 de avocati la inceputul anului ramasesera inscrisi in colegii 4.500.
Modalitatile de "epurare" au fost diverse. Pe langa limita numerica impusa colegiilor judetene de
avocati au fost invocate si alte cauze ce duceau la pierderea dreptului de profesie. Cel mai des
invocat motiv erau "legaturile" cu elementele "fasciste" in timpul razboiului. Daca nu se gaseau
astfel de "bube", urmatorul "criteriu" pe lista erau sursele de venit, altele decat cele din
profesiunea de avocat proprietati agricole sau imobiliare, activitati comerciale sau industriale etc.
Notarii publici au avut parte de acelasi "tratament" ca si avocatii. Cu scopul de a fi organizati "in
sprijinul unei reale democratii populare", camerele de notari publici au fost transformate in
colegii de notari publici. Erau admisi in colegii doar notarii care aveau aceasta meserie
"principala sursa de existenta".
ASESORII POPULARI. In martie 1948, guvernul Groza a elaborat o noua lege de organizare
judecatoreasca. Pentru prima data se faceau modificari asupra componentei instantelor de
judecata, prin introducerea asesorilor populari. Acesti asesori nu aveau pregatire si cultura
juridica, fiind inclusi in instantele de judecata ca reprezentanti ai puterii politice. Ierarhic, asesorii
ii secondau pe judecatori. Initial aveau dreptul sa participe numai la procesele penale, insa, prin
legile de organizare a "justitiei populare" de la sfarsitul anilor �40, primesc dreptul de a judeca
procese civile, precum si posibilitatea de a participa la anchetele Parchetului. Singura instanta
unde nu le era permis asesorilor populari sa intre a fost Curtea Suprema.
La instalare, asesorii depuneau urmatorul juramant fata de "republica populara": "Jur de a fi
credincios poporului si de a apara Republica Populara Romana impotriva dusmanilor dinafara si
dinauntru. Jur a pastra legile RPR si secretul de serviciu". In sedinta Biroului Politic de la 9
aprilie 1947, Gheorghiu-Dej opina ca "asesorii judecau cu sentimentul de clasa, adica nu
condamna pe un taran pentru ca vaca lui a intrat pe pamantul chiaburului, ci, judecand cu
sentimentul de clasa, considera ca pamantul acela nu mai este al chiaburului".
Asesorii erau recrutati din categorii sociale diverse: muncitori, ta- rani, intelectuali. La primele
"alegeri" de asesori, in intreaga tara, 42.000 de "reprezentanti ai poporului" au ajuns in instantele
de judecata. "Selectia" acestora era facuta de "organele" locale de partid, "dintre elementele
cinstite, fruntasi in productie, tarani muncitori, activisti de partid si de stat, activisti ai
organizatiilor de masa, functionari etc., cu pregatire scolara corespunzatoare, devotati regimului
democratic-popular si care s-au dovedit luptatori fermi pentru respectarea legalitatii populare".

"PAZNICII LEGII"
Presa de partid "sustinea" eforturile de introducere a asesorilor populari in curtile de judecata:
"Au trecut abia doua luni de cand reprezentantii alesi ai poporului au inceput sa ia parte la
impartirea dreptatii in tara noastra. Si totusi, intr-un timp atat de scurt, s-au facut in justitia
noastra atatea schimbari adanci.
Cand intru azi intr-un tribunal sau la vreo judeca-torie, parca respir alt aer, mai sanatos, mai
proaspat, mai prietenos. Omul din popor nu mai are azi strangerea de inima de dinainte, cand de
teama judecatii se multumea adesea cu o impacare stramba sau cu permanentizarea unei situatii
nelamurite.

- 30 -
Editorial: „Bomba“ in halat alb

LAVINIA BETEA

In 1956, cand denunŃase "crimele trecutului", fidel principiului că "partidul are totdeauna
dreptate", Hruşciov a pus intreg răul in seama lui Stalin şi Beria. Din dorinŃa conservării puterii şi
"paranoiei" defunctului fuseseră ataŃia oameni ucişi. Temele "cultului personalităŃii" şi "luptei
pentru putere" au proliferat in toate Ńările lagărului comunist, starnind furtuni in paharele de apă
ale "reabilitărilor" victimelor locale. in absenŃa documentelor de arhivă şi a interesului pentru
structurile de profunzime ale actului de decizie politică in "epoca stalinistă", istoricii le-au
preluat, reconstruind , ca şi in "cazul Pătrăşcanu" , baza explicativă pe temeiul declaraŃiilor lui
Hruşciov. In realitate, procesele politice staliniste sunt manipulări care asigură combustia
sistemului. Geneza unei erezii cu mii de victime apărea uneori dintr-o pură intamplare, alteori din
ceea ce-ar fi socotit cotidian profesional. Nu le-ar fi trecut niciodată prin minte actorilor (victime
şi, deopotrivă, majorităŃii anchetatorilor) in ce iŃe mărunte , cateodată la ani ori mii de kilometri
distanŃă , li se-ncalcise soarta! Cu atat mai puŃin intuiau "spectatorii" culisele piesei!
Cine să bănuiască, la moartea lui Jdanov, ce "bombă" cu detonare intarziată e doctoriŃa cardiolog
Lidia Feodosievna Timaşuk, cardiolog la direcŃia medicală a Kremlinului? In 1952, dintr-o dată
Timaşuk a devenit nume de eroină, laureată a Ordinului "Lenin" pentru "vigilenŃă" in
"demascarea complotului" pus la cale de medicii Kremlinului contra conducătorilor sovietici.
După citirea raportului lui Hruşciov , cand fusese menŃionată ca "provocatoare" de tragedie , a
trăit pană la moarte purtand nedreptul stigmat. Toate scrisorile cu dovezi de disculpare ce le-a
adresat forurilor superioare au rămas fără răspuns. In 1948, Jdanov fusese jelit şi elogiat la
inmormantare ca pierdere irecuperabilă pentru patria sovietică. Conducătorul care coordonase
rezistenŃa Leningradului avea un nume cunoscut in galeria internaŃională a eroilor de război.
Aureolat de multiple funcŃii politice, dar şi de reputaŃia de-a fi capabil să conducă o campanie pe
frontul periculos al bătăliilor cu intelectualii (de altfel, acesta a şi rămas in istorie cu numele de
"jdanovşcina"), era şi un apropiat al "stăpanului" (fiul său se va căsători cu fiica lui Stalin). O
"moarte de erou", căci inima bărbatului de 52 de ani nu rezistase voinŃei sale indarjite de-a
conduce poporul pe culmile biruinŃei... , cam aşa era evenimentul prezentat marelui public.
Pentru medicii Kremlinului insă fusese un pacient tipic din lumea puterii: munca exagerată sub
stres extrem, solicitările emoŃionale dese şi neaşteptate, responsabilităŃile unor mari decizii cu
imprevizibile consecinŃe şi consumul de alcool pentru destindere, ori ca somnifer ii
transformaseră organismul intr-o epavă. Trimis la "refacere" in staŃiunea Valdai, lui Jdanov i s-a
făcut şi mai rău. Urgent, avionul cu trei somităŃi medicale, dintre care mai mică in rang era tocmai
specialista in cardiologie Timaşuk, a zburat in ajutor. Diagnosticul corect de infarct al
miocardului l-a pus cardiologul, dar superiorii ierarhici, academicianul Vinogradov şi profesorul
Egorov, nu l-au admis. După conclavul medical, a fost recomandat tratamentul adecvat
diagnosticului stabilit de şefi. S-a intamplat că (ori, poate, după reguli verbale) Timaşuk a raportat
in scris şefului pazei lui Jdanov. Peste două zile, pacientul a decedat, iar autopsia a confirmat
diagnosticul doctoriŃei.
Pe filiera cealaltă a serviciilor speciale, raportul a ajuns la generalul Vlasik, şeful gărzii lui Stalin,
care l-a incunoştiinŃat pe academicianul Vinogradov. Iar specialista a fost indepărtată de acesta pe
motiv că nu are competenŃe de nivelul Kremlin. NedreptăŃită şi rănită in orgoliul profesional, s-a
adresat printr-un memoriu altui inalt pacient, secretarul CC KuzneŃov. Curand insă din "omul
zilei", KuzneŃov "a ajuns" trădător. Anchetat printre hartille sale s-a găsit şi memoriul doctoriŃei.
KuzneŃov şi alŃii au fost impuşcaŃi in 1949, iar in 1950 a fost arestat primul "asasinin halat alb",
profesorul evreu Etingher. Torturat in anchetă a decedat, iar Abakumov, unul dintre capii
serviciilor speciale, intră la randu-i "in colimator": i se cerea mărturia că-l ucisese pe doctorul
Etinger, ca să-l impiedice să declare intregul complot pus la cale de "sionismul mondial"
impotriva liderilor comunişti. Jdanov, Dimitrov, Şcerbakov şi insuşi scriitorul Gorki, se spunea

- 31 -
atunci, ar fi fost victimele lui. Ca intr-un joc de domino au căzut sute de ofiŃeri (printre care şi
Vlasik), activişti şi doctori sovietici, precum şi "reŃelele internaŃionale" din celelalte Ńări
comuniste (in Romania, Ana Pauker ar fi urmat implicată).
Sarabanda şi-a aflat sfarşitul in moartea lui Stalin. Cei care mai trăiau dintre "complotiştii medici
evrei" au fost eliberaŃi, iar doctoriŃei Timaşuk i s-a cerut decoraŃia inapoi. Printr-un anunŃ
telefonic de numai o frază, ca şi atunci cand o primise....

Reincepe teroarea roşie!

CRISTINA DIAC

Leningradul rezistase 29 de luni incercuirii germane. Fusese declarat după război "oraş-
martir". Şi tot de aici a ales Stalin primele victime ale noului val de teroare abătut asupra
URSS după război. Modelul proceselor politice lucrat in "laboratoarele" de la Kremlin a
fost apoi "exportat" in "Ńările comuniste surori", inclusiv in Romania.

La inceputul lui septembrie 1950, in Uniunea Sovietică se consuma o nouă dramă, intrată in
istorie cu numele de "afacerea Leningrad". KuzneŃov şi Voznesenski, doi importanŃi lideri de
partid, secondaŃi de alŃi peste 2.000 de activişti cu funcŃii mai mici in ierarhia de partid şi de stat,
au fost implicaŃi intr-un proces politic care amintea de anii Marii Terori. Capii procesului au fost
condamnaŃi la moarte şi executaŃi, alŃi zeci de subalterni şi colaboratori impărtăşindu-le soarta.
Pregătirea procesului in sine durase aproape doi ani. Modelul experimentat cu succes in URSS-ul
anilor '30 a fost folosit de această dată şi ca "marfă de export" pentru "Ńările comuniste surori". La
jumătatea secolului al XX-lea, in Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia şi Romania, la capătul unor
procese politice, lideri care păreau cocoŃaŃi pe vecie in Olimpul puterii au ajuns in faŃa
plutoanelor de execuŃie.
ANTECEDENTELE. Noua etapă a terorii fusese pregătită cu caŃiva ani inainte. Primele semnale
care avertizau asupra a ceea ce urma să vină au fost trase spre tabăra scriitorilor, artiştilor, a
oamenilor de cultură. In 1946, A.A. Jdanov a criticat dur doi scriitori sovietici foarte cunoscuŃi -
umoristul Mihail Zoscenko şi poeta Ana Ahmatova. Critica a fost administrată "la faŃa locului"
chiar in oraşul lor de domiciliu - Leningrad. O dată cu ei au fost aspru mustrate şi două reviste
culturale ce le publicaseră operele. "Zvezda" a supravieŃuit, "Leningrad" şi-a incetat apariŃia.
Jdanov insuşi nu era un străin in oraşul lui Petru cel Mare, rebotezat ulterior cu numele lui Lenin.
In anii '30, Jdanov fusese secretar al Comitetului Regional şi al Comitetului Orăşenesc Leningrad
al PCUS. In 1934, asasinarea misterioasă a lui Kirov, liderul comuniştilor leningrădeni, oferise
pretextul pentru declanşarea terorii. Aici va fi şi epicentrul cutremurelor produse de procesele
staliniste postbelice, organizate in toate Ńările proaspăt comunizate.
După victoria pe front şi la masa tratativelor, Uniunea Sovietică intra intr-o nouă etapă.
Invingătorii din vremurile tulburi nu mai aduceau insă nici un folos. Stalin a inceput să "scape"
treptat de "glorioşii eroi" din timpul "marelui război pentru apărarea patriei". Militari, intelectuali,
vechile cadre de partid care aminteau de alianŃa cu Germania nazistă şi, ulterior, de "cardăşia cu
imperialismul putred anglo-american" trebuiauindepărtaŃi pentru a face loc altora, fără amintiri,
ori pentru a spăla creierele celorlalŃi. După Marea Victorie, in primii ani postbelici, liderul de la
Kremlin a aşteptat o vreme inainte de a denunŃa alianŃa cu anglo-americanii. "Lagărul comunist"
se construia pas cu pas. La inceputul lui 1948, harta politică a Europei postbelice se desenase şi
avea să rămană intocmai incă 40 de ani. Lămurit in privinŃa căii de urmat in politica externă,
Stalin şi-a intors privirile spre interior. Numai că de data aceasta "interiorul" depăşea graniŃele
Uniunii Sovietice. "Afaceri interne" ale URSS erau şi tinerele "democraŃii populare" din Europa
de Est.

- 32 -
"UN DERBEDEU LITERAR"
Textul pentru care scriitorul Mihail Zoşcenko fusese criticat de A.A. Jdanov era o nuvelă
umoristică intitulată "Aventurile unei maimuŃe". Evadată de la grădina zoologică, primata din
poveste se vede nevoită să infrunte greutăŃile vieŃii urbane. Aventurile maimuŃei aveau substrat
politic, suna acuzaŃia, iar scriitorul calomniase Leningradul contemporan şi oferise o imagine
caricaturală şi monstruoasă a vieŃii din Uniunea Sovietică. "Liberalist şi suflet vulgar, străin
literaturii sovietice", "mic burghez trivial", "un derbedeu literar, fără principii şi fără conştiinŃă"
sunt numai cateva dintre epitetele cu care este etichetat Mihail Zoşcenko, iar povestirea sa - "un
pamflet vulgar contra modului de viaŃă sovietic şi al sovieticilor", "infectat de otrava unei uri
zoologice pentru regimul sovietic". Mihail Zoşcenko fusese un scriitor aflat o lungă vreme in
graŃiile puterii. Printre altele, semnase in 1934, in calitate de coautor, un volum coordonat de
Maxim Gorki. Volumul proslăvea lagărul de muncă Belomorkanal şi se intitula "Canalul Stalin
Marea Albă - Marea Baltică. Istoria unui şantier".

Afacerea Leningrad

CRISTINA DIAC

Primele victime ale noilor realităŃi postbelice au fost militarii. Gloria dobandită pe front
devenise intre timp periculoasă. Ulterior, doi "eroi" ai regimului sovietic din timpul
războiului -KuzneŃov şi Voznesenski - protagoniştii primului proces politic postbelic din
URSS, au fost condamnaŃi la moarte şi executaŃi.

Generalii care se distinseseră pe front, intorcandu-se incărcaŃi de glorie şi de popularitate, au


intrat primii in vizorul Ńarului de la Kremlin.
GLORIE PERICULOASĂ. Mareşalul de AviaŃie Novikov, comandant al forŃelor Militare
Aeriene, a fost arestat in aprilie 1946 impreună cu toŃi conducătorii industriei aviatice. BătuŃi şi
schingiuiŃi in timpul anchetei, au sfarşit prin a recunoaşte că fabricaseră cu bună ştiinŃă avioane
defecte, motiv pentru care muriseră mulŃi piloŃi.
In timpul războiului, Stalin dăduse ordin serviciilor speciale să inregistreze convorbirile
telefonice ale generalilor şi mareşalilor Armatei Roşii. "Ce viaŃă avem, mai bine te culci şi mori,
ii spusese T. Rabalcenko (general-maior, şef al Statului Major) general-colonelului V. Gordov
(Erou al Uniunii Sovietice, din 1946 comandant al regiunii militare din Bazinul Volgăi) intr-o
convorbire telefonică din vara lui 1942, atent inregistrată de serviciile speciale. ToŃi sunt
nemulŃumiŃi de viaŃa pe care o duc şi afirmă acest lucru in mod deschis." Gordov i se plansese la
randul său soŃiei, Tatiana: "Nici nu pot să-l văd, nu pot respira acelaşi aer cu el, şi tu mă tot
indemni "Du-te la Stalin". Curată inchiziŃie, oamenii mor pur şi simplu. Tu crezi că eu sunt
singurul care gandeşte aşa? Deloc nu sunt singurul, nici pe departe". Pentru asemenea "fapte",
autorii au fost arestaŃi şi torturaŃi pană cand s-au declarat conspiratori şi spioni. Cu astfel de
"dovezi" au fost aduşi in faŃa plutonului de execuŃie. Cei trei au fost impuşcaŃi in ianuarie 1947.
"PRIVIGHETOAREA FRONTULUI". In septembrie 1948 au fost arestaŃi general-locotenentul
Vladimir Krinkov şi soŃia sa, cunoscuta cantăreaŃă Lidia Ruslanova. Ca şi soŃul ei, Ruslanova se
bucura de popularitatea caştigată in timpul războiului. "Privighetoarea drumurilor de pe front",
cum era numită in epoca de glorie, insoŃise trupele Armatei Roşii, cantandu-le soldaŃilor pe front
şi in spitale. Concertase chiar in Berlinul distrus, dar cucerit de aliaŃi. Şi căsătoria cu generalul
Krinkov, care avea să-i cauzeze neplăceri, avusese loc tot pe front. Eroii de ieri deveniseră intre
timp "jefuitori şi hoŃi". Au fost arestaŃi, sub acuzaŃia că s-au intors din Germania cu patru
camioane conŃinand piese de mobilier, covoare, tablouri, porŃelanuri, bijuterii şi alte valori,
considerate la momentul respectiv "pradă de război". Generalul a primit o condamnare la 25 de
ani de lagăr, iar soŃia sa, zece.

- 33 -
Cunoscătorii din varful aparatului de partid şi serviciilor speciale au inŃeles poate adevărata
semnificaŃie a arestărilor şi le-au interpretat corect. "Marea teroare" dintre 1937-1938 urma să fie
reeditată la sfarşitul deceniului cinci. Următorii pe listă erau oameni importanŃi ai regimului -
miniştrii şi membri in conducerea de partid. Primul căzut in dizgraŃie părea a fi ministrul de
Externe, Viaceslav Molotov. După ce l-a Ńinut -n şah, dandu-i de inŃeles printr-o serie de gesturi
că nu se mai numără printre favoriŃi, Stalin s-a răzgandit şi l-a lăsat -n pace, pentru moment.
Primele victime ale epurărilor de după război aveau să fie doi lideri tineri, care se remarcaseră in
timpul războiului - Voznesenscki şi KuzneŃov.
PRETEXTUL. KuzneŃov fusese liderul comuniştilor din Leningrad. Stalin l-a promovat apoi -n
funcŃia de secretar al Comitetului Central responsabil "pe linie de partid" cu ministerele
"sensibile" - Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul SecurităŃii de Stat, ambele conduse de
Beria. Vosnesenski era prim-vicepremier al Consiliului de Miniştri, membru de partid din 1919,
şi al Biroului Politic din 1947. Ambii se remarcaseră in vremea războiului, erau destul de tineri şi,
după toate aparenŃele, aveau in faŃă o carieră strălucită. Dar in regulile de funcŃionare ale
comunismului, impuse chiar de Lenin, intra şi alimentarea sa cu sange şi frică, pentru a-i putea
asigura funcŃionarea. In astfel de momente, in care garniturile se schimbau, oricine putea ajunge
in faŃa plutonului de execuŃie. La inceputul lui ianuarie 1949, la Leningrad se organizase Targul
Comercial Unional. G.M. Malenkov l-a acuzat pe KuzneŃov şi pe ceilalŃi lideri locali de partid că
au organizat manifestaŃia fără să ceară aprobarea Comitetului Central şi a Consiliului de Miniştri.
Lui KuzneŃov i s-a reproşat "obŃinerea demagogică a popularităŃii cu organizaŃia de partid din
Leningrad, trădarea Comitetului Central, incercările de a indepărta oraşul de CC". In urma acestor
acuzaŃii, şi-a pierdut toate funcŃiile. Pentru moment, Voznesenski a scăpat cu o mustrare.
"PROBELE". O lună mai tarziu, la Leningrad soseşte G.M. Malenkov, emisarul lui Stalin, cu
misiunea de a strange probe care să ateste trădarea celor doi. Două mii de activişti de partid au
fost arestaŃi. In anchete, aceştia au "recunoscut" ceea ce voia Malenkov să audă. Kaputin,
secretarul Comitetului Orăşensc, a mărturisit că face spionaj in favoarea Marii Britanii. După
moartea lui Stalin, Molotov a recunoscut că toate pregătirile fuseseră permanent monitorizate de
insuşi "părintele popoarelor". Din vila lui Stalin, direct in arest. Simultan, economistul
Voznesenski a fost acuzat de sabotaj economic. Scăzuse premeditat cifrele de plan şi tolera
angajaŃilor din subordine să inşele Guvernul, a sunat acuza. In martie 1949 şi-a pierdut toate
funcŃiile. Pe neaşteptate, Voznesenski a fost chemat de Stalin să-l viziteze la Blijnaia, vila in care
locuia "geniul popoarelor". Proaspăt destituitul a luat loc la masă, alături de ceilalŃi membri ai
Biroului Politic, iar Stalin l-a imbrăŃişat şi a ridicat paharul in cinstea lui. Ajuns acasă, fostul
prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri a fost arestat.
InvitaŃiile la vila lui Stalin indicau dacă mai erai sau nu in graŃiile stăpanului absolut, chiar dacă
nu intotdeauna aceasta era o certitudine, ca in cazul lui Voznesenski. De altfel, Stalin spunea
deseori că NKVD-ul are dreptul să ancheteze pe oricine. Peste ani, I. Orlov, insărcinat cu paza
vilei, a povestit că pe pereŃii sălii principale unde Stalin işi primea invitaŃii erau atarnate tablourile
membrilor Biroului Politic. Gazda se amuza, obligandu-l pe fiecare să se aşeze sub propriul
portret. In preajma debarcării lui KuzneŃov şi Vosnesenski, portertele celor doi au dispărut. Abia
după un an şi jumătate a inceput la Leningrad procesul lui KuzneŃov, Voznesenski şi al
activiştilor de rang inferior. InculpaŃii au recunoscut toateinvinuirile, iar instanŃa i-a condamnat la
moarte. SentinŃa a fost executată in aceeaşi zi.

SPERANłE
Victime noului val de teroare au căzut şi apropiaŃii demnitarilor. Evghenia Garuşka, soŃia lui Piotr
Şirşov, comisarul poporului pentru Flota Maritimă, membru al Academiei şi erou al Uniunii
Sovietice, a fost arestată in 1946. Avea 30 de ani şi era actriŃă de succes. SoŃul său nu a ştiut de ce
era acuzată. După arestare, Piotr Şirşov nota in jurnalul său: "De trei luni tot sper, sper intr-o
minune... nerecunoscandu-mă, aştept ca Jenia să se intoarcă. De cate ori, cand sună telefonul, nu-
mi tresare inima - Jenia mă sună, e acasă, au lăsat-o... De cate ori, sosind noaptea acasă, n-am

- 34 -
deschis cu grijă uşa dormitorului , poate s-a intamplat o minune şi ea este acasă şi mie nu mi-a
spus. De trei luni incerc să aflu ceva despre ea şi de fiecare dată mă lovesc de zidul tăcerii.
Nimeni nu-mi spune nimic şi nici nu-mi va spune...". Evghenia Garuşka fusese deportată şi a
lucrat la minele de aur. A murit după trei ani de la arestare.

Editorial: Ce zicea Tito, ce povestea Dej...

LAVINIA BETEA

După război, Tito voise să fie un “Ńar al Balcanilor”, plănuind o federaŃie unde să înglobeze
Bulgaria, Albania, România (şi Grecia chiar – contrar înŃelegerilor stabilite de Stalin cu aliaŃii
anglo-americani). PretenŃii teritoriale ridica la toŃi vecinii (din România voia întregul Banat cu
ReşiŃa şi Timişoara).
Contrar aparenŃelor, apropierea în timp de anumite evenimente istorice ale contemporaneităŃii, cu
urme bogate în arhivele presei şi diverselor instituŃii oficiale, nu garantează deplina lor limpezire.
În faŃa scenei deschise pe care s-a jucat la Bucureşti spectacolul excomunicării lui Tito (“în afara
familiei partidelor comuniste frăŃeşti” – cum este consemnat, amintind de stilul mafiei, în
comunicatul Secretariatului Cominformului din iulie 1948), Gheorghiu-Dej părea a fi în rolul
actorului principal. În 1961 însă, Dej însuşi se îndoia de-a fi cunoscut motivele distribuŃiei sale în
partitură. “Dar de ce i-au dat tocmai lui Dej să Ńină cuvântarea asta?” – se întreba şi-şi întreba Dej
tovarăşii credincioşi în şedinŃa Biroului Politic din 7 decembrie 1961 cu retorica monarhului
absolut ce ajunsese.
Pe-atunci însă Tito avea încă imagine de “democrat” – în opoziŃie cu tiranicul Stalin – percepută
acum ca rebut de portret cu “figură mişcată”. Rechemarea consilierilor sovietici din Iugoslavia
(trimişi la cererea Ńărilor-gazdă) este echivalentul declaraŃiei de război în practicile noului “lagăr
al frăŃiei proletare”. Însuşi anunŃul “rupturii” poate fi subiect al unei altfel de istorii decât cea
clasică, “evenimenŃială”. MotivaŃiile expuse lui Tito în scrisoarea semnată de Stalin şi Molotov la
27 martie 1948 sunt lămuritoare pentru capcanele “marxism-leninismului”. Nici o aluzie la
adevăratele motive ce Ńin de apucăturile lui Tito de a-l copia, în nume propriu, pe Stalin nu e
consemnată. Şi refuzul de-a da informaŃiile solicitate consilierilor ori declaraŃiile jignitoare la
adresa soldaŃilor sovietici (“cum că stau din punct de vedere moral mai prejos decât ofiŃerii
armatei engleze”) sunt menŃionate, oarecum, în treacăt. Tirul acuzaŃiilor – reluate ulterior de
întregul cor al liderilor şi propagandiştilor comunişti – Ńinteşte “principii”. Căci, scriu Stalin şi
Molotov, orice partid are dreptul să critice PC (b) al URSS, însă critica tovarăşilor iugoslavi “nu
este deschisă şi cinstită” (oficial, ei îl laudă “în mod fariseic şi îl ridică în slava cerului”). Duri
sunt la adresa lipsei de... democraŃie a iugoslavilor care nu-şi publică hotărârile în presă, nu aleg
(“ci cooptează”) conducătorii şi pun partidul sub controlul securităŃii. Însuşi spiritul luptei de
clasă este împiedicat de “putreda teorie oportunistă a pătrunderii paşnice a elementelor capitaliste
în socialism” ori menŃinerea în funcŃii de răspundere a unor agenŃi englezi. Reiese din perfida
misivă că aceste (şi nu alte) abateri de la puritatea dogmei sunt cauzele discordiei. Pentru experŃii
acestor lecturi însă, analogia cu ereziile lui Buharin şi TroŃki sunt direcŃii de decodare a
discursurilor incriminatoare şi proceselor staliniste ce vor urma în “lagărul comunist”. Tocmai
citând asemenea documente vor fi Ńesute şi istorii contrafactuale. Ori naraŃiuni cu tentă eroică
precum istoriile lui Tito şi Dej. În 1961, “tovarăş şi prieten” acum, dar şi viitor partener de
afacere cu Tito la PorŃile de Fier, în intimitatea cercului puterii Dej nu exprimă regrete, dar nici
nu-şi asumă raportul prezentat în 1948. Aflăm însă că şi el avusese o contribuŃie în scenariul
Kremlinului. Propusese să i se facă lui Tito o scrisoare (suplimentară) de invitaŃie la consfătuirea
Cominformului de la Bucureşti. Stalin fusese de acord să amâne cu încă o zi şedinŃa pe
raŃionamentul lui Dej că, prin refuzul invitaŃiei gazdelor, Tito s-ar “demasca” definitiv ca duşman.
Un fapt minor pentru omul de azi ca acesta ar fi cauzat mari pericole atunci pentru Dej, anunŃate

- 35 -
de semnele acuzaŃiilor de “titoism”. Pericole de moarte îl pândeau şi pe Tito, după spusele sale.
Într-un interviu acordat televiziunii din Belgrad în 1972, povesteşte cum înaintea întâlnirii
Cominformului de la Bucureşti fusese invitat nu în România, ci la Kiev pentru o convorbire
secretă cu Stalin. A zis “niet”, mirosindu-i... a moarte (căci “lupul îi reproşează mielului că îi
tulbură apa, cu toate că acesta o bea mai la vale”).
Cât adevăr în epica lor – cine să ştie?! şi povestea a curs diferit arătărilor sale. Tito, care se
împotrivise printre cei dintâi planului Marschall, a profitat din plin mai apoi de el; a protestat că
n-a fost primit în CAER şi i-a mers mult mai bine. Şi mai ales a trăit suficient cât să-şi laude şi să-
şi asculte elogiată “clarviziunea”. Fără noroc au fost alŃii. Cei dintâi – “cominterniştii” iugoslavi
(circa 16.000!) închişi de Tito în cumplitele lagăre de la Goli Otok şi Grigur; alŃii au trecut graniŃa
“la tovarăşii stalinişti” şi au fost condamnaŃi ca “spioni”. În duminica de Rusalii a anului 1951, de
pe graniŃa noastră cu Iugoslavia au fost “dislocaŃi în Bărăgan” circa 50.000 de “titoişti”. În
aceeaşi zi, mii de maghiari au fost deportaŃi în pusta Hortobagy. Sub acuzaŃia de “titoism (“verigă
a agenturii anglo-americane”) s-au făcut anchetele proceselor staliniste postbelice, începând cu
“procesul Rajk”. Şi într-un final, după cea mai lungă anchetă din istoria comunismului, LucreŃiu
Pătrăşcanu a fost executat ca şef al unui grup de conspiratori (cu sediul în Castelul Bulci-
Săvârşin) aflaŃi în legătură cu “partizanii lui Tito”.

Mareşalul Iosip Broz Tito

FLORIN MIHAI

Liderul iugoslav Iosip Broz Tito a fost unul dintre puŃinii comunişti care l-au contrazis în
vremea vieŃii sale pe Iosif Stalin. Considerat multă vreme “elevul” cel mai sârguincios al
Moscovei, Tito s-a împotrivit ulterior conducerii Kremlinului. Partidul Comunist Iugoslavia
s-a sustras hegemoniei sovietice, alegând primul calea “comunismului naŃional”.

Iosip Broz Tito s-a născut la 25 mai 1892, într-o familie de Ńărani croaŃi din localitatea Kumrovec.
Lucrător metalurgist, a devenit membru al sindicatului de la vârsta de 18 ani, iar următorii ani a
lucrat prin fabricile din München, Mannheim şi Viena. Începutul primului război mondial l-a
găsit în armata austro-ungară în care a căpătat gradul de caporal. Trimis pe frontul estic, a fost
rănit în luptele de pe teritoriul Bucovinei, fiind luat prizonier de ruşi. Internarea în lagărele ruseşti
îi va schimba destinul tânărului Iosip Broz. În răstimp de doi ani (1917-1918) şi-a făcut ucenicia
şi în Armata Roşie, şi în Partidul Bolşevic. Ascensiunea sa politică a început din 1927, atunci
când devine secretarul general al organizaŃiei din Zagreb a Partidului Comunist Iugoslav (PCI),
filială a Cominternului. Anul următor a fost condamnat la cinci ani de închisoare, executând până
la eliberare 2.046 de zile de detenŃie. Următorul pas în cariera sa politică l-a făcut tot la Moscova.
Din 1935, Iosip Broz a locuit la Moscova, la Hotelul Lux, “sediul” activiştilor cominternişti. A
fost “botezat” de superiorii de partid cu numele conspirativ Friedrich Walter, devenind totodată
un reprezentant “de vază” al comuniştilor iugoslavi din Comintern. În 1937, la propunerea
bulgarului Gheorghi Dimitrov, a fost numit secretar al PCI. În 1943, într-o discuŃie amicală cu
Milovan Djilas, om de încredere al liderului croat, Dimitrov dezvăluia din culisele numirii
tovarăşului Tito: “Când s-a impus să discutăm pe cine să punem secretar al partidului iugoslav
erau şovăieli, însă eu am fost pentru Walter, pentru că este muncitor şi mi s-a părut ferm şi serios.
Mă bucur că nu m-am înşelat”. La acea dată, PCI era în ilegalitate, iar sarcina de reorganizare a
partidului se anunŃa dificilă.
RAZBOIUL PARTIZANILOR. Semnarea pactului Ribbentropp – Molotov dintre nazişti şi
sovietici nu l-a pus pe Tito în dilemă ideologică. Manuilski, lider al Cominternului, l-a “lămurit”
în urma unei vizite-fulger a croatului la Moscova: “Vorbesc despre ameninŃarea ce vă paşte
poporul – îşi aducea aminte Tito în memoriile sale publicate în 1977 –, pregătiŃi-vă pentru

- 36 -
posibilitatea ca fasciştii să vă atace. Trebuie să luptaŃi, fără să vă preocupaŃi ce face Uniunea
Sovietică”. Izbucnirea celui de-al doilea război mondial a dat o nouă dimensiune activităŃii
politice a lui Tito. Invazia nazistă din aprilie 1941 l-a propulsat în scurt timp în rolul de erou al
mişcării de rezistenŃă. În luna iunie 1941, Biroul Politic al PCI a decis formarea primelor
comandouri de partizani pentru eliberarea naŃională. Noua armată îl avea drept comandant
suprem pe Tito, iar ca membri ai “cartierului său general” pe Kardelj, Rankovic, Lola Ribar şi
Vukmanovici. “Armata Partizanilor” lui Tito nu era singura de acest fel; generalul regalist Draza
Mihailovici avea propriile trupe – “cetnicii”. Între cele două formaŃiuni de luptă a existat o
continuă rivalitate, de multe ori soldaŃii lui Mihailovici considerându-i adevăraŃii duşmani pe
partizanii lui Tito.
MAREŞALUL. În anul 1943, Tito a fost onorat cu titulatura de mareşal, primind în acelaşi timp
şi funcŃia de preşedinte al Comitetului NaŃional de Eliberare a Iugoslaviei. Devenit erou al luptei
împotriva nazismului, Tito a fost decorat la Moscova de Prezidiul Sovietului Suprem al URSS cu
Ordinul “Suvorov”, clasa I (1944) şi cu Ordinul “Pobeda”, primit şi de Regele Mihai I (1945). În
plan politic, PCI devenise o forŃă politică în Iugoslavia, după cum a confirmat scrutinul electoral
de la 11 noiembrie 1945. Conform acestuia, 96% dintre iugoslavi au votat cu Frontul Popular,
condus de comunişti. După două săptămâni, monarhia era abolită, fiind proclamată Republica
Federală a Popoa-relor din Iugoslavia, iar la 31 ianuarie 1946, noua ConstituŃie – după model
sovietic – proclama Iugoslavia Ńară socialistă. Din 1946, Tito deŃinea portofoliul de prim-ministru
şi era simultan comandantul suprem al forŃelor armate.

MODEL SOVIETIC
Comuniştii iugoslavi s-au bucurat de un context favorabil imediat după 1945. Numărând la
sfârşitul războiului peste 140.000 de membri, PCI avea o puternică influenŃă în armată şi în
poliŃie. Represaliile împotriva adversarilor regimului comunist au lichidat 30.000 de cetnici şi
ustaşi (extremişti de dreapta croaŃi). PoliŃia secretă iugoslavă (OZNA) avea drept model temutul
NKVD din Uniunea Sovietică. Tot de la sovietici a fost importată şi ConstituŃia, copiată aproape
în întregime după versiunea sovietică din 1936. Regimul încuraja stahanovismul, tinerii muncitori
voluntari căutând cu frenezie să depăşească normele de lucru. Rezultatele s-au întors împotriva
lor, mulŃi suferind din cauza tuberculozei şi a maladiilor nervoase. Curând s-a inaugurat şi primul
plan cincinal, deşi Iugoslavia număra doar 400.000 de muncitori!

Excluderea comuniştilor iugoslavi din Cominform

FLORIN MIHAI

Tito a căutat să se elibereze de influenŃa Moscovei şi a dus o politică externă ce lovea în


interesele hegemonice ale Uniunii Sovietice. Apropierea dintre el şi Gheorghi Dimitrov
pentru realizarea unei federaŃii iugoslavo-bulgare l-a înfuriat pe Stalin. Liderul sovietic a
decis în 1948 excluderea PCI din Cominform.

La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, mişcarea comunistă iugoslavă se afla într-o poziŃie
privilegiată faŃă de “surorile” ei balcanice. PCI se mândrea cu numeroşi membri, iar Tito era un
lider respectat de toate popoarele Iugoslaviei. Dornic de a-şi consolida puterea, Tito a urmărit o
politică externă de cuceriri în zona Balcanilor şi în statele vecine.
PRIETENIE DE SALON. RelaŃia diplomatică dintre statele Iugoslavia şi Uniunea Sovietică a
fost oficializată prin semnarea unui acord de prietenie (11 aprilie 1945). Tito s-a deplasat personal
la Moscova, iar Milovan Djilas şi alŃi lideri iugoslavi l-au însoŃit. Deşi buna dispoziŃie nu a lipsit
de la dineul oficial al întâlnirii, atmosfera nu era cea mai cordială. Djilas, colaborator apropiat în
acea vreme al lui Tito, a relatat în memoriile sale încordarea care domnea între cei doi şefi de stat:

- 37 -
“În raporturile dintre Stalin şi Tito se simŃea ceva aparte, nemărturisit, ca şi când amândoi ar fi
avut ceva să-şi reproşeze, însă fiecare se abŃinea din considerente proprii. Stalin se ferea să-l
ofenseze cu ceva pe Tito personal, însă în acelaşi timp făcea în treacăt observaŃii critice la adresa
situaŃiei din Iugoslavia”. Stinghereala a fost înlăturată de copiosul festin pregătit de bucătarii
sovietici şi de toasturile şefilor lor: “S-a mâncat zdravăn şi s-a băut şi mai zdravăn, apoi s-au
ridicat toasturi numeroase şi lipsite de sens”, povesteşte acelaşi Djilas.
PCI, UN PARTID MODEL. În contextul începutului războiului rece s-a remarcat o apropiere
între Stalin şi Tito. În 1947, americanii au propus tuturor statelor europene un ajutor economic
prin planul Marshall. Alături de Uniunea Sovietică, Iugoslavia a combătut cu fermitate ideea unui
ajutor din partea capitaliştilor. Un alt punct de vedere comun l-a reprezentat înfiinŃarea
Cominformului. În vara anului 1946, Stalin, Tito şi Dimitrov au decis crearea unui “organ al
partidelor comuniste”. Titlul a fost inventat de Stalin, dar ideea înfiinŃării instituŃiei se pare că i-a
aparŃinut croatului. Mai rămânea de stabilit sediul central al organizaŃiei. Pentru această “onoare”
concurau mai multe state est-europene. Capitala Cehoslovaciei, Praga, a intrat şi ea în
“competiŃie”. Andrei Jdanov (“sufletul” Cominternului) şi Gheorghi Malenkov au cerut opinia lui
Stalin, iar Generalissimul a decis – Belgradul! Decizia lui Stalin demonstra prestigiul de care se
bucura Tito. În vara lui 1946, liderul Iugoslaviei s-a deplasat din nou la Moscova. Stalin prezenta
PCI drept modelul demn de urmat de către celelalte partide, iar comuniştii francezi şi cei italieni
erau criticaŃi că nu îi imitaseră pe iugoslavi în privinŃa preluării puterii.
AMENINłAREA. Picătura care a umplut paharul tensionatelor relaŃii sovieto-iugoslave a fost
proiectul unei federaŃii balcanice. Tito iniŃiase cu prietenul său Gheorghi Dimitrov convorbiri
despre o uniune statală între cele două Ńări vecine, Iugoslavia şi Bulgaria. Şi România urma să
intre acolo fără a fi întrebată! Ba mai mult, într-un discurs din 17 ianuarie 1948, bulgarul numea
şi Grecia în proiectata federaŃie. De asemenea, elita politică iugoslavă pleda pentru o mai mare
influenŃă în Albania. Steaua mareşalului era în ascensiune, iar Stalin începu să îşi facă griji. În
luna februarie 1948, Stalin i-a convocat de urgenŃă la Kremlin pe liderii iugoslavi şi bulgari.
DeclaraŃiile lui Dimitrov stârniseră furia Moscovei. Tito a refuzat să se prezinte la “judecată”,
preferând să trimită doi secretari ai partidului, pe Kardelj şi pe Djilas. Din partea Bulgariei au
venit Dimitrov, Kolarov şi Kostov. Molotov, ministrul de Externe sovietic, a declanşat atacul
împotriva politicienilor balcanici. I-a învinuit printre altele de semnarea unui acord fără
informarea prealabilă a Uniunii Sovietice. Vicleanul Stalin l-a temperat în timpul şedinŃei pe
impulsivul său ministru, “sugerând posibilitatea” creării mult visatei federaŃii. “Îngăduitor”,
Stalin admitea adăugarea Albaniei în uniune, atenŃionând însă asupra necesităŃii păstrării
independenŃei României.
CONDAMNAłI ÎN ABSENłĂ. Acceptul dat de Moscova în chestiunea federaŃiei era doar un
tertip. Stalin şi-a acordat astfel răgazul pentru înlăturarea PCI din Cominform. Biroul Informativ
reunit la Bucureşti în iunie 1948 nu a îndeplinit decât o formalitate. Au participat la şedinŃă liderii
partidelor comuniste din Bulgaria (Traico Kostov), România (Gheorghe Gheorghiu-Dej, Vasile
Luca şi Ana Pauker), Ungaria (Matías Rákosi), URSS (Andrei Jdanov, Gheorghi Malenkov),
FranŃa (Jacques Duclos), Cehoslovacia (Rudolf Slansky) şi Italia (Palmiro Togliatti). Iugoslavii
au refuzat invitaŃia de a participa la propria “mazilire”. În unanimitate, cominformiştii au acuzat
regimul de la Belgrad de “abandonare a marxism-leninismului” şi politică ostilă faŃă de URSS. În
final, rezoluŃia conchidea în mod sentenŃios: “O asemenea orientare naŃionalistă poate să ducă
numai la degenerarea Iugoslaviei într-o obişnuită republică burgheză, la pierderea independenŃei
Iugoslaviei şi la transformarea ei într-o colonie a Ńărilor imperialiste”. Gorshich şi Ziherl,
redactorii iugoslavi ai oficiosului Cominformului “Pentru pace trainică şi prietenie”, au fost şi ei
înlăturaŃi. La acuzele aduse, iugoslavii au numit, la rândul lor, stalinismul drept o deviere de la
marxism şi au acuzat birocratizarea excesivă din URSS.
# DISCULPARE. “Am fost acuzaŃi că nu există în cadrul nostru nici critică, nici autocritică. Este
vorba despre ignorarea afacerilor statului aici. LăsaŃi pe aceşti critici, semnatarii rezoluŃiei, să
citească oricare dintre discursurile sau articolele noastre şi vor vedea imediat că au mers mult

- 38 -
prea departe cu acuzaŃiile. Noi am reuşit să creăm un partid puternic, tocmai pentru că am realizat
importanŃa criticii şi a autocriticii pentru un partid revoluŃionar” Iosip Broz Tito
Prolog la... schisma politică
Primele neînŃelegeri dintre comuniştii iugoslavi şi cei sovietici au apărut încă din timpul
războiului. Preocupat de atrocităŃile comise de nazişti împotriva prizonierilor iugoslavi, Tito a
contactat comandamentul german. ReacŃia ruşilor a fost virulentă – nici o comunicare cu
inamicul! “Noi suntem în primul rând datori să ne îngrijim de armata noastră şi de poporul
nostru”, s-a menŃinut Tito pe poziŃie. O dată cu intrarea trupelor Armatei Roşii pe teritoriul
iugoslav în octombrie 1944, nemulŃumirile s-au înmulŃit. Liderii iugoslavi au protestat împotriva
jafurilor comise de “eliberatori”. Generalul sovietic Korneev, indignat de gestul “nerecunoscător”
al fraŃilor slavi, a raportat totul la Moscova. Stalin însuşi a recomandat iugoslavilor mai mult
respect faŃă de “bravii soldaŃi ruşi”, greu încercaŃi de război... Spre sfârşitul războiului au apărut
şi alte divergenŃe. Ocuparea oraşului italian Trieste nu a fost susŃinută diplomatic de ruşi. La
protestele vehemente ale liderilor occidentali Winston Churchill şi Harry Truman, Stalin nu a
schiŃat nici o replică. Dezamăgit de atitudinea “tovarăşilor” de ideologie, Tito a trebuit să renunŃe.

POLEMICĂ
Urmând exemplul liderilor politici, scriitorii iugoslavi şi ruşi s-au angajat în polemici nesfârşite şi
acuze reciproce. Romancierii sovietici Fadeev, Gladkov şi Tihonov le reproşau scriitorilor
iugoslavi “laşitatea” din timpul celui de-al doilea război mondial şi îi criticau pe Tito şi pe
colaboratorii săi. Replica scriitorilor iugoslavi a venit imediat. 67 de scriitori, printre care şi Ivo
Andric – laureat Nobel, au semnat o scrisoare de ataşament faŃă de liderul lor. Poetul Vladimir
Nazor a versificat schisma politică în poezia intitulată “Stejarul singuratic”, alegorie a Iugoslaviei
izolate printre Ńările de “democraŃie populară”: “Suntem singuri. Aşa să fie, am fost mereu/Ca un
stejar care stă singur într-o poiană/Am crescut şi am înflorit; în zadar/ Vântul, grindina şi tunetul
ne lovesc cu putere”, se “tânguia” acesta în 1949.

Prietenia româno-iugoslavă, în impas

FLORIN MIHAI

În decembrie 1947, România şi Iugoslavia semnau un tratat de prietenie, colaborare şi


asistenŃă mutuală. La numai 6 luni după acest eveniment, Gheorghiu-Dej şi ceilalŃi lideri
comunişti şi-au schimbat atitudinea faŃă de Mareşalul Tito. De la Bucureşti au fost lansate
acuze dure la adresa regimului titoist, iar sârbii din Banatul românesc au fost persecutaŃi.

Comuniştii iugoslavi se arătau în 1948 tot mai nemulŃumiŃi de hegemonia sovieticilor. Ei


combăteau teza conform căreia Uniunea Sovietică trebuia să fie modelul absolut, insistând pe
ideea unor "construcŃii socialiste" specifice fiecărei Ńări. Erau singurii comunişti care gândeau
astfel în acele vremuri. Românii nu le împărtăşeau "erezia".
ABłINEREA ANEI PAUKER. În ianuarie 1948, Milovan Djilas, secretar al Partidului Comunist
Iugoslav, a fost chemat la Kremlin pentru obişnuitele întrevederi cu Stalin. În drum spre Moscova
a făcut o escală la Bucureşti pentru a afla şi părerile liderilor români. În timpul dineului de la
Ambasada Iugoslaviei, Ana Pauker şi Emil Bodnăraş au refuzat să comenteze nemulŃumirile
regimului de la Belgrad şi acuzele aduse lui Stalin. Djilas a descris astfel comportamentul Anei
Pauker: "Tăcea atentă sau se declara fără entuziasm de acord cu câte ceva, căutând să evite
discuŃia despre aceste probleme sensibile".
STRĂNŞI CU UŞA. În noiembrie 1949, Gheorghe Gheorghiu-Dej a prezentat raportul intitulat
"Partidul Comunist din Iugoslavia, în mâinile unor asasini şi spioni". Stalin a decis ca liderul
român Gheorghe Gheorghiu-Dej să prezinte raportul prin care era condamnată politica lui Tito.

- 39 -
Paul Sfetcu, şeful de cabinet al lui Dej, a relatat în memoriile sale detaliile "afacerii". Se pare că
Dej ar fi cerut lui Stalin dovezi despre acuzaŃiile care i-au fost aduse lui Tito. Gruzinul i-ar fi
promis lui Dej întreaga documentaŃie, dar l-a sfătuit să redacteze mai întâi raportul, iar apoi să
adauge completările. Odată întocmit raportul, l-a trimis la Moscova. Dej a Ńinut cuvântarea
împotriva lui Tito, l-a publicat în revista "Pentru pace trainică şi pentru prietenie", dar
documentaŃia "incriminatoare" tot nu i-a parvenit: "Am întocmit şi prezentat un raport pe bază de
idei dictate, pe «încredere», fără documente care să ateste vinovăŃia lui Tito şi injusteŃea politicii
PCI – se confesa Dej lui Paul Sfetcu. De ce am procedat aşa? N-am avut încotro!".
În anul 1997, Paul Niculescu-Mizil a oferit câteva explicaŃii despre atitudinea lui Dej faŃă de Tito
în 1949 în volumul de amintiri "O istorie trăită". El era de părere că prezenŃa Armatei Roşii în
România şi procesele care aveau loc în acea perioadă în Ńările comuniste est-europene l-au
intimidat pe Dej. Confruntat cu spectrul unei intervenŃii sovietice la Bucureşti, a rămas fidel lui
Stalin. Paul Niculescu-Mizil era convins că un eventual refuz al lui Dej de a citi raportul l-ar fi
"condamnat" politic. Totodată credea că atacul împotriva lui Tito era "cea mai mare eroare
comisă de conducerea română, de Gheorghiu-Dej". Potrivit aceluiaşi autor, Dej ar fi propus ca şi
Tito să fie prezent la consfătuirea Biroului Informativ.
PROPAGANDA ANTITITOISTĂ. Imediat după comunicarea deciziei Biroului Informativ,
atacurile împotriva lui Tito s-au înmulŃit. În paginile ziarului "Scînteia" erau publicate articole
care denunŃau greşelile iugoslavilor. Propaganda antititoistă s-a pus repede în mişcare. Virgil
Trofin, un fost comandant al brigăzii Ştefan PlevăŃ pe şantierele iugoslave în vara anului 1947, a
"demascat cultul personalităŃii lui Tito" printre tinerii muncitori: "Munca educativă era înlocuită
cu un cult oarecum mistic pentru tovarăşul Tito", relata Virgil Trofin la un an după experienŃa sa
iugoslavă. Despre Partidul Comunist şi poporul iugoslav nu se auzea decât foarte rar. Despre
clasa muncitoare niciodată. Orice activitate era legată de numele tovarăşului Tito: «Muncim
pentru Tito», «Luptăm pentru Tito», «Tito ne-a cerut să facem linia» etc. erau cele mai dese
lozinci lansate pe şantier". Atacurile românilor la adresa regimului au crescut tensiunile dintre
cele două Ńări. Orice turist român aflat în vizită în Iugoslavia era privit cu suspiciune. Gheorghe
Brătescu, ginerele Anei Pauker, director de cabinet la Ministerul Afacerilor Externe, se afla la
Belgrad în august 1948. După declaraŃiile sale, poliŃia politică titoistă l-a supravegheat
îndeaproape, diplomatul temându-se să nu fie victima vreunei provocări.
VICTIME... COLATERALE. Iugoslavii din Banatul românesc, aflaŃi la graniŃa cu Iugoslavia, au
avut de suferit în urma acestor disensiuni. MulŃi dintre ei au fost acuzaŃi de spionaj în favoarea
serviciilor secrete iugoslave şi de simpatii titoiste. Drept pedeapsă au fost mutaŃi în zona
Bărăganului, pierzând agoniseala de-o viaŃă. "Au fost dislocate familii cărora nici prin cap nu le
trecea să simpatizeze cu Tito, relatează Vasile Crăciunoiu, fost colonel de Securitate. În miez de
noapte au fost treziŃi de câte o patrulă militară, având în frunte un subofiŃer sau ofiŃer de grăniceri,
miliŃie sau securitate care le-au pus în vedere ca în trei-patru ore să se prezinte la gară. Aveau
voie să-şi ia o căruŃă cu doi cai sau boi în care să pună un purcel, un căŃel, puişori, oi, capre,
îmbrăcăminte, ceva unelte şi mâncare dacă mai încăpeau, plus copiii, indiferent de vârstă. Restul
lucrurilor (casă, turmă de oi, vaci, recolta de pe câmp) a rămas de izbelişte. A fost jale mare."

TRATAT DE PRIETENIE
RelaŃiile diplomatice dintre România şi Iugoslavia erau foarte bune înainte de 1948. În decembrie
1947, când pregătirile pentru îndepărtarea regelui Mihai I erau în toi, Tito vizita Bucureştiul.
Oficiosul Scînteia a dedicat pagini întregi evenimentului. Cu prilejul vizitei, Ion Bălan, poet
român din Iu-goslavia, i-a dedicat poemul "Cântec pentru Tito". "Conducătorul de popoare în zile
grele şi-n zile de soare" era elogiat pentru modul în care trata minoritatea românească din
Iugoslavia. ParticipanŃii la mitingul din PiaŃa Victoriei din 19 decembrie 1947 au ascultat
discursurile lui Tito şi Dej, care nu uitaseră să-l omagieze pe Stalin: "Trăiască această mare
comunitate pacifică în Răsărit, ura mareşalul iugoslav, în frunte cu marea Uniune Sovietică,
condusă de genialul generalissim Stalin!".

- 40 -
HITLER AL IUGOSLAVIEI
Propaganda antititoistă a făcut recurs şi la Adolf Hitler. Asemenea atacuri trebuia să-l defăimeze
pe Tito, asociindu-l personalităŃii istorice celei mai detestate după al doilea război mondial. În
România s-a remarcat la acest capitol Iosif Chişinevschi, pe numele adevărat Iosif Roitman,
membru al Comitetului Central al PMR şi al Biroului Politic şi responsabil al SecŃiei de Politică
Externă. În articolul "Goebbels-ii iugoslavi în slujba aŃâŃătorilor la război", publicat în ziarul
Scînteia, Chişinevschi descria astfel prezentarea lui Tito, făcută în revista americană "Life":
"Asemenea lui Hitler la Berchtesgaden, Tito ba priveşte încruntat marginea unui zid, ba stă lângă
un biliard, ba pe yachtul său, ba se află la pescuit sau stă călare, gata să plece la vânătoare cu
escorta după el."

"Clica fascistă a lui Tito"

FLORIN MIHAI

După 1948, împotriva lui Tito s-a dus o dură campanie de propagandă. Fiecare dintre
statele aliate sovieticilor trebuia să "înfiereze" greşelile lui. Cei mai "harnici" s-au dovedit
românii, bulgarii şi albanezii. În rapoarte ori articole de presă, comuniştii est-europeni îl
acuzau pe Tito de capitalism, spionaj, fascism şi naŃionalism.

La sugestia Moscovei, liderii partidelor comuniste, rebotezate muncitoreşti, şi-au schimbat


atitudinea faŃă de Mareşalul Tito. Din eroul antinazist, slăvit de popoarele democraŃiilor populare,
Tito s-a transformat în "spionul Occidentului" şi în "fascist trădător". De la Varşovia până în
Tirana, elita politică iugoslavă era demonizată, iar ataşamentul faŃă de Kremlin era proclamat cu
tărie.
LEPĂDAREA LUI DIMITROV. Proiectata federaŃie dintre Iugoslavia şi Bulgaria dăduse mari
bătăi de cap lui Stalin. IntervenŃia brutală în relaŃiile diplomatice ale celor două state l-a speriat pe
Gheorghi Dimitrov, fostul conducător al Cominternului şi liderul Partidului Comunist Bulgar
(PCB). Pentru a-i demonstra Moscovei credinŃa, Dimitrov a declanşat atacul propagandistic
asupra fostului său prieten Tito. După moartea lui Dimitrov (iulie 1949), sarcina de acuzator a
revenit lui Raico Damianov, membru de frunte al Biroului Politic al PCB. Acesta a imaginat o
"monstruoasă" alianŃă între Iugoslavia şi Turcia capitalistă, îndreptată împotriva... Bulgariei. A
inclus chiar şi Grecia în alianŃa antibulgărească! O altă învinuire ce se aducea "clicii lui Tito" era
prezenŃa nestingherită a "agenŃilor imperialişti" americani pe teritoriul Iugoslaviei, deghizaŃi în
"specialişti şi business-meni".
CONFLICT. DorinŃa lui Tito de a spori influenŃa Iugoslaviei pe seama vecinei Albania i-a
deranjat pe liderii comunişti albanezi. Ruptura dintre Stalin şi Tito le-a dat şansa unor răfuieli.
AutorităŃile de la Tirana erau convinse de ura lui Tito pentru Ńara lor. Împotriva ministrului
iugoslav de Interne, Rankovici, au formulat acuzaŃii foarte grave. Lili Berişova, secretară a
Comitetului Central al Partidului Muncii din Albania, îl cataloga pe acesta drept "călău".
Rankovici ar fi decis comiterea unor acte de sabotaj pe teritoriul Albaniei şi acŃiuni de spionaj.
Mai mult, susŃinea Lili Berişova: iugoslavii ar fi comis "zeci de crime, incendieri, deteriorări ale
liniilor telefonice, ale şoselelor şi ale căilor ferate, distrugeri de vite".
"IUDA TITO". În România, primele reacŃii la adresa excluderii Partidului Comunist Iugoslav din
rândul Cominformului au apărut în presă. Leonte Răutu, ideologul partidului, a publicat la 1 iulie
1948 un articol pe tema rezoluŃiei semnate la Bucureşti. Tonul părea blând, se mai spera într-o
întoarcere a iugoslavilor "pe calea cea bună". Deşi nu contesta rolul lui Tito în lupta împotriva
nazismului, Răutu îl acuza de a fi uitat că "factorul hotărâtor al victoriei finale a fost Armata
Sovietică". Ana Pauker reproşa însă "tovarăşilor" iugoslavi refuzul autocriticii, greşeală de

- 41 -
neiertat pentru adevăraŃii comunişti. Abordând probleme doctrinare, îi recomanda lui Tito
studierea "cursului scurt al istoriei staliniste a Partidului Comunist al URSS". Treptat, comuniştii
români şi-au înăsprit tonul. Noile "descoperiri" legate de afaceri de spionaj iugoslav în favoarea
Occidentului trebuiau valorificate propagandistic.
În luna noiembrie 1949, Gheorghe Gheorghiu-Dej a citit raportul despre situaŃia internă a
Iugoslaviei în plenul şedinŃei Cominformului. Regimul titoist era descris în cele mai sumbre
culori. Teroarea, cenzura, înfometarea populaŃiei erau "la ordinea zilei". Politica Iugoslaviei era
definită ca "naŃional-şovinistă rasială de tip fascist". AcuzaŃia supremă ce s-a adus lui Tito a fost
legătura cu serviciile secrete "imperialiste". Aurel Duma, viitor diplomat de rang înalt, a publicat
în 1951 un "studiu" pe această temă. De la început, afirmă el, Tito s-ar fi aflat în plata
americanilor, plănuind cu aceştia acapararea conducerii Partidului Comunist Iugoslav. "Banda
titoistă" nu a reacŃionat imediat după 1945 împotriva Uniunii Sovietice, ci a acceptat, sub
presiunea "maselor populare", transformarea democratică a Ńării. În 1948, adevăratul lor plan a
ieşit totuşi la iveală. Pretinsa "cale independentă" ar fi fost o mască a urii faŃă de democraŃie.

"COMPLOTUL " MAREŞALULUI


Partidele comuniste au fost zguduite în anii 1949-1950 de numeroase procese politice. AcuzaŃia
de colaborare cu regimul lui Tito a fost o armă împotriva unor cunoscuŃi lideri comunişti. În
Ungaria, Laszlo Rajk a fost "demascat" ca spionul lui Tito. Capete de acuzare asemănătoare au
formulat procurorii şi împotriva lui Dzodze (Albania), Şvermova şi Şling (Cehoslovacia),
Pătrăşcanu (România). Bulgarul Traicio Kostov, remarcat iniŃial de sovietici pentru atitudinea sa
antititoistă, a fost acuzat şi executat în 1949 pentru spionaj, deşi şi-a susŃinut până în ultima clipă
nevinovăŃia. Şi comuniştii români au pornit în căutarea "spionilor lui Tito". Pentru a avea succes,
Gheorghiu-Dej a cerut Moscovei specialişti pentru a "ajuta la descoperirea şi nimicirea agenŃilor
serviciilor de informaŃii imperialiste".

Editorial: „Naşul“ Pantiuşa

LAVINIA BETEA

Primul director general al SecurităŃii a fost ucraineanul Pantelei Bodnarenko, "românizat" cu


numele de Gheorghe Pintilie şi înălŃat cu prilejul numirii la gradul de general-locotenent. Prin
interpretările sale contradictorii, biografia acestui personaj e un bun caz pentru semantica istoriei
partidului comunist în imaginarul colectiv al românilor. În decursul a trei decenii, Bodnarenko a
parcurs ciclul de spion, puşcăriaş, "erou al luptei contra exploatării burgheze", "conducător
neînfricat în încleştarea cu duşmanul de clasă" şi "exclus din partid", plasându-se prin rolurile
sale politice în extremele unor categorii de excepŃie – "victime", "eroi" ori "călăi" – în chiar
aceeaşi comunitate.
Din biografia reprodusă după fişele de cadre ce i-au fost făcute în România reiese că, în pofida
excesului de neprevăzut, a trăit adânci bătrâneŃi. Vecinii din zona selectă a Capitalei îl întâlneau
adesea, în plimbare, cu soŃia la braŃ. Un cuplu vârstnic, salutat respectuos şi cu devoŃiunea
recomandată în epocă foştilor ilegalişti a căror "luptă" ascundea mistere de nepătruns.
S-a născut la Tiraspol (1902) şi, după cum va fi declarat el, a lucrat lungă vreme – între 1915 şi
1928 – lăcătuş la Odessa. Un copil ucenic, probabil aruncat de sărăcia familiei în mizeria vreunui
atelier din vremea primei mari conflagraŃii mondiale, când bărbaŃii erau pe front. În războiul civil
ştim c-a ajuns doar din poveştile celor care-l cunoscuseră îndeaproape; nimeni dintre ei nu-l
auzise însă spunând cum intrase în NKVD. Frânturi din naraŃiunile sale eroice i-au cutremurat pe
ascultători (astupase o dată intrarea unui bordei din stepă unde se-adunaseră câŃiva preoŃi şi
"culaci" într-o şedinŃă "reacŃionară" lăsându-i pe-aceia să moară asfixiaŃi). Dar în vâltorile
revoluŃiei bolşevice aceasta era o faptă de erou, ca şi misiunile pentru care va fi fost trimis în Ńara

- 42 -
vecină şi ostilă sovietelor, România, unde-a acŃionat din 1928 până în 1937, când e prins şi
condamnat. În autobiografiile după care i s-au făcut actele (căci dosarul său de cadre de la
Moscova n-a fost făcut cunoscut în Ńara de adopŃie, iar documentele procesului au fost, desigur,
distruse când se afla şi el la putere), declarase că trecuse Nistrul cu misiunea de a asigura
"protecŃia" contra-informativă a comuniştilor, depistându-i pe informatorii SiguranŃei. O misiune
imposibilă şi de ridicol desăvârşit dac-ar fi să-Ńi închipui un străin care-a vorbit până la moarte
stricat limba română, bezmeticind să descopere spioni într-o organizaŃie ilegală, taxată de
autorităŃile locului ca organizaŃie de spionaj în favoarea URSS.
Şi la Doftana, Văcăreşti şi Caransebeş îndeplineşte "misiuni speciale" în organizaŃia partidului
din închisoare. La Caransebeş răspundea de "legătura cu exteriorul": prelua şi gestiona pachetele
trimise prin Ajutorul Roşu deŃinuŃilor comunişti şi participa la contra-anchetele făcute de
"comisia de control" din închisoare care, după model sovietic, îl cerceta pe fiecare nou-venit: cum
"căzuse", pe cine şi ce "dăduse" SiguranŃei. Membrii "organizaŃiei" de la Caransebeş vor deveni
peste puŃini ani majoritate între "cei mai iubiŃi fii ai poporului" de la conducerea Ńării. La
Caransebeş află despre "trădarea lui Foriş" şi tot aici îşi va fi cunoscut, probabil, viitoarea
nevastă, pe Ana Toma. Măritată cu Sorin Toma, pe-atunci imigrant în Uniunea Sovietică,
încălcând "disciplina de partid", aceasta procurase deŃinuŃilor de aici un aparat de radio şi Ńinea
legătura cu ei fără ştiinŃa lui Foriş.
Ajuns la Bucureşti, câteva zile după "revoluŃia de eliberare" din 23 august 1944, se instalează în
fostul sediu al Gestapo-ului din Aleea Alexandru, botezat Comandamentul Gărzilor Patriotice.
Bodnarenko răspundea de magazie. Locul va fi teatrul unor crime: în secret, trei foşti ilegalişti au
fost ucişi şi îngropaŃi ntr-o groapă comună, în acelaşi fel şi sub aceeaşi acuzaŃie de agenŃi ai
SiguranŃei în partid – Petru Melinte, Ioan Pârgaru şi Ştefan Foriş, ultimii doi, foşti secretari ai
PCdR. Deşi crimele aveau aceiaşi făptaşi – decizia fiind a întregului Secretariat al partidului
alcătuit din Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca şi Teohari Georgescu, iar executanŃii
aceiaşi: Pantelimon Bodnarenko şi şoferul său, Dumitru Neciu, doar uciderea ui Foriş a fost
cercetată în ancheta din 1968. Pentru aceasta, "eroul" Gheorghe Pintilie a fost criticat de tovarăşii
săi şi exclus din partid.
Deja pensionar, făcând figură de tată de familie model, companion preŃuit de un anturaj ales
(unde după moartea lui Dej se distingea Leonte Răutu), Bodnarenko a fost profund afectat de
"trădarea" fostului camarad, Ceauşescu. Nu putea fi însă învinuit că făcuse ceva "de capul lui".
După propriile sale declaraŃii, nici măcar şef al SecurităŃii nu vrusese să fie: mulŃi kilometri îl
plimbase Dej în "munca de lămurire". Până la capăt "soldat credincios al partidului", s-a declarat
gata să semneze orice declaraŃie i s-ar fi cerut.
În 1971, Ceauşescu l-a decorat pe "naşul" SecurităŃii – "lancea şi pavăza" puterii partidului.

Teroarea, un rău indispensabil în comunism

PAULA MIHAILOV CHICIUC

Modelul leninist al CEKA s-a dovedit atât de eficient în Rusia revoluŃionară, încât a fost
imitat cu succes şi în noile "democraŃii populare" de după 1945. Trimişii Kremlinului la
Bucureşti au dat "o mână de ajutor" "fraŃilor" români în organizarea SecurităŃii după
modelul NKVD – poliŃia politică sovietică.

O dată ajunşi la putere, comuniştii români au pornit la consolidarea ei, respectând "reŃeta"
"vândută" – ce-i drept cu sprijinul Armatei Roşii – de către "fraŃii sovietici". Din ecuaŃie mai
lipsea instrumentul terorii, absolut vital în instaurarea şi menŃinerea puterii totalitare, încă de la
CEKA lui Feix Dzerjinski încoace.
MODELUL. Primul lider sovietic, Lenin, era convins, şi istoria i-a validat, din nefericire, teoria,

- 43 -
că dictatura proletariatului putea fi definitiv instaurată prin declanşarea "terorii roşii". Comisia
extraordinară pe întreaga Rusie pentru combaterea sabotajului şi contrarevoluŃiei – pe scurt
CEKA – înfiinŃată în 1918 pentru "succesul cauzei revoluŃionare", a răspândit teroarea bolşevică
în Rusia, iar după război, şi în Ńările învecinate, printre care şi România. De-a lungul timpului,
poliŃia politică sovietică a schimbat mai multe denumiri (GPU, înglobat ulterior în NKVD,
NKGB, KGB), dar nu şi scopul: represiunea. "Părintele" CEKA, Felix Dzerjinski, a definit astfel
"creaŃia" sa şi a lui Lenin: "Teroarea era singura cale prin care comuniştii îşi puteau înspăimânta
adversarii". Liderii "democraŃiilor populare" din lagărul socialist, apărut după 1945, au aplicat
metodele lui "Felix cel de Fier" (cum era supranumit în biografia comunistă Dzerjinski),
înfiinŃând poliŃii politice la fel de "eficiente".
PREGĂTIRILE. În România lui 1948, comuniştii câştigaseră puterea. Însă pentru a deveni
stăpâni absoluŃi trebuiau să elimine "duşmanii de clasă", din orice categorie socială ar fi făcut ei
parte, şi să aducă populaŃia sub controlul absolut al partidului.
Imediat după instalarea Guvernului dr. Petru Groza (martie 1945), proaspătul general Emil
Bodnăraş (agent sovietic) primeşte în sarcină conducerea vechiului Serviciu Special de InformaŃii
(SSI), al cărui obiectiv declarat consta în "strângerea de informaŃii de ordin general în interesul
suprem al statului". Din postul său, Bodnăraş a pregătit structurile şi a selectat personalul de rang
înalt al viitoarei SecurităŃi. Documentele de arhivă de curând deschise demonstrează rolul
demonstrativ al lui Bodnăraş, "grosul" informaŃiilor trecând prin mâna lui Serghei Nikonov, alt
agent sovietic de rang înalt, condamnat înainte de război pe teritoriul românesc, devenit ulterior
generalul de securitate Sergiu Nicolau. O altă instituŃie de interes pentru comunişti a fost
DirecŃiunea PoliŃiei de SiguranŃă. Dintre foştii agenŃi ai SiguranŃei au fost recrutaŃi, într-o primă
etapă, viitorii "lucrători de Securitate".
DEłINĂTORII DE SECRETE. Ceea ce se petrecea pe scena politică sau în culisele serviciilor de
informaŃii era sub controlul sovieticilor. Arhivele dezvăluie, de pildă, că atât Bodnăraş, cât şi
Bodnarenko (alias Pintilie) primeau sarcini direct de la Moscova, prin intermediul lui Dmitri G.
Fedîcikin, primul consilier sovietic în România (1944-1947) şi reprezentant al DirecŃiei de
InformaŃii Externe a NKGB. În Ńară, domeniul informaŃiilor şi contrainformaŃiilor se afla sub
comanda unei echipe de consilieri de la Ministerul Sovietic al SecurităŃii Statului (MGB),
conduse de Aleksandr Saharovski. Acesta a fost începutul temutei instituŃii a SecurităŃii în
România.
Agentul Nikonov, "omul" lui Dej
Unul dintre personajele-cheie din serviciile secrete româneşti infiltrat de sovietici a fost Serghei
Nikonov. Alexandru Bârlădeanu şi-a amintit de generalul Sergiu Nicolau, cunoscut ca "om de
casă" a lui Dej: "Fratele lui Nikonov murise la Doftana în timpul cutremurului, unde fusese închis
împreună cu Dej. Pe Nikonov Dej îl vizita deseori acasă. Ani de zile, soŃia lui Nikonov a fost
secretara lui Dej. Pot să spun că Dej avea încredere în ei şi se aflau în relaŃii prieteneşti. De aceea
l-a şi păstrat pe mai departe în serviciile secrete". Nikonov s-a născut în Basarabia (1905) şi a
studiat la Iaşi, la Facultatea de Chimie. Exmatriculat ca simpatizant comunist, este "reciclat" de
NKVD şi trimis la Bruxelles pentru continuarea studiilor. A revenit în România, la ordinul
NKVD, ce-i va încredinŃa misiunea de a organiza aici o reŃea de spionaj. Planul îi este dejucat de
autorităŃile româneşti, Nikonov ajungând în închisoare. Eliberat după 23 august 1944, a figurat ca
director al Serviciului Special de InformaŃii. În martie 1954, general-locotenentul Sergiu Nicolau
a avansat în conducerea Biroului II (spionaj militar) al Statului Major al Armatei Române.

Începuturile temutei instituŃii a SecurităŃii

PAULA MIHAILOV CHICIUC

Organizare haotică, dar secretizată, cadre cu pregătire puŃină şi birocraŃie excesivă sunt

- 44 -
doar câteva dintre caracteristicile primilor ani de existenŃă ai SecurităŃii Statului. Scopul
declarat al noii instituŃii era "apărarea cuceririlor democratice şi asigurarea securităŃii
RPR împotriva uneltirilor duşmanilor interni si externi".

ÎnfiinŃarea unui serviciu de informaŃii, cu tot ce presupune ea, nu este subiect de ştire publică. De
aceea, despre cum a luat fiinŃă Securitatea românească nu avem amănunŃite informaŃii, cele
existente putând fi culese doar din compendiile de istorie sau din memoriile contemporanilor.
Oameni din sistem indică şi arhivele sovietice de la Moscova drept sursă de informaŃii despre anii
de început ai SecurităŃii. Se pare că, odată cu retragerea lor de pe teritoriul României, consilierii
sovietici au luat cu ei şi documente din arhiva secretă a poliŃiei politice comuniste. CreaŃia lor, de
altfel.
SECURITATEA POPORULUI. Oricât de complicate ar părea la prima vedere pregătirile pentru
"naşterea" poliŃiei politice comuniste, începutul a fost crearea cadrului legal. La 30 august 1948,
PreşedinŃia Marii Adunări NaŃionale a emis Decretul numărul 221 de înfiinŃare în cadrul
Ministerului de Interne a DirecŃiei Generale a SecurităŃii Poporului (DGSP). La rândul său,
PreşedinŃia Consiliului de Miniştri avea subordonat Serviciul Special de InformaŃii, păstrat în
"gestiunea" sa de dinainte de război, cu sarcini în domeniile informaŃiilor externe şi a
contraspionajului, ca serviciu funcŃional. Noua DGSP, conform Decretului 221, avea rolul "de a
apăra cuceririle democratice şi de a asigura securitatea RPR împotriva uneltirilor duşmanilor
interni şi externi". Pentru îndeplinirea rolului său, organele de Securitate, cu competenŃă extinsă
pe întreg teritoriul Ńării, aveau ca sarcină "instrumentarea infracŃiunilor ce primejduiesc regimul
democratic şi securitatea poporului", formulare general-ambiguă, care permitea ilegalităŃi şi
represalii de mare amploare.
HAOS ŞI SECRETOMANIE. Scris într-un limbaj propagandistic, Decretul 221 contura doar
liniile principale de funcŃionare ale DirecŃiei SecurităŃii Poporului. Detaliile de încadrare, dotare,
atribuŃiile şi competenŃele specifice urmau a fi stabilite şi transmise ca "decizii şi instrucŃiuni"
secrete şi directe ale Ministerului de Interne, fără girul vreunui for legislativ. Odată înscrise în
registrul special al DGSP şi comunicate cadrelor competente, instrucŃiunile şi deciziile
Ministerului Internelor erau executate prioritar celor specificate prin legi şi acte oficiale publice.
"DEMASCARE" ŞI DISTRUGERE. Libertatea de mişcare şi decizie a Internelor nu era atât de
sigură pe cât poate părea. Fără un cadru instituŃional bine pus la punct, DirecŃia SecurităŃii
Poporului a suferit în primii săi ani mai multe reorganizări. La începutul anului 1949, de pildă, au
apărut alte două organe ce vizau securitatea internă: DirecŃia Generală a MiliŃiei (instituŃie ce a
înlocuit PoliŃia, condusă de alt general de etnie evreiască şi provenienŃă rusă – Pavel Cristescu –
pe numele "nou") şi Trupele de Securitate, "înlocuitoarele" jandarmilor. La 30 martie 1950,
DGSP-ul îşi schimbă denumirea în DirecŃia Generală a SecurităŃii Statului (DGSS), ale cărei
competenŃe se vor lărgi prin înglobarea în structurile ei a Serviciului Special de InformaŃii (aprilie
1951). Printre obiectivele SecurităŃii, asemănătoare sau identice cu cele ale NKVD-ului, se
numărau "demascarea activităŃii de spionaj imperialist", precum şi "identificarea şi distrugerea
oricărei forme de activitate antidemocratică subversivă a duşmanilor poporului". În categoria
"duşmanilor poporului", adică a celor care se opun regimului comunist, au fost trecuŃi foştii
proprietari de întreprinderi, moşierii, liderii partidelor istorice, foşti ofiŃeri şi poliŃişti. Iar mai
târziu, Ńăranii.
CADRE PUłINE ŞI SEMIANALFABETE. Nici în ceea ce priveşte cadrele sale Securitatea nu a
"strălucit", în primii ani suferind un deficit mai ales la nivelul ofiŃerilor. În 1949, în cadrul DGSP-
ului funcŃionau zece direcŃii naŃionale şi 13 regionale. În aceste direcŃii lucrau, în 1949, 1.148 de
cadre, dintre care 848 figurau ca salariaŃi de birou sau muncitori necalificaŃi. Este perioada în care
dactilografele, instalatorii, şoferii sau chelnerii au fost încadraŃi ca... ofiŃeri inferiori. Cu salarii
mult peste cele medii. Pentru a deveni "lucrător la Securitate" era nevoie de un dosar care să
demonstreze "originea sănătoasă" şi "ura de clasă" a "elementului" angajat, urmând ca acesta să
se perfecŃioneze pe parcurs într-ale muncii de informaŃii.

- 45 -
"LEGEA SUNTEM NOI!". Cu toată lipsa de cadre competente şi instruite, Securitatea a reuşit să
stârnească groaza nu doar cetăŃenilor de rând, ci şi membrilor de partid. De altfel, unul dintre
viitori săi conducători din anii ’50, Alexandru Drăghici, a recunoscut omnipotenŃa instituŃiei:
"Securitatea era şi este un instrument al partidului. Este obligată să respecte legalitatea, dar
legalitatea o întoarcem cum ne convine". La conferinŃa comandanŃilor MiliŃiei şi SecurităŃii (28
februarie 1950), Teoharie Georgescu, în calitate de ministru de Interne ce avea în subordine
Securitatea, declara: "Va fi mai uşor să trimitem (arestaŃii – n.n.) în unităŃile de muncă, în JustiŃie
să nu mai trimitem, fiindcă este mai greu, trebuie să facem acte, trebuie să găsim dovezi...".
Astfel, fără probe şi dovezi, "duşmanii poporului" au înfundat puşcăriile şi coloniile de muncă,
cei mai mulŃi fără judecată, alŃii obligaŃi, prin metode "specifice", să recunoască vini imaginare,
mulŃi arestaŃi fără mandat de la procuror, ci doar pe baza ordinului telefonic al vreunui ofiŃer
zelos şi a denunŃurilor unor "cetăŃeni vigilenŃi". Aceasta este şi cauza datorită căreia sunt
imposibil de stabilit cifrele exacte ale celor care au avut de suferit la modul direct de pe urma
SecurităŃii şi pot fi declaraŃi fără putinŃă de tăgadă victime ale regimului comunist.

OFIłERII DIE
DirecŃia de InformaŃii Externe (DIE) sau serviciul de spionaj al SecurităŃii (aflată în subordinea
ministrului de Interne Teohari Georgescu – foto) a fost înfiinŃată prin Decretul 50 din 30 martie
1951. Ca şi "suratele" ei din domeniu, a avut un "mentor" sovietic – pe Alexandr Mihailovici
Saharovski. Supranumit "arhitectul DIE", Saharovski a "lucrat" acest serviciu ca o oficină a
spionajului sovietic în România, motiv pentru care istoricii spionajului consideră DIE ca având
cea mai mare contribuŃie la sovietizarea Ńării, derulată pe parcursul a trei decenii. Manualul de
instrucŃiuni al cadrelor DIE era, de altfel, "Istoria spionajului sovietic". Fraza de început a
manualului a rămas un fel de motto pentru generaŃii întregi de ofiŃeri: "Spionajul capitalist
raportează istoria, noi o creăm". Succesul organizării şi funcŃionării DIE l-a făcut pe Saharovski
să-şi caracterizeze "creaŃia" din România ca fiind "diamantul cel mai de preŃ din coroana sa
profesională".

Primii capi ai SecurităŃii

PAULA MIHAILOV CHICIUC

Generalii Gheorghe Pintilie, Alexandru Nicolschi şi Vladimir Mazuru – agenŃi sovietici cu


ştate vechi – au fost numiŃi în 1948 la conducerea DirecŃiei Generale a SecurităŃii Poporului.
RelaŃiile amicale cu liderii partidului şi ordinele NKVD-ului i-au ajutat să "modeleze"
Securitatea după chipul şi asemănarea poliŃiei politice sovietice.

În plină epocă de sovietizare a RPR, Securitatea a avut în fruntea sa agenŃi sovietici. Documentele
oficiale însă îi prezintă ca ofiŃeri cu nume românizate, specialişti ai muncii de informaŃii şi
contrainformaŃii. Ascensiunea lor avea rădăcini adânci în istoria PCdR. Cu mulŃi dintre liderii
politici de după 1944 viitorii şefi ai SecurităŃii conlucraseră din vremea când împărŃeau aceleaşi
spaŃii de detenŃie.
ŞEFUL – PANTIUŞA. La 15 august 1948, cu cinci zile înaintea publicării în Monitorul Oficial a
Decretului de înfiinŃare a DirecŃiei Generale a SecurităŃii Poporului, Gheorghe Pintilie era avansat
la gradul de general-locotenent şi numit în fruntea noii instituŃii cu rang de ministru.
Căror fapte se datora funcŃia lui Pintilie? Din memorialistică şi puŃinele lucrări de specialitate,
aflăm că locotenent generalul Pintilie se numea, de fapt, Pantelei Bodnarenko şi făcea parte din
"pleiada" de agenŃi trimişi în România de serviciile secrete sovietice. Născut în Ucraina, în 1902,
a fost racolat de GPU din Transnistria şi instruit în acŃiuni subversive împotriva autorităŃilor
româneşti. Prima misiune din România (1928) avea ca scop întemeierea unei reŃele de diversiune

- 46 -
şi spionaj. Descoperit şi arestat de SiguranŃa românească, a trecut prin Doftana, Văcăreşti şi
Caransebeş, loc unde i-a cunoscut pe Teoharie Georgescu, Iosif Chişinevschi, Dej. Pantiuşa, pe
numele său de "alint" conspirativ a fost însărcinat să depisteze agenŃii SiguranŃei infiltraŃi printre
deŃinuŃii comunişti, în tipicul închisorii, fiecare nou deŃinut fiind "anchetat" de tovarăşii săi în
legătură cu "căderea" sa şi informaŃiile ce le dăduse SiguranŃei în propria-i anchetă. Printre altele,
în puşcărie avea în grijă şi serviciul administrativ al partidului.
Eliberat după august 1944, calităŃile dovedite şi în detenŃie i-au asigurat un post de şef al
Departamentului Special al CC al PCR, ocupând, în paralel, şi funcŃia de adjunct pentru probleme
de securitate al rezidenŃei INU (DirecŃia de InformaŃii Externe a NKVD) la Bucureşti. Misiunile
sale au fost dintre cele mai "incomode", numele său fiind legat de lichidarea lui Ştefan Foriş şi a
mamei acestuia şi de arestarea (aprilie 1948) lui LucreŃiu Pătrăşcanu, pe care trebuia să-l demaşte
ca "spion în slujba imperialiştilor anglo-americani".
ALCOOLIC ŞI INCULT. Alexandru Bârlădeanu a povestit despre relaŃia lui Dej cu Pantiuşa:
"Dej avea multă încredere în el, în urma convieŃuirii din închisoare, (...) deoarece acesta acŃiona
doar la ordinul superiorului. Sunt convins că tot ce a făcut Pantiuşa era la ordinul lui Dej". În
viaŃa de zi cu zi, Pintilie nu şi-a pierdut niciodată accentul rusesc. Se mai spune că era şi un
băutor performant. Curând după ieşirea din închisoare tovarăşă de viaŃă i-a devenit AnuŃa Toma
(Ana Grossman, n.n.), care fusese soŃia lui Sorin Toma şi apoi "tovarăşa" lui Constantin
Pârvulescu, prietenă şi adjunctă a Anei Pauker. În 1968, anchetat cu privire la perioada în care a
condus Securitatea, a declarat că multe crime le-a comis din convingere, altele din respect faŃă de
disciplina de partid.
PRIMUL ADJUNCT – NICOLSCHI. Ca "ajutor de nădejde" al noului şef al SecurităŃii, la 1
septembrie 1948, subdirector general al DGSP a fost numit general maiorul Alexandru Nicolschi.
Boris Grünberg (numele de naştere al lui Nicolschi) s-a născut în 1915, la Chişinău, în Basarabia
ocupată de ruşi. În 1932 a aderat la organizaŃia tinerilor comunişti – Komsomol –, motiv pentru
care peste doar un an a fost arestat de SiguranŃa României Mari, în componenŃa căreia revenise
Basarabia. După reanexarea Basarabiei de către URSS (1940), Grünberg a intrat în atenŃia NKVD
şi a fost trimis la CernăuŃi, unde urmase un curs special de spionaj pe informaŃii externe. Înainte
de plecarea în România, cu misiunea de a strânge informaŃii privind mişcările de trupe sau situaŃia
economică, i s-au întocmit acte false, pe numele de Vasile Ştefănescu. La două ore după trecerea
graniŃei (26 mai 1941) a fost prins, dându-se de gol de necunoaşterea limbii române şi
dezvăluindu-şi "adevărata" identitate – Aleksandr Sergheevici Nikolski. Judecat pentru spionaj, a
fost condamnat la muncă silnică pe viaŃă.
CRIMINAL NEPEDEPSIT. Ascensiunea sa în funcŃii după 23 august 1944 seamănă carierei
celorlalŃi agenŃi sovietici. Venirea la putere a Guvernului Groza (martie 1945) i-a adus numirea
de şef al echipei de detectivi din DGP. Până să avanseze ca subdirector al SecurităŃii Poporului, a
mai ocupat şi postul de inspector general al SiguranŃei. Ultima avansare s-a petrecut în 1953, în
postul de secretar general al MAI, condus de Alexandru Drăghici. Unica sarcină a lui Nicolschi,
din orice post, a fost represiunea "duşmanilor". Abia în 1992 crimele lui Nicolschi au ajuns la ora
judecăŃii. Numai că, doar cu o zi înaintea prezentării sale la Procuratura Generală, unde urma a fi
cercetat, Nicolschi a murit.
GENERAL CU PATRU CLASE. Vladimir Mazuru a completat troika din fruntea SecurităŃii,
fiind numit în 1948 director general adjunct al DGSP-ului. Şi el provenea din Basarabia (născut în
1915, la Chişinău), unde a şi absolvit primele patru clase şi o şcoală de meserii. Despre viaŃa sa
de ilegalist nu se ştiu prea multe. Cert este că a fost infiltrat de NKVD în Ministerul român de
Interne (1947). Numirea lui în conducerea SecurităŃii a fost mai mult decât aşteptată în branşă, de
vreme ce el îndeplinise la MAI funcŃia de director al DirecŃiei cadrelor. Aşadar, îi trecuseră prin
mâini toate dosarele de cadre importante, propuse spre promovare sau eliminare, transformându-l
într-un pion esenŃial al regimului.
Se spune că sfârşitul carierei sale în Securitate a fost unul... cu "cântec": trimis în 1952 să aresteze
nişte paraşutişti ce urmau a pătrunde pe teritoriul judeŃului Teleorman, Mazuru a ratat misiunea,

- 47 -
îmbătându-se. Scos din organigrama SecurităŃi în ianuarie 1953, a revenit în atenŃia publică în
calitate de ambasador la Varşovia. După care... a dispărut din vizorul foştilor subalterni.

BRUTA NICOLSCHI
Măsura durităŃii pe care a folosit-o generalul Alexandru Nicolschi în "eliminarea duşmanului de
clasă" au dat-o documentele din arhive. Comitetul NaŃional Român, care funcŃiona la
Washington, a dat publicităŃii în 1949 un act despre încălcarea drepturilor omului în România.
Documentul menŃiona declaraŃia unei tinere femei, Adriana Georgescu Cosmovici, care a fost
arestată şi anchetată în 1945 sub acuzaŃia de apartenenŃă la o mişcare de rezistenŃă. Ancheta a
presupus şi bătăi cu un sac de piele cu nisip, lovirea cu capul de zid, lovirea feŃei şi mutilarea.
Printre numele celor trei "anchetatori comunişti" se află şi cel al lui Nicolschi. Presa românească
postcomunistă a scos la iveală o informaŃie conform căreia acelaşi Nicolschi ar fi ordonat în 1949
asasinarea a şapte deŃinuŃi de la Gherla, în timp ce erau tranferaŃi în alt loc al detenŃiei. Numele
său este legat şi de teribilul experiment al reeducării de la Piteşti, început sub coordonarea lui la 6
decembrie 1948.

Trupele de securitate

PAULA MIHAILOV CHICIUC

După desfiinŃarea Jandarmeriei, îndeplinirea misiunilor SecurităŃii a revenit trupelor de


securitate. Neinstruite şi prost dotate, acestea stăteau bine la capitolul "pregătire
ideologică". Primele lor misiuni au fost eliminarea grupurilor de rezistenŃă din munŃi sau a
elementelor paraşutate pe teritoriul Ńării şi asigurarea ordinii şi liniştii publice.

Odată cu modificările denumirii, din DirecŃia Generală a SecurităŃii Poporului în cea a Statului, şi
a organizării, multiplicării direcŃiilor regionale şi naŃionale, a monopolizării activităŃilor
informative, în cadrul instituŃiei SecurităŃii au avut loc şi schimbări la nivelul efectivelor. Pentru
distrugerea "duşmanului de clasă", pentru paza lagărelor, distrugerea organizaŃiilor de rezistenŃă
armată anticomunistă din munŃi sau intervenŃia în cazul unor revolte populare, Securitatea avea
nevoie de efective serioase.
DESFIINłAREA JANDARMERIEI. La 7 octombrie 1948 au fost organizate 17 centre de
instrucŃie pentru jandarmi. Peste doar o lună, prin Ordinul 11.606 a luat fiinŃă, în cadrul
Jandarmeriei, şcoala de Educatori ai Trupelor Ministerului AdministraŃiei şi Internelor (MAI) din
Bucureşti.
După înfiinŃarea DirecŃiei SecurităŃii Poporului, trupele de jandarmi, mai bine dotate şi instruite,
participau împreună cu organele de securitate pentru îndeplinirea unor misiuni. Trupele
"combinate" se numeau "trupe de securitate", care existau, fără a avea un cadru legal de
funcŃionare. Prin decretul 163 din 7 februarie 1949, actul de naştere a trupelor de Securitate,
acestea au trecut în subordinea Secretariatului General pentru Trupe din MAI. FormaŃiunile
teritoriale ale Jandarmeriei au trecut la DirecŃia Generală a MiliŃiei, iar jandarmeria ca instituŃie a
fost desfiinŃată.
Justificarea necesităŃii înfiinŃării unor astfel de trupe a găsit-o însuşi ministrul de Interne,
Teoharie Georgescu: "Numeroasa burghezie de la noi este asmuŃită de provocările imperialiştilor
din afară; problema este foarte serioasă şi noi nu putem merge pe pista autoliniştirii, dată fiind
situaŃia noastră şi vecinătatea cu Marea Uniune Sovietică. (...) Problema Ńărănească începe a fi
serioasă; noi încă nu am dat lovituri chiaburimii, care ar putea să ne puie piedici în drum spre
socialism. Avem judeŃe întregi de chiaburi şi dacă ar lua foc un judeŃ întreg, acolo nu se va mai
putea merge cu propaganda, ci va trebui acŃionat."
MULłI BURGHEZI, PUłINI ROMĂNI. La fel ca în cazul SecurităŃii, şi trupele sale au avut

- 48 -
parte de reorganizări. În martie 1949, Secretariatul General pentru Trupe se transformă în
Comandamentul Trupelor MAI, în cadrul căruia atributele fostei Jandarmerii au fost preluate de
Comandamentul Trupelor de Securitate, aflat sub conducerea generalului Eremia Popescu.
Comandamentului îi erau subordonate un regiment şi un batalion de Securitate, gărzi în
Bucureşti, 11 batalioane de Securitate-IntervenŃie dislocate pe întreg teritoriul Ńării, 17 centre de
instrucŃie.
i în cadrul trupelor de Securitate existau aceleaşi probleme de cadre şi dotare, ca şi în cazul
întregii instituŃii a DGSS-ului. Un alt neajuns observat de şefii săi a fost acela al "compoziŃiei de
clasă" a activului: "La ofiŃerii generali şi superiori predomină elementele mic-burgheze, la ofiŃerii
inferiori predomină elementele mic-burgheze, Ńărani mijlocaşi şi săraci, iar la subofiŃeri
predomină elementele provenite din Ńărani săraci şi mijlocaşi". Un alt deficit se înregistra la
dotare, după cum rezultă din rapoartele de la sfârşitul anului 1949, armament era doar 50%, 30%
din echipament, 30% la materialele de transmisiuni pe fir, 20% la autovehicule, 25% la cai,
staŃiile de emisie-recepŃie erau acum doar 5%.
Misiunile trupelor de Securitate au constat în primii ani în desfăşurarea de operaŃiuni de
capturare, neutralizare şi nimicire a grupurilor de rezistenŃă armată anticomunistă sau a altor
elemente înarmate aflate în diverse regiuni ale Ńării, descoperirea, capturarea, nimicirea
elementelor paraşutate pe teritoriul României, paza şi apărarea unor obiective şi căi de
comunicaŃii, precum şi asigurarea liniştii publice şi ordinii şi prevenirea oricărei acŃiuni a
"forŃelor contrarevoluŃionare".
POLITICĂ LA SERAL. Îndeplinirea unor astfel de misiuni presupunea, în primul rând,
încadrarea în trupele de Securitate a unor "elemente" devotate "trup şi suflet" Partidului, bune
cunoscătoare ale ideologiei. De aceea au fost organizate programe de studiu: pentru ofiŃeri s-a
stabilit un program de 10 ore lunar pentru studiu şi seminar la pregătirea politico-ideologică, iar
săptămânal se desfăşura timp de o oră "informarea politică".
LocŃiitorii politici şi comandanŃii de toate gradele trebuiau să participe la pregătirea politică a
cadrelor. În oraşele cu garnizoane mari (Bucureşti, ConstanŃa, Cluj, Oradea şi Timişoara) au fost
create "universităŃi" serale de marxism-leninism, cu durata de 2 ani. Cu soldaŃii s-a aplicat
sistemul "convorbirilor" la lecŃiile politice, Ńinute pe plutoane de conducători de lecŃii politice,
numiŃi din rândul comandanŃilor de plutoane şi companii şi pregătiŃi de aparatul politic al unităŃii.
Zilnic avea loc, timp de 33 de minute, "citirea presie", unde un agitator citea "Scînteia" şi
comenta articolele.

"BULDOZERUL"
"InstituŃia SecurităŃii a săvârşit multe şi abominabile crime, din care cauză şi-a atras oprobiul
general, ea constituind, indiscutabil, unul dintre pilo-nii pe care s-a sprijinit regimul dictatorial al
lui Gheorghiu-Dej şi Ceauşescu. Mai mult, în faza de început a jucat rolul de deschizător de
drum, de buldozer care a dat totul la o parte, netezind drumul celor ce o dirijau"
Neagu Cosma, general de Securitate

SECURITATEA PRIVITĂ DIN INTERIOR


Folosind metodele şi mijloacele "specifice" "importate" de la sovietici, ceea ce se declara a fi
serviciul de informaŃii al RPR a fost până în decembrie 1989 poliŃia politică a regimului.
FuncŃiona, iniŃial, pe treisprezece direcŃii regionale şi zece direcŃii naŃionale notate astfel: DirecŃia
I – InformaŃii interne; DirecŃia a-II-a – Contrasabotaj; DirecŃia a-III-a – ContrainformaŃii
penitenciare şi miliŃii; DirecŃia a-IV-a – ContrainformaŃii militare; DirecŃia a-V-a – Cercetări
penale; DirecŃia a-VI-a – Paza Guvernului; DirecŃia a VII-a – Tehnică; DirecŃia a-VIII-a – Cadre;
DirecŃia a-IX-a – Politică; DirecŃia a-X-a – Administrativă şi contabilitate. Cu timpul, direcŃiile
îşi vor schimba atât denumirea, cât şi numerotarea, niciodată misiunea principală. Erau exceptate
de la publicarea în Monitorul Oficial "normele de numire, tratare şi ieşire din serviciu, precum şi
drepturile şi îndatoririle personalului", bugetul DirecŃiei.

- 49 -
Comisia de Verificare “curăŃă” partidul

FLORIN MIHAI

Înainte de 1945, Partidul Comunist din România (PCdR) nu se bucura de popularitate printre
români. În vremurile sale cele mai bune, înainte de a fi interzis (1924), avusese în jur de 2.500 de
membri. Măsurile dure luate de guvernanŃii vremii i-au speriat pe comunişti, mulŃi preferând să
rămână doar simpatizanŃi ai mişcării; astfel că în vara lui 1944 numărul lor era de numai opt sute
în toată Ńara.
INFLAłIE DE... MEMBRI. Intrarea Armatei Roşii în România a sporit influenŃa micului partid
comunist, devenit subit o atracŃie pentru oportunişti. În câŃiva ani, efectivele lui sporiră
spectaculos. În aprilie 1945, Iosif RangheŃ, şeful secŃiei organizatorice a Comitetului Central al
PCR, anunŃa creşterea activului de partid la 42.000 de membri! ApariŃia Partidului Muncitoresc
Român (PMR) în 1948, prin unificarea celor două partide de stânga – PCR şi PSDR – a crescut la
peste un milion contingentul militanŃilor săi. Dacă muncitorii se regăseau în titulatura formaŃiunii
politice, în schimb în structura socială a PMR ei reprezentau doar 39 % din total.
Modelul sovietic şi în Uniunea Sovietică, între anii 1926 şi 1929, liderii bolşevici lăsaseră “larg
deschise” porŃile partidului, pentru ca ulterior să-l “cureŃe” de elementele socotite nesigure.
Epurările din partid îmbunătăŃeau compoziŃia socială în perioada de trecere la socialism. În urma
verificărilor de partid au fost excluşi 10% dintre membrii de partid. În mai 1950, la Plenara CC,
Iosif Chişinevschi recunoştea studierea asiduă de către membrii comisiei a documentelor
sovietice despre verificare. “În întreaga noastră activitate ne-am inspirat din experienŃa Partidului
Bolşevic, concluziona mândru Chişinevschi. Acesta este un merit al nostru.” Comuniştii români
nu erau singurii în această situaŃie. Partidul Comunist Cehoslovac îşi redusese efectivele de la
2.500.000 de membri la 1.500.000, iar Partidul Comunist Maghiar, cu o treime!
DECIZIA LUI DEJ. În februarie 1948 fusese Congresul de unificare prin care a apărut PMR. Cu
ocazia prezentării raportului politic, Gheorghe Gheorghiu-Dej, secretarul noii formaŃiuni politice,
anunŃa “trierea” membrilor de partid. La numai patru luni, în iunie 1948, Plenara CC al PMR a
hotărât verificarea membrilor de partid. Din noiembrie s-a înfiinŃat Comisia Centrală de
Verificare, condusă de “vechiul tovarăş” Constantin Pârvulescu. AlŃi componenŃi ai CC
completau efectivul Comisiei: Iosif Chişinevschi, Iosif RangheŃ, Ion VinŃe, Alexandru
Moghioroş, Leonte Răutu, Nicolae Ceauşescu, Dumitru Petrescu. Pe lângă Comisia Centrală, au
fost înfiinŃate 74 de comisii judeŃene. Timp de jumătate de an (noiembrie 1948 – iunie 1949)
activiştii de partid din provincie au răspuns chestionărilor comisiilor. Înainte de a-şi începe
treaba, membrii comisiilor au fost “prelucraŃi” de la centru. Li se impunea să fie “foarte atenŃi,
pentru a nu cădea sub anumite influenŃe locale, pentru a nu se lăsa influenŃaŃi de relaŃii de
prietenie, de familie, de răfuieli personale sau de sentimentalism mic-burghez, care ar putea să-i
abată de la o verificare obiectivă şi conştiincioasă”. JudeŃele industriale (Timiş, Cluj, Prahova) au
fost printre primele “verificate”.
MAI MULłI MUNCITORI. În noiembrie 1948, la începutul verificărilor, PMR număra 913.000
de membri de partid. După doi ani, 192.000 dintre ei (21,13%) au părăsit partidul. MulŃi dintre ei,
ştiind ce-i aşteaptă în faŃa comisiei, au refuzat şi să se mai prezinte la “verificare”. Scopul
liderilor comunişti era atragerea muncitorilor în partid. Din 1950, 42,5 % dintre membrii de partid
se puteau mândri cu originea proletară, Ńăranii reprezentând 33,2 %. Plenara CC al PMR din iulie
1950 stabilise o nouă Ńintă – în doi-trei ani muncitorii trebuiau să depăşească 60% din totalul
membrilor de partid.

GOANA DUPĂ MEMBRI


Atragerea de noi membri a adus în PCR şi politicieni din partidele burgheze. La 21 decembrie

- 50 -
1945, Biroul Politic alcătuise un plan pentru mărirea efectivelor Partidului Comunist. Un adevărat
plan organizatoric urma să fie redactat de Miron Constantinescu. Singur, Vasile Luca îşi îndemna
colegii la prudenŃă: “Atragem în partid fel de fel de elemente, fără nici un fel de control”.
Surprinzătoare a fost pentru contemporani pătrunderea în partid a legionarilor. Pentru a “umfla”
efectivele PCR şi a-i anihila pe reprezentanŃii extremei drepte din România, Nicolae Petraşcu,
comandant legionar, şi Teohari Georgescu încheiaseră un pact în 1945.

OrganizaŃia de partid, sub lupa verificării

FLORIN MIHAI

Prin epurările din partid, liderii PMR urmăreau îmbunătăŃirea compoziŃiei sociale a PMR,
promovarea muncitorilor în funcŃii de conducere în stat şi în partid. Sarcina oficială a verificării
era de a întări partidul “ideologic, politic şi organizatoric”. Anchetele au cuprins toate ministerele,
precum şi instituŃii importante ale partidului (Academia Ştefan Gheorghiu, Şcoala Centrală de
lectori A.A. Jdanov, DirecŃia Propagandă şi AgitaŃie).
VINOVAłI ŞI PEDEPSE. “Anchetatorii” aveau dinainte pregătit un set de întrebări pe baza
căruia cercetau “trecutul şi activitatea” de membru de partid. Astfel data intrării în partid, vârsta,
profesia şi originea socială stârneau interesul Comisiei. Piatra de încercare a membrilor cercetaŃi
era “mărturisirea” activităŃii de dinainte de 1939. ApartenenŃa la unul dintre partidele istorice sau
(mai rău!) la Garda de Fier era păcat de neiertat! Participarea pe frontul de Est împotriva Armatei
Roşii – în bătăliile de la Stalingrad şi la masacrul din Odessa –, ocuparea unor funcŃii în timpul
regimului antonescian ori o vizită în Germania erau, de asemenea, “bile negre” la “dosar”. Mai
puŃin grave erau abaterile de la “morala proletară”, lipsa de combativitate, comoditatea şi
supraaprecierea. Conducerea partidului trecea cu vederea aceste greşeli, în urma unei autocritici
temeinic făcute în faŃa Comisiei de Verificare... Pedepsele variau de la trimiterea în munca de
producŃie în cazul activiştilor de partid (fără pierderea calităŃii de membru de partid) şi
sancŃionarea cu vot de blam până la excluderea din partid. De multe ori în ultimul caz, o anchetă
oficială însoŃea ilegalităŃile descoperite. În timpul verificării nu se miza doar pe buna credinŃă a
membrilor de partid. Comisia lua în calcul denunŃurile, iar în anumite cazuri apela la metode
poliŃieneşti – confruntarea cu alŃi martori. Din raportul de verificare al organizaŃiei de partid din
Bucureşti reiese că “veneau oameni şi din alte organizaŃii să ceară să vină la verificarea anumitor
elemente despre care cunoşteau câte ceva”. Pentru a fi “acoperiŃi” la anchetă, unii aflau dinainte
întrebările Comisiei şi pregăteau răspunsurile “corecte”. Ultima şansă a celor excluşi era
contestaŃia. Pe baza ei au fost reprimiŃi în partid ilegaliştii deveniŃi cetăŃeni sovietici după 1940,
întorşi în România după actul de la 23 august 1944.
ANCHETĂ LA AGITPROP. La DirecŃia de AgitaŃie şi Propagandă au intrat în “colimatorul”
anchetelor 75 de tovarăşi. Erau redactorii ziarelor Scînteia, România liberă, Pentru pace trainică şi
prietenie şi angajaŃii Radiodifuziunii. MulŃi dintre ei vor fi “oameni de bază” ai partidului în
deceniul proletcultismului. Printre numele sonore cercetate s-au aflat Nicolae Goldberger, Mihai
Roller, Zina Brâncu, Leonte Tismăneanu, care trebuia să-şi dovedească activitatea din “Ńara
sovietică” în război. RedacŃia oficiosului Scînteia a cunoscut totuşi câteva pierderi. Dacă Silviu
Brucan şi Ştefan Voicu erau socotiŃi intangibili – mai presus de orice bănuială, nefiind emigraŃi în
URSS –, în schimb alŃi trei redactori au fost excluşi din PMR (Pavel Popa, Haralambie Bădeanu,
Savin Tudor).
PAUL NICULESCU-MIZIL, LA COMISIE. Membru de partid din 1945, Paul Niculescu-Mizil
avea în timpul epurării 26 de ani. Verificările l-au “prins” director de studii la Universitatea de
partid Ştefan Gheorghiu. În ciuda originii sociale “mic-burgheze” (tatăl său fiind şi militant
social-democrat), era considerat un “element” de nădejde al partidului. Era apreciat trecutul său
fără pată. Lucrase încă de elev la Tipografia “Tiparul Românesc” (1940-1943) şi la ziarul

- 51 -
TinereŃea (1945). Comisia i-a găsit însă “o serie de lipsuri”. Probabil pe baza unor colegi
“binevoitori” a fost catalogat ca fiind “un tânăr cu manifestări de îngâmfare, distant”. I se reproşa
acceptarea formală a criticii, ceea ce obligă pe colegii de partid să îi aducă “documentaŃie”.
Comisia a “dezvăluit” în anchetă încercările lui Niculescu-Mizil de a crea imaginea de
revoluŃionar de stânga tatălui său. Era o practică a comuniştilor cu funcŃii importante să-şi
“cureŃe” trecutul. Potrivit anchetei, familia sa “a avut o oarecare activitate în PSD, dar după ce s-a
creat PCR, ei au avut o atitudine oportunistă, ocupându-se cu comerŃ şi rupând legăturile cu
mişcarea muncitorească”. În acelaşi timp, comisia recunoştea în Niculescu-Mizil un “tovarăş
energic”, cu “un bagaj destul de mare de cunoştinŃe marxist-leniniste”. Membrii comisiei intuiau
că putea deveni “într-un scurt timp un element de valoare pentru partid”. În finalul anchetei se
dădea şi verdictul, izbăvitor pentru tânărul activist: “corespunde!”.
“ÎNGÂMFAłI ŞI ÎNCREZUłI”. StudenŃii români trimişi la studii în URSS au fost chemaŃi în
Ńară şi verificaŃi la rându-le. Din dosarul colectiv ce li s-a făcut reies invidia şi imaginea negativă
pe care o aveau printre activiştii din Ńară. Comisia îi eticheta în urma cercetărilor “îngâmfaŃi şi
încrezuŃi, mulŃi din ei crezându-se savanŃi de pe acum”. Tinerii trimişi cu burse la studiu aveau, se
pare, preocupări contrare “moralei proletare”, “deviind în certuri, bârfeli şi chiar şi bătăi”. La
ordinea zilei printre studenŃi erau jocurile de cărŃi şi aventurile... amoroase. Din cauza abaterilor,
trei tineri “studioşi” au fost retraşi. Li se reproşau dispreŃul pentru realităŃile din România şi lipsa
lecturilor din Scînteia. În apărarea ei, studenta Lucia Mârza afirmase în faŃa Comisiei de
Verificare că “nu citeşte Scînteia, căci acolo găseşte numai fraze tip, repetate”. ŞcoliŃii în URSS
învăŃaseră cum să înşele vigilenŃa anchetatorilor: “Studentul Sandu a apucat calea autocriticilor
formale, spunând că de fapt nu e greu să scapi de controlul tovarăşilor din grupul studenŃilor
români, îŃi faci autocritica şi s-a terminat”.

CU CV ŞI RECOMANDARE
Odată încheiată verificarea, mai-marii partidului au decis noi reguli de primire în partid. Astfel,
membrii de partid urmau să intre individual, printr-o analiză atentă a trecutului lor politic. Un
stagiu de candidat a fost introdus în funcŃie de categoriile sociale. Muncitorii din industrie aveau
de aşteptat doar şase luni pentru a primi carnetul de membru. În schimb, Ńăranii săraci, muncitorii
agricoli şi membrii Gospodăriilor Colective trebuiau să aştepte un an, iar intelectualii şi
funcŃionarii chiar şi un an şi şase luni. Printre cerinŃele necesare accederii în partid, obligatorie
era cunoaşterea statutului şi a liniei politice a PMR. Odată încheiat stagiul, candidatul prezenta
biroului organizaŃiei de bază o cerere personală. Totodată ataşa două recomandări din partea altor
membri de partid şi o autobiografie. În final, un chestionar lămurea motivele pentru care numitul
voia să intre în PMR.

CONSTANTIN PÂRVULESCU
În fruntea Comisiei Centrale de Verificare a fost numit Constantin Pârvulescu, un vechi membru
de partid. Primul război mondial îl găsise stabilit la Odessa. A decis în 1917, după izbucnirea
revoluŃiei bolşevice, să se înroleze în Armata Roşie. A fost unul dintre membrii fondatori ai
PCdR (1921) şi ilegalist de frunte, aşa cum li se spunea comuniştilor care apucaseră scoaterea în
afara legii a PCR (1924). Condamnat în contumacie în 1934 la zece ani de închisoare, a fost
arestat după un an. A executat trei ani de detenŃie la Jilava (1936-1939). După eliminarea lui
Ştefan Foriş a devenit formal secretarul PCdR. Între 1945-1961 a ocupat funcŃia de preşedinte al
Comisiei de Control a Partidului. În timpul regimului Ceauşescu influenŃa sa politică a scăzut, iar
în 1989 a semnat “Scrisoarea celor şase”. N-a fost un om “fără pată”. Din cauza neatenŃiei sale s-
a produs o neglijenŃă în manevrarea actelor ilegaliştilor în 1943. Greşeala a fost pusă în seama lui
Remus Koffler, iar acesta a plătit cu viaŃa. În consecinŃă, Pârvulescu era un personaj uşor de
compromis.

- 52 -
Tovarăşul „Andrei“ – neînŃelegeri cu tovarăşii

FLORIN MIHAI

În anii ilegalităŃii, LucreŃiu Pătrăşcanu (nume conspirativ "Andrei") a luat apărarea


comuniştilor în procesele intentate lor. S-a implicat în toate acŃiunile partidului şi a
participat la îndepărtarea Mareşalului Antonescu de la putere. Succesele politice şi
imaginea sa de intelectual arogant l-au costat poziŃia din partid şi, în final, viaŃa.

În timp ce membrii de partid ai PMR erau supuşi verificărilor din noiembrie 1948 şi ameninŃaŃi cu
excluderea din partid, unul dintre liderii fostului partid comunist – LucreŃiu Pătrăşcanu – le
împărtăşea soarta. Miza ocupării funcŃiilor de conducere în partid l-a adus pe LucreŃiu Pătrăşcanu
în conflict cu ceilalŃi lideri comunişti. Ba mai mult, după şase ani de interminabile anchete, fostul
ministru al JustiŃiei a fost executat.
"DISTANT". De la începuturile activităŃii sale politice, LucreŃiu Pătrăşcanu avea imaginea unui
om orgolios, căruia îi plăcea să demonstreze superioritatea intelectuală. Convins că trebuia să fie
în fruntea celorlalŃi, a încercat să organizeze alegeri de partid printre deŃinuŃii comunişti din
lagărul Tg. Jiu în vremea războiului. Ion Gheorghe Maurer, relatând întâmplarea, considera
greşită tactica lui Pătrăşcanu. Atrăgând atenŃia asupra comuniştilor închişi, se putea oferi pretext
germanilor pentru lichidarea lor fizică. Mihai Novicov, închis şi el la Târgu-Jiu, îi reproşa
purtarea distantă şi lipsa de modestie: "Îi plăcea să povestească episoade din viaŃa lui, mai ales
deputăŃia de cinci zile din 1931".
ÎN CONFLICT CU DEJ ŞI CU ANA PAUKER. Eliberat din lagăr în 1943, Pătrăşcanu se arăta
mulŃumit, pentru că se întorsese "la muncă, în rândurile partidului". În luna aprilie sau mai a
aceluiaşi an a aflat însă cu stupoare că Bodnăraş primise de la Gheorghiu-Dej o hotărâre prin care
Pătrăşcanu urma "să nu facă parte din Secretariat". Despre structura de conducere a partidului,
Pătrăşcanu avea o altă teorie. El sugera formarea unui "comitet central restrâns, alcătuit din cinci
persoane", din care urma să facă parte şi el.
Trimiterea lui Pătrăşcanu la Moscova (septembrie 1944) în fruntea Comisiei de ArmistiŃiu a
stârnit şi adversitatea Anei Pauker neplăcut surprinsă de prezenŃa lui la Kremlin. "Ce a căutat ăla
acolo?, i-ar fi reproşat lui Teoharie Georgescu la sosirea la Bucureşti. De ce l-aŃi trimis?"
Sentimentele erau de altfel reciproce. Şi Pătrăşcanu la rândul său îi desconsidera pe liderii din
fruntea partidului. "Avea o părere foarte ferm negativă despre Gheorghiu-Dej, Ana Pauker şi
Vasile Luca, a relatat Avram Bunaciu, cel care i-a urmat în funcŃia de ministru al JustiŃiei, într-un
text redactat probabil prin 1965. Poate că era prea categoric şi afirma că Gheorghiu-Dej e un om
mărginit, incapabil de a gândi, de a emite judecăŃi, fără cultură elementară." După acelaşi
Bunaciu, Pătrăşcanu ar fi afirmat că nu avea nimic împotriva muncitorilor, ci doar împotriva lui
Dej: "Cunosc muncitori comunişti care sunt inteligenŃi, umani, dornici să înveŃe şi să-i asculte pe
ceilalŃi. Gheorghiu-Dej e un om periculos pentru Ńară şi pentru partid. E perfid, duşmănos,
orgolios, mărginit, un om rău, nebănuit de rău, plin de venin".
NEÎNłELEGERI. Spre sfârşitul anului 1944, liderii comunişti l-au marginalizat în conducerea
partidului pe LucreŃiu Pătrăşcanu. Începând de la data de 7 noiembrie 1944, conducerea Scînteii a
primit interdicŃia de a-i mai publica o vreme numele. Ana Pauker i-a lămurit astfel decizia: "E la
latitudinea organelor de conducere pe cine să popularizeze şi în ce formă şi pe cine nu". Între
Pătrăşcanu şi ceilalŃi lideri erau disensiuni şi pe tema alegerii "tovarăşilor de drum". De
asemenea, în timpul grevei regale (23 august 1945-8 ianuarie 1946), Pătrăşcanu negociase cu
Regele formarea unui nou guvern, fără înştiinŃarea conducerii partidului. Ba mai mult, întâlnirile
cu Victor Rădulescu-Pogoneanu şi Grigore Niculescu-Buzeşti le-a păstrat secrete faŃă de tovarăşii
săi. Între timp, Niculescu-Buzeşti fugise din Ńară cu ajutorul misiunii militare americane, iar
Pătrăşcanu se temea să nu fie compromis la rându-i, deoarece i se promisese şi lui din partea
"opoziŃiei" să fugă în străinătate.

- 53 -
"ATENTATUL" LUI BODNĂRAŞ. Printr-un fost elev de-al tatălui său, generalul Anton,
comandantul Jandarmeriei, LucreŃiu Pătrăşcanu a aflat în februarie 1945 o veste îngrijorătoare.
Potrivit sursei, "un om al Gestapoului" pregătea un atentat împotriva sa. Despre plan fusese
înştiinŃat şi ministrul de Interne, Teoharie Georgescu. Mai târziu, la 12 noiembrie 1949, în timpul
anchetei începute împotriva sa, Pătrăşcanu l-a învinuit pe Emil Bodnăraş de plănuirea atentatului.
În faŃa anchetatorilor săi, el a vorbit despre "unele planuri fanteziste ale lui Bodnăraş şi la
posibilitatea de a fi gândit că un atentat împotriva mea ar fi putut fi foarte bine utilizat împotriva
reacŃionarilor şi a duşmanilor noştri". Temerea lui Pătrăşcanu avea de altfel o bază reală. Va reieşi
peste ani, la ancheta comandată de Ceauşescu în 1968, că din ordinul lui Bodnăraş, care
răspundea de SSI Pătrăşcanu era urmărit. Pe lângă el fusese infiltrat un informator al SSI, Nicolae
Betea, pe care naivul Pătrăşcanu îl credea prieten şi devotat al său. Betea însă primise misiunea
"să-l provoace să fugă în străinătate", acuzaŃie gravă pentru care va fi de altfel arestat.

LOVITURI PE LA SPATE
Deşi colaboraseră la răsturnarea lui Antonescu, între LucreŃiu Pătrăşcanu şi Emil Bodnăraş era o
permanentă tensiune. Bodnăraş îi ordonase lui Didenco "filarea" lui Pătrăşcanu imediat după
întoarcerea acestuia de la Moscova (septembrie 1944). Nici Pătrăşcanu nu era însă mai loial
tovarăşului său. La formarea guvernului Petru Groza, la 6 martie 1945, Pătrăşcanu i-a sugerat
Regelui Mihai I să-l respingă pe Bodnăraş din funcŃia de secretar de stat la Ministerul de Interne.
A doua zi, Pătrăşcanu i-a mărturisit fericit lui Belu Zilber: "L-am ars pe Emil, nu vine la Interne".

PRIVILEGIILE LUI PĂTRĂŞCANU


Până în 1944, LucreŃiu Pătrăşcanu fusese ameninŃat continuu cu privarea de libertate. A fost
arestat în 1924 şi în 1928. Ulterior (1932) a fost închis la Văcăreşti, iar în 1933, la o săptămână de
la evenimentele de la Atelierele GriviŃa, a fost închis, se pare, două luni. FaŃă de tovarăşii săi de
partid se bucura de un regim preferenŃial. Perioadele de detenŃie erau scurte, iar în urma
intervenŃiilor familiei sale era eliberat. Pentru colegii de partid era un motiv de invidie şi bănuieli
că are legături speciale cu autorităŃile. În timpul anchetei din 1948-1954, pe baza acestor "dovezi"
de eliberare din închisoare şi trimitere în domiciliu forŃat a fost acuzat de colaborare cu SiguranŃa.
De fapt, Pătrăşcanu semnase angajamente la eliberarea din detenŃie, conform cărora urma să nu
mai facă politică. Ceea ce în conformitate cu cutumele vieŃii ilegaliştilor însemna o trădare.

LucreŃiu Pătrăşcanu – victimă a „epurărilor“

FLORIN MIHAI

ApariŃia Partidului Muncitoresc Român a coincis şi cu eliminarea lui Pătrăşcanu din viaŃa
politică. Colaboratorii săi apropiaŃi au fost arestaŃi, iar el, anchetat timp de şase ani. În
prima parte a anchetei, prietenii l-au trădat şi a fost acuzat că vrea să fugă în străinătate. A
fost primul lider comunist arestat din statele europene proaspăt comunizate.

În 1947, Pătrăşcanu ajunsese un paria printre liderii comunişti. Deciziile politice importante le
afla din presa vremii. Deşi păstra încă portofoliul Ministerului de JustiŃie, iar pentru mulŃi părea
în plină ascensiune, nu a fost informat de arestarea fruntaşilor Ńărănişti la Tămădău şi nici de
proiectul noii ConstituŃii.
COMPLET IZOLAT. Abdicarea Regelui Mihai I şi pregătirile pentru proclamarea Republicii l-au
găsit în tihna prietenilor, la Păltiniş (Sibiu). ÎnŃelegând imediat pericolul izolării, Pătrăşcanu a
plecat de urgenŃă în ultima zi a anului la petrecerea de Revelion organizată acasă la Ana Pauker.
Din mărturiile lui Gheorghiu-Dej către Paul Sfetcu, cel care a ocupat funcŃia de ajutor de şef de
cabinet şi apoi de şef de cabinet a lui Dej în perioada 1951-1965, se pare că Dej ar fi spus

- 54 -
amfitrioanei Ana Pauker: "Ce caută trădătorul acesta printre noi? Dacă rămâne el, eu plec".
Furios, Pătrăşcanu şi-ar fi depus demisia, pe care o avea pregătită în buzunar, dar nu a fost
primită, considerându-se că din partid nu se demisionează, ci eşti exclus.
PRIETENIE TRĂDATĂ. În urma Congresului de unificare prin care a apărut PMR, componenŃa
Comitetului Central a fost schimbată. Nu a fost ales membru în CC şi la câteva zile a fost înlocuit
cu Avram Bunaciu în funcŃia de ministru al JustiŃiei. Toată luna martie a fost urmărit de agenŃii
Serviciului Special de InformaŃii. Din anturajul său, Nicolae Betea şi Herant Torosian i-au propus
fuga în străinătate. Temător, Pătrăşcanu le respinsese planul. Faptul că nu raportase partidului
propunerile lor, deferindu-i justiŃiei, a fost însă considerat o crimă.
Între timp fusese arestat Belu Zilber, care îi fusese între 1944 şi 1948 cel mai apropiat
colaborator. Cei doi fuseseră colegi în clasa a patra de gimnaziu, iar mai târziu (1918-1919) s-au
reîntâlnit la sediul Partidului Social Democrat. Prin intermediul lui Belu Zilber, Pătrăşcanu a
cunoscut alŃi viitori prieteni – Lena Constante şi Hari Brauner. După arestarea lui Zilber
(februarie 1948), Pătrăşcanu devine convins că acesta fusese "omul SiguranŃei" în anii ’30. În
timpul anchetei desfăşurate cu privaŃiunile şi constrângerile tipice, Zilber a oferit numeroase
mărturii false despre fostul său prieten. În amintirile sale scrise imediat după Plenara CC din 1968
şi publicate după 1989 sub titlul "Actor în procesul Pătrăşcanu", Zilber oferă justificarea
comportamentului său în mediul claustrant al închisorii. "De multe ori mi-am pus întrebarea ce se
va întâmpla dacă ceilalŃi n-au vorbit. Evident, atunci vor fi spuse şi alte lucruri pe care nu le
ştiam, desigur lucruri grave. Prin urmare, Pătrăşcanu a făcut lucruri deosebit de grave. (...) Deci
de vreme ce Pătrăşcanu era vinovat, era obligaŃia mea morală să apăr sistemul, spunând adevărul.
Din aproape în aproape am ajuns duşmanul lui Pătrăşcanu. Îmi spuneam că nimeni nu mă
obligase să devin membru de partid. Din respect pentru idei trebuia să fiu sincer."
LA ANCHETĂ. Mărturiile lui Zilber, precum şi informaŃiile referitoare la propunerile de a fugi
în străinătate venite din partea prietenilor săi l-au compromis definitiv pe Pătrăşcanu. La 28
aprilie 1948 a fost reŃinut într-o vilă din Băneasa şi sub paza "oamenilor de la partid". A fost
supus unei anchete de o comisie de partid compusă din Teoharie Georgescu, Iosif RangheŃ şi
Alexandru Drăghici. La acea dată, Pătrăşcanu îşi manifesta încrederea în mersul anchetei. "Am
cerut să mi se dea muncă de partid, declara el într-o scrisoare adresată anchetatorilor, datată 1 mai
1948. Aceeaşi cerere o fac şi acum prin această scrisoare. Partidul şi conducerea lui au puterea să
controleze activitatea mea nu după vorbe, ci după fapte. Este singurul lucru pe care îl cer." În
RezoluŃia Plenarei CC din 10-11 iunie 1948, partidul l-a acuzat pentru prima dată public,
numindu-l "duşman al poporului". La 24 august 1948, pe numele lui s-a emis un mandat de
arestare, sub acuzaŃia de agent al SiguranŃei şi al serviciilor secrete britanice. Firul anchetei a
"mers" pe aceste capete de acuzare până în anul 1950, când s-a finalizat prima anchetă. Dar
pentru Pătrăşcanu greul de-abia începea.

PROCESE POLITICE PRINTRE COMUNIŞTI


Despre procesele politice din Uniunea Sovietică Pătrăşcanu vorbise de multe ori cu apropiaŃii săi.
Elena Pătrăşcanu a mărturisit în 1951, în timpul anchetei, că soŃul ei nu credea în vinovăŃia lui
Zinoviev, Kamenev şi Buharin. În anii 1948-1949 însă, în Ńările satelit ale URSS, procesele
comuniştilor s-au înmulŃit. LucreŃiu Pătrăşcanu a fost primul arestat dintre toŃi liderii comunişti.
Au mai fost arestaŃi Traicio Kostov în Bulgaria, Laszlo Rajk - ministrul de Interne maghiar,
Rudolf Slanski şi Vladimir Clementis în Cehoslovacia şi albanezul Koci Xoxe. Despre soarta
celorlalŃi anchetaŃi din Ńările comuniste Pătrăşcanu nu a aflat nimic. Deşi, după declaraŃiile
anchetatorilor şi procurorilor lui Pătrăşcanu, aceştia fuseseră trimişi în "schimb de experienŃă" la
procesul Slanski de la Praga.

„ReŃeta“ pentru anihilarea Bisericii

- 55 -
CRISTINA DIAC

Din Albania până în Polonia, anul 1948 a marcat începutul confruntării statului cu biserica.
Cea mai afectată a fost Biserica Catolică, din cauza legăturii cu Vaticanul, numit “cap al
imperialismului”. Măsurile luate în lagăr faŃă de culte seamănă izbitor, ceea ce înseamnă că
decizia a fost una valabilă pentru toŃi.

Anul 1948 a fost decisiv pentru consolidarea regimurilor comuniste est-europene. Soarta
bisericilor a fost crudă peste tot în Europa Răsăriteană supusă dominaŃiei sovietice. Ca şi în alte
situaŃii, principiile generale după care trebuiau să se comporte autorităŃile laice faŃă de biserici au
fost stabilite la Moscova. Sarcina transpunerii în fapte şi metodele reveneau partidelor comuniste
locale, în funcŃie de realităŃile fiecărui stat în parte.
łările intrate sub dominaŃia sovietică erau un mozaic confesional. De sute de ani, în această zonă
coexistaseră – uneori paşnic, alteori nu – creştini ortodocşi, catolici de rit latin, catolici de rit
oriental, protestanŃi, neoprotestanŃi. În 1948, la a doua reuniune a Cominformului din iunie, a fost
adoptată şi calea de urmat în privinŃa bisericilor. Astfel, Moscova a decis ruperea legăturilor
bisericilor catolice cu Vaticanul, catalogat drept “cap al imperialismului”, desfiinŃarea Bisericii
Greco-Catolice şi aducerea la ascultare a bisericilor ortodoxe şi protestante prin teroare şi şantaj.
Rezultatele nu s-au lăsat prea mult aşteptate. Peste tot s-au adoptat legi care puneau biserica sub
ascultarea statului şi îi îngrădeau posibilităŃile de a fi alături de credincioşi. Ca urmare a laicizării
învăŃământului, şcolile confesionale, spitalele şi instituŃiile de caritate finanŃate de biserică au fost
desfiinŃate. Activitatea bisericii a fost redusă la oficierea liturghiei. În urma naŃionalizărilor,
proprietăŃile sale – în majoritatea cazurilor considerabile – au trecut la stat. Capii bisericii care au
cutezat să se împotrivească au ispăşit ani grei de temniŃă.
ALBANIA. În micul stat, alături de populaŃia majoritară, de religie musulmană, trăiau romano-
catolici şi ortodocşi. În 1948, cei mai importanŃi prelaŃi catolici au fost arestaŃi pentru complot
împotriva statului, peste 20 dintre ei fiind executaŃi. Arhiepiscopul ortodox Kristofer Kisi a fost
întemniŃat de asemenea în 1948, pentru “activitate fascistă” şi complot împotriva statului. Prelatul
avusese o iniŃiativă mai deosebită, dată fiind situaŃia din epocă: a refuzat să subordoneze
ortodoxia albaneză Patriarhiei de la Moscova, propunând să o aşeze sub jurisdicŃia
Vaticanului.După “decapitarea” bisericilor, s-a trecut la clerul de rând. Rezultatele au fost
drastice: în 1953, în Albania mai oficiau doar zece preoŃi catolici.
BULGARIA. Vecinii de la sud de Dunăre erau majoritatea ortodocşi. Ştefan, Mitropolit al Sofiei
ales în 1945, a rezistat în scaun doar trei ani. În această perioadă a încercat să găsească o cale de
mijloc între interesele bisericii şi cele ale statului comunist. Eşuând, a fost obligat să se retragă şi
i s-a stabilit domiciliu forŃat la o mănăstire. În 1948, sub păstorirea Mitropolitului Paisie, s-a
modificat statutul de funcŃionare al Bisericii Ortodoxe, dar şi al celorlalte confesiuni. Conform
noii legislaŃii, prelaŃii puteau fi suspendaŃi din funcŃie nu de biserică, ci de stat, pentru “activităŃi
îndreptate contra ordinii de stat”.
IUGOSLAVIA. În raporturile cu religia, ca şi în atâtea alte cazuri, Iugoslavia a făcut notă
distinctă faŃă de celelalte “Ńări frăŃeşti”. Când în alte state represiunea împotriva bisericilor abia
începea, în Iugoslavia era pe sfârşite. Aflată într-o zonă tradiŃional marcată de conflicte
interetnice, în republica federativă mozaicul etnic se suprapunea peste cel religios. După cel de-al
doilea război mondial, prigoana s-a îndreptat împotriva clericilor consideraŃi colaboraŃionişti, fie
ei ortodocşi, catolici sau musulmani. RezistenŃa iugoslavă împotriva ocupantului nazist fusese
aproape la fel de cunoscută ca şi cea franceză. După încheierea războiului, învingătorii s-au
dovedit neiertători cu cei ce susŃinuseră inamicul german. Peste o sută de preoŃi ortodocşi au fost
executaŃi. AcŃiunea principală s-a îndreptat însă împotriva croaŃilor şi slovenilor de confesiune
catolică. În timpul războiului, CroaŃia fusese un stat-marionetă, supus celui de-al treilea Reich.
Arhiepiscopul Stepinac de Zagreb a fost judecat pentru colaboraŃionism în 1946, într-un proces-
spectacol şi a fost condamnat la 16 ani închisoare. În 1948, din circa 2.700 de preoŃi catolici,

- 56 -
peste 400 au fost ucişi, aproximativ 500 se aflau în închisori, iar 300 fugiseră din Ńară. După
declanşarea conflictului Tito-Stalin, în 1948, persecuŃiile împotriva cultelor s-au diminuat.
UNGARIA. Conform recensământului din 1949, aproximativ 70% din populaŃia Ungariei, adică
6,5 milioane de maghiari, aparŃinea religiei catolice. Biserica Catolică era deosebit de puternică şi
fusese dintotdeauna o prezenŃă vie pe scena publică, implicându-se în viaŃa socială şi politică. În
acelaşi timp, dispunea de importante resurse materiale. Din aceste motive, autorităŃile comuniste
au văzut biserica supusă Romei ca pe unul dintre principalii oponenŃi la comunizare. În octombrie
1945, Sfântul Scaun a numit în fruntea Bisericii Catolicii Maghiare pe Jozsef Mindszenty,
personalitate puternică şi cu carismă, ce fusese închis în timpul regimului de extremă-dreapta
maghiar al lui Szalaszi. Prin numeroase discursuri, primatul Mindszenty s-a opus regimului şi a
încercat să apere biserica şi pe credincioşi. În iunie 1948, peste 6.500 de şcoli confesionale
catolice au fost naŃionalizate, iar bisericii i s-a interzis să mai întreŃină spitale şi să se implice în
asistenŃă socială (cantine pentru săraci, ajutoare pentru orfani). A doua zi de Crăciun a anului
1948, Jozsef Mindszenty, arhiepiscop de Esztergom şi şef al bisericii catolice maghiare, a fost
arestat. Supus unui proces-spectacol, înaltul prelat a primit condamnare pe viaŃă. A fost eliberat în
1956. În zilele reprimării revoluŃiei maghiare, Mindszenty, al cărui nume fusese rostit de
mulŃimile răzvrătite ca viitor lider, s-a refugiat la Ambasada SUA, sub a cărei protecŃie a rămas
15 ani. În 1971, ca urmare a presiunilor Vaticanului, i s-a permis să părăsească Ungaria. A trecut
la cele veşnice patru ani mai târziu, dar rămăşiŃele sale pământeşti s-au întors în Ungaria abia în
1991.
CEHOSLOVACIA. În vara lui 1948, guvernul de la Praga a emis două legi cu importante
consecinŃe: bisericile au fost deposedate de proprietăŃile lor, iar sistemul de educaŃie a fost
naŃionalizat. Ca şi în celelalte state supuse comunizării, cea mai afectată a fost biserica catolică
locală. În februarie 1948, Monseniorul Beran, Arhiepiscopul de Praga, l-a excomunicat pe
prelatul Plojhar, ministru în guvernul dominat de comunişti şi condus de Clement Gottwald. În
cele din urmă, arhiepiscopul a fost deportat din Praga, locul său fiind luat de un preot mai
înŃelegător cu noua putere.
POLONIA. Ca şi în Ungaria, catolicismul era puternic în Polonia. Istoria bisericii se împletise cu
istoria statului, catolicismul fiind religia a peste 90% din populaŃie. IniŃial, puterea comunistă a
încercat să ajungă la un compromis şi să ofere bisericii un statut privilegiat. Adoptarea legii din
1949, care permitea autorităŃii laice să intervină în chestiunile bisericeşti, a degradat relaŃiile
dintre stat şi puterea religioasă.

Noua ordine religioasă

CRISTINA DIAC

Conform ideologiei marxist-leniniste, religia era un “opiu al popoarelor”, vinovată de a fi


Ńinut oamenii în ignoranŃă şi obscurantism. Regimurile comuniste din Europa de Est s-au
declarat atee şi au pornit prigoana împotriva cultelor. În lupta inegală dintre Partidul-Stat
şi Biserică, cea din urmă nu avea cum să biruie.

Ca şi în alte situaŃii, modelul fusese încercat iniŃial în URSS. În 1922, Lenin a ordonat campania
de confiscare a odoarelor bisericeşti şi împuşcarea preoŃilor ce s-ar fi opus măsurii. Pentru
biserica ortodoxă rusă începea o perioadă neagră. Anii grei ai celui de-al doilea război mondial
aveau să aducă reconcilierea. În statele din Europa de Est aflate sub influenŃa Moscovei, excesele
deceniilor trei şi patru din Uniunea Sovietică au fost evitate. Cu toate acestea, puterea laică a
încercat prin felurite mijloace să scadă influenŃa preoŃilor asupra credincioşilor. Modelul după
care s-a făcut “îngrădirea” bisericii a fost pretutindeni acelaşi. Un articol al ConstituŃiei sovietice
din 1936, care spunea că poate fi practicată orice religie, atâta vreme cât nu contravine legilor

- 57 -
statului, ordinii sociale şi bunelor moravuri, a fost preluată după război în toate actele
fundamentale din Europa răsăriteană. Pentru culte, nici nu era greu să intre în conflict cu “noua
ordine”, atâta vreme cât aceasta se clădea inclusiv pe ruinele bisericilor.
AN DECISIV. EsenŃial pentru evoluŃia ulterioară a regimului politic de la Bucureşti, anul 1948 şi
cei imediat următori reprezintă un moment important şi pentru cultele din România. O serie de
acte normative elaborate atunci au adus modificări în viaŃa bisericii ca instituŃie. Legea
fundamentală – ConstituŃia din aprilie 1948, decretul care organiza învăŃământul pe baze exclusiv
laice, decretul referitor la funcŃionarea cultelor în RPR, legea de înfiinŃare a Ministerului Cultelor,
statutul de funcŃionare a Bisericii Ortodoxe Române au adus fiecare schimbări în viaŃa religioasă.
Întreg cadrul legislativ creat cu această ocazie intenŃiona să întărească legăturile dintre culte şi
statul român comunist, făcându-le practic dependente de acesta. PrelaŃi, indiferent de confesiune,
au luat drumul închisorilor, lagărelor şi coloniilor de muncă.
“PĂCATUL” CATOLICISMULUI. Aceste măsuri au atins mai puŃin biserica ortodoxă, care prin
tradiŃie fusese apropiată de putere. La finele deceniului cinci, Sfântul Scaun de la Roma era văzut
ca un “cap al imperialismului mondial”, duşman al Uniunii Sovietice. De aceea, afectate au fost
cele două biserici dependente de Vatican, nu doar din punct de vedere administrativ, ci şi la nivel
de dogmă, primatul Papei fiind unul dintre principiile fundamentale ale catolicismului. Atât
biserica greco-catolică, dar şi cea romano-catolică avuseseră de-a lungul timpului funcŃii şcolare
şi sociale, întreŃinând pe cheltuiala proprie şcoli, spitale, azile. Şcoala, sănătatea publică şi
asistenŃa socială deveniseră între timp afaceri de stat, din care biserica trebuia îndepărtată. În
1948, Biserica Unită cu Roma, sau greco-catolică, a fost desfiinŃată. Romano-catolicii au avut şi
ei de suferit, din cauza legăturilor cu Vaticanul: fără a avea soarta uniŃilor, activitatea Bisericii
Romei s-a redus la oficierea liturgiilor.

TRECUłI CU FORłA LA ORTODOXIE


În octombrie 1948 Biserica Greco-Catolică dispărea prin unificarea forŃată cu Biserica Ortodoxă.
Unirea religioasă, în realitate un act administrativ, nu a fost recunoscută de majoritatea capilor
bisericii desfiinŃate. Ioan Suciu, episcopul greco-catolic de Blaj, anticipând ce avea să urmeze, le-
a vorbit credincioşilor, enoriaşilor adunaŃi în catedrala de la Blaj: “În curând vor sigila porŃile
bisericilor catolice (...). Vor umbla din casă în casă să iscăliŃi liste pentru a trece la ortodoxie; să
nu vă lăsaŃi influenŃaŃi chiar dacă vă ameninŃă, căci toate sunt trecătoare şi timpul se va întoarce
(...). Zeci de preoŃi de-ai mei au fost arestaŃi, schingiuiŃi, ŃinuŃi în beciuri umede, pălmuiŃi şi ŃinuŃi
în nămol pentru credinŃa pe care nu vor să şi-o părăsească. Am fost ameninŃat cu deportarea, dus
cu maşina, dar toate astea nu mă înspăimântă, ci mă întăresc. Vă cer să fiŃi uniŃi pentru a lupta
împotriva valului care a venit peste noi, să nu uitaŃi că «ce e val, ca valul trece» şi neamul
românesc se va bucura de toată libertatea.”

„Patriarhul roşu“ sau salvatorul Bisericii

CRISTINA DIAC

Istoria Bisericii Ortodoxe în timpul regimului comunist a fost marcată de personalitatea


patriarhului Justinian. A avut una dintre cele mai lungi cârmuiri, rezistând în scaun
aproape trei decenii. A fost lăudat şi criticat în egală măsură, fiind văzut atât drept “omul
lui Gheorghiu-Dej”, cât şi salvatorul Ortodoxiei.

Între cele două războaie mondiale, funcŃia de patriarh fusese una onorifică, ocupantul ei neavând
nici un drept real propriu-zis, ci numai atribuŃii în plan simbolic. Miron Cristea, primul numit în
scaunul patriarhal, ocupase chiar funcŃii politice importante în stat, rolul său fiind şi în acest caz
mai mult simbolic. Astfel, după moartea Regelui Ferdinand, în iulie 1927, Patriarhul a fost

- 58 -
cooptat în regenŃa ce trebuia să vegheze asupra Regelui Mihai I, în vârstă de şase ani. Zece ani
mai târziu, patriarhul a fost şi întâiul premier al noului regim de autoritate monarhică instituit de
Regele Carol al II-lea, funcŃie ce avea să o deŃină până la moartea sa, în 1939.
InstituŃia patriarhatului a fost introdusă prin noul statut al Bisericii Ortodoxe Române, adoptat la
începutul anului 1949. Din acel moment, deŃinătorul funcŃiei de patriarh dobândea noi atribuŃii,
care nu încălcau autonomia episcopatului. De pildă, patriarhul avea dreptul de a controla
modalitatea în care se aplică în eparhii hotărârile Sfântului Sinod. Cel dintâi ocupant al scaunului
patriarhal care a beneficiat de prevederile noului statut a fost Justinian Marina. După 1989 s-au
făcut numeroase aprecieri legate de personalitatea Întâi Stătătorului BOR în primele decenii de
comunism. “Patriarhul roşu”, salvatorul bisericii, “omul” lui Gheorghiu-Dej care şi-a datorat
ascensiunea colaborării cu regimul, o mare personalitate a epocii sale – toate aceste variante s-au
vehiculat.
Şeful BOR se născuse în 1901 în comuna Cermegeşti din judeŃul Vâlcea şi absolvise Facultatea
de Teologie din Bucureşti. A fost mai întâi preot în comuna natală, apoi director al Seminarului
Sfântul Nicolae din Râmnicu-Vâlcea. Doisprezece ani a slujit ca paroh la Biserica Sfântul
Gheorghe din Râmnicu-Vâlcea, până în 1945. În această perioadă este localizat unul dintre cele
mai cunoscute episoade din biografia sa. Evadat din lagărul de la Târgu-Jiu în august 1944,
Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost adăpostit în casa unui preot vâlcean – nimeni altul decât viitorul
patriarh. La moartea soŃiei, preotul avea să ia calea călugăriei. După 1945 a urcat în ierarhia
bisericească, îndeplinind funcŃiile de Arhiereu Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, Arhiepiscop al
Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, locŃiitor de Patriarh.
PRAGMATISM. S-a spus adeseori că patriarhul Justinian a făcut multe servicii puterii
comuniste, căreia îi datorează astfel cariera. PublicaŃiile bisericeşti din anii ’40 ai secolului trecut
îl menŃionează pe preotul Ioan Marina ca fiind una dintre prezenŃele cele mai active în urbea
vâlceană. La iniŃiativa lui a apărut prima bancă populară cooperatistă din Ńară, numită Banca
Populară “Ajutorul” din Râmnicu-Vâlcea, al cărei preşedinte a fost chiar preotul Marina.
Capitalul social, în valoare de 1,2 milioane lei, a fost subscris de 120 de preoŃi vâlceni. În anii
următori au luat fiinŃă bănci populare preoŃeşti şi în celelalte judeŃe din Oltenia. InstituŃia bancară
a avut succes. Din profit a achiziŃionat cel mai frumos imobil din centrul oraşului, compus din
parter şi etaj, cu 26 de camere. Aici s-au amenajat camere pentru un cămin, o sală pentru
adunările culturale şi religioase, o bibliotecă, birourile Protoieriei Vâlcea, precum şi birourile
băncii. Din fondurile colectate încă de la înfiinŃarea băncii au fost ajutaŃi preoŃii internaŃi în
sanatorii şi spitale, soŃiile de preoŃi suferinde de diverse boli, studenŃi teologi, cantine şcolare,
cantina bisericilor din oraş, cantina ajutorului legionar şi altele.
Din punct de vedere politic, preotul Marina era apropiat de Partidul NaŃional łărănesc, iar dintre
liderii Ńărănişti, de Ion Mihalache. Documentele de arhivă disponibile în ultima vreme arată că
acesta din urmă l-ar fi dorit înscăunat ca episcop de Argeş, dar Mihai Antonescu şi-a dat acordul
numai pentru cârja episcopală din BălŃi, propunere neacceptată de Mihalache.
Strategii pe termen lung. Bartolomeu Anania, arhiepiscop al Clujului, în amintirile sale despre
Patriarhul Justinian, relatează o discuŃie referitoare la punctul de vedere al şefului BOR faŃă de
puterea comunistă şi totodată referitor la misiunea sa: “Orice instituŃie mare trebuie să aibă o
strategie. Strategiile sunt de două feluri: pe termen scurt şi pe termen lung. Strategia pe termen
scurt se bazează pe o presupunere, uneori credinŃă, că în curând vin americanii şi ne scapă de
comunişti. Voi, tinerii, aşa gândiŃi. Voi sunteŃi tineri, credeŃi că vin americanii. Eu nu voi încerca
să vă sugerez credinŃa voastră. CredeŃi ce vreŃi, dar politica Bisericii o fac eu, iar eu sunt convins
că americanii nu vin, sau cel puŃin, nu vin curând. Această stăpânire comunistă este de durată, iar
strategia bisericii trebuie să fie o strategie pe termen lung. Strategia pe termen scurt presupune
confruntare cu un duşman inegal şi, pentru asta, nu este posibil acest lucru. Eu doresc ca pe durata
acestei stăpâniri, preoŃii mei să nu fie în puşcărie, ci în bisericile lor, ca preoŃi, pe cât este posibil.
De aceea, o strategie pe termen lung presupune găsirea unui modus vivendi, un dialog cu noua
putere şi realizarea a ceea ce se numeşte compromis în orice politică şi în orice diplomaŃie.”

- 59 -
SOLUłII DE CRIZĂ. Spiritul practic al Patriarhului Justinian a făcut ca monahismul ortodox să
depăşească momentele de criză. Dintre acestea, poate cel mai important a fost deposedarea
mănăstirilor de suprafeŃele însemnate de pământ pe care le aveau în proprietate sau folosinŃă. A
fost ideea Patriarhului Justinian ca aşezămintele monahale să devină centre meşteşugăreşti. “Este
absolută nevoie să se înfăptuiască viaŃa de obşte, transformându-se mănăstirile în ateliere, unde să
se lucreze covoare, scoarŃe româneşti, stofe frumoase”, spunea Înalt Prea Fericitul Patriarh în
cuvântul de deschidere a cursurilor seminarului monahal de la Mănăstirea Văratec în martie 1949.
Urmând îndemnul înaltei feŃe bisericeşti, călugării şi călugăriŃele au organizat în mănăstiri
cooperative meşteşugăreşti şi ateliere. De exemplu, la Mănăstirea łigăneşti se realizau covoare,
stofe, broderii, la Plumbuita – sculptură, tâmplărie, turnătorie de clopote. Obiectele realizate în
mănăstiri erau preluate de unităŃile comerŃului de stat spre comercializare ori export.

APĂRĂTORUL PREOłILOR
Justinian nu era un necunoscut la învestirea sa cu cea mai înaltă funcŃie în biserica ortodoxă.
Cârmuitor în vremuri tulburi, înalta faŃă bisericească a avut dificila misiune de a conduce corabia
bisericii în vremuri tulburi. Din documentele întocmite de fosta Securitate reiese că Justinian
Marina, înscăunat ca Patriarh al României în vara lui 1948, s-a preocupat de soarta preoŃilor aflaŃi
în temniŃele comuniste. Fiind sesizat de familii, Patriarhul a adresat o telegramă Episcopiilor, în
care cerea să se elaboreze tabele cu toŃi preoŃii închişi. “Domnul Minstru Stanciu Stoian îşi
aminteşte că lucrarea i-a fost adusă de la Patriarhie (listele primite din teritoriu – n.n.) cu o adresă,
cuprinzând rugămintea patriarhului de a se interveni la Ministerul de Interne pentru a se cerceta
situaŃia celor închişi”, grăieşte documentul. Mai departe, Ministerul Cultelor a dat curs solicitării
Patriarhului, înaintând-o către Ministerul de Interne.

Scoaterea religiei şi a icoanelor din şcoli

CRISTINA DIAC

Reorganizarea vieŃii bisericeşti nu a însemnat mare lucru pentru masa credincioşilor.


Interzicerea orelor de religie şi a rugăciunilor la începutul şi sfârşitul orelor de curs ori
scoaterea icoanelor din şcoli au trezit vii proteste, în special la sate. Confruntate cu pericolul
de revoltă, autorităŃile au bătut în retragere.

ConstituŃia din aprilie 1948 a deschis calea către modelarea instituŃiilor în spiritul dorit de puterea
comunistă. Legi adoptate ulterior aveau să aducă lămuririle necesare fiecărui domeniu în parte.
Bisericile au fost afectate în special de Legea învăŃământului şi de Legea cultelor, ambele apărute
la începutul lunii august.
LEGEA ÎNVĂłĂMÂNTULUI Decretul 175 din 3 august 1948 a introdus monopolul de stat
asupra învăŃământului. “Toate şcolile confesionale sau particulare de orice fel devin şcoli de stat”,
se spunea în lege. Astfel, au fost desfiinŃate toate şcolile particulare, inclusiv şcolile confesionale
deŃinute de biserici. Biserica greco-catolică din Ardeal întreŃinuse cu mijloace proprii şcoli
primare şi secundare. Pe aceeaşi linie, care viza îndepărtarea populaŃiei de cele sfinte, au fost
interzise orele de religie, s-a introdus interdicŃia de a se face rugăciuni la intrarea şi ieşirea
copiilor de la ore şi s-a prevăzut eliminarea icoanelor şi a tuturor simbolurilor religioase din sălile
de clasă. Aceasta din urmă a stârnit reacŃii dure din partea credincioşilor care, mai cu seamă în
mediul rural, au refuzat să îşi mai trimită copiii la şcoală, în unele sate fiind necesară amânarea
debutului anului şcolar. Dacă prevederi mai abstracte ale ConstituŃiei sau Legii cultelor, precum
reorganizarea eparhiilor în funcŃie de numărul credincioşilor practicanŃi ai cultului respectiv, au
avut impact asupra unui număr limitat de cunoscători, scoaterea icoanelor din şcoli a întâmpinat
rezistenŃa populaŃiei şi a determinat conducerea partidului să bată în retragere.

- 60 -
Chestiunea s-a discutat în Secretariatul CC al PMR, chiar în nucleul restrâns de conducere aşadar.
Trăgând concluziile şedinŃei, Gheorghe Gheorghiu-Dej a spus: “AcŃiunea Ministerului
ÎnvăŃământului Public a fost o acŃiune anarhică, mic-burgheză, care confundă scoaterea obiectelor
religioase cu scoaterea conştiinŃei religioase din capul oamenilor. ÎnvăŃătorii şi clerul, cu mici
excepŃii, sunt contra noastră, unanimitatea Ńărănimii – 76% din populaŃia Ńării, 12 milioane de
oameni, sunt credincioşi şi nu-i putem face dintr-o dată materialişti. Prin măsurile luate am dat o
armă bisericii pentru a-i întări poziŃiile la sate în sânul populaŃiei, a întări credinŃa şi am dat o
armă în mâna reacŃiunii care îşi are rezervele la sate. Prin scoaterea obiectelor religioase,
interpretată ca o măsură împotriva religiei, s-a falsificat şi s-a denaturat linia CC, iar, în afară de
aceasta, măsura este contrară ConstituŃiei”.
LEGEA CULTELOR Regimul cultelor în recent proclamata republică populară a fost
reglementat prin Decretul numărul 177 din 4 august 1948. Acest act normativ stabilea raporturile
dintre stat şi biserici. Specialiştii în Drept şi istoricii care l-au analizat au ajuns la concluzia că
decretul viza manifestările exterioare ale credinŃei, care Ńineau de organizare, personal, relaŃiile cu
credincioşii, şi nu de chestiunile de dogmă. De asemenea, au fost preluate numeroase articole din
precedenta lege a cultelor, care data din 1928.
Desigur, legea introducea şi noutăŃi, cel mai probabil de inspiraŃie sovietică. Noul act legislativ
prevedea că statul, prin Ministerul Cultelor, exercită controlul asupra cultelor religioase. Această
prevedere afecta mai puŃin biserica majoritară ortodoxă şi mai mult pe cea greco-catolică şi
romano-catolică, supuse Papei. Dezvoltând un articol din ConstituŃia promulgată în aprilie, încă
din primul său articol, decretul din august spunea că “statul garantează libertatea religioasă pe tot
cuprinsul RPR. Oricine poate să aparŃină oricărei religii sau să îmbrăŃişeze orice credinŃă
religioasă, dacă exerciŃiul ei nu contravine ConstituŃiei, securităŃii, ordinii publice sau bunelor
moravuri”. În caz contrar, slujbaşii bisericilor care vădeau “atitudini antidemocratice” riscau să
nu îşi mai primească salariul de la stat.
În aceeaşi zi, cu noua lege a cultelor a fost promulgat şi actul de înfiinŃare a ministerului de resort
responsabil cu aplicarea politicii partidului în chestiunile religioase. Această structură aproba
înfiinŃarea de noi parohii sau unităŃi administrativ-religioase, înfiinŃarea de noi posturi de personal
clerical, didactic sau administrativ, recunoştea numirile, transferările şi pensionările întregului
personal, aproba bugetele şi controla fondurile cultelor, supraveghea toate şcolile care pregăteau
personal clerical, indiferent de grad (seminarii teologice, facultăŃi).
AVERILE BISERICII. După rezolvarea situaŃiei legale, statul comunist a socotit că venise
vremea să se ocupe şi de averile bisericii. Biserica era un mare proprietar de pământ şi deŃinea în
folosinŃă mari suprafeŃe de teren, al căror proprietar era totuşi statul. Veniturile obŃinute de pe
terenurile în folosinŃă reveneau parohiilor şi preoŃilor. La începutul anului 1949, pe fondul
pregătirilor pentru colectivizarea agriculturii, nefăcând faŃă impozitelor şi cotelor mari, biserica
ortodoxă a fost nevoită să cedeze terenurile pe care le deŃinea în proprietate sau în folosinŃă.

ORGANIZAREA BISERICII ORTODOXE


Măsurile legislative din 1948, precum Legea Cultelor sau legea prin care se reorganiza ministerul
de resort, au produs consecinŃe pentru toate cultele din România, atât cele creştine, cât şi cele
necreştine. După trasarea cadrului legal general, autorităŃile au solicitat modificarea statutelor –
acte care reglementau viaŃa internă a confesiunilor. Anul 1949 a adus alte măsuri care vizau
activitatea Bisericii Ortodoxe Române. În februarie s-a adoptat un nou statut al bisericii
majoritare. Conform acestuia, BOR avea ca organe deliberative Sfântul Sinod şi Adunarea
NaŃională Bisericească, iar ca organe centrale executive, Consiliul NaŃional Bisericesc şi
AdministraŃia Patriarhală. Sfântul Sinod se compunea din mitropoliŃi, arhiepiscopi şi episcopi în
funcŃie. În alcătuirea Adunării NaŃionale Bisericeşti intrau membrii Sfântului Sinod şi câte un
cleric şi doi mireni din fiecare eparhie, aleşi pentru o perioadă de patru ani.

- 61 -
Greva minerilor in Arhivele CNSAS

Lavinia Betea

Prima mişcare de protest a unei mulŃimi impotriva unor decizii luate dupa instaurarea
regimului comunist a fost greva minerilor din 2-3 august 1977 in Valea Jiului. Ceauşescu,
care cumula atunci prin funcŃiile sale toata puterea, a fost obligat sa vina la negocierile
directe cu protestatarii. Din documentele SecuritaŃii reiese insa ca "elemente descompuse"
s-au dedat la "manifestari huliganice".

Judecand dupa numarul institutelor de cercetare care şi-au facut "obiect de activitate" din istoria
recenta şi dupa mediatizarea excesiva a campului de batalie politica in care s-a transformat
instituŃia CNSAS,
te-ai aştepta ca dosarele cu greva din Valea Jiului sa fi fost consultate de mulŃimi de istorici,
analişti şi jurnalişti.
DOSARE "FaRa INTERES". Dosarul de peste cinci sute de file despre evenimentele din august
1977 - prima greva din Romania dupa trei decenii de la instaurarea regimului comunist - a avut
insa un singur solicitant (gazetarul Marian Boboc din Petroşani). Celalalt volum pus in circuit
este dosarul personal al "eroului de la Lupeni", Constantin Dobre. Consultat pana in prezent
exclusiv de "obiectivul" care a cauzat producerea sa, actualmente azilant politic in Anglia.
Cum se face insa ca asupra unui presupus "subiect gras" ca acesta nu s-au repezit nici macar
angajaŃii CNSAS cu statut de cercetatori, intuieşti cat ce-ai "frunzarit" cele doua dosare. Greva
minerilor din Valea Jiului - petrecuta intr-un timp cand in Cehoslovacia şi Polonia mulŃi
intelectuali reflectau public asupra viitorului economiei şi starii democraŃiei din Ńarile lor - nu este
o tema ilustrativa pentru metafora "rezistenŃei romaneşti prin cultura". Iar documentele despre
grevişti sunt departe de a satisface aşteptarile unui public pregatit sa afle din arhiva SecuritaŃii
poveşti despre "feŃi-frumoşii" anticomunişti şi "adevaraŃii torŃionari".
PRIORITałI ALE SECURITałII. Din conŃinutul dosarelor de la CNSAS reconstitui cu greutate
greva pentru revendicari economice şi sociale ce l-a adus pe insuşi Ceauşescu in postura de
negociator. Insaşi evoluŃia liderului de-atunci al minerilor, Constantin Dobre - trimis la studii la
"academia partidului", iar dupa 1990 in... diplomaŃie, actualmente azilant politic in Anglia - e
semn al incalcelilor de ieri şi de azi ale istoriei. Dupa ce te-ai familiarizat cu conŃinutul dosarelor,
iŃi dai seama ca din ele lipsesc tocmai piesele esenŃiale pentru evaluarea evenimentului. Nici o
relatare a altercaŃiilor dintre mineri şi Ilie VerdeŃ, nici o informare privind programul şi deciziile
lui Ceauşescu.
Primul document in dosarul grevei este un numar al Monitorului Oficial de la 8 iulie 1977 care
reproduce noua Lege privind pensiile de asigurari sociale de stat şi asistenŃa sociala. O tiparitura
ingalbenita, al carei conŃinut starnise vartejul din Valea Jiului. Urmeaza "schiŃele topografice"
(denumirea imi aparŃine) cu amplasarea angajaŃilor SecuritaŃii in dispozitivele de paza şi protecŃie
de pe traseul parcurs de Ceauşescu la Lupeni la data de 3 august. O uluitoare desfaşurare de forŃe
- vazute şi nevazute - , "baile de mulŃime" avand atunci reguli stricte şi clare. Prima dintre ele -
impiedicarea "jalbarilor" sa ajunga la Ceauşescu. Cu ajutorul reŃelei de informatori fusesera
depistaŃi nu doar "jalbarii", ci şi doleanŃele lor. In sintezele şi rapoartele SecuritaŃii, oamenii care
Ńintesc rezolvarea unor "interese personale" ori incearca sa reclame nedreptaŃi şi minciuni sunt
asimilaŃi unei categorii de infractori. Reiese (şi din cazul lor) ca misiunea asumata de Securitate
este anihilarea oricarui demers de a aduce adevaruri suparatoare la cunoştinŃa conducatorilor. Â
Â
PE FIRUL RAPOARTELOR. "ProducŃii" şi mai impresionante sub raportul eforturilor facute
pentru a modifica realitatea faptelor dupa modelul expus in discursul de partid sunt "informarile
privind starea de spirit a populaŃiei" din fiecare punct minier al Vaii Jiului şi "planurile de
masuri".

- 62 -
De ordinul sutelor trebuie sa fi fost, bunaoara, numarul angajaŃilor SecuritaŃii cuprinşi in
mecanismele de punere in aplicare a "planului de masuri" intocmit "cu prilejul evenimentelor din
2-3 august 1977" sub comanda lui Nicolae PleşiŃa, general-locotenent, prim-adjunct al ministrului
de Interne. Documentul, datat 3 august 1977 şi semnat de colonelul Gheorghe Şimon, şeful
SecuritaŃii Hunedoara, este un program ("strict secret"!) in 30 de puncte.
"Constituirea unui comandament de conducere şi coordonare a tuturor acŃiunilor ce urmeaza a fi
intreprinse pe linie de securitate şi miliŃie, pentru asigurarea securitaŃii conducatorilor de partid şi
de stat prezenŃi in Valea Jiului, paza şi securitatea obiectivelor economice, neutralizarea acŃiunilor
elementelor turbulente, asigurarea ordinei şi liniştei publice" - este prima dintre prevederile sale.
Daca "grupele operative pe localitaŃi, alcatuite din ofiŃeri şi subofiŃeri de securitate şi miliŃie",
puteau fi o practica uzuala in organizarea vizitelor lui Ceauşescu, semn de alarma şi gravitate
deosebita pot fi socotite menŃiunile: "Vor fi suplimentate forŃele existente cu efective de ofiŃeri şi
subofiŃeri de miliŃie şi securitate ce vor fi aduşi din judeŃele Gorj, Caraş-Severin, Dolj, Alba-
Iulia, Sibiu şi Arad"; "o grupa de analiza şi sinteza" va intocmi de trei ori pe zi buletine
informative ce vor fi raportate "organelor de partid şi ierarhic superioare"; "zilnic se vor organiza
şedinŃe de lucru şi de analiza a situaŃiei operative din zona cu şefii grupelor operative şi factorii
de raspundere pe linie de securitate şi miliŃie"; stabilirea programului de lucru al intregului
personal din securitate şi miliŃie intre orele 7:00 şi 23:00.
SOARTA HOTaRaTa. Din "planul de masuri", definitivat şi aprobat de Securitate in chiar ziua
cand Ceauşescu se intalnise cu minerii, reiese ca soarta multora dintre ei fusese decisa inainte
inca de venirea secretarului general. In chiar ziua de 3 august se hotarasc "identificarea,
cunoaşterea şi cercetarea elementelor care s-au dedat la acte violente şi de dezordine in data de
2.08. a.c. in scopul tragerii lor la raspundere administrativa şi penala", precum şi "masurile
operative" la care se trecuse deja in intregul bazin minier al Vaii Jiului.
Un proces politic unde inculpaŃii sa fie prezentaŃi ca infractori de drept comun era deja proiectat.
Inainte de a ajunge in faŃa judecatorilor, se decidea insa "punerea in discuŃia colectivelor de
munca a tuturor persoanelor carora li s-au administrat probe de vinovaŃie, pentru comiterea de
infracŃiuni anterior trimiterii dosarelor la Procuratura". Prin "masuri specifice" urmau a se
impiedica "difuzarile de ştiri denaturate". O "verificare la evidenŃa operativa" a tuturor celor peste
40.000 de angajaŃi din Valea Jiului şi avertizarea pe linie de securitate şi miliŃie a unor "elemente
cunoscute cu manifestari turbulente şi tendenŃioase", intarirea pazei in toate locurile publice,
verificarea tuturor purtatorilor autorizaŃi de arma - erau alte acŃiuni preliminare de anvergura.
ConsecinŃa acestora urmau a fi "masuri de scoatere din Valea Jiului a elementelor cu antecedente
penale care au o comportare necorespunzatoare la munca şi in societate" şi "masuri de intarire şi
reorganizare a potenŃialului informativ". Â
Un "comandament" alcatuit din cinci ofiŃeri superiori de securitate şi miliŃie din Bucureşti şi
Petroşani, care aveau in subordine alte zece grupe coordonatoare (de cercetare penala, analiza şi
sinteza şi "operative" in fiecare localitate miniera) urmau a fi dirijorii vastei operaŃii. Â
DOSARUL LUI DOBRE. Nu ştiu care sunt criteriile dupa care la CNSAS anumite dosare
personale sunt puse in circuitul ziariştilor şi cercetatorilor (şi prin aceasta implicit in difuzarea
publica), iar altele nu. Cu excepŃia documentelor premergatoare recrutarii unui informator, prin
trasaturi negative de personalitate şi exemple de "comportare necorespunzatoare in familie şi
societate", celelalte descriu "elementele descompuse".
La fel sunt şi producŃiile despre insurgenŃii remarcabili ai Vaii Jiului şi intreg dosarul personal de
peste cinci sute de file alcatuit pentru Dobre, liderul minerilor in negocierile cu Ceauşescu de la 3
august 1977. Deosebit de celalalte "elemente", Dobre n-a fost arestat. Dimpotriva, informarile şi
rapoartele din dosar prezinta grija SecuritaŃii de a raspandi veşti despre "buna purtare" a acestuia
in faŃa "organelor". Cauza presupusa a acestui tratament deosebit nu poate fi, in aceasta etapa,
decat popu-laritatea lui. Prima lista de revendicari (document olograf, dactilografiat ulterior cu
modificari) precizeaza: "Noi, minerii din Valea Jiului, va supunem dumneavoastra, tovaraşe N.
Ceauşescu, prin alesul (votatul) şi iubitul nostru coleg Dobre Costica, urmatorul Program de

- 63 -
revendicari...". Din documentele SecuritaŃii aflam şi ca, atunci cand se zvonise ca Dobre e reŃinut
de autoritaŃi, un mare grup de mineri turbulenŃi navalise cerand eliberarea lui.
"LUCRaRI SPECIALE" DE "DEMORALIZARE". In rapoartele SecuritaŃii sunt multe semne de
avertizare asupra fabricarii "ade-varului". Printre altele, pentru ducerea la indeplinire a masurilor
"comandamentului" se raporteaza "99 lucrari speciale" (fara detalii despre conŃinutul şi autorii
lor). Aici se incadreaza probabil şi viitorul lui Dobre. Din notele informatorilor şi sintezele
ofiŃerilor reiese ca, ulterior evenimentelor, imprejurul lui Dobre Securitatea Ńesuse o panza de
paianjen de unde, ca o biata gaza, omul "rupt de colectiv" nu mai putea ieşi. Ii sunt investigaŃi
soŃia, socrii, parinŃii, fraŃii şi cumnaŃii. ConversaŃiile sale de-acasa cu nevasta sunt inregistrate şi ii
sunt studiate intenŃiile, fiindu-i apoi trimişi anumiŃi informatori, ca sa-l "influenŃeze" in direcŃia
dorita. Criticile şi "sfaturile de bine" primite pe aceasta cale sunt dublate de scrisori anonime de
ameninŃare. Prin scrisori trimise in hartia cerata a unor plicuri galbui, folosite in acei ani pentru
inştiinŃari oficiale, presupuşi "ortaci" il injura scabros şi-l ameninŃa "ca-i vor lua gatul", deoarece
prejudiciaza interesele minerilor din Valea Jiului. Scontand pe efectele "demoralizarii" acestor
"lucrari speciale", simultan, "organele de partid şi de stat" il preseaza sa paraseasca Valea. I se
propusese şi trimiterea la munca in Irak, insa Dobre o refuzase. Dosarul se incheie cu inştiinŃarea
facuta unor informatori ca se va muta curand cu familia la Craiova, unde i s-a oferit alt serviciu şi
un apartament bun.
Cariera de "erou" a lui Constantin Dobre sfarşeşte aici in dosarele SecuritaŃii puse la dispoziŃia
celui interesat de mişcarea de protest a minerilor din Valea Jiului. "La liber", in arhivele CNSAS
nu se gaseşte nimic despre "lucrarile speciale" prin care minerul cu potenŃial de lider şi trasaturi
de inadaptat social (un model tipic de personalitate al revoluŃionarilor din orice timp şi loc) a fost
transformat in cursant al Academiei de partid "Ştefan Gheorghiu". Cat despre "lucrarile speciale"
prin care "i s-a gasit un serviciu bun", dupa 1990, la Amabasada Romaniei din Londra... vor afla,
probabil, stranepoŃii sai.

STAREA DE SPIRIT
Masura cu numarul 11 din planul de masuri al SecuritaŃii datat 3 august 1977 stabileşte structura
rapoartelor care vor analiza starea de spirit a populaŃiei astfel:
"Intreaga activitate informativ-operativa va fi orientata pe urmatoarele probleme, şi anume:
a daca avem de a face cu o acŃiune organizata de elemente din interior, cu influienŃa (sic!) din
afara;
b urmarirea informativa a tuturor persoanelor aparute in timpul acŃiunii ca turbulente, instigatoare
sau a celor care au acŃionat indirect;
c cunoaşterea in permanenŃa a evoluŃiei acestei stari create in scopul prevenirii oricaror
manifestari negative;
d culegerea de date cu privire la starea de spirit din exploatarile miniere şi contracararea
acŃiunilor duşmanoase;
e obŃinerea de informaŃii cu privire la respectarea normelor departamentale de protecŃia muncii şi
a fenomenelor negative din subteran, in scopul prevenirii de explozii şi starii de pericol;
f cunoaşterea şi prevenirea unor stari de fapte şi cauze care influienŃeaza (sic!) procesul de
producŃie;
g cunoaşterea şi prevenirea unor stari de fapte şi cauze care influienŃeaza (sic!) negativ ordinea şi
liniştea publica".

ZVONURI
Se ştia din zvonuri ca minerii din Valea Jiului au facut greva. De la Bucureşti a fost trimis sa-i
potoleasca Ilie VerdeŃ, pe atunci secretar al CC al PCR şi prim-viceprim-ministru al guvernului.
Minerii insa l-au sechestrat pe VerdeŃ şi l-au cerut pe Ceauşescu, deŃinatorul puterii. Ceauşescu
le-a promis minerilor satisfacerea revendicarilor - inclusiv aceea de a nu se intampla vreun rau

- 64 -
capilor revoltei - , iar "ortacii" l-au onorat cu titlul "miner de onoare". Nu s-a Ńinut de cuvant,
mulŃi mineri fiind condamnaŃi, persecutaŃi şi daŃi disparuŃi.

Ceauşescu şi minerii - "in lumina" SecuritaŃii

Lavinia Betea

La 2-3 august 1977, dupa trei decenii de regim totalitar, pentru prima data in Romania,
muncitorii organizeaza o greva pe fondul unor masuri ce prelungeau durata de munca şi
varsta de pensionare.

Evenimentele s-au produs in "citadela muncitoreasca" a Vaii Jiului, spaŃiu inclus in topografia
eroica a partidului comunist ce-şi revendica meritele de a fi organizat greva de la Lupeni din
1929. Daca meritele organizatorilor şi curajul minerilor din vremea burghezo-moşierimii sunt
hiperbolizate in istoria partidului, deşi protestatarii din 1977 au cerut (şi li s-a promis) difuzarea
informaŃiilor despre protestul lor, au fost luate masuri de secretizare a evenimentelor.
"INFORMARE" DIN LUPENI. Aşa cum se decisese prin "planul de masuri" de la 3 august 1977,
"grupul operativ" din Lupeni sub direcŃia "comandamentului" coordonat de generalul PleşiŃa a
intocmit la 15 august o "Informare privind evenimentele de la Exploatarea Miniera Lupeni",
epicentrul grevei. Se subinŃelege ca exclusiv pentru "uz intern".
"Incepand cu data de 29 iulie 1977 - specifica documentul semnat de colonelul Gheorghe Şimon,
şeful SecuritaŃii Hunedoara - cand muncitorii din cadrul EM Lupeni au luat cunoştinŃa despre
intrarea in vigoare a Legii nr. 3/1977 au inceput sa aiba discuŃii in grupuri care comentau negativ
prevederile acestui act normativ." Intai, caŃiva pensionari de gradul III, afectaŃi de prevederile
noii legi, s-au dus paşnic la sediul comitetului de partid al minei Lupeni. Deoarece lamuririle şi
explicaŃiile intarziau, au insistat şi in zilele urmatoare. Pierzandu-şi rabdarea in faŃa contabilului-
şef Nicolae Gomoi, au anunŃat ca vor trimite o delegaŃie la Bucureşti - reacŃie normala judecand
dupa sloganurile "legaturilor maselor cu partidul". Inainte de a-şi pune gandul in fapta, in
dimineaŃa zilei de 2 august, circa 50 de oameni venisera in faŃa lampariei minei Lupeni. Cand a
venit la birou contabilul Gomoi, oamenii l-au interpelat iaraşi fara rezultat. Intre timp, la poarta
nr. 2 a minei, venit cu alta treaba, ajunsese Clement NegruŃ, prim-secretar al Comitetului de
partid Petroşani. Sub presiunea grupului de mineri, informarea consemneaza ca "tovaraşul NegruŃ
a vorbit cu ministrul Minelor, Petrolului şi Geologiei, apoi a comunicat celor prezenŃi ca urmeaza
sa soseasca la EM Lupeni tov. Ilie VerdeŃ, secretar al CC al PCR, lucru care a liniştit spiritele".
GREŞELI TACTICE. Dintru inceput, şeful securitaŃii judeŃene il "incondeiaza" superiorilor sai
pe conducatorul local al partidului: "In dimineaŃa zilei de 02.08.1977, in jurul orelor 7:30-8:00,
ofiŃerul care deserveşte informativ Exploatarea Miniera Lupeni s-a deplasat la cabina de la poarta
nr. 2, unde s-a prezentat tov. prim-secretar NegruŃ Clement, cerandu-i aprobarea sa-i trimita acasa
pe cei adunaŃi. Acestuia i
s-a spus sa se preocupe de problemele sale". Adica, evenimentele puteau fi evitate daca
Securitatea ar fi fost lasata de reprezentantul partidului (sub controlul caruia se afla, teoretic,
raportorul) sa acŃioneze.
S-a acŃionat ("totuşi") "prin reŃeaua informativa pentru a convinge unele persoane sa renunŃe la
acŃiunile lor", "se scoate" colonelul Şimon in informarea inaintata superiorilor.
Un "comitet de acŃiune" format ad-hoc n-a mai permis muncitorilor din schimbul III sa iasa din
incinta minei, menŃioneaza documentul. Astfel ca pe la ora 12:00 grupul de oameni in loc sa se
impraştie crescuse la 200-300 de persoane. Alarma data "forurilor superioare" ii aduce la poarta
nr. 2, pe la 12:30, pe Mircea Lucaci, secretar al judeŃenei de partid Hunedoara, Ion Mineu,
ministru adjunct al Minelor şi pe directorul general al Centralei Carbunelui Petroşani. Cu
elicopterul a sosit grabnic la ora 14:00 şi fostul miner Ilie VerdeŃ, in acel moment secretar al CC

- 65 -
al PCR şi vice-prim-ministru al guvernului.
Se produsese insa alta "greşeala tactica", enunŃata astfel in informarea SecuritaŃii: "Intrucat nu se
auzeau peste tot explicaŃiile date, s-a montat o staŃie de amplificare la ghereta porŃii nr. 2. Dupa
montarea acestei staŃii, evenimentele au crescut in amploare prin faptul ca se auzea şi in oraş ce se
vorbea la microfonul instalat. Ca urmare, s-au oprit in jurul acestei porŃi muncitorii din celelalte
schimburi precum şi alŃi cetaŃeni din oraş, femei şi copii".
S-au ivit şi minerii "cu iniŃiativa": in fruntea unui grup de circa zece persoane, masuratorul de
gaze Mihai Fodor a impiedicat intrarea in subteran a doritorilor de lucru.
FORłA MULłIMII. Odata instalat microfonul pentru VerdeŃ, fara a mai putea fi opriŃi, de la el
au vorbit toŃi doritorii. Prin staŃie, discursurile s-au auzit din oraş. De la nemulŃumirile legate de
pensii, vorbitorii au trecut la revendicari şi sesizari mai generale. Spuneau - raporteaza colonelul
Şimon - "sa nu se mai lucreze sambata şi duminica, sa nu se mai aplice penalizari pentru
nerealizarea planului, ca aprovizionarea oraşului este necorespunzatoare, sa se imbunataŃeasca
asistenŃa medicala, sa se termine cu abuzurile din partea unor factori de conducere şi raspundere a
exploatarii, sa se asigure serviciu soŃiilor etc".
In zadar fostul "ortac" VerdeŃ ii sfatuieşte sa mearga la lucru promiŃandu-le ca toate revendicarile
lor vor fi satisfacute, caci "cei adunaŃi au spus in cor ca toŃi sunt membri de partid şi nu incep
lucrul pana nu vine preşedintele Ńarii". Şi mai rau a fost primit indemnul la linişte facut de
ministrului Minelor, Constantin Babalau, care a fost interpelat cu intrebari: "Daca eşti ministru,
unde ai fost pana acum, ca nu te-am vazut?". Intreaga dupa-amiaza şi seara de 2 august minerii s-
au perindat pe la microfon ("in mod dezorganizat, neclar, iar unii dintre aceştia sub influenŃa
alcoolului", prilej cu care "s-au adus jigniri ministrului Minelor, organelor de partid, conducerii
EM Lupeni şi altor organe de stat").
MulŃimea cere insistent sa vina Ceauşescu. Iar forŃa ei creşte. Dupa miezul nopŃii, la poarta nr. 2
apar alte convoaie de mineri din Barbateni, Uricani, Paroşeni, Vulcan şi Aninoasa. Sunt anunŃaŃi
ca, incursul zilei de 3 august, preşedintele Romaniei va veni la faŃa locului.
LIDERI ŞI MULłIME. Gloata stransa la nimereala dobandeşte consistenŃa, lideri şi program.
"Cei de la EM Paroşeni, incitaŃi şi conduşi de minerul Constantin Dobre, au venit imbracaŃi in
haine de lucru, cu lampile aprinse şi cu o pancarta pe care scria: "Vrem programul de şase ore şi
pensie la 50 de ani", raporteaza in scris colonelul Şimon. Asemanator au venit şi cei de la Uricani,
in frunte cu şeful de brigada Constantin Gradinaru. Dobre "a cerut celor adunaŃi sa-l delege
pentru a doua zi, ca in numele lor sa vorbeasca in faŃa secretarului general al Partidului". Dupa
aceea a intocmit o lista de revendicari, dactilografiata (stilizat şi cu omisiuni) la sediul partidului
din Lupeni. Din nou, VerdeŃ a luat cuvantul şi, din punctul de vedere al SecuritaŃii, "a contracarat
punct cu punct cuvantarea lui Dobre".
INALTA VIZITa DE PARTID ŞI DE STAT. Despre intalnirea lui Ceauşescu cu minerii, şeful
SecuritaŃii Hunedoara e cum nu se poate mai laconic: "In jurul orelor 13:00 a sosit la Lupeni
secretarul general al PCR. In urma masurilor expuse de secretarul general al Partidului, toŃi cei
adunaŃi s-au deplasat in ordine la domiciliu. In timpul cuvantarii, numitul Toderaşcu Ioan, Roca
Ilie şi alŃii - unii dintre ei aflaŃi in stare de ebrietate - au facut diverse interpretari atunci cand li se
parea ca nu le convine ceva şi alte gesturi de nemulŃumire".
Din declaraŃiile date SecuritaŃii de "elementele active" reiese ca, fidel principiului cominternist al
dreptaŃii partidului in orice imprejurare, secretarul general i-a minŃit pe mineri. Iata ce declara
Ioan Onofrei, miner la EM Paroşeni, membru de partid, casatorit şi tata a patru copii, in
autocritica de la 13 august: "La miting am strigat şi eu alaturi de ceilalŃi pentru program de şase
ore şi pensie la 50 de ani. (...) PoziŃia mea faŃa de cele strigate de unii o consider nejusta, pentru
ca tov. secretar general a spus ca am avut program redus, dar nu s-a respectat de organele din
Vale şi dansul n-a ştiut de cele petrecute".
"HULIGANII". Astfel descrie colonelul Şimon o parte din "manifestarile huliganice" depistate şi
anchetate de subordonaŃii sai: "Profitand de faptul ca era noapte şi imbulzeala, o parte din cei
adunaŃi s-a dedat la manifestari huliganice asupra numiŃilor FraŃila Gheorghe, fost capitan de

- 66 -
miliŃie, care a fost taiat cu cuŃitul, Rapaniu Tudor, şeful lampariei, şi Moroe Ioan, subinginer, care
au fost ameninŃaŃi. Unii s-au deplasat la locuinŃele numiŃilor: Petre Constantin, maistru, erou al
muncii socialiste, Velescu Dumitru, gospodarul EM Lupeni, Florin Ioan şi alŃii, unde au spart
geamurile şi au ameninŃat soŃiile şi copiii. Un grup de muncitori de la EM Paroşeni au scos cu
forŃa din comitetul de partid al oraşului Lupeni activiştii de partid de la municipiu şi judeŃ, pe care
au intenŃionat sa-i bata".
Nişte semne de intrebare se cuvin aşezate şi asupra veridicitaŃii acestor descrieri, "compoziŃia"
rapoartelor fiind simetrica planului de masuri al SecuritaŃii de la
3 august. La capitolul "masuri luate de organele noastre", printre "faptele de vitejie" declarate a fi
fost facute doar la EM Lupeni sunt urmatoarele: "Cu sprijinul reŃelei informative şi a altor oameni
de incredere" (nici o menŃiune nominala!) s-a trecut la "identificarea şi luarea in verificare" a 44
de persoane ("asupra unui numar de 13 persoane au fost intreprinse masuri de neutralizare, iar
asupra cinci persoane au fost luate masuri pe linia organelor de miliŃie".
La 15 august, colonelul Gheorghe Şimon raporta ca in Valea Jiului "se acŃioneaza in continuare".
In ansamblul sau, dosarul grevei din 1977, pus in circuit de CNSAS, este alcatuit in cea mai mare
parte din declaraŃii şi informari despre sute de "elemente descompuse". In septembrie, 241 dintre
acestea erau "scoase din zona", iar 15 condamnate pentru infracŃiuni de drept comun.

INFORMAREA SECURITATII
"In ziua de 6.08.1977, la ieşirea din schimbul I in jurul orei 15:00 autobuzele ce transportau
angajaŃii din schimbul respectiv spre Petroşani au fost oprite in satul Iscroni de cateva persoane,
printre care s-a aflat şi MANILIUC GHEORGHE (vezi nota informatorului «DUCA» din
10.08.1977). Indeosebi acesta a cerut celor din autobuze ca in coloana (5 autobuze) sa se
deplaseze la Petroşani «pentru ca DOBRE este arestat». Autobuzele respective, prin forŃarea
şoferilor, au fost dirijate in faŃa Comitetului Municipal de partid Petroşani.
La data de 7.08.1977 s-au obŃinut informaŃii din care rezulta ca unor muncitori li s-a comunicat ca
in dupa-amiaza zilei de 7.08.1977, unde se va sarbatori ziua minerului in comuna Aninoasa, sa se
adune pentru a pleca la Vulcan «sa-l vada pe DOBRE». Trecandu-se la verificarea celor care
au iniŃiat aceasta acŃiune, s-a stabilit ca este vorba de Andrişan Gheorghe (vezi declaraŃia lui
Ungureanu Petru) care nu a recunoscut acest lucru in timpul cercetarilor efectuate de Serviciul
Municipal Petroşani. MenŃionam ca pentru impiedicarea acestei deplasari s-au intreprins masuri
preventive, acŃiunea neavand loc"
"Informare privind evenimentele de la E.M. Aninoasa", Securitatea Hunedoara, 15 august 1977

ADEPTUL LUI PAUL GOMA


Printre cei menŃionaŃi in informarea colonelului Gheorghe Şimon ca fiind obiectivele unor
"masuri de neutralizare" se afla şi un adept al lui Goma, deşi de nicaieri nu reiese ca acesta ar fi
participat la intalnirea cu Ceauşescu. Prezentam in cele ce urmeaza "portretul" sau facut cu "tuşul
negru" al SecuritaŃii: "BAN ILIE, nascut la 23.09.1928 in Lupeni, angajat la EM Lupeni ca
maşinist la sectorul XIII, neincadrat politic, membru al cultului baptist, casatorit, are trei copii
majori, cu domiciliul in Lupeni, Str. InfraŃirii nr. 3, adept al lui PAUL GOMA, erijandu-se in
luptator pentru drepturile omului, suspect de evaziune, fost demascat public. La data de
06.08.1977 a incercat, printr-o persoana necunoscuta, sa trimita o scrisoare prin care prezenta
tendenŃios evenimentele de la Lupeni, prietenului sau PAUL GOMA. In procesul avertizarii nu a
recunoscut ca scrisoarea trebuia sa ajunga la PAUL GOMA, iar ulterior s-a stabilit ca a fost
nesincer şi continua sa se menŃina pe poziŃii ostile şi de a pleca definitiv din Ńara cu renunŃare la
cetaŃenia romana".

REVENDICARI
In forma dactilografiata adresata lui Ceauşescu, "Programul de revendicari ale minerilor din
Valea Jiului" are urmatorul conŃinut:

- 67 -
"DelegaŃia reprezentativa a minerilor din Valea Jiului formata din 13 tovaraşi cere cu insistenŃa
acordarea urmatoarelor revendicari de fond (şi nu de forma)
1. Reducerea programului de lucru la timpul de 6 ore pe zi.
2. Pensionarea minerilor de varsta de 50 de ani (limita maxima).
3. Sa nu se adopte in nici un caz lucrul in acord global.
4. Sa se menŃina deciziile de pensionare privind gradul de invaliditate nr. 3 (cu respectarea
drepturilor din trecut - adica pana la data de 1.07.1977).
5. Reducerea planului de producŃie la nivelul centralei carbunelui Petroşani proporŃional cu forŃa
vie activa productiva.
6. Sistarea abuzurilor de funcŃie (prin control inopinant exercitat de organele de partid şi de stat la
nivel de minister).
7. Sa nu se ridice costul alimentelor o data cu creşterea salariilor (se poate face acest lucru cu o
perioada de intarziere sau intr-o mai mica masura faŃa de creşterea reala a salariilor). Revenind
asupra punctului numarul unu din programul susnumit, cerem cu insistenŃa reducerea programului
de lucru la 6 ore pe zi incepand cu data de 4.08.1977.
8. Dorim ca in nici un caz sa nu se adopte masuri de represiune morala fizica sau de alt gen
asupra delegaŃiei reprezentative, cat şi asupra celor care au luat cuvantul inaintea sosirii
dumneavoastra, tovaraşe secretar general, in incinta exploatarii miniere Lupeni.
9. In urma revendicarilor susnumite de tovaraşii noştri de munca de la exploatarea miniera
Aninoasa, cerem sa fie eliberaŃi toŃi cei care au fost reŃinuŃi de organele de ordine.
10. Cerem cu insistenŃa ca intreaga demonstraŃie paşnica a minerilor din Valea Jiului sa fie data
publicitaŃii radio şi televiziune.
11. Cerem reducerea reala a personalului tehnico-ingineresc şi administrativ in toate exploatarile
miniere şi introducerea personalului ingineresc in producŃie ca cel puŃin sa lucreze efectiv 4
(patru) ore in producŃie.
12. Asigurarea de locuri de munca pentru femei, (crearea) de noi locuri de munca pentru femei.
13. Asigurarea reala şi nepartinitoare a asistenŃei medicale in toata Valea Jiului.
14. Sistarea penalizarilor la salariile in regie.
15. Calcularea pensiilor de batraneŃe cu coeficient de procentaj cel stabilit de lege pana la data de
1.07.1977.
16. Calcularea retribuŃiei de doi la suta la pensia de batraneŃe cu procentajul stabilit pana la data
de 1.07.1977.
Sa se respecte exercitarea forŃei de munca a individului in orice intreprindere miniera (prin
transfer cu articolul 11 a)."
Acestea au fost doleanŃele exprimate in scris pentru a fi prezentate dumneavoastra. Speram din
toata inima ca aceste revendicari sa fie satisfacute integral.
Lupeni la 3 august 1977"

Negru la Securitate şi alb la partid

Lavinia Betea

Imediat dupa plecarea lui Ceauşescu, in Valea Jiului s-au luat "masuri de liniştire":
controale, anchete, sancŃiuni, evacuari şi un proces cu condamnari pentru infracŃiuni de
drept comun. Daca in documentele SecuritaŃii Valea Jiului e vazuta in "negru", in
documentele partidului i se pregateşte un "viitor luminos".

Din secolul al XIX-lea incepand, cand sub administraŃia Imperiului Habsburgic in Valea Jiului au
fost colonizaŃi mineri polonezi, nemŃi şi cehi pentru a-i exploata carbunele, viaŃa a fost diferita
aici. Munca in subteran - frica de accidente, lipsa de aer, claustrofobia, dependenŃa "pe viaŃa şi pe

- 68 -
moarte" de actele celorlalŃi componenŃi ai echipei - au marcat şi viaŃa comunitaŃilor din
localitaŃile miniere. In anii regimului comunist, cand industria extractiva este o prioritate a
"revoluŃiei industriale", iar munca bruta şi in colectiv a minerului este elogiata propagandistic ca
un model al "omului nou", Valea Jiului "infloreşte". Astfel ca, in "regimul Ceauşescu", cantitatea
de carbune extrasa din zona e de cinci ori mai mare decat in 1938. In 1977, in zona locuiau
aproape 150.000 de oameni din care ceva mai puŃin de o treime era angajata.
DETAŞAMENT DE FRUNTE AL PROLETARIATULUI. Cat de eficienŃi sunt minerii sub
raportul costuri şi beneficii ale carbunelui extras din Valea Jiului n-a fost in 1977 un indicator
public. Faptul ca locurile de munca crescusera şi ca "detaşamentele muncitorilor" sporisera peste
noapte cu mulŃimi de Ńarani domina asupra indicatorilor economici. Salarizarea "oamenilor
muncii" facandu-se, de asemenea, in grila politica, mineritul era o soluŃie ce parea la indemana
oricarui barbat fara calificare. Gurile minelor continuu deschise forŃei de munca - şomajul fiind la
cota zero, iar angajarea la lucru o obligaŃie deopotriva a societaŃii şi a individului - , fluctuaŃia
minerilor atingea cote inalte.
Din imaginea globala a Vaii Jiului, facuta de rapoartele SecuritaŃii privind "starea de spirit" in
exploatarile miniere din zona, interesante sunt datele "nivelului infracŃional". Din totalul de
33.853 de "persoane verificate" pana la 20 septembrie 1977, 3.095 aveau antecedente penale. Cea
mai mare mina e la Lupeni (peste 4.000 de angajaŃi), dar acolo sunt şi 309 foşti condamnaŃi.
Descrierile multora dintre ei permit o "tipologie a infractorilor" - aproape toŃi sunt oameni cu
patru clase primare care-şi parasisera satele de baştina pentru un salariu mare (prin comparaŃie cu
alte meserii) şi, daca sunt "familişti", certitudinea repartiŃiei unui apartament cu nesemnificative
cheltuieli de intreŃinere. Fara calificare profesionala anterioara şi implicit fara deprinderi ce Ńin de
rigoarea organizarii fluxului industrial, "infracŃiunile" lor (intarzieri şi absenŃe la lucru, furt din
avutul obştesc, distrugeri şi scandaluri la beŃie) sunt in firescul vieŃii din mediul lor social.
Asupra acestora, Securitatea şi-a fixat "lupa". In chiar ziua de 3 august 1977, cand Ceauşescu le
promitea minerilor ca nimanui nu i se va intampla nimic, in planul de masuri intocmit de
Securitate erau prevazute represaliile. Ceea ce apare in culori sumbre in dosarele SecuritaŃii e
diferit prezentat insa in chiar documentele secrete intocmite "la partid".
"VIZITA DE LUCRU". A doua zi dupa revenirea din Valea Jiului, Ceauşescu Ńine o şedinŃa la
CC al PCR, unde sunt convocaŃi capii sectoarele reclamate de mineri: aprovizionare, sanatate,
locuri de munca pentru soŃii. In fortareaŃa puterii, energicul Ceauşescu din acea vreme intra
abrupt in chestiune, prezentand uluitoarea zi de 3 august ca o obişnuita vizita de lucru. Nimic
despre greva, nimic despre pretenŃiile minerilor privind reducerea timpului de lucru şi varstei de
pensionare.
Ca şi cum singur ar fi observat "lipsurile" din Valea Jiului, Ceauşescu cere construcŃia unui mare
depozit pentru pastrarea alimentelor perisabile, mai ales ca vine şi "ziua minerului". (Pana şi
citrice s-au trimis pentru "sarbatoare" - raporteaza prompt unul dintre subalterni, lamaile şi
portocalele fiind pe atunci o culme a bunastarii).
"Tunul" criticii sale, Ceauşescu il indreapta insa spre medici. "In primul rand nu exista numarul
de medici care este prevazut, zice el. In al doilea rand ca sunt necinstiŃi, iau bani şi ca trebuie daŃi
afara şi aduşi oameni cinstiŃi." Porunceşte ministrului SanataŃii, Nicolae Nicolaescu, şi lui Ion
IoniŃa, atunci viceprim-ministru al guvernului, "sa-i puna sub ancheta" (medicii, chelnerii şi
coafezele, zice Ceauşescu, inca "se imbogaŃesc pe seama muncitorilor"). Reducerea personalului
tehnico-administrativ şi crearea de locuri de munca pentru soŃiile minerilor sunt celelalte
dispoziŃii date de Ceauşescu, participanŃii la şedinŃa urmand sa plece grabnic la faŃa locului pentru
"a le transpune in realitate". "Luam masuri!", incheie militareşte IoniŃa.
"VOI FACEłI TEORIE, FILOZOFIE!" Conform documentelor provenite din Arhiva Cancelariei
CC al PCR, la o luna dupa Lupeni, Ceauşescu a convocat o alta "şedinŃa de lucru cu conducerea
Ministerului Minelor, Petrolului şi Geologiei privind analiza unor probleme din Valea Jiului".
Sunt prezenŃi şi cei care fusesera trimişi la 4 august in Valea Jiului "sa rezolve problemele", şi
inalŃi activişti de partid din Hunedoara şi Petroşani. Socotind implinite "datoriile" partidului catre

- 69 -
mineri, de data aceasta Ceauşescu cere dur socoteala de ce nu şi-au facut minerii planul (pe
primele opt luni ale anului sunt in minus cu 170 milioane de tone de carbune cocsificabil).
Ministrul minelor, Babalau, raporteaza ca s-a trecut la programul de munca de şase ore, cel ce
fusese negociat de mineri cu Ceauşescu in intalnirea de care nimeni nu aminteşte. Cum sa se faca
planul daca in subteran, la exploatarea propriu-zisa a carbunelui, lucreaza doar unul din patru
angajaŃi? - se supara Ceauşescu ("Numai 4.000 sunt care dau carbunele, restul transporta, adica
stau deasupra şi il vantura, ca sa zic aşa"). Cum invaŃasera pe vremurile stahanovismului, soluŃia
ramane mai buna organizare a muncii, in cazul de faŃa lucrul... pe patru schimburi! Cand primul
secretar de la Hunedoara aminteşte ca pentru aceasta e nevoie de avizul medicilor, Ceauşescu
izbucneşte: "Lasa, draga! Voi faceŃi teorie, filozofie! (...) Trebuie dus acolo şi trebuie sa rezolvam
rapid problemele. Trebuie dus in mina la faŃa locului!".
REłETE CULINARE ŞI DE GUVERNARE. Dupa cum arata stenogramele unor asemenea
discuŃii, inca din 1977 Ceauşescu nu mai putea fi contrazis. I se puteau insa face propuneri. Unele
dintre ele (precum anchetele asupra medicilor) fusesera inspirate de "jalbarii" care ajunsesera cu
prilejul "adunarii oamenilor muncii din Lupeni" (cum e numita "oficial" greva), direct la
Ceauşescu ("350 scrisori am primit cat am fost acolo - zice el - , din care numai 70 se refereau la
pensii, restul la cu totul alte probleme.").
Astfel ca pentru viitorul celor din Valea Jiului se prevede: "sa nu mai fie aduşi acolo derbedei
care au stat la inchisoare"; sa se incheie contracte de munca pe o durata de cinci ani şi sa li se dea
minerilor posibilitatea sa-şi cumpere apartamentele pentru a reduce fluctuaŃia; sa fie marite
salariile celor din subteran; sa-şi faca stagiul militar lucrand in mine; sa aiba "activitate culturala"
şi sa li se dea cate o masa calda ("fara Ńuica!") la intrarea şi ieşirea din şut. Remarcabil e
voluntarismul lui Ceauşescu şi din "indicaŃiile" privind aceste mese: "Propriu-zis masa sa fie şase
lei, deci doua mese a cate şase lei, in total 12 lei. In fond, pot sa primeasca şi o mancare, şi ceva
dulce, fara ciorba, pentru ca este mai greu. O fructa; o bucata de slanina".
Cu acestea, lucrurile intra in normalitatea "vieŃii de partid". Securitatea nu-şi incheiase inca
"lucrarile speciale" incepute dinaintea venirii lui Ceauşescu.
"LUCRaRI SPECIALE". Nu e greu sa-Ńi imaginezi suspiciunea şi groaza coborata in familiile
minerilor şi a celorlalŃi localnici din zona imediat dupa greva. De la 3 august şi pana la jumatatea
lui septembrie 1977 fusesera "verificaŃi" peste 20.000 de angajaŃi ai Centralei Miniere Valea
Jiului (CMVJ). Conform notei sinteza intocmite de Securitate, "au fost scoase din zona 241
persoane" (nu se spune unde au fost duse), 197 dintre acestea fiind angajaŃi ai CMVJ. "16
elemente care au comis violenŃe" (nu sunt specificate) au fost puse in discuŃia colectivelor de
munca, 15 mineri fiind "deferiŃi justiŃiei".
Au fost, de asemenea, aplicate 287 de sancŃiuni disciplinare de catre conducerile minelor,
conform Codului Muncii. Şi mai sibilice sunt descrierile acelora "asupra carora s-au intreprins
masuri de catre organele de securitate şi miliŃie". Astfel, "pe linie de securitate" au fost 73 de
avertizari şi 399 de atenŃionari (numele oamenilor nu sunt menŃionate). "Pe linie de miliŃie" s-au
dat 453 de avertismente şi... mai mult de 600 de "contravenŃii pe acte normative".
O adevarata teroare s-a instalat şi in "comerŃ", unde a plouat cu controale, amenzi şi condamnari.
Din rapoartele ofiŃerilor de Securitate reies numeroase amanunte din care s-ar putea recompune o
istorie a cotidianului cu exemplificari privind mita pe care o dadea un gestionar la angajare,
"şperŃurile" la medici, darurile de nunta sau botez primite şi facute de "cei cu responsabilitaŃi",
relaŃiile extraconjugale ale judecatorilor, procurorilor, doctorilor, vanzatoarelor şi contabililor,
certurile şi scandalurile din familiile angajaŃilor "verificaŃi".
Eliptice sunt raportarile metodelor care au condus la aceste rezultate: "tehnicile folosite" - au fost
in numar de 552; "pe linia compartimentului 8" au fost obŃinute 3.371 de informaŃii; şi au fost
executate... "99 de lucrari speciale"!
FEłELE "TRANSPARENłEI". Ce fel de lucrari, de catre cine şi cu ce rezultate? - la intrebari ca
acestea nu gaseşti raspuns in dosarele de la CNSAS. Prin tirajul de zeci de mii de exemplare al
ziarelor poŃi insa difuza ("democratic"!) mizerii rezultate din filaj, tehnicile şi lucrarile "speciale"

- 70 -
- "obiectivele" acestora aparand ca fiinŃe subumane intocmai cum a fost scopul SecuritaŃii. Dar
ticaloşii şi metodele prin care-au ajuns la asemenea "rezultate" sunt bine "conspiraŃi". Caci
dosarele unde acestea erau "iniŃiative şi sarcini specifice de munca" repartizate pe angajaŃi vor fi
fost de multa vreme tocate şi distruse (conform instrucŃiunilor interne) ori nu sunt conexate in
structurile arhivei CNSAS la cazurile din "teren".
Ca om care işi doreşte sa creada ca de drepturile democratice beneficiaza, fara discriminare,
oricare cetaŃean roman, nu poŃi consemna şi expune public conŃinutul "informarilor" şi
"declaraŃiilor" unde viaŃa personala şi imaginea unor oameni este infaŃişata prin cele mai intime şi
jenante aspecte. Avorturile soŃiilor provocate de violenŃe conjugale, relaŃiile amoroase "ilicite",
certurile şi bataile in localuri publice, neglijenŃele şi sustragerile de bunuri la locul de munca sunt
"materia prima" a textelor care-i descriu pe insurgenŃii din Valea Jiului. Dar cat adevar şi cata
ticaloşie, rezultat al celor 552 de "tehnici folosite" şi 99 de "lucrarile speciale", sunt acestea oare?
Procesul. La 17 septembrie 1977, la Petroşani a avut loc un proces politic, deşi sentinŃele s-au dat
pentru condamnari de drept comun. E greu de crezut bunaoara ca scandalul provocat la 4 august
intr-un local din Petroşani de Vasile Guzu, Gheorghe Costache, Gheorghe Dumitrache şi Adolf
Flamon (pentru care aceştia au fost condamnaŃi) nu este efectul catorva "lucrari speciale", aceiaşi
mineri remarcandu-se ca oameni cu iniŃiativa şi aptitudini organizatorice la 2 şi 3 august.
Ca in orice proces politic, scopurile organizarii sale au fost dirijate catre efectele scontate de
regim asupra mulŃimii. Pe de o parte se urmarea deturnarea furiei şi frustrarilor oamenilor, ce
ieşisera la iveala la 2-3 august, spre "neajunsuri" remediabile, pe de alta parte se dorea inhibarea
oricaror iniŃiative de insurgenŃa la deciziile partidului. CondamnaŃilor trimişi in domiciliu forŃat in
locuri necunoscute, foştii ortaci le-au pierdut urma. Nu de "moarte buna" pierisera, au spus apoi
despre ei. Reiese astfel, cu documente in regula, pentru orice eventual "cautator de adevaruri" in
arhive ca nişte recidivişti turbulenŃi işi primisera binemeritata pedeapsa. In vreme ce pentru
oricare om care fusese la faŃa locului era clar ca acela care-ar mai "indrazni" le va impartaşi
soarta. Pana in 1989 acestea fusesera mesajele raspandite in toata Ńara prin zvonuri.

"VIZITA DE LUCRU"
"Am fost ieri in Valea Jiului. Acolo s-au ridicat o serie de probleme legate de organizarea muncii,
acestea le-am discutat cu cei de acolo şi sunt tovaraşi care rezolva problemele. S-au ridicat foarte
multe probleme legate de proasta aprovizionare, ca nu s-a
realizat programul pe care l-am discutat acum doi ani şi orientarea stabilita atunci la Comitetul
Politic Executiv de a asigura o aprovizionare prioritara pentru Valea Jiului"
Nicolae Ceauşescu,4 august 1977

DOCTORII
"In general, asistenŃa sanitara şi ordinea şi disciplina in spitale lasa de dorit. Nici la Elias nu
este mai bine este dezordine şi indisciplina"
Nicolae Ceauşescu,4 august 1977

SENTINTE ALE PROCESULUI


DARADICS PETRU din Lupeni, condamnat la 4 ani inchisoare pentru ultraj contra bunelor
moravuri şi perturbarea liniştii publice
DABELEA ALEXANDRU din Vulcan - un an inchisoare pentru vatamare corporala şi 3 ani
inchisoare pentru ultraj contra bunelor moravuri
TODERAŞCU IOAN din Lupeni - 1,5 ani inchisoare pentru vatamare corporala şi 4 ani
inchisoare pentru ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice
SORTAN IOJA din Lupeni - 3 ani inchisoare pentru ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea
liniştii publice
CaILa VASILE din Lupeni - 2 ani şi 6 luni inchisoare pentru instigare publica
VITEZ GHEORGHE din Petrila - 2 ani inchisoare pentru ultraj contra bunelor moravuri şi

- 71 -
tulburarea liniştii publice
MANILIUC GHEORGHE din Petroşani - 3 ani inchisoare pentru ultraj contra bunelor moravuri
şi tulburarea liniştii publice, 3 ani şi 6 luni pentru ofensa adusa autoritaŃii
ILIE CONSTANTIN din Uricani, GUZU VASILE din Lupeni, COSTACHE GHEORGHE din
Vulcan, DUMITRACHE GHEORGHE din Lupeni şi FLAMON ADOLF din Lupeni - 2 ani
inchisoare pentru ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice
NAGY CAROL din Vulcan - 5 ani inchisoare pentru ultraj contra bunelor moravuri, lovire şi
ofensa adusa autoritaŃii
PETACA PETRU din Vulcan - 4 ani inchisoare pentru ultraj contra bunelor moravuri, lovire şi
ofensa adusa autoritaŃii
SILVESTER CORNEL din Vulcan - la 3 ani şi 6 luni inchisoare pentru ultraj contra bunelor
moravuri, lovire şi ofensa adusa autoritaŃii
S-a stabilit ca in viitorul apropiat sa fie judecat şi GRaDINARU CONSTANTIN. La acea data
DOBRE COSTICa este scos din zona, dosarul penal urmand a fi "definitivat". InstanŃa a decis ca
inculpaŃii sa execute pedeapsa "prin munca corecŃionala intr-o alta unitate socialista, prin
efectuarea unei activitaŃi productive".

Amintirea palida a protestului minerilor

Cristina Diac
Florin Mihai

"Ce Ceauşescu, ce greva?... Asta a fost demult!" PreocupaŃi mai degraba de problemele lor
actuale, oamenii aflaŃi in mijlocul evenimentelor din august 1977 din Valea Jiului trateaza
prima contestare majora a regimului comunist ca pe un eveniment ce aparŃine istoriei.

Cei descrişi de arhivele SecuritaŃii in cele mai sumbre culori - violenŃi, alcoolici, veşnic
nemulŃumiŃi - sunt astazi pensionari. Ce se mai ştie azi in Vale despre greva din august 1977, ce
amanunte au ramas in memoria colectiva a comunitaŃii, ce spun supravieŃuitorii despre
evenimentele la care au luat parte de voie, de nevoie?
Cu astfel de curiozitaŃi am coborat in gara Petroşani, la 30 de ani fara cateva zile de la
evenimente. Prima impresie facuta sub influenŃa eforturilor de a nu ne rupe picioa-
rele-n gropile din peron, camuflate complice de intunericul de smoala al nopŃii, s-a mai atenuat la
lumina zilei. Aveam sa aflam ulterior ca tot ce Ńine de gara, de la repararea peroanelor la iluminat,
nu cade in sarcina Primariei, ci a SNCFR-ului, şi ca singurul felinar ce le mai lumineaza cat de
cat calea pasagerilor nocturni a fost montat din bunavoinŃa autoritaŃilor locale. Pe zi, Petroşaniul
arata nici mai bine, nici mai rau decat alte oraşe de provincie. In parcul din faŃa Primariei se
plimba pensionari, fie singuri, fie insoŃiŃi de nepoŃi. Ni se spune ca aici şi pe "strada mare" a
municipiului işi face plimbarea zilnica şi Clement NegruŃ, prim-secretar şi primar al oraşului in
timpul grevei.
Citind arhivele SecuritaŃii, minerii - prima comunitate din Romania socialista care a avut curajul
sa se impotriveasca unei decizii luate "la nivel inalt" - apar precum personajele negative din
basme. ViolenŃi in familie şi cu semenii, alcoolici, veşnic razvratiŃi, nerespectand nici o regula,
vinovaŃi de toate relele posibile, minerii erau "elemente descompuse moral", dupa cum se
exprimau ofiŃerii in prozele accesibile astazi din arhiva CNSAS. Dintr-o viaŃa de om, cu bune şi
rele, documentele produse de fosta Securitate au reŃinut doar aspectele negative. In schimb, in
Scinteia acelei vremi, prezentarea lor atingea cealalta extrema - plini de calitaŃi, autori de fapte
eroice pe "frontul muncii". Cum vor fi fost in realitate oamenii aceia, zugraviŃi in culori atat de
diferite?
DIN NUCLEUL PUTERII. Cel mai important reprezentant al partidului pe plan local şi-a expus

- 72 -
amintirile legate de evenimente pentru volumul "Lupeni 77. Remember", al neobositului gazetar
local Ion Velica, programat sa apara la inceputul lunii august in cadrul ceremoniei organizate la
Lupeni cu ocazia a 30 de ani de la greva minerilor. Martor privilegiat al evenimentelor, marturia
lui Clement NegruŃ intregeşte povestea grevei cu amanunte pe care doar cei aflaŃi in cercul puterii
le puteau şti.
HUIDUIT DE MINERI. Ghid binevoitor şi competent in insuşirea evenimentelor din Valea
Jiului, domnul Velica şi investigaŃiile sale ne-au ajutat sa intram in atmosfera din urma cu trei
decenii. Nicolae Ceauşescu s-a aflat in august 1977 intr-o situaŃie fara precedent. O decizie a sa
era contestata de un grup mare de oameni, reprezentanŃi ai "clasei muncitoare", in folosul careia,
teoretic, se faceau toate de statul comunist. Tot inedita a fost şi primirea: pentru prima data, in loc
de urale, comitet de primire alcatuit din pionieri şi localnice imbracate in costum naŃional care sa-
l intampine cu paine şi cu sare, Ceauşescu a avut parte de coruri de fluieraturi şi huiduieli. Celor
care l-au vazut in acea zi la Petroşani, oameni din nucleul puterii sau mineri obişnuiŃi aflaŃi in
mulŃime, şeful statului le-a lasat impresia unui om care incearca sa-şi ascunda panica,
nervozitatea şi nemulŃumirea sub un aparent calm şi stapanire de sine.
Din relatarea lui Clement NegruŃ reiese ca, in prima faza, Nicolae Ceauşescu a minimalizat
importanŃa evenimentelor, calificandu-le drept "manifestari galagioase". Oarecum impotriva
voinŃei sale, şi numai la insistenŃele lui Ilie VerdeŃ, a acceptat sa se deplaseze in Valea Jiului, dar
nu intr-o "vizita de lucru", aşa cum a titrat Scinteia. Din povestea fostului activist de partid
NegruŃ reiese ca şeful SecuritaŃii din Hunedoara nu-l inştiinŃase despre masurile luate de aceasta
instituŃie, de a deplasa forŃe din alte judeŃe in Valea Jiului.
"CUM A FOST POSIBIL?" "Nicolae Ceauşescu a consimŃit cu greu sa plece din Neptun,
povesteşte NegruŃ. A sosit dimineaŃa la orele 9 ale zilei de 3 august 1977 la Petroşani, unde a avut
o şedinŃa de lucru fulger cu activul de partid, dupa care a plecat la Lupeni. Fara sa ştiu, inainte de
a ateriza elicopterul prezidenŃial pe vechiul stadion sportiv «JIUL» au aparut in jur de 200-250
de soldaŃi care s-au constituit in garda de onoare şi i-au dat onorul lui Nicolae Ceauşescu. Nici
pana azi nu ştiu cine i-a chemat, de ce, cu ce scop?!...
Ceauşescu a plecat la Lupeni cu maşina, insoŃit şi de alte maşini, unde a ajuns in jurul orelor
13:00-13:30. Prim viceprim-ministrul Ilie VerdeŃ se gandise sa faca o şedinŃa la «Palatul
Cultural», dar minerii n-au fost de acord şi au impus ca «şedinŃa» sa se Ńina la vedere la
Poarta numarul doi a Minei Lupeni.
Se stabilise ca Ceauşescu sa fie intampinat cu flori de nişte pionieri, dar intenŃia s-a dovedit
irealizabila. La sosirea lui Ceauşescu, minerii i-au facut un culoar de acces care se inchidea dupa
ce trecea el. Nicolae Ceauşescu era foarte marcat de ceea ce se intampla. Ma tot intreba: «Cum
a fost posibil?!...»."
"ERAU CA TURBAłI". Alta cunoştinŃa deosebita pe care-am facut-o la Petroşani a fost domnul
Iosif Barsan, contabilul-şef al Centralei Carbunelui Petroşani in timpul evenimentelor. Şi-a
amintit ca l-a vazut pe şeful statului la Petroşani, unde a aterizat cu elicopterul in dimineaŃa zilei
de 3 august, obligaŃiile de serviciu reŃinandu-l in Centrala. Peste ani, economistul crede ca
Ceauşescu a avut curaj sa mearga in mijlocul minerilor infuriaŃi la culme de suspendarea acordarii
pensiilor de invaliditate. Cu doua zile inainte, Iosif Barsan fusese in mijlocul minerilor de la
Aninoasa şi vazuse cu ochii lui ce inseamna furia mulŃimii dezlanŃuite. Victor Apostu, inginerul-
şef al minei, anunŃase "forurile superioare" ca in sala de apel se stransesera circa 1.000 de oameni
care cereau explicaŃii. "Erau ca turbaŃi, şi-a amintit contabilul-şef, parca innebunisera. Cand am
intrat eu, primul-secretar Clement NegruŃ şi reprezentantul Ministerului Muncii pe plan local, ne-
au huiduit, ne-au fluierat.
Ne-am lipit uşor de zid, şi am zis in prima faza: «Hai, dracu’, sa plecam de aici, sunt in stare
sa ne dea in cap!». Ne-am facut curaj şi am avansat. Le-am spus sa nu ne grabim, sa vedem ce
putem face, am stat aşa de vorba cu ei vreo doua ore", a rememorat Iosif Barsan zilele grevei.
Legenda locala a reŃinut ca, la intalnirea cu minerii, Ceauşescu ar fi spus: "Tovaraşi, nici in
timpul regimului burghezo-moşieresc nu am fost primit atat de rau".

- 73 -
CEAUŞESCU S-A SPERIAT. Unii dintre minerii care-l adusesera in Vale pe Ceauşescu işi
petrec astazi dimineŃile de pensionari pe bancile de langa terasa Cina din Lupeni. "L-am vazut
destul de bine, povesteşte despre Ceauşescu un fost miner care a refuzat sa ne spuna cum se
numeşte - , cred ca era speriat, deşi se straduia sa n-o arate. S-a urcat pe scena improvizata, pentru
ca nu se facusera, ca de obicei, pregatirile speciale. La un moment dat nu mai ştiu cine vorbea, a
cazut ceva, cred ca s-a desprins o scandura dintre cele din care, la repezeala, se construise scena,
şi a facut un zgomot. Ceauşescu a tresarit puternic."
PRIN OCHI DE COPIL. Ca "vizita de lucru" nu era una obişnuita, care sa beneficieze de
protocolul obişnuit in astfel de ocazii, şi-a amintit şi domnul Costel, de meserie miner, care in
timpul liber face un ban şi din taximetrie. In aceasta ipostaza l-am cunoscut şi noi pe domnul
Costel din Lupeni. In 1977 avea 14 ani şi işi aminteşte ca pentru copii greva a fost un eveniment
care a rupt din monotonia zilelor de vara. Spre disperarea tatalui, miner la Lupeni, domnul Costel
a urmarit evenimentele impreuna cu alŃi copii, caŃaraŃi in copacii din jurul porŃii numarul doi a
minei de la Lupeni. Pentru copii şi adolescenŃi, greva era un fel de distracŃie, care a concurat cu
succes ştrandul. "Ne trezeam dimineaŃa, ne povesteşte domnul Costel, şi ne indemnam unul pe
altul: «Bai, hai la greva!». Stateam toata ziua pe la mina, ne uitam, ascultam ce se vorbea, nu
inŃelegeam noi mare lucru. Cand ajungeam seara acasa ma lua tata: «Ma, ce-ai cautat acolo, sa
nu te mai prind!»." TentaŃia unui eveniment inedit, intr-un oraşel de provincie in care de regula
nu se intampla nimic, a fost mai mare pentru copil decat ameninŃarile paterne. Mai ales cand
zvonul "Bai, vine Ceauşescu!" a inceput sa circule prin urbe. Domnul Costel l-a vazut pe şeful
statului in carne şi oase tot din punctul de observaŃie aflat in copac. Prin ochii de copil, Ceauşescu
i-a parut "tare popular", "a dat de toate la lume", "s-a urcat pe o stiva de lemne, ca nu era tribuna,
a stat acolo şi a ascultat pe toata lumea care a vrut sa vorbeasca". Şi aşa se creeaza legendele....
DOBRE "ŞI-A PIERDUT LAMPA". Punctul memorabil al grevei, ramas in memoria localnicilor
pana in ziua de azi, este reŃinerea lui Ilie VerdeŃ de catre mineri, ca ostatic.
Pe oricine intrebi la Petroşani despre greva din august 1977, fie ca a participat la greva, fie ca ştie
din auzite, iŃi va raspunde ca "unul mare, de la Bucureşti, a fost luat prizonier la Lupeni". Numele
nu şi-l mai amintesc cu precizie, decat poate dupa cateva momente de gandire. De Ceauşescu işi
amintesc vag, ca a venit, a vorbit, a ascultat şi a plecat. Nici despre protagonişti, lideri ai grevei
sau minerii condamnaŃi in procesele de drept comun care au urmat nu pare sa se mai ştie mare
lucru. Singurul nume reŃinut de memoria colectiva este cel al lui Constantin Dobre, iar impresiile
de-acum nu sunt tocmai pozitive. Interlocutorii noştri, de la oameni de pe strada la oficialitaŃi, au
reŃinut din bogata-i biografie faptul ca a urmat ulterior evenimentelor cursurile Şcolii "Ştefan
Gheorghiu", care "califica" activişti de partid. "Dupa ’90, cand a venit in Vale, Dobre a fost
huiduit de mineri, ne spune Ion Velica, gazetar local şi autor al mai multor carŃi de istorie locala.
A venit,le-a spus oamenilor «Eu sunt Dobre, conducatorul grevei», dar minerii l-au primit
foarte rau. Printre ei circula o vorba, ca cine şi-a pierdut o data lampa nu mai poate fi miner
niciodata".
MINERUL-CaLUGaR. Dintre muncitorii care au suferit condamnari, puŃini mai sunt astazi in
viaŃa. Dintre supravieŃuitori, unul este o figura pitoreasca pe strazile Petroşaniului: Ion Toderaşcu
bantuie cand şi cand pe strazile din Petroşani, imbracat in haine de calugar. In oraş se ştie ca a
intrat in viaŃa monahala undeva,la o manastire din Moldova, şi ca apare in Valea Jiului ca sa ceara
bani pentru aşezamant. Ca strange bani pentru manastire, ca cerşeşte, nimeni nu poate sa spuna cu
precizie, deşi "opinia publica" inclina mai degraba catre a doua varianta.
Condamnarile pronunŃate in procesele care au urmat grevei presupuneau executarea la locul de
munca. Intr-un singur caz, pedeapsa iniŃiala a fost comutata intr-una privativa de libertate. Ion
Toderaşcu fusese condamnat la patru ani de inchisoare cu executarea pedepsei la mina Barbateni,
pentru vatamare corporala, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.
Concret, ca şi ceilalŃi mineri de la Lupeni care suferisera condamnari, minerul in cauza
participase la lovirea lui Gheorghe FraŃila, pe care documentele SecuritaŃii il prezinta ca un
inofensiv şef al asociaŃiei de locatari Lupeni. Victima nu fusese toata viaŃa şef de bloc, ci ofiŃer de

- 74 -
MiliŃie, acuzat de ortaci in zilele grevei ca nu are ce cauta in mijlocul lor, din moment ce nu este
miner şi, mai mult, ca intreŃinuse "relaŃii neprincipiale" cu soŃiile lor. Ştiute fiind metodele de
lucru ale SecuritaŃii, printre care se numara şi "plantarea" unor "agenŃi provocatori" pe langa
oamenii care ii doreau compromişi intr-un fel sau altul, este foarte posibil ca prezenŃa lui
Gheorghe FraŃila printre greviştii de la Lupeni sa nu fi fost intamplatoare, iar agresarea lui sa fi
fost una sau mai multe din cele 99 de "lucrari speciale" raportate de Securitate. De pe urma
incidentului, Daragics Petre, Dabelea Alexandru, Caila Vasile, Şortan Ioja şi Toderaşcu Ion au
primit condamnari cuprinse intre doi ani şi jumatate şi patru ani, cele mai mari pronunŃate in
procesele "construite" dupa greva. Dintre aceştia, Toderaşcu a avut un destin mai aparte. Conform
fişei personale intocmite de Securitatea din Petroşani, semnata de locotenentul Guia Nicolae, in
timp ce-şi ispaşea condamnarea la locul de munca a avut un "comportament necorespunzator".
Astfel, in aprilie 1978, acesta parasise locul de munca şi, inarmat cu o secure, a patruns in sala de
şedinŃe a Minei Barbateni şi a ameninŃat conducerea; anterior, il insultase pe fostul director al
minei, membru de partid din ilegalitate; dupa un accident de munca şi-a luat in mod repetat
concediu medical, dupa care işi trecea vremea prin restaurantele din Lupeni, consumand bauturi
alcoolice. Fiind condamnat la locul de munca, Toderaşcu nu se putea deplasa in Ńara decat cu
aprobarea MiliŃiei. A cerut-o pentru a merge la o ruda in Bucureşti, dar a fost refuzat. Nu a Ńinut
cont de interdicŃie, motiv pentru care pedeapsa i-a fost comutata intr-una privativa de libertate,
ispaşita la penitenciarul Aiud.
"A FOST ODATa". La prima forma de opoziŃie organizata faŃa de o decizie a regimului,
localnicii se raporteaza ca la un eveniment ce aparŃine deja istoriei. "Noi nu ştim prea multe, nici
nu ne nascuseram pe atunci", ne-au raspuns majoritatea tinerilor chestionaŃi ce ştiu despre greva
ce a tulburat Valea cu 30 de ani in urma. IntrebaŃi-i pe cei mai in varsta, ei trebuie sa mai ştie cate
ceva". "Ce Ceauşescu, ce greva?... Asta a fost atunci, a trecut. De greva din ’77 ne mai arde
noua acum?", aproape ca ne ocarasc pensionarii care pe vremuri au lucrat la mina, stranşi in grup
intr-un fel de parc din Lupeni. Ii preocu-pa, fireşte, problemele lor de zi cu zi, mai degraba decat
amintirea grevei la care unii dintre ei au şi participat.
Unul dintre ei se declara cunoscatorul unor secrete nebanuite despre greva, dar pe care prefera sa
nu le dezvaluie, pentru ca "n-are nici un rost". A ieşit la pensie cu puŃin inainte de RevoluŃie, iar
drepturile baneşti i s-au calculat ca şi cand n-ar fi lucrat 32 de ani in subteran, ci la suprafaŃa.
Colegilor batranului miner, pensionaŃi cateva luni mai tarziu, li s-a recunoscut munca din mina şi
au pensii aproape duble. NemulŃumit de diferenŃa pe care o considera nedreapta, interlocutorul
nostru, care a refuzat sa ne spuna cum il cheama, a dat in judecata Casa de Pensii.
Cenuşiul zilei ploioase face poveştile oamenilor parca şi mai triste. Denaturata in rapoartele
ofiŃerilor de Securitate, aproape uitata de participanŃi, oare cum va intra prima greva din timpul
regimului comunist in manualele de istorie, şi de aici in conştiinŃa generaŃiilor viitoare...?

CEAUSESCU, INVINS DE MINERI


Clement NegruŃ a caracterizat astfel greva minerilor din 1977: "Cele 22 de revendicari pe care le-
au prezentat minerii au avut un profund caracter social-economic, şi nicidecum altfel, aşa cum
incearca sa se rastalmaceasca. Aceasta greva, pentru ca a fost o greva in adevaratul inŃeles al
cuvantului, nu a avut un caracter politic; in afara de acei care astazi spun ca s-a strigat «Jos
comunismul!», nimeni dintre zecile de mii de oameni aflaŃi la mitingul de la Lupeni din 3
august 1977 nu a auzit o asemenea zicere. Dar oportunişti au fost intotdeauna, iar astazi cu atat
mai puŃin ducem lipsa. (...) Impresionanta solidaritate a minerilor l-a determinat pe Nicolae
Ceauşescu sa se deplaseze la I.M. Lupeni impotriva voinŃei sale, sa accepte o seama de
revendicari economice, precum şi modificarea conŃinutului unei legi abia aprobate de Marea
Adunare NaŃionala. Pentru perioada respectiva acŃiunea minerilor din Valea Jiului a fost un gest
mai mult decat temerar: a fost un mare semn de intrebare pus in faŃa unei concepŃii ce se dorea
infailibile."

- 75 -
INSTIGATORI
"Eram in mulŃime cand a venit Nicolae Ceauşescu. Am observat ca printre noi erau oameni care
ne indemnau sa strigam, sa fluieram, erau tot mineri, colegi de-ai noştri. Şi dintr-o cladire aflata
peste drum de Poarta 2 a Minei Lupeni, unde ne stranseseram in aşteptarea lui Ceauşescu, de la
etaj, am vazut pe unul care ne fotografia, probabil de la Securitate. Huiduielile nu se porneau
aşa, din senin. Eram şi eu pe lista sa fiu scos din Valea Jiului, dar norocul meu a fost ca m-am
imbolnavit şi am intrat in concediu medical. Ştiu ca alŃii au paŃit-o rau de tot, mi s-a povestit de
unul pe care il bagau in vana cu apa şi apoi puneau curent pe el"
Clement NegruŃ,prim-secretar la Petroşani

CU FORTA
"Ilie VerdeŃ, prim-viceprim-ministru al guvernului in acea perioada, a aparut marŃi, 2 august
1977, in jurul orelor 10:30, impreuna cu Constantin Babalau - ministrul minelor din ianuarie şi
pana in decembrie 1977. Am ramas la Lupeni pana la ora 3:00 noaptea. Ilie VerdeŃ l-a sunat pe
Ceauşescu sa vina la Lupeni la solicitarea minerilor, pentru ca lucrurile «nu sunt chiar atat de
simple». La inceput, Ceauşescu l-a refuzat categoric pe VerdeŃ, spunand ca trebuie sa se
pregateasca sa plece la Moscova la 5 august 1977 şi nu are timp de «manifestari galagioase».
Ilie VerdeŃ l-a sunat de vreo trei-patru ori pe Ceauşescu: "Ve-niŃi, minerii refuza cu fermitate
noua lege a pensiilor!"
Clement NegruŃ,prim-secretar la Petroşani

Pierderi şi caştiguri

Cristina Diac
Florin Mihai

In lunile care au urmat grevei, Partidul, Securitatea şi MiliŃia s-au ocupat de gasirea unor
Ńapi ispaşitori. Pe termen lung, Nicolae Ceauşescu şi regimul patronat de el au pierdut
"meciul" cu minerii. Dupa 1977, in Valea Jiului fondul de locuinŃe s-a dublat, s-a construit
infrastructura, au aparut fabrici de confecŃii care ofereau locuri de munca pentru soŃiile şi
fiicele minerilor.

De tras de pe urma grevei n-au avut numai muncitorii condamnaŃi. Ingineri, economişti, persoane
care avusesera mai mult sau mai puŃin tangenŃa cu evenimentele au fost destituiŃi din funcŃii,
chemaŃi zi de zi la Securitate, ameninŃaŃi cu excluderea din partid, care atunci echivala cu moartea
sociala.
INTaLNIRE DE GRAD ZERO. O intalnire de excepŃie am avut la Petroşani cu domnul Victor
Apostu, pe care-l "cunoşteam" deja din dosarele SecuritaŃii. In august 1977, Victor Apostu era
inginer-şef la mina Aninoasa. Din dosarele intocmite de Securitate reiese ca vina sa fusese ca nu
se impotrivise plecarii minerilor de la Aninoasa catre Lupeni, in dimineaŃa de 3 august. Ba, mai
mult, ca le-a pus la dispoziŃie autobuzele cu care de obicei erau transportaŃi de la mina catre
localitaŃile de domiciliu, sa mearga cu ele la Petroşani, la Lupeni sau unde vor vrea. Dupa
plecarea autobuzelor burduşite catre Lupeni, unde era aşteptat Ceauşescu, inginerul Apostu s-a
retras in biroul sau. Se faceau deja trei zile de cand nu parasise mina. "Deodata se smulge pur şi
simplu uşa din ŃaŃani, şi-a amintit dumnealui, şi intra Gheorghe Şimon, şeful SecuritaŃii judeŃene,
insoŃit de un civil. "Cine e, ba, Apostu?", a intrebat civilul. "Eu sunt!" Mi-a tras o injuratura de
mama şi a zis: "Vei vedea tu ce paŃeşti! Ai organizat transportul oamenilor la Lupeni!". Eu pe el
nu-l cunoşteam, mai ales ca era imbracat civil. Il cunoşteam pe Şimon, şi m-am adresat lui:
"Tovaraşe colonel, cine e dansul de are tupeul sa ma injure?". "No, iŃi arat eu Ńie tupeu!", a
raspuns civilul. Colonelul Şimon mi-a spus ca este generalul Emil Macri, de la Bucureşti,

- 76 -
insarcinat cu rezolvarea problemelor de disciplina in Valea Jiului. Generalul in civil m-a intrebat
apoi cu ce drept am organizat eu plecarea in grup a minerilor la Lupeni. I-am raspuns direct lui:
"Daca dvs. sunteŃi organul de forŃa in Ńara aceasta, de punere in ordine, de ce nu aŃi acŃionat dvs.,
de ce sa acŃionez eu, care nici n-am ştiut? SunteŃi prima persoana care ma informeaza ca maşina a
plecat spre Lupeni". Mi-a raspuns ca o sa mai vedem noi, şi au plecat. S-a lasat cu repercusiuni."
La acea data, Emil Macri era şeful DirecŃiei a II-a ContrainformaŃii Economice.
PRESIUNI PSIHICE. Primele zile de dupa greva au fost ingrozitoare pentru inginerul Apostu,
dar şi pentru familie. Prima data i s-a interzis sa se intoarca la mina Aninoasa. In fiecare dupa-
amiaza era chemat la Securitatea din Petroşani şi Ńinut intr-o camera care avea un gemuleŃ prin
care se putea privi din exterior inauntru. Nu venea nimeni, nu era intrebat nimic, doar lunga
aşteptare, deloc prevestitoare de lucruri bune. Ca urmare a razboiului psihologic, inginerul care
nu fumase niciodata ajunsese la un pachet de Ńigari pe zi. Dupa cateva ore, in care spera ca va
veni cineva, inginerul Apostu era lasat sa plece. Ajuns acasa, işi gasea soŃia şi copiii aşteptandu-l
ingroziŃi. Telefonul era pus sub urmarire şi mulŃi "binevoitori", foşti prieteni ai familiei,
intreŃineau presiunile psihice. "Veneau şi imi spuneau: "Am auzit ca vor sa va mute din Valea
Jiului, sa va duca in alta parte cu domiciliu obligatoriu", şi-a amintit şi doamna Apostu, sau ca nu
ne-au mai sunat la telefon, pentru ca ştiau ca e pus sub urmarire." A fost destituit din funcŃia de
inginer-şef şi mutat inginer principal la Centrala Carbunelui.
CONTABILII, ACUZAłI DE PARTID. Legea prin care erau suspendate pensiile de invaliditate
luase prin surprindere pe toata lumea. Conform indicaŃiilor, nu fusese "prelucrata" de
organizaŃiile de partid din intreprinderi. Singuri, contabilii Centralei Carbunelui şi cei de la
fiecare intreprindere miniera fusesera informaŃi mai exact in legatura cu prevederile legii şi
implicit, cu consecinŃele financiare ce aveau sa urmeze. Probabil ca autoritaŃile de la Bucureşti au
incercat sa faca cat mai puŃina valva in jurul ei şi sa puna astfel "beneficiarii" reducerilor salariale
in faŃa faptului implinit. Dupa protestele minerilor, era cat pe ce ca oalele sparte sa fie platite de
contabili, care nu ar fi explicat oamenilor conŃinutul legii. La doua saptamani dupa greva, işi
aminteşte Iosif Barsan, a avut loc la Petroşani o şedinŃa cu activul de partid, condusa de Ilie
Radulescu, primul secretar al judeŃului Hunedoara, care intre timp işi ispravise concediul şi se
inapoiase in Ńara din staŃiunea Karlovi Vary, pus pe sancŃiuni. Iosif Barsan a fost acuzat ca ar fi
singurul vinovat de cele intamplate la Lupeni. Dupa şedinŃa oficiala, Barsan impreuna cu Clement
NegruŃ, primul secretar de la Petroşani, Gheorghe Şimon, şeful SecuritaŃii locale, şi LaurenŃiu
Tecşa, responsabilul cu asigurarile sociale, au fost chemaŃi de Ilie Radulescu, pentru a-i explica
prevederile noii legi a pensiilor. "Spre sfarşitul intrevederii, povesteşte Iosif Barsan, i-am pus o
intrebare domnului Ilie Radulescu: "Dumneavoastra, daca eraŃi in locul meu, n-aŃi fi aplicat
aceasta lege?"". La scurta vreme, primul secretar de la Hunedoara, a carei participare la
evenimente lipsise cu desavarşire, a primit "alte insarcinari".
FOTOGRAFUL AMATOR. Relevante pentru rezultatele "combinaŃiilor" SecuritaŃii este
prezentarea unui miner care facuse fotografii. Printre randuri se poate citi cum pornind de la o
asemenea "infracŃiune" s-au obŃinut "date şi probe materiale" care-i acuza pe el şi fiica sa de
infracŃiuni ce cadeau atunci sub incidenŃa Codului penal. Din declaraŃiile şi masurile de
intimidare şi presiune la care au fost supuse alte persoane (unele vor aparea ca martori in proces)
reiese ca puteau fi produse in orice moment, indiferent ce "probe". Iata referatul SecuritaŃii din
1977:"Spatariu Gheorghe, de 49 de ani, miner la E.M. Uricani, membru de partid, fotograf
amator, casatorit, are o fetiŃa de 19 ani, cu domiciliul in Lupeni, Str. Narciselor nr. 4, apt. 6. Cu
prilejul mitingului din 03.08.1977 a executat fotografii pe care apoi le-a multiplicat şi difuzat in
mod discret unor persoane din Uricani şi Lupeni, contra sumei de 5-10 lei, cu scopul - aşa dupa
cum el a declarat unei surse a organelor noastre - , de a fi difuzate in Ńara pentru a se cunoaşte
adevarul despre ceea ce s-a intamplat la Lupeni". Efectuandu-se verificari asupra acestuia s-au
obŃinut date şi probe materiale şi s-a inceput urmarirea penala pentru savarşirea infracŃiunilor de
raspandire a materialelor obscene şi exercitarea meseriei fara autorizaŃie. In timpul cercetarilor,
care se afla in curs de desfaşurare, s-au mai stabilit ca fiica acestuia a fost atrasa la cultul baptist

- 77 -
şi aceasta la randul ei organizeaza activitaŃi de prezbitism (sic!) la domiciliu, folosind materiale şi
inregistrari magnetice. In acest scop, atrage in special tineri."
Cum tinerii nu puteau veni la domiciliul cuiva de un defect de vedere precum "prezbitismul",
presupunem ca şeful SecuritaŃii avea in vedere "spiritismul" ca "practica obscurantista" ce-ar fi
atras acuza la "instigare de grup" şi eventuale sancŃiuni penale.
Ajunşi la Lupeni, la adresa menŃionata, ne-a intampinat o doamna trecuta de mult de prima
tinereŃe, deschizand pe jumatate uşa apartamentului. Pe uşa de vizavi, o placuŃa indica numele
locatarului - un domn Spatariu, şi nu Spasariu, avand alt prenume decat Gheorghe. "A, aici sta
fratele lui, statea de fapt, ca a murit, ca şi Gheorghe." Amabila, vecina fotografului amator descris
in documentele SecuritaŃii ne spune ca vaduva lui Gheorghe locuieşte, ca şi acum 30 de ani, cu un
etaj mai sus. Maria Spatariu ne deschide, spunem ce ştim despre paŃania soŃului, ne priveşte
uimita... "Dar de unde ştiŃi toate astea, ca s-au intamplat demult, nu credeam sa mai Ńina minte
cineva....". Doamna Spatariu işi aminteşte ca soŃul era, intr-adevar, fotograf amator şi ca in zilele
grevei, l-a fotografiat inclusiv pe "dumnealui", adica pe Ceauşescu. "Vai, ce-am mai paŃit dupa
aceea.... A venit cineva sa ne faca percheziŃie, au scotocit tot prin casa, mi-au spus "Sa ne dai tot,
auzi, sa nu ascunzi nimic, caci daca aflam ca a mai ramas ceva..." "Pe astea le vedeŃi, le-am
raspuns eu, dar altele nu. Ca era cat pe ce sa ma omoare pe strada, asta nu vreŃi sa mai ştiŃi". Cu
ceva vreme in urma fusesem atacata de un beŃiv, care m-a lovit la cap de-am vazut stele verzi, de
atunci am ramas cu o durere... M-a confundat cu altcineva, dar eu am ramas batuta şi cu durerea
de cap. Le-am dat fotografiile, negativele, dar in valmaşeala am reuşit sa ascund doua fotografii,
care-s exact la fel. SoŃul meu facuse mai multe exemplare din fiecare cadru, nu aveau ei de unde
sa ştie cate. Le am şi astazi, sunt pe aici, pe undeva.... De dat, le-a mai dat, pe la oameni, ce-i
drept. Cei de la Securitate l-au pus sa le adune, sa spuna cui le-a dat, dar nu-i mai ştia pe toŃi".
Maria Spatariu a ramas şi azi cu spaima, chiar şi dupa ce soŃul a trecut la cele veşnice: "Da de ce
intrebaŃi totuşi, e bai ca a facut?", ne chestioneaza din cand in cand.
SCUMP ŞI PROST. Dincolo de aceste poveşti de viaŃa ale oamenilor din Valea Jiului, din
informaŃiile politice cu caracter general reiese ca pentru industrializare se alocasera fonduri
uriaşe, cu precadere pentru a dezvolta industria grea, unde se incadra şi cea extractiva. De teama
unor viitoare greve, Valea Jiului a beneficiat de un tratament de excepŃie. Conform Anuarului
Statistic, in anii ’70, aproximativ 85% din investiŃiile totale facute in industrie fusesera
direcŃionate catre industria grea. Aceasta situaŃie s-a menŃinut pana in 1989, cel mai mare procent
fiind atins in 1986, cand 90% din banii investiŃi in sectorul industrial au fost direcŃionaŃi catre
siderurgie, industria extractiva, constructoare de maşini şi celelalte ramuri ale "industriei grele".
Incepand cu deceniul opt a demarat un vast program de modernizare a industriei miniere. In
subteran s-au sapat puŃuri şi galerii, extinzandu-se astfel campurile miniere. La suprafaŃa au fost
reconstruite şi modernizate incintele miniere. Incepand din anii ’50, procentul populaŃiei care
lucra in industrie a crescut. Astfel, daca in deceniul şase doar 12% din populaŃie era ocupata in
aceasta ramura a economiei, in 1989 proporŃia era de 38 de procente. Iosif Barsan spune astazi ca
industria miniera nu era eficienta. Cheltuielile cu extragerea şi prelucrarea carbunelui erau mari.
De obicei se folosea pentru obŃinerea energiei electrice şi pentru a fi transformat in cocs - un
carbune special, folosit in siderurgie, pentru obŃinerea oŃelului. Curentul electric obŃinut pe baza
de carbune era de zece ori mai scump decat cel produs de hidrocentrale.
Cauza imediata a grevei minerilor a fost o masura economica impusa de regim unor categorii
mari de oameni - pensionarii pe motiv de boala, dar care puteau desfaşura activitaŃi mai uşoare
decat, bunaoara, lucrul in subteran. ParticipanŃii nu-şi amintesc ca greva sa fi avut tenta politica
faŃişa, şi nici ca la venirea lui Nicolae Ceauşescu in Vale sa se fi strigat "Jos comunismul!", nici
macar "Jos Ceauşescu!". Legea pensiilor nu ii afecta pe minerii din subteran, ci pe cei care lucrau
la suprafaŃa. Astfel, dupa munca grea, se alegeau cu boli profesionale, precum silicoza. De
asemenea, mulŃi cadeau victima accidentelor de munca. Muncitorii care nu mai puteau cobori in
mina se pensionau pe caz de boala dupa care erau reangajaŃi, pentru munci prestate la suprafaŃa:
intreŃinerea utilajelor, prelucrarea carbunelui extras, munca administrativa. Pentru aceasta,

- 78 -
primeau un salariu reprezentand cam a cincea parte din retribuŃia lunara obŃinuta de un lucrator in
subteran. Restul, de pana la patru cincimi, in completare, se acorda sub forma pensiei de
invaliditate de gradul III. Prin legea din iulie 1977, tocmai suspendarea acestei diferenŃe era
vizata. In Valea Jiului, circa opt mii de persoane beneficiau de pensii pe caz de boala.
PREłUL TaCERII. Probabil, confruntaŃi cu realitatea dura a cifrelor, oficialii au decis in iulie
1977 sa mai reduca din cheltuieli. Protestul energic al minerilor l-a facut pe Ceauşescu sa se
razgandeasca, cel puŃin in privinŃa lor. Mai mult chiar, dupa greva au acordat o atenŃie speciala
Vaii Jiului. In opinia lui Iosif Barsan, cam tot ce s-a realizat in zona se datoreaza grevei din
august 1977. Astfel, fondul de locuinŃe s-a dublat, au aparut noi cartiere, s-au facut şosele, şcoli,
spitale, s-a imbunataŃit infrastructura in general, au aparut fabrici de confecŃii şi alte intreprinderi
de industrie uşoara unde au fost angajate soŃiile şi fiicele minerilor. Dupa experienŃa protestului,
Bucureştiul a fost "curtenitor" cu minerii din Vale, in ciuda slabelor performanŃe economice. In
urma protestului, minerii au obŃinut o masa calda pe zi şi diverse reduceri la plata intreŃinerii, a
energiei electrice şi altele.
MulŃi oameni au avut de tras dupa greva minerilor din august 1977. 16 mineri au fost condamnaŃi,
aproape 250 au fost scoşi din Valea Jiului, "avertizaŃi" şi "atenŃionaŃi" de Securitate, MiliŃia a dat
la randul ei avertismente şi a taiat amezi. Pe termen lung, tacerea minerilor a fost cumparata cu
sume importante alocate de stat pentru reconstrucŃia Vaii Jiului. Candva, probabil, intr-un viitor
nu prea indepartat, se vor consacra studii pertinente istoriei unei asemenea comunitaŃi speciale,
cum sunt minerii din Valea Jiului, o categorie profesionala emblematica pentru revoluŃia
industriala clasica, care a intrat in amurg in toate Ńarile ce au trecut intr-o alta etapa a modernizarii
economiei.

PRESIUNI
"Intr-o seara m-am dus la o şedinŃa de partid, eram la capatul nervilor. M-am indreptat catre
primul- secretar NegruŃ şi catre Ogarlaci, directorul- general al Combinatului. "SpuneŃi,
tovaraşe secretar, de ce in fiecare dupa-amiaza de la ora patru stau inchis la Securitate şi nu
vorbeşte nimeni cu mine?" S-a aşternut tacerea, nimeni n-a raspuns nimic. VerdeŃ a ordonat ca
şedinŃa sa se suspende cu jumatate de ora. Din acel moment, vizitele la Securitate au incetat"
Victor Apostu,inginer-şef la Mina Aninoasa.

Liderii grevei din Valea Jiului, destine de roman

Cristina Diac
Florin Mihai

Lumea nebuna in care traim, unde opinia publica este zilnic intoxicata şi manipulata sa creada in
marile revelaŃii şi adevaruri pe care le-ar furniza arhivele fostei SecuritaŃi, este taramul ideal
pentru speculaŃii, fie ele oricat de fantasmagorice. Platita sa se joace cu viaŃa oamenilor, sa
fabrice eroi sau "bandiŃi" dupa trebuinŃa, serviciile secrete ale fostului regim comunist,
"recondiŃionate" dupa 1990, i-au marcat destinul lui Constantin Dobre, liderul grevei din august
1977. In anii '80 a fost trimis la cursurile Academiei Ştefan Gheorghiu, care pregatea activişti de
partid. In 1990 a fost numit casier al ambasadei Romaniei de la Londra. PuŃina credibilitate de
care se mai bucura astazi Constantin Dobre in chiar locul unde a fost erou acum trei decenii pare
sa fie un argument ca manevrele de compromitere puse la cale de fosta Securitate au avut succes.
Moartea lui Gheorghe Maniliuc, considerat al doilea dupa Dobre, a alimentat la randul ei
speculaŃiile.
"Minerii sunt o forŃa numai impreuna", spune toata lumea la Petroşani. Astazi este dificil de
stabilit cu exactitate ceva legat de organizarea grevei. Unii dintre patricipanŃi au ramas cu
impresia ca in zilele protestului unele mişcari ale minerilor n-au fost tocmai spontane, printre ei

- 79 -
existand oameni care le spuneau ce şi cum sa faca.
De pilda, Victor Apostu, inginer-şef la Mina Aninoasa in timpul grevei, nici acum nu crede ca
evenimentele au evoluat spontan, ci ca minerii au fost organizaŃi: "Am auzit ca schimburile au
fost intoarse de nişte muncitori de la Lupeni, spune astazi domnia sa, care erau organizaŃi ca sa
menŃina treaza atenŃia tuturor colectivelor de munca. Securitatea i-a cautat, eu nu ştiu cine au fost,
dar sigur au fost, pentru ca de la sine putere oamenii nu puteau sa se mobilizeze cu atata rapiditate
şi sa ocupe curtea minei. Probabil ca la fiecare mina au existat nişte agenŃi, sa spunem aşa, cineva
care Ńinea legatura cu muncitorii".
Nici documentele din arhiva fostei SecuritaŃi - cel puŃin acelea care sunt puse in circuit pana la
aceasta ora - nu lamuresc aceasta problema, ci dimpotriva, parca o fac şi mai ceŃoasa. Minerii au
fost taraŃi in procese de drept comun, pentru ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea liniştii
publice, in cel mai rau caz lovire şi vatamare corporala. Presupusele victime ale minerilor sunt
persoane asupra carora planeaza multe semne de intrebare.
Considerat de unii drept liderul minerilor din Valea Jiului in 1977, iar de alŃii doar un simplu
exponent al nemulŃumirilor acestora, Constantin Dobre şi-a asociat numele in istorie cu greva de
la Lupeni. Ce s-a intamplat cu Dobre pe traseul lider al greviştilor - azilant politic in Marea
Britanie, nu reiese şi din dosarele existente in arhiva CNSAS. Dosarul lui Dobre, sau o parte din
el, conŃine scrisori de ameninŃare trimise, chipurile, de ortaci de-ai sai, scrise intr-un limbaj de
nereprodus. Acestea reprezinta mai mult ca sigur una dintre "lucrarile speciale" executate de
Securitate, menite sa-i zdruncine moralul. Ca Dobre n-a fost privit ca un miner oarecare o
demonstreaza destinul sau ulterior. Pentru anihilarea lui Dobre, Securitatea a imaginat planuri mai
complexe şi mai perfide. N-a avut soarta celorlalŃi mineri taraŃi in procese de drept comun. La
prima vedere, autoritaŃile au fost blande cu Dobre, ba chiar generoase. Cateva episoade din viaŃa
lui, de care mai mult ca sigur ca Securitatea n-a fost straina, au semanat indoiala şi au starnit
suspiciunile ortacilor. Batalia pentru compromiterea oricarui om cu potenŃial de lider sa fi fost
caştigata de impresionanta maşinarie de fabricat legende care a fost, printre altele, Securitatea?
Elementele esenŃiale din biografia complexa a liderului primei greve din Romania comunista
raman neelucidate.
MUTAT LA CRAIOVA. Nascut in comuna Galicea Mare (judeŃul Dolj), Dobre era in 1977
angajat al Minei Lupeni. In timpul grevei, ajutat de Gheorghe Maniliuc, Iacob Dumitru, fraŃii
Amariei şi Slavovschi, a organizat protestul minerilor, işi aminteşte astazi Constantin Dobre. El a
trecut pe hartia inmanata autoritaŃilor revendicarile lucratorilor din Valea Jiului. Dupa terminarea
grevei a fost mutat cu domiciliu forŃat in oraşul Craiova, unde el şi familia au primit un
apartament ce aparŃinuse SecuritaŃii. Anterior, i se oferise sa plece la lucru in Irak, "oportunitate"
refuzata de Dobre.
I s-a oferit un post de muncitor necalificat la Intreprinderea de ReparaŃii Auto, promiŃandu-i-se,
totodata, ca se poate califica ulterior ca sudor la aceeaşi intreprindere. Dupa propriile declaraŃii,
Dobre a fost interogat adeseori de securiştii craioveni sau de cei veniŃi special de la Bucureşti.
Aceştia sperau sa obŃina informaŃii "compromiŃatoare" despre alŃi grevişti.
Cu noul loc de munca Dobre nu s-a impacat nici un moment. A incercat in doua randuri sa
urmeze cursurile FacultaŃii de ştiinŃe Economice din Craiova, dar a fost respins de fiecare data.
Nu era la prima tentativa de a urma cursurile invaŃamantului superior. Dupa propriile declaraŃii, in
1981 şi-a incercat norocul la ziarul local "Steagul Roşu". Dupa ce a picat examenul de
preselecŃie, prim-secretarul PCR Dolj de atunci, Miu Dobrescu, l-a "lamurit" ca singura instituŃie
unde ar fi putut studia pentru a deveni ziarist era Academia Ştefan Gheorghiu, care şcolea cadrele
de partid, la secŃia economica. Dobrescu ii sugera un curs la fara frecvenŃa, ce dura cinci ani, ceea
ce Constantin Dobre a acceptat. La "Ştefan Gheorghiu" insa nu te puteai inscrie pur şi simplu ca
orice candidat. Trebuia sa Ńi se "propuna" dosarul de catre partid. Desigur, un dosar de comunist
model. Cum i s-a facut un astfel de dosar, dupa cel de "oaie neagra" compus de Securitate, Dobre
nu mai spune.
PROTEST IN NOIEMBRIE 1987. Despre protestul muncitorilor braşoveni din noiembrie 1987 s-

- 80 -
a auzit şi la Craiova. Dobre povesteşte acum ca s-a solidarizat şi a "vizitat" sediul PCR din
Bucureşti unde şi-a aruncat pe jos - demonstrativ - carnetul de partid. Imediat a fost "cules" de
Securitate şi supus unui tratament special. Din spusele lui Dobre, securiştii "l-ar fi dezbracat la
pielea goala, injectat cu substanŃe halucinogene, sugestionat sub hipnoza profunda, iradiat pe
frunte şi pe piept". La sfarşit, inainte de a fi expediat cu trenul la Craiova, un doctor a incercat sa
il convinga ca e nebun. "Numai un nebun poate sa arunce cu carnetul de partid, i-ar fi spus omul
in halat alb." Şi printre colegii de serviciu din Craiova s-a raspandit acelaşi zvon, al nebuniei lui.
Dupa doi ani, in septembrie 1989, a fost transferat ca vicepreşedinte al Cooperativei Doljana.
CURTAT DE MaGUREANU. Pe Constantin Dobre RevoluŃia din 1989 l-a "prins" in Craiova.
"Scapat" de supravegherea SecuritaŃii, a fugit la Petroşani. Deja la 22 decembrie, circa 2.000 de
mineri demonstrau in faŃa Primariei. Dupa 12 ani de absenŃa din Vale, Dobre "s-a legitimat" cu
vechea diploma de miner din anii '70, dupa spusele sale. ReprezentanŃii noii puteri s-au purtat
puŃin diferit faŃa de cei din 1977: "Imediat a inceput sa curga cu acuzaŃii din partea tuturor
membrilor FSN, pe motive ca sunt extremist", declara Dobre. Dupa cateva zile a luat legatura cu
Iacob Dumitru, un alt lider al minerilor din 1977, dorind sa revina in structurile de conducere ale
minerilor. Atacurile din presa locala de la Craiova s-au inteŃit, iar Dobre a demisionat de la
Doljana. In primele luni ale anului 1990 ramasese şomer. Un telefon primit in aprilie 1990 de la
Bucureşti parea sa-i schimbe soarta. Dupa declaraŃiile sale, Virgil Magureanu i-a propus
angajarea la SRI, dar fostul miner a refuzat.
ANGAJAT DE MAE. In luna mai, Dobre s-a dus in audienŃa la Constantin Tunsanu, directorul de
cadre al Ministerului Afacerilor Externe. In consecinŃa, nu se ştie pe ce criterii, fostul miner a fost
angajat ca arhivist la MAE. A primit cazare la Hotelul Majestic, de unde a urmarit direct
demonstraŃia din PiaŃa UniversitaŃii. Dupa propriile declaraŃii, ameninŃarile la adresa sa s-au
inmulŃit, iar Dobre decide sa plece din Romania. A inaintat o noua cerere la MAE, şi in
septembrie "s-a gasit" pentru el un post de casier la Ambasada romana de la Londra. "La sfarşitul
lunii septembrie 1990, povesteşte Dobre, mi-au parvenit semnale clare ca se luasera deja doua
posibile hotarari la Bucureşti. Prima era aducerea mea imediata in Romania, iar ce-a de-a doua - ,
trimiterea mea la o alta ambasada din Africa, unde ar fi urmat sa fiu ucis." Speriat, a decis sa
ceara azil politic Marii Britanii la 1 octombrie 1990. Şi l-a primit!
AZIL POLITIC. AutoritaŃile britanice au iniŃiat insa şi investigaŃii. Printre altele, Dobre era
banuit de a fi preluat identitatea adevaratului lider miner din 1977 despre care in Marea Britanie
se zvonea ca murise. Inca din timpul grevei, Securitatea raspandise ştirea morŃii lui Dobre intr-un
accident rutier. Ba mai mult, in 1986 Europa Libera lansase in eter declaraŃiile lui Istvan Hossu,
care relua teza decesului. Amnesty International preluase ipoteza, iar pe baza tuturor acestor
"marturii", in prima instanŃa (1991), statul britanic i-a refuzat cererea de azil politic. Ulterior, pe
baza convenŃiei NaŃiunilor Unite, Marea Britanie a hotarat acordarea azilului familiei Dobre, iar
din 2002 le-a acordat cetaŃenia britanica. Intre timp insa, in Romania, Constantin Dobre fusese
condamnat la cinci ani de inchisoare prin sentinŃa penala din data de 27 noiembrie 1992, sub
acuzaŃia ca invinuitul fugise in 1990 cu banii din casieria Ambasadei.
BUN ORGANIZATOR. Originar din comuna Fantanele (judeŃul Suceava), Gheorghe Maniliuc
venise in Valea Jiului pentru a scapa de saracia satelor din nordul Moldovei. In august 1977 era
angajat ca miner la Exploatarea Miniera Aninoasa. Victor Apostu, inginerul-şef al minei de
atunci, şi-l aminteşte astfel: "Maniliuc era un baiat foarte cumsecade, liniştit, nu era un
revoluŃionar de profesie, ca sa zic aşa". O data cu declanşarea protestelor din Vale, destinul lui
Gheorghe Maniliuc s-a schimbat. S-a ocupat personal de aducerea a cat mai multor oameni la
Lupeni. In acest scop, in zilele de 2 şi 3 august a strabatut Valea Jiului imbracat civil pentru a nu
atrage in vreun fel atenŃia autoritaŃilor. La Aninoasa nu i-a fost greu sa-şi convinga colegii. "El s-
a implicat pentru ca era cunoscut de oameni, spune acelaşi Victor Apostu, şi era un bun
organizator şi serios. Crea credibilitate la ce vorbea. Şi el a fost pentru Aninoasa liderul la ce s-a
putut intampla pe linie de grupare a oamenilor, de asociere." Cu ajutorul cunoscuŃilor sai,
Maniliuc culegea informaŃii despre tot ce "mişca" in Vale, atenŃie sporita acordandu-se infiltrarii

- 81 -
trupelor de MiliŃie şi de Securitate printre localnici.
"A DAT CU EI DE ZID". Printre sarcinile pe care le-a avut in acele zile agitate din august s-a
numarat şi supravegherea celor doi activişti de partid veniŃi de la Bucureşti, special pentru
aplanarea grevei, Ilie VerdeŃ şi Gheorghe Pana, sechestraŃi ulterior in ghereta portarului de la
Mina Lupeni. Potrivit relatarilor lui Constantin Dobre, enervat de taraganarea negocierilor cu cei
doi demnitari, Maniliuc i-ar fi ameninŃat cu moartea şi, mai mult, l-ar fi trantit de zid de cateva ori
pe VerdeŃ. La sfarşitul grevei, minerul din Aninoasa a fost condamnat alaturi de alŃi 15 grevişti
pentru "acte de violenŃa". Se pare ca in cazul sau, la baza pedepsei primite, a stat chiar gestul
"necontrolat" din ghereta. Dosarul de Securitate intocmit despre evenimentele din august 1977
menŃioneaza caracterul violent al minerilor condamnaŃi, in dreptul carora erau menŃionate şi alte
infracŃiuni anterioare. Conform acestuia, Maniliuc mai fusese condamnat la trei luni inchisoare in
1953 pentru vatamare corporala, iar in 1968, la un an şi jumatate pentru furtul unei motociclete
(facuse apoi un accident cu ea, in urma caruia a ramas invalid). Din aceleaşi surse reiese ca la
Aninoasa, in dimineaŃa de 3 august, inainte de plecarea autobuzelor spre Lupeni unde urma sa
vina Nicolae Ceauşescu, Maniliuc a luat parte la "bruscarea" inginerilor Virgil Costinaş şi Ioan
Solga şi, de asemenea, "l-a luat cu forŃa" la Lupeni pe Mişu Dima, preşedintele de sindicat.
Aceste fapte l-au costat trei ani şi jumatate condamnare pentru ultraj contra bunelor moravuri şi
ofensa adusa autoritaŃii, cu executarea pedepsei la locul de munca. Episodul cu VerdeŃ e trecut
sub tacere de Securitate.
INTERNAT LA NEBUNI. Despre viaŃa lui Gheorghe Maniliuc dupa incetarea grevei ştim puŃine.
Constantin Dobre spune ca aflase prin Dumitru Iacob, alt grevist, ca Maniliuc a fost condamnat şi
apoi internat de mai multe ori la spitalul de boli mintale de la Zam. Recent am intalnit-o pe
doamna Ileana Diculescu (cea de-a doua soŃie) şi pe Romulus Maniliuc (fiul cel mic). Dupa
spusele lor, ce-a urmat pentru familie n-a fost uşor. Gheorghe Maniliuc şi-a ispaşit condamnarea
la locul de munca, in Mina Lupeni, cu domiciliu forŃat in oraşul Petroşani. SituaŃia financiara a
familiei nu era deloc stralucita. SoŃia lui Maniliuc
s-a intors in locul de baştina, in comuna Ioneşti (judeŃul Valcea). Ramas singur, Maniliuc "şi-a
refacut viaŃa" alaturi de alta femeie, iar prin anii '80 se afla tot cu domiciliu forŃat in Petroşani.
Intre 1977 şi 1987, el a reuşit sa inşele vigilenŃa supraveghetorilor sai şi sa-şi vada fosta soŃie şi
copilul. "Venea numai noaptea, a venit de doua ori, işi aminteşte Romulus Maniliuc, care
seamana izbitor cu tatal sau. Fugea din Petroşani şi venea. Nu ştiu daca mituia, nu ştiu cum facea
sa ajunga sau banuiesc ca lua un bilet, vorbea, facea vreo cerere. Nu ştiu cum ajungea."
UN DECES... CU PROBLEME. In ianuarie 1987 familia stabilita la Ioneşti primise o veste buna.
Gheorghe Maniliuc i-a trimis o scrisoare fostei soŃii, in care o anunŃa ca "se intoarce acasa, ca a
terminat cu nenorociŃii". Pedeapsa de domiciliu obligatoriu in Vale ii expira, şi omul a decis sa se
stabileasca in Ioneşti. Voia doar sa mai vada meciul echipei favorite, Jiul Petroşani, dupa care
urma sa plece. N-a mai apucat, deoarece la cateva zile a murit. Despre decesul sau insa, Ileana
Diculescu nu crede ca a fost natural. Femeia e sigura ca Securitatea l-a otravit. La spital, doctorul
i-ar fi marturisit jenat ca nu l-a putut salva ca era "problema". "Printre randuri", fosta soŃie a
"citit" ca Securitatea i-ar fi interzis sa-l salveze pe Maniliuc. "N-am putut sa-l mai scap, a murit
cu dinŃii din faŃa in maini", retraieşte cu lacrimi in ochi momentul Ileana Diculescu.
Inmormantarea lui Maniliuc, cunoscut in Vale drept grevist de frunte in 1977, i-a mobilizat pe
securiştii locului. Cateva autobuze "burduşite" cu "oamenii legii" au insoŃit coloana funebra.
ImbracaŃi civil, aceştia au inŃesat mulŃimea care venise sa-şi ia ramas bun de la Gheorghe
Maniliuc. La capataiul sau s-a ridicat şi a ramas o cruce din doua Ńevi.

AGONIA COMUNISMULUI, DIN FALIMENT ECONOMIC


Dupa greva din august 1977, "conducerea de partid şi de stat" a acordat o atenŃie deosebita Vaii
Jiului. Incercarea de a preveni viitoare revolte nu era lipsita de temei. La finele deceniului opt,
contestarea regimurilor comuniste incepuse pretutindeni in Europa de Est. NemulŃumirile de
natura economica au marcat, de altfel, istoria comunismului est-european, fiind şi cele mai

- 82 -
timpurii, dar şi cele mai puternice. La sfarşitul comunismului a contribuit decisiv falimentul
economiilor socialiste centralizate, surclasate net de cele occidentale. Invocand Actul Final de la
Helsinki, care garanta respectarea drepturilor omului inclusiv de regimurile comuniste, un grup de
intelectuali slovaci pusesera bazele Chartei 77, prin care protestau impotriva abuzurilor comise de
autoritaŃi impotriva formaŃiei rock The Plastic People. Inspirat de aceasta mişcare, in Romania,
scriitorul Paul Goma iniŃiaza, la randul sau, un protest care ingrijoreaza Securitatea. In Polonia
aparuse fenomenul "Solidaritatea", dupa numele sindicatului care s-a aşezat in fruntea sutelor de
mii de muncitori nemulŃumiŃi. Revendicarile iniŃiale, printre care se numarau dreptul la greva şi
de libera asociere, au fost de natura economica şi sociala. Protestele muncitorilor polonezi au
"fisurat" insaşi temelia regimului. Ulterior, breşa dintre partidele-stat şi "clasa muncitoare", in
numele careia, teoretic, se guverna, a devenit prapastie de netrecut.

AVERTIZAT
"In afara de mine şi Maniliuc Gheorghe nu au mai fost şi alŃi lideri, in sensul organizarii şi
conducerii efective a grevei propriu-zise de la Lupeni. Din nefericire aceasta a fost situaŃia reala.
Desigur ca au fost colaboratori care ne-au ajutat şi sprijinit, dar contactul cu aceştia l-a Ńinut
Maniliuc Gheorghe"
Constantin Dobre

LIDER LA ANINOASA
"Maniliuc era un baiat foarte cumsecade, liniştit, nu era un revoluŃionar de profesie, ca sa zic
aşa. Dar el s-a implicat pentru ca era cunoscut de catre oameni şi era un bun organizator şi
serios. Crea credibilitate la ce vorbea. Şi el a fost pentru Aninoasa liderul la ce s-a putut
intampla pe linie de grupare a oamenilor, de asociere, dar nu pe linie tehnica"
Victor Apostu

"Drumul cenuşii" - zvonuri şi ameninŃari

Lavinia Betea

In 1988, la Editura Cartea Romaneasca, scriitorul Augustin Buzura a publicat romanul


"Drumul cenuşii", despre care s-a zvonit repede ca este o carte despre greva minerilor.
Povestea ei, spusa astazi de autor, seamana prin interpretarile şi subteranele acelui trecut
cu istoria grevei din 1977.

Jurnalul NaŃional: Cum aŃi aflat, domnule Augustin Buzura, despre greva?
Augustin Buzura: De la Europa Libera, din zvonuri şi, inainte de toate, din relatarile colegilor mei
medici. Eram la Neptun. In Valea Jiului am plecat de indata ce s-au mai liniştit lucrurile. Doream
sa cunosc adevarul, şi nu sa fac pe eroul.Â
Şi ce-aŃi aflat atunci, in 1977?
Aproape totul despre cum s-a desfaşurat "simpozionul", caci aşa se numea greva in mediile
minereşti. Plus zvonurile cum ca Dobre ar fi fost impuşcat la Lupeni, in plina strada. AlŃii jurau
ca o maşina ar fi trecut peste el. De fapt se spunea ca şi numeroşi participanŃi la greva ar fi fost
calcaŃi de maşini sau mutaŃi forŃat in alte centre miniere. Ceea ce a fost adevarat, pentru ca am
mers şi pe urmele unora dintre aceştia.
Cum aŃi reuşit?!
Din nevoia de a cunoaşte istoria reala. Şi am facut-o atunci cand riscurile erau enorme. Am mai
fost şi pe urmele luptatorilor din Fagaraş şi Apuseni sau pe ale unor oameni politici inchişi la
Sighet, bunaoara Iuliu Maniu. Cat despre Valea Jiului, ştiind ca sunt destul de cunoscut, m-am
prezentat la un director, spunandu-i ca aş dori sa cobor in mina. M-a dus prin toate cotloanele, am

- 83 -
mai vorbit cu oamenii, mi-au povestit cum a fost la "simpozion". Am mers apoi la locul de
intalnire a microbiştilor, unde, printre altele, se puneau la cale diverse acŃiuni. Acolo i-am
cunoscut şi pe unii care abatusera drumul maşinilor cu mineri spre locul grevei. Mi s-au parut
foarte bine organizaŃi. Mi se povestise ca in unele imprejurari aceştia ii pusesera şoferului cuŃitul
in spate, pentru a-l convinge sa mearga unde trebuia. Oamenii mi-au mai povestit cum l-au izolat
pe Ceauşescu de garzile lui, lasandu-l sa treaca doar pe el spre platforma de camion şi inchizand
dupa aceea culoarul. De pe platforma acelui camion Ceauşescu şi-a Ńinut cuvantarea şi a purtat
dialogul cu minerii.
Pe Dobre l-aŃi intalnit?
Am intrebat peste tot de el, dar nimeni nu ştia sa-mi spuna unde se afla. Am vorbit cu el abia la
inceputul anului 1990. Cred ca sunt primul care m-am interesat de el, obsedat sa aflu ce s-a
intamplat cu oamenii aceia. Am publicat apoi, in cateva numere din revista Tribuna, tot ce
aflasem despre cele intamplate in Valea Jiului.
Cand aŃi terminat cartea?
Cred ca prin '86. O schiŃasem inca din 1977 şi imi propusesem, ceea ce sper ca am şi reuşit, sa fie
literatura, şi nu o carte a grevei. Inceputul il facusem cu romanul "Refugii", in 1984, şi l-am
continuat apoi cu "Drumul cenuşii", aparut in '88, dupa multe discuŃii, provocand un scandal
uriaş.
Pe care-l traiaŃi dvs., il cunoşteau probabil caŃiva prieteni...
In prima instanŃa, cenzura i-a dat drumul carŃii. SusŃinusem sus şi tare ca este doar o poveste de
dragoste, cum de altfel se scrisese şi in referatul editurii. Securitatea avea insa la Casa Scinteii
nişte corectori care trageau şpalturi in plus pentru ea. Ceea ce am aflat, de fapt, mai tarziu. Dupa a
doua corectura insa am fost chemat la Consiliul Culturii, unde mi s-a pus in vedere ca in roman
am scris despre greva minerilor din Valea Jiului şi ca trebuie sa scot cam 180 de pagini. M-am
aparat, susŃinand ca n=avusesem cum sa scriu despre greva, intrucat nici Ceauşescu, nici Scinteia
şi nici vreun alt ziar sau document oficial nu pomenisera despre aşa ceva. Deci ceea ce scrisesem
eu era pura ficŃiune.
La ce va cereau sa renunŃaŃi?
Mi-au aratat zeci de pagini la care trebuia sa renunŃ, de fapt, la tot ce avea in roman legatura cu
mina. Cartea nu este despre greva, ci pe fundalul unei greve. In realitate, m-au interesat relaŃiile
omului cu istoria, cand aceasta tabareşte peste el. Toate datele din roman erau insa reale şi, pentru
a-l salva, mi-au cerut sa transpun povestea in alt mediu.
Şi cat aŃi scos pana la urma din carte?
78 de randuri! A fost o incleştare foarte lunga şi dura şi un om caruia ii port o foarte mare
recunoştinŃa. Pana la urma, cenzura şi Securitatea au lasat intreaga decizie in seama unui cenzor.
Acesta mi-a spus: "Daca scot 180 de pagini, romanul nu mai exista. Riscam, şi ce-o da Domnul!".
La cateva saptamani dupa apariŃia carŃii, m-a chemat la telefon: "Tovaraşul Dulea a afirmat ca i-
am pricinuit cel mai mare rau din toata cariera lui. Vino urgent la Bucureşti!". Am venit, am cerut
audienŃa Tovaraşei, cea care il inspaimantase pe Mihai Dulea, dar, in drum spre celebrul Cabinet
2, am facut edem cerebral. In realitate au dat drumul carŃii, deoarece nu ştiau daca am trimis sau
nu manuscrisul in strainatate. Cartea a fost salvata şi de teama de scandal, caci apariŃia ei in
strainatate ar fi insemnat un scandal şi mai mare. In plus, urma sa fie daŃi afara toŃi cei ce nu
fusesera vigilenŃi.
Cartea a avut un mare succes. Dar, dupa '90, cat a durat interesul oamenilor pentru a şti ce
li s-a intamplat minerilor?
Foarte puŃin. A urmat mineriada şi toate cate le ştim. Pe deasupra, certificatele de anticomunist,
de democrat, de luptator pentru diverse cauze le-au imparŃit mai ales foştii turnatori, fiii de
bolşevici şi, cum se intampla dupa orice revoluŃie, numeroşi profitori şi lichele. Ce s-a ales şi din
eroismul celor de la Braşov?
De ce credeŃi ca, spre deosebire de intelectualii din Polonia şi Cehoslovacia care s-au
alaturat protestelor şi grevelor muncitorilor, intelectualii romani n-au facut-o?

- 84 -
Spun ce cred şi cum am gandit atunci. Se ştie, la noi se decretase ca nu exista deŃinuŃi politici.
Deci, automat, pentru vreo fapta politica erai trecut la cei de drept comun, printre hoŃi, criminali
şi deviaŃi psihic. Sau, "daca aveai noroc", la un staŃionar de psihiatrie. In 1987, cand la
Amsterdam s-a infiinŃat grupul Gulliver, Havel, care facea parte din grup, ne-a trimis un mesaj
filmat din inchisoare. In condiŃiile din Cehoslovacia aş fi riscat fara ezitare. Pe urma: scopul meu
era sa scriu şi sa public aici, in Ńara, iar cata vreme - cu toate dificultaŃile - puteam publica, nu
avea rost sa aleg inchisoarea sau sa parasesc Ńara, aşa cum ma indemnau securiştii şi activiştii.
Apoi: Ceauşescu era la mare cinste in Occident pana cu doi-trei ani inainte de RevoluŃie. Şi
pentru orice vorba rea la adresa lui erai admonestat fara menajamente. El, care se opunea Uniunii
Sovietice, Tratatului de la Varşovia, el care era prieten cu mari preşedinŃi şi regi etc... In sfarşit, in
Ńara, in mizeria incredibila de atunci, dominanta era mentalitatea de lagar: fiecare se salveaza cum
poate. Plus ca, şi atunci, ca şi acum, Puterea sprijinea o patura de mediocritaŃi care, uneori, erau
mai agresive decat securiştii. Astazi, in democraŃie şi deplina libertate, protesteaza vreun
intelectual ca Ńara este nenorocita, ca saracia şi ignoranŃa au atins culmi greu de imaginat? Din
pacate, romanii se solidarizeaza rar şi pentru puŃin timp.

STRATURILE SUBTERANULUI POVESTII


Cand am inceput documentarea despre greva minerilor am reluat cartea lui Augustin Buzura. Dar
unde e greva? Cum se oprise curajul?
Şi ce "respinsese" cenzura? - ma nedumerisem reparcurgandu-i acum filele in zigzag. Pe scurt,
repovestita banal: un ziarist insurat traieşte (e vremea "Codului eticii şi echitaŃii...!") o ilicita
poveste de dragoste; se pregateşte sa scrie un roman şi inregistreaza pareri diverse despre sursele
fericirii şi nefericirii oamenilor (in chiar vremea cand cheile paradisului sunt la partid!); o
prietena doctoriŃa il roaga sa-i gaseasca fostul iubit, inginerul de mina, disparut fara urma, ca alŃi
vreo noua mineri (din Valea Jiului se ştia ca pierisera oameni, nu se ştia unde şi caŃi). Toate
aceste cautari sunt un "drum al cenuşii" in straturile istoriei colectivitaŃii unde traiesc personajele
principale şi ale memoriei lor. Sa scrii astfel "despre lume şi viaŃa" in anii ’80 seamana insa
cu ceea ce ar fi azi calatoria in acelaşi metrou cu un terorist infaşurat in dinamita.

ÎnvăŃământul de masă şi de clasă

CRISTINA DIAC

Dintre evenimentele anului 1948, reforma învăŃământului a influenŃat destinul a milioane


de români. Războiul declarat analfabetismului de autorităŃile comuniste a aşezat în bănci şi
oameni trecuŃi de jumătatea vieŃii. În acelaşi timp, “fiii elementelor exploatatoare” nu mai
erau primiŃi decât în şcolile profesionale.

În 1948, social-democraŃia dispărea în mod oficial de pe scena politică românească, prin fuziunea
cu Partidul Comunist Român. LucreŃiu Pătrăşcanu, lider reprezentativ, nu mai “prinde” un loc în
Comitetul Central, semn că aveau să vină vremuri tulburi.
FORME FĂRĂ FOND. Toate aceste schimbări, importante în plan politic, au afectat însă prea
puŃin pe oamenii obişnuiŃi. “Urcările” şi “coborârile” în ierahia partidului comunist erau vag
ştiute chiar de membrii cu stagii vechi. Ca omul de rând să le priceapă rostul, nici nu putea fi
vorba. De altfel, nivelul de înŃelegere a politicului de către românul mediu nu-l depăşea pe cel din
Poiana lui Iocan. De la 1866, România se mândrea cu cea mai modernă ConstituŃie din Europa.
Mentalul colectiv, surprins fidel ca în atâtea alte cazuri de literatură, a reŃinut expresia “aplică-i
ConstituŃia” ca fiind sinonimă cu o mamă de bătaie. Măsurile puse în practică în a doua jumătate
a anului 1948 au fost mai uşor de înŃeles, pentru că influenŃau viaŃa de zi cu zi a fiecăruia. Dintre
acestea, cele mai importante au fost cele care au avut în prim-plan biserica şi şcoala.

- 85 -
SCOPURI. În august s-a dat publicităŃii noua lege a învăŃământului. Şcoala devenea monopol de
stat, cu avantajele şi dezavantajele ce decurgeau din aceasta. “Noi pornim pe drumul revoluŃiei
culturale, spunea Iosif Chişinevschi în şedinŃa de la 31 ianuarie 1949 a Secretariatului CC al
PMR, menită să lichideze analfabetismul şi înapoierea culturală, să răspândească cultura în
masele cele mai largi, să creeze o intelectualitate nouă, muncitorească, ieşită din rândurile clasei
muncitoare şi a Ńărănimii nevoiaşe, să ree-duce pe membrii corpului didactic actual în spirit
marxist-leninist şi să cureŃe ministerul şi instituŃiile de învăŃământ de toate elementele duşmane,
pentru că asemenea elemente duşmănoase în şcoli ne aruncă în aer o generaŃie întreagă.”
Chişinevshi enunŃase practic platforma-program a regimului în privinŃa şcolii.
ŞI MIJLOACE. Reforma învăŃământului a însemnat, printre altele, schimbarea programelor şi a
manualelor şcolare, obligativitatea de a studia limba rusă începând cu clasa a IV-a, desfiinŃarea
tuturor şcolilor particulare, interzicerea orelor de religie, modificarea raportului dintre
învăŃământul teoretic şi cel tehnic în favoarea celui din urmă, îndepărtarea din şcoli a cadrelor
didactice “cu probleme” şi crearea unui nou corp profesoral format din “oamenii zilei”,
modificarea compoziŃiei sociale a elevilor şi studenŃilor în favoarea “claselor defavorizate” de
“regimurile burgheze” şi defavorizarea de astă dată a celor “cu origine socială nesănătoasă”. O
tragedie pentru unii, benefică pentru alŃii, reforma din august 1948 a schimbat complet faŃa
învăŃământului românesc.

LUPUL ŞI LUPTA DE CLASĂ


Cele mai afectate de reforma din 1948 au fost ştiinŃele socio-umane, iar dintre acestea, Limba
română şi istoria. În programa pentru şcolile elementare, limba română era principalul obiect de
studiu, având alocat cel mai mare număr de ore. Manualul de limba română pentru clasa a VII-a –
ultima a ciclului elementar –, din 1953, reŃinea ca demni de studiat doisprezece scriitori: Grigore
Alexandrescu, Nicolae Bălcescu, Vasile Alecsandri, Ion Creangă, Mihai Eminescu, Ion Luca
Caragiale, Dumitru Theodor NeculuŃă, Alexandru VlahuŃă, George Coşbuc, Alexandru Sahia,
Mihail Sadoveanu şi Alexandru Toma. SelecŃia fusese făcută după criteriul politic, şi nu după cel
al valorii literare. Din opera “clasicilor” s-au reŃinut numai acele pagini care puteau să ilustreze
“lupta de clasă” dusă din cele mai vechi timpuri. Astfel, fabula “Lupul moralist” a lui Grigore
Alexandrescu era însoŃită de următorul comentariu: “Citind-o, ura noastră devine tot mai
puternică împotriva celor care veacuri de-a rândul au asuprit poporul şi simŃim un puternic
îndemn la luptă pentru a lărgi şi întări cuceririle oamenilor muncii”.

Manualele vremurilor noi

CRISTINA DIAC

La începutul anului şcolar 1948, în viaŃa elevilor au apărut o sumedenie de noutăŃi. După
vacanŃă, buchea cărŃii le spunea că Alexandru Toma este un mare poet sau că România
fusese “stat imperialist”. Însă cei mai mulŃi n-au aflat aceste lucruri din manuale. Depăşit
de situaŃie, statul n-a putut tipări milioanele de exemplare necesare.

Prin decretul nr. 175 din 3 august 1948 a fost impus sistemul manualului unic. Sarcina întocmirii
cărŃilor de şcoală nu a revenit însă Ministerului, ci Comisiei de ÎnvăŃământ a DirecŃiei de AgitaŃie
şi Propagandă a Comitetului Central al P.M.R., condusă de Mihail Roller. La partid au fost
elaborate manualele pentru ciclul elementar, care dura şapte ani. În prima fază, acestea au fost
traduceri ale manualelor sovietice. Ulterior, s-a trecut la întocmirea lor în Ńară, dar, în spirit, nu
difereau cu mult de cele traduse.
LUAłI PE NEPREGĂTITE. În raportul din februarie 1949 despre reforma învăŃământului,
prezentat de ministrul Gheorghe Vasilichi în faŃa membrilor Biroului Politic, acesta s-a plâns că

- 86 -
întâmpină serioase dificultăŃi în realizarea manualelor pentru toate ciclurile de învăŃământ. “A
trebuit să refacem totul dintr-o dată şi să tipărim milioane de exemplare, a spus Vasilichi, ceea ce
a făcut ca, la un moment dat, tipografiile noastre să nu mai fie în stare să execute comenzile. (...).
În ceea ce priveşte manualele şcolare ale învăŃământului elementar, acestea au fost făcute din nou.
Nefiind o evidenŃă exactă şi neştiind numărul copiilor care vor veni la şcoală, şi deci neştiind
precis de ce număr de exemplare avem nevoie, am fost puşi în situaŃia ca, în ciuda numărului
mare de manuale ale învăŃământului elementar comandate şi tipărite, în momentul de faŃă să ne
găsim într-o mare criză. De exemplu, am tipărit peste 300.000 de abecedare de clasa I şi azi nu
mai avem nici unul, iar cererile sunt foarte mari. Ne lipsesc şi alte feluri de manuale şi rechizite
şcolare, ceea ce îngreunează foarte mult bunul mers al şcoalei.” Nici situaŃia cărŃilor pentru învă-
Ńământul mediu nu era mai bună. “În special ne lipsesc manualele de limba română, pedagogie,
biologie. Nu avem aproape deloc manuale tehnice, a căror nevoie se simte foarte mult, dat fiind
că învăŃământul tehnic se compune jumătate din învăŃământ de cultură şi educaŃie, şi jumătate din
învăŃământ de specialitate profesională.”
MANUAL CELEBRU. Studiul istoriei începea din clasa a III-a elementară. Un manual destinat
învăŃării acestei discipline avea să devină la rândul lui... istorie, şi să semnifice, peste ani,
prototipul stalinismului în materie. Manualul de istorie pentru cursul secundar (liceu), redactat de
un colectiv coordonat de Mihail Roller, a avut o primă ediŃie în 1947, înainte de reforma învăŃă-
mântului. A fost apoi reeditat în 1948 şi 1952. Periodizarea istoriei României se făcea în funcŃie
de evenimentele din Rusia, mai precis după “Marea RevoluŃie Socialistă din Octombrie”
(M.R.S.O). Titlurile capitolelor şi lecŃiilor sunt sugestive: “InfluenŃa primei revoluŃii burghezo-
democratice din Rusia (1905) în România”, “Participarea României la războiul imperialist”,
“România în epoca imperialistă (Până la Marea RevoluŃie Socialistă din Octombrie)”, “România
în perioada avântului revoluŃionar creat sub influenŃa M.R.S.O.”, “Însemnătatea istorico-mondială
a M.R.S.O.”, “Participarea României burghezo-moşiereşti la războiul criminal antisovietic”,
“Eliberarea naŃională a României de către glorioasa Armată Sovietică”. Largi spaŃii în manual
ocupa istoria patridului comunist. Astfel, elevii de liceu învăŃau despre “Crearea P.C.R.”,
“Congresul II P.C.R.”, “Lupta P.C.R. în anii 1929-1933”, “Eroicele lupte din ianuarie-februarie
1933” şi altele.
ELEVUL ION ILIESCU ŞI ISTORIA LUI ROLLER. Înainte de reformă, în februarie 1948 a
apărut “Revista elevilor”. În primul număr, noua publicaŃie a iniŃiat o anchetă referitoare la
manualele şcolare. Printre alŃii, un elev pe nume Ion Iliescu din “clasa a VIII-a Liceu Teoretic”,
şi-a expus opiniile legate de manualul de istorie: “Mă voi referi la manualul de istorie, căci am o
înclinare deosebită către această materie. Îmi place să studiez faptele trecutului, spre a scoate
dintr-însele învăŃămintele pentru prezent. Din păcate, setea mea de cunoştinŃe în acest domeniu
nu era deloc satisfăcută până în acest moment. Manualele şcolare, ca şi majoritatea cărŃilor cu
subiect istoric ce se găseau în comerŃ, transformau istoria într-un basm neverosimil. Noul manual
unic pentru clasa a VIII-a îmi oferă pentru întâia dată o imagine ştiinŃifică a istoriei moderne şi
contemporane. Am citit cartea filă cu filă încă din primele zile ale anului şcolar. Am avut astfel
prilejul să întâlnesc o expunere amănunŃită a cauzelor sociale ale RevoluŃiei Franceze (care era
ridiculizată în vechile manuale); am putut cunoaşte în adevărata lor lumină evenimentele de la
1848; de asemenea, am găsit date interesante despre Comuna din Paris şi mişcările muncitoreşti
din a doua jumătate a secolului trecut. Întreaga carte este întemeiată pe o concepŃie unitară,
întărită prin argumente logice şi ştiinŃifice. Datorită noului manual, am reuşit să-mi limpezesc o
serie de nelămuriri şi să-mi însuşesc o idee generală bine fundată asupra unei perioade pe care o
consideram înainte ca o simplă acumulare de fapte fără legătură şi fără un conŃinut istoric.”

NECULUłĂ, POETUL-CIZMAR
NedreptăŃit de “orânduirea burgheză”, în manualele şcolare de limba română şi-a făcut loc după
1948 opera poetului-cizmar Dumitru Theodor NeculuŃă. Ion Vitner, critic literar al “vremurilor
noi”, a mers mai departe cu repararea nedreptăŃii şi i-a dedicat volumul “ViaŃa şi opera lui D. Th.

- 87 -
NeculuŃă”. În capitolul dedicat biografiei aflăm, printre altele, despre copilăria nefericită a
viitorului cizmar-poet, precum şi că adevărata chemare artistică a simŃit-o pentru muzică, poezia
fiind abia a doua opŃiune. “Nu a fost uşor pentru NeculuŃă să renunŃe la visurile sale de violonist
şi să exercite o meserie pentru care nu avea nici un fel de înclinaŃie specială (cizmăria, n.n.). Din
această dramă a existenŃei sale s-a născut însă – în contact cu mişcarea muncitorească – o
puternică conştiinŃă de clasă a exploatatului, o mândrie a muncitorului care nu se apleacă în faŃa
oprimării nemiloase, o ură neîmpăcată împotriva lumii bazată pe exploatarea omului de către om,
cum nici un alt poet până la dânsul nu manifestase în versuri. Violonistul împiedicat de a-şi
desăvârşi arta îşi transpune toată pasiunea pentru muzică, toată suferinŃa şi toată ura lui împotriva
societăŃii care-i sugruma aspiraŃiile, în versuri Ńâşnite ca o lavă fierbinte.”

Profesorii, prinşi în vârtejul vremurilor

CRISTINA DIAC

Factorii politici s-au uitat atent la "resursele umane" din învăŃământul superior. Prin
epurări, pensionări, desfiinŃarea posturilor şi rezilierea contractelor, au fost îndepărtaŃi
profesorii "cu probleme". Aspirantul la studenŃie trebuia să prezinte un certificat din care
să reiasă veniturile părinŃilor şi că el însuşi nu este "bandit".

ÎnvăŃământul superior a fost mai puŃin afectat de legea propriu-zisă care a reformat şcoala
românească. O serie de măsuri anterioare şi-au pus amprenta asupra corpului profesoral. Cadrele
didactice indezirabile fuseseră îndepărtate prin diverse metode: epurări, pensionări, desfiinŃarea
posturilor sub motivaŃia economiilor bugetare, neprelungirea contractelor de muncă. Prin decizii
ale Ministerului ÎnvăŃământului Public, la începutul anilor ’50 s-a "lucrat" şi asupra "compoziŃiei
sociale" a studenŃilor.
"DEFASCIZAREA". "Adaptarea" corpului profesoral universitar la vremurile noi începuse la
finele lui 1944. ConvenŃia de ArmistiŃiu cu NaŃiunile Unite, semnată de România la 12
septembrie 1944 cerea epurarea "fasciştilor" din aparatul de stat – justiŃie, administraŃie,
învăŃământ. Statul român s-a supus cerinŃelor internaŃionale, ca şi celelalte Ńări învinse în cel de-al
doilea război mondial şi a adoptat mai multe legi, la finele lui 1944 şi în 1945, care stabileau
criteriile epurărilor.
În fiecare instituŃie din Ńară, inclusiv în universităŃi, s-au înfiinŃat Comisii de Epurare, ce aveau ca
sarcină să analizeze activitatea angajaŃilor în perioada dictaturii lui Carol al II-lea şi a celei
militare instituite de Ion Antonescu. IniŃial, au fost îndepărtaŃi de la catedră profesorii care
făcuseră parte din guvernul Antonescu sau fuseseră apropiaŃi de legionari. Astfel, de la
Universitatea Bucureşti au fost îndepărtaŃi Nichifor Crainic de la Catedra de Apologetică şi
Dogmatică a FacultăŃii de Teologie, Mihai Antonescu, fost ministru de Externe şi vicepremier în
guvernul Ion Antonescu, titular al catedrei de Drept InternaŃional de la Facultatea de Drept,
filosoful Ion Petrovici, istoricul P.P. Panaitescu şi profesorul Alexandru Marcu de la Facultatea
de Litere şi Filozofie.
SCOŞI LA PENSIE. Peste 500 de persoane au fost îndepărtate din învăŃământul superior în
toamna lui 1947. Comisia ministerială creată cu scopul de a "raŃionaliza învăŃământul superior" i-
a avut ca membri pe Traian Săvulescu, Miron Niculescu, C. Tăgeneanu, Constantin Daicoviciu –
toŃi patru îndeplineau funcŃia de ministru-secretar de stat – şi Petre Constantinescu-Iaşi,
preşedintele Uniunii Sindicatelor Corpului Didactic. Printre metodele de "raŃionalizare" propuse
de comisie şi acceptate de ministrul Ştefan Voitec s-au numărat pensionarea pentru limită de
vârstă şi suprimarea a circa 300 de posturi din învăŃământul superior.
Unii profesori şi conferenŃiari nu aveau vârsta de pensionare. Au fost pensionaŃi, printre alŃii,
Ştefan Ciobanu, profesor la Catedra de Istoria literaturii române vechi, istoricul Silviu Dragomir

- 88 -
de la Cluj. Dimitrie Gusti – întemeietorul şcolii româneşti de sociologie şi Anibal Teodorescu de
la Facultatea de Drept care depăşiseră vârsta de pensionare de 65 de ani, dar funcŃionau în
continuare prin dispensă – ceea ce reprezenta o practică uzuală – au fost de asemenea pensionaŃi.
DESFIINłAREA POSTURILOR. În urma "comprimării" posturilor, în centrul Universitar
Bucureşti, Facultatea de medicină a pierdut 29 de posturi, Facultatea de Litere zece, Politehnica –
23, Academia Comercială – 18. Din octombrie 1947, învăŃământul superior românesc era mai
sărac cu peste două sute de catedre, dintre care mai mult de o sută numai la facultăŃile din
Bucureşti. Cea mai afectată fiind Universitatea, care şi-a înjumătăŃit practic catedrele, şi dintre
facultăŃile acesteia, probabil Facultatea de Litere, unde au dispărut 14.
Deşi au fost publicate în Monitorul Oficial în luna octombrie, căpătând astfel putere de lege,
pensionările şi suprimările de posturi universitare se aplicau începând cu 1 septembrie, încălcând
astfel un principiu de drept potrivit căruia legea nu reglementează situaŃii petrecute anterior
intrării sale în vigoare.
REZILIEREA ÎN BLOC. La 1 octombrie 1948, toate contractele personalului didactic din
învăŃământul mediu şi superior au fost reziliate, iar Ministerul a încheiat unele noi, "în funcŃie de
necesităŃi". Măsura rezilierii în bloc a contractelor unei întregi bresle era unică în istoria
învăŃământului românesc. După toate aceste măsuri, la Universitatea Bucureşti, în anul universitar
1948-1949, dintre cadrele didactice anterioare lui 23 august 1944 mai rezistaseră foarte puŃini.
Extremele – Facultatea de Filozofie, cu 3,5 procente şi Facultatea de Matematică-Fizică, ce
reuşise să menŃină peste jumătate din cadrele didactice de dinainte de război. Locurile lăsate
libere au fost rapid ocupate de "oamenii noi" promovaŃi de puterea politică. La Facultatea de
Litere, în locul lui George Călinescu a fost adus Ion Vitner. O catedră a ocupat şi Nicolae Moraru,
unul dintre teoreticienii locali ai "culturii proletare". La Conservatorul de Stat Bucureşti,
dramaturgul Marcel Breslaşu a ocupat catedra de istorie a literaturii dramatice.
STUDENłI CU "ORIGINE SĂNĂTOASĂ". La începutul deceniului şase, pentru a urma o
şcoală medie sau superioară elevii trebuiau să dovedească nu numai aptitudini pentru învăŃătură,
dar şi că au "origine socială sănătoasă" şi că nu sunt "bandiŃi". Biroul Politic al Comitetului
Central a elaborat o directivă ce stabilea criteriile de admitere. La înscriere, candidaŃii trebuiau să
prezinte un formular-tip, care se lua de la Sfaturile Populare şi din care trebuiau să reiasă
veniturile părinŃilor. AdeverinŃa era contrasemnată de reprezentantul local al Ministerului
FinanŃelor. Actul nu era numai un certificat de sărăcie, ci şi unul de bună purtare: pentru a fi
valabil, era necesară şi semnătura unui lucrător al Ministerului Afacerilor Interne, "pentru că
poate să fie de origine socială bună, dar să fie un bandit", justifica Gheorghiu-Dej măsura. "Faptul
că este fiu de muncitor, de ofiŃer, nu îndreptăŃeşte manifestările huliganice, duşmănoase,
participarea la acŃiuni împotriva regimului."
În anii 1944-1946, după criteriul originii sociale, la Universitatea Bucureşti erau 0,33% studenŃi
proveniŃi din familii de muncitori şi 15,8 din cele Ńărăneşti. După modificările impuse de stat, prin
Ministerul EducaŃiei NaŃionale, în următorii doi ani procentele se modificaseră, astfel că 16%
dintre studenŃi erau fii de muncitori, şi 31,2% fii de Ńărani. "Fiii claselor exploatatoare". În opinia
conducătorilor partidului, păcatele mai mari sau mai mici ale părinŃilor trebuiau plătite inclusiv de
urmaşi. "Fiii criminalilor de război, trădătorilor, spionilor, condamnaŃilor politici, sabotorilor,
celor fugiŃi peste hotare, fiii foştilor miniştri sau altor elemente conducătoare ale regimului
burghezo-moşieresc" nu erau primiŃi decât la şcoala elementară de patru clase.Conform
hotărârilor de partid sintetizate de Gheorghiu-Dej,
"FIII ELEMENTELOR EXPLOATATOARE" nu puteau urma decât anumite tipuri de
învăŃământ: "Ei trebuie îndreptaŃi către şcolile profesionale pentru muncitori calificaŃi, pentru a-i
aduce spre producŃie. Şi dacă îi îndreptăm spre producŃie, le schimbăm şi mentalitatea. Vom
contribui, prin aceasta, la impulsionarea procesului de restructurare, de schimbare, de
deschiaburire, nu forŃată, ci naturală." Nu aveau acces la şcoli pedagogice, iar în învăŃământul
superior nu se puteau înscrie la facultăŃi precum geologie, filozofie, pedagogie, filologie, istorie,
geografie, drept, economie.

- 89 -
Lupta împotriva analfabetismului

CRISTINA DIAC

Reformarea învăŃământului în 1948 a stat sub semnul luptei cu analfabetismul. AdulŃilor


neşcolarizaŃi deloc sau foarte puŃin li s-au oferit multiple posibilităŃi de instrucŃie. Pentru
că, în opinia decidenŃilor, era nevoie de ingineri, pentru prima dată în istoria României s-a
inversat raportul între şcolile teoretice şi cele tehnice.

După reforma din august 1948, existau următoarele forme de învăŃământ: preşcolar, elementar, cu
durata de şapte ani (clasele I-VII), mediu – patru ani şi superior. O vreme a funcŃionat în paralel şi
vechiul sistem de învăŃământ, cu patru ani de învăŃământ elementar şi opt pentru şcolarizarea
secundară (liceul începea în clasa a V-a), pentru ca promoŃiile aflate în şcoală la momentul
reformei să-şi poată finaliza studiile. În plus, a durat o vreme organizarea practică a şcolilor
elementare de şapte ani. ÎnvăŃământul de cultură generală dura astfel 11 ani – şapte şcoala
elementară şi patru ani de liceu. Între 1951 şi 1956 liceul a fost redus la trei ani, astfel că elevii se
puteau înscrie la facultate după finalizarea a zece clase.
PROPAGANDA PENTRU ŞCOALĂ. Analfabetismul era o problemă reală a societăŃii
româneşti. Gheorghe Vasilichi, ministrul care a girat reforma din 1948, explica metodele ce
trebuiau avute în vedere pentru diminuarea acestuia: "Este nepărată nevoie să fie vizitaŃi părinŃii
care nu şi-au înscris copiii la şcoală, să se vadă concret care sunt cauzele şi să fie convinşi de a o
face. Trebuie readuşi la învăŃământ copiii care, din diferite motive, au întrerupt şcoala, precum şi
cei care au terminat primele patru clase anul trecut sau acum doi ani, ca să termine şi ultimele trei
clase."
ÎNVĂłĂMÂNTUL PENTRU ADULłI. Mai dificilă misiune decât a-i convinge pe părinŃi să-şi
trimită copiii la şcoală era sarcina de a-i face să se aşeze ei înşişi în bănci. Statul comunist şi-a
făcut o prioritate din alfabetizarea adulŃilor. Persoanele cu vârste cuprinse între 14 şi 55 de ani
puteau urma cursuri de alfabetizare, care durau unul sau doi ani. Diploma obŃinută după
frecventarea unor astfel de cursuri era echivalentă celei obŃinute după patru ani de şcoală în
învăŃământul primar obişnuit.
Pentru adulŃi au mai apărut şcoli de calificare, pe lângă întreprinderi, instituŃii şi ministere.
Cursurile durau între unu şi doi ani pentru cursanŃii care rămâneau în producŃie şi trei-şase luni
pentru cei scoşi din producŃie. Tot pentru persoanele mature au fost înfiinŃate şcoli elementare
serale. Trei ani într-o astfel de şcoală erau echivalaŃi cu clasele V-VII din şcolile elementare de zi.
La aceste şcoli au fost primiŃi şi absolvenŃii cursurilor de alfabetizare de doi ani. Au apărut
totodată şi şcolile speciale de doi ani, "cu scopul de a da posibilitatea celor care n-au putut să
înveŃe înainte, a explicat Gheorghe Vasilichi raŃiunea înfiinŃării acestora, ca urmând această
şcoală cu program special, să fie egalizaŃi cu cei care au făcut şcoala medie, pentru a putea urma
după aceea o şcoală superioară". În 1953, şcolile speciale de doi ani au primit numele de
"facultăŃi muncitoreşti". Totodată, s-a legiferat învăŃământul seral şi fără frecvenŃă, atât pentru
ciclul mediu, cât şi pentru cel superior.
ÎNVĂłĂMĂNTUL MEDIU. Schimbări importante s-au produs şi pentru învăŃământul liceal,
mediu sau secundar. Cu o durată de patru ani, după noua lege existau patru tipuri de şcoli: licee
teoretice, licee pedagogice, licee tehnice (industriale, agricole, sanitare, comerciale) şi şcoli
profesionale. Până în 1948, liceele teoretice reprezentau aproximativ 70% din total. După reforma
din acel an, raportul s-a inversat, în toată Ńara funcŃionând 186 de licee teoretice.
Şcolile tehnice depindeau de ministerul de resort, fiind astfel scoase de sub autoritatea
Ministerului ÎnvăŃământului. Bunăoară, de Ministerul Agriculturii depindeau liceele tehnice de
agricultură, horticultură, viticultură, piscicultură, zootehnice, veterinare, pentru protecŃia

- 90 -
plantelor, de mecanică agricolă, îmbunătăŃiri funciare.
În noiembrie 1948 era organizat învăŃământul profesional, care avea ca scop pregătirea
lucrătorilor calificaŃi. S-au înfiinŃat şcoli profesionale, la care cursurile durau doi, trei sau patru
ani, în funcŃie de ramura industrială pentru care se pregăteau cursanŃii. 70% dintre locurile la
acest tip de şcoli erau destinate copiilor de muncitori şi Ńărani săraci, cu condiŃia să fi absolvit cel
puŃin patru clase elementare şi să aibă vârsta cuprinsă între 14-16 ani.
ÎNVĂłĂMĂNTUL SUPERIOR. Chestiunea învăŃământului superior a preocupat în mod
deosebit conducerea partidului, care a luat-o în discuŃie de mai multe ori, în Biroul Politic şi în
Secretariatul Comitetului Central. Respectând modelul sovietic, după reformă, în România
existau două categorii de instituŃii: universităŃi – patru la nivelul întregii Ńări, în Bucureşti, Iaşi,
două la Cluj şi 42 de institute de învăŃământ superior. Ca şi învăŃământul mediu, cel superior a
fost orientat către necesităŃile producŃiei, favorizându-se cel tehnic, în dauna celui teoretic. A
crescut numărul de locuri în facultăŃile cu profil tehnic şi au fost create altele noi.
S-a impus totodată politizarea învăŃământului superior. Cursurile de marxism-leninism,
materialism dialectic şi istoric, economie politică erau obligatorii pentru studenŃii tuturor
facultăŃilor, indiferent de profil.

DIN TREAPTĂ-N TREAPTĂ


După reformă, sistemul de învăŃământ a fost gândit de aşa manieră, că în doar câŃiva ani, din
analfabet puteai ajunge student. Un adult în vârstă de 40 de ani, de pildă, putea urma cursurile de
alfabetizare, de unu sau doi ani. Cu diploma astfel obŃinută, echivalentă cu cea a şcolii elementare
de patru ani, se putea înscrie mai departe la şcoala elementară serală, care dura trei ani şi valora
cât clasele V-VII dintr-o şcoală obişnuită. În această fază, adultul era considerat absolvent al
şcolii elementare de şapte ani şi se putea înscrie la cursuri de calificare, la o şcoală profesională
sau chiar la un liceu seral. Exista şi varianta mai simplă – a şcolilor speciale de doi ani, la care te
puteai înscrie şi fără să fi absolvit cele patru clase elementare. Absoleventul unei astfel de şcoli
valora cât un absolvent de studii medii şi se putea înscrie la facultate.

Editorial: A sărăcit primul-ministru!

LAVINIA BETEA

Deşi criteriile evaluării regimurilor politice sunt gradul de bunăstare al cetăŃenilor şi libertatea
acestora, cercetătorii “oficializaŃi” ai comunismului românesc se feresc cu îndârjire de analizele
economice şi sociale. Astfel că un eveniment care a determinat însăşi forma statului român,
precum decretul naŃionalizării din iunie 1948, are sărace referinŃe bibliografice.
Cert este că tot ceea ce s-a întâmplat în România reproduce, în linii generale, experimentele şi
realităŃile din Uniunea Sovietică. Nu întâmplător Gheorghiu-Dej conducea Ministerul Economiei
NaŃionale care răspundea, printre altele, şi de livrările datoriilor de război către sovietici şi avea în
sarcină naŃionalizarea. OperaŃiunea a fost dificilă, scrie după 1990, Gaston Marin, cel ce fusese
numit la începutul lui mai 1948, secretar general pentru industria de stat tocmai în vederea
pregătirii naŃionalizării. Şi a fost greu nu, cum s-ar putea crede, din cauza proprietarilor care s-ar
fi opus. De altfel, numărul lor se împuŃinase după război. De groaza de-a nu fi acuzaŃi de
“colaboraŃionism”, pentru că făcuseră afaceri prospere într-o Ńară aliată cu Germania nazistă,
marii industriaşi şi finanŃişti fugiseră din Ńară. Au emigrat mulŃi şi dintre aceia care deŃinuseră
cinematografe şi prăvălii, hoteluri şi farmacii, mărunŃi comercianŃi şi antreprenori care
presimŃiseră pustietatea vântului din Răsărit. Un banc de epocă, istorisit cu haz de însuşi
Bodnăraş, spunea că la “cursurile de democratizare” ale evreilor care urmau să plece în noul stat
Israel, profesorul întreabă ce este critica şi autocritica. “Critica – zice cursantul chestionat –
înseamnă să spunem că Max Auschnitt este un trădător de Ńară care a fugit pentru a se vinde

- 91 -
americanilor; iar când fac autocritică zic: prost am fost că nu am fugit şi eu”.
Dacă nu de patroni se temeau comuniştii la naŃionalizarea din iunie 1948, “cadrele” şi specialiştii
care urmau să asigure continuitatea producŃiei puteau să-i dea peste cap. Mizau pe credinŃa
aceasta şi cetăŃenii de rând, neîncrezători că mâna de oameni care fuseseră ilegaliştii ar fi în stare
acum să mişte roŃile economiei naŃionale după modelul unei utopice etatizări şi planificări
globale. Înainte de decizia naŃionalizării însă, specialiştii “mic-burghezi” trecuseră, mulŃi fără s-o
ştie, prin verificări care validau pe moment prezumŃia că sunt buni ca “tovarăşi de drum”. Sub
comanda activiştilor de partid, sutele de oameni care fuseseră pregătiŃi pentru a fi numiŃi directori,
ingineri-şefi şi contabili trebuiau să se prezinte la “post” în preziua adoptării legii pentru ca nimic
să nu fie înstrăinat şi să nu se producă tulburări. NaŃionalizarea – va spune mai târziu economistul
Alexandru Bârlădeanu care a coordonat mulŃi ani economia planificată – a fost o adevărată
lovitură de stat.
Au existat şi bogătaşi apropiaŃi comuniştilor care, cunoscând dinainte decizia naŃionalizării, au
donat singuri statului proprietăŃile lor. Notoriu a fost în “elita roşie” cazul inginerului Emil
Calmanovici, cunoscut antreprenor în construcŃii. În 1943-1944, când PCdR avea legăturile rupte
cu centrul moscovit, ilegalistul Calmanovici subvenŃionase din afacerile sale case conspirative şi
întreŃinerea clandestinilor săi tovarăşi. Când s-a făcut naŃionalizarea, Calmanovici avea în privinŃa
averii statut de proletar cu “înalte responsabilităŃi”: ministru adjunct al ConstrucŃiilor şi profesor
la facultatea de profil. Peste numai trei ani, a fost însă acuzat de spionaj, sionism şi colaborare cu
SiguranŃa, condamnat apoi la muncă silnică pe viaŃă şi confiscarea averii pe care n-o mai avea
după donaŃia făcută partidului.
Uluitor, dar într-un fel diferit, a fost şi cazul lui Petru Groza. În martie 1945, Groza începuse
mandatul de prim-ministru ca unul dintre cei mai avuŃi ardeleni. Avea pământ, acŃiuni la diverse
antreprize industriale şi comerciale, era proprietar de bănci, cinematografe şi hoteluri.
Popularitatea şi priceperea avocatului jovial cu doctorat la Budapesta atrăsese încrederea
magnaŃilor (între 1923 şi 1926 îl aleseseră preşedintele Uniunii Generale a Industriaşilor
Români). Avocatul Groza deŃinea pe deasupra stocuri de acŃiuni şi funcŃii de conducere în nenu-
mărate consilii de administraŃie. Banca JudeŃului Bihor, Fabrica de Sticlă Pădurea Neagră, Băile
Buziaş, Fabrica de cărămidă şi Ńiglă din Lugoj sunt doar câteva dintre cele 45 de firme unde, la un
moment dat, deŃinea simultan preşedinŃia administraŃiei.
Cu excepŃia casei familiei sale din Deva, premierul Groza a semnat lista cu naŃionalizarea tuturor
proprietăŃilor sale, dându-le citire, dimpreună cu toate bunurile celorlalŃi în Marea Adunare
NaŃională. Istorisind povestea acestui unic prim-ministru din istoria României, Alexandru
Bârlădeanu îşi amintea că la ieşirea din acea şedinŃă a forului legislativ care votase naŃionalizarea,
Petru Groza i s-a adresat amuzat de propria-i situaŃie: “Bârlădene, cred că sunt singurul prim-
ministru care a intrat în funcŃiune bogat şi va ieşi sărac”. Între avere şi putere, Groza alesese
puterea, comenta Bârlădeanu. Căci nu se putea atunci să le ai pe amândouă.

Cu paşi mărunŃi şi tăcuŃi spre naŃionalizare

PAULA MIHAILOV CHICIUC

Deşi făcută “pentru binele poporului şi în numele lui”, naŃionalizarea – trecerea mijloacelor
economice în proprietatea statului – a fost Ńinută departe de “urechile poporului”.
Conducătorii Partidului Muncitoresc Român au pregătit actul în amănunt, începându-l, în
forŃă, cu confiscarea averii Casei Regale.

“ReŃeta sovietică” pentru înfăptuirea idealului comunist cerea parcurgerea unor paşi concreŃi de
către noile state-satelit subordonate URSS-ului: câştigarea alegerilor de către un partid comunist
sau muncitoresc, instituirea controlului puterii comuniste în toate variantele ei – executivă,

- 92 -
legislativă, judecătorească, trecerea economiei sub “protectoratul” statului. În România, începând
cu 1945 şi până în 1948, comuniştii făcuseră toŃi paşii. După proclamarea Republicii Populare
Române şi înfăptuirea reformelor agrară şi monetară, la jumătatea anului 1948 a venit rândul
naŃionalizării.
O “NECESITATE”. În numărul din 1 ianuarie 1948, revista Biroului Informativ al partidelor
comuniste şi muncitoreşti (Cominform) – “Pentru pace trainică, pentru democraŃie populară” – a
publicat un articol semnat de liderul comuniştilor români, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Este pentru
prima dată când Dej vorbeşte despre “necesitatea” iniŃierii actului de naŃionalizare. Fraza cu
pricina o va repeta, şase luni mai târziu, în discursul rostit în faŃa Marii Adunări NaŃionale, cu
ocazia supunerii spre aprobare a legii naŃionalizării: “Trecerea mijloacelor de producŃie în mâinile
statului este o necesitate, deoarece aceste arme economice se smulg din mâinile acelora de la care
am smuls armele politice.”
Fără a rosti vreodată public cuvântul “naŃionalizare”, comuniştii mai “scapă” un semn al intenŃiei
lor de trecere în proprietatea “celor mulŃi” averea celor puŃini. Prin Decretul nr. 729/13 aprilie
1948 fusese promulgată noua ConstituŃie a Republicii Populare Române, care prevedea la
articolul 11: “Când interesul general cere, mijloacele de producŃie, băncile, societăŃile de asigu-
rare, care sunt proprietate particulară a persoanelor fizice sau juridice, pot deveni proprietatea sta-
tului, adică bun al poporului, în condiŃiunile prevăzute de lege.”
Însă de la intenŃie la faptă nu a fost decât un pas. Şi unul aproape sigur după cel de abolire a mo-
narhiei: în mai 1948, Prezidiului Marii Adunări NaŃionale a emis Decretul nr. 938 prin care
Domeniile Coroanei intrau în proprietatea statului. De asemenea, se specifica în actul normativ,
“toate bunurile mobile şi imobile care la data de 6 martie 1945 se aflau în proprietatea fostului
Rege Mihai I, ori a altor membri ai fostei familii regale, trec pe aceeaşi dată în proprietatea sta-
tului român.”
SCENARII DIN UMBRĂ. Pentru a-şi asigura succesul acŃiunii, liderii comunişti au pregătit în
cele mai mici detalii naŃionalizarea. Abia după deschiderea arhivelor s-a aflat că, în tainice
şedinŃe ale Biroului Politic, s-a pus la cale un plan amănunŃit ce cuprindea locul, timpul şi
oamenii cu care se va înfăptui actul naŃionalizării. Ba mai mult, ziua de 11 iunie (aleasă datorită
încărcăturii ei festive – se împlineau 100 de ani de la revoluŃia paşoptistă, când urma a fi făcut
marele anunŃ, fusese împărŃită pe ore, astfel încât fiecare ştia ce are de făcut şi în cât timp.
Începând cu ora 4 dimineaŃa, se făcea instruirea personalului din întreprinderi, în special a
liderilor organizaŃiilor de partid din fiecare fabrică sau uzină şi a reprezentanŃilor sindicatului.
Pregătirile continuau cu sigilarea caselor de bani sub pretextul efectuării unor controale, până la
ora 13, când cei aleşi de partid în funcŃii de conducere – neapărat din rândul muncitorilor, activişti
fideli ai PMR – trebuiau să preia conducerea fabricilor. Ora următoare, la 14, în toată Ńara erau
programate mitinguri de susŃinere a naŃionalizării de către oamenii muncii. Iar programul s-a
desfăşurat întocmai.
Întregul plan a căzut în sarcina Comisiei superioare pentru naŃionalizare, alcătuită din
reprezentanŃi ai Comisiei Superioare Economice, Ministerului Industriei, al celui de Interne,
FinanŃelor şi JusiŃiei, sprijinită de o comisie tehnică de naŃionalizare şi de 35 de comisii judeŃene.
Rolul de mână forte al întregii acŃiuni a revenit Ministerului Afacerilor Interne, condus de
Teohari Georgescu. Rolul funcŃionarilor Internelor era precis: să împiedice “orice acŃiune de
sabotaj, terorism, agitaŃie, propagandă duşmănoasă şi sustragere de bunuri, acte, registre.” Şi
pentru a se evita răscularea, împotrivirea patronilor de întreprinderi naŃionalizate, aceştia, precum
şi personalul “insuficient verificat”, au fost puşi sub straşnică urmărire.

LEGISLAłIE
“Când interesul general cere, mijloacele de producŃie, băncile, societăŃile de asigurare, care sunt
proprietate particulară a persoanelor fizice sau juridice, pot deveni proprietatea statului”
ConstituŃia Republicii Populare Române, art. 11, 1948

- 93 -
Lege şi fărădelege

PAULA MIHAILOV CHICIUC

Ce, când sau cum s-a naŃionalizat în 1948?Conform planului “copt” la vârful PMR-ului,
legea naŃionalizării a fost votată în Parlament la 11 iunie 1948. Cine nu i-a înŃeles forma, i-a
“probat” efectele pe propria piele. Fluturată doar pe sub ochii românilor, naŃionalizarea
părea umbrită propagandistic de măreŃul gest făcut de Stalin de reducere a datoriei de
război a României.

La întrunirea din 4 iunie 1948, Consiliul de Miniştri a decis trimiterea unei scrisori către Stalin
prin care Guvernul român să ceară reducerea sumei datorate de Ńara noastră în contul datoriei de
război. “Această micşorare, scria prim-ministrul Petru Groza în depeşa către generalissim,
uşurând sarcinile Statului Român, ar însemna un mare ajutor dat poporului nostru în efortul pe
care îl depune pentru întărirea şi dezvoltarea vieŃii economice a RPR. Cunoscând sentimente de
caldă prietenie ale Domniei Voastre şi ale Guvernului pe care-l prezidaŃi faŃă de poporul român şi
ajutorul ce i l-aŃi acordat în clipele sale de grea încercare, ne permitem să nădăjduim că rugă-
mintea Guvernului RPR va fi luată în considerare.”
Peste doar trei zile, Scînteia anunŃa triumfătoare primirea de către Guvern a scrisorii de răspuns
din partea lui Stalin. Iată fraza esenŃială a epistolei, care a Ńinut prima pagină a presei oficiale mai
bine de o săptămână: “Dorind să uşureze restabilirea cât mai grabnică a economiei naŃionale a
României şi Ńinând seama de relaŃiile de prietenie ce s-au stabilit între Ńările noastre, Guvernul
Sovietic a luat hotărârea de a reduce suma ce a mai rămas de plătit drept reparaŃiuni cu începere
de la data de 1 iulie a.c. cu 50%. Cu profund respect, Preşedintele Consiliului de Miniştri al
URSS, Iosif Stalin.”
S-A VOTAT NAłIONALIZAREA! De fapt, “tăvălugul” iscat de corespondenŃa dintre guvernele
român şi sovietic, încheiată favorabil primului, era menit să distragă atenŃia populaŃiei de la ade-
văratul fapt: naŃionalizarea. Subiectul naŃionalizării a apărut pe prima pagină a Scînteii doar două
zile la rând, restul zilelor fiind ocupate cu “beneficiile” reducerii datoriei de război de către
“fratele mai mare, URSS”. De altfel, întreaga acŃiune a naŃionalizării s-a rezumat la anunŃarea
discutării în cadrul celei de a doua plenare a Comitetului Central al PMR, desfăşurată între 9 şi 10
iunie, a raportului privitor la “problema naŃionalizării întreprinderilor industriale, bancare, de
asigurări, miniere şi de transporturi”. După îndeplinirea formalităŃilor de ordin politic, proiectul
de lege al naŃionalizării propus de Guvern a trecut în Parlament spre aprobare. Şi cum sesiunea
parlamentară din 11 iunie 1948 era una aniversară – se sărbătoreau 100 de ani de la revoluŃia
paşoptistă – semnificaŃia momentului a crescut. În discursul care a însoŃit prezentarea în faŃa de-
putaŃilor poporului a proiectului de lege, Gheorghiu-Dej a calificat naŃionalizarea ca o “schimbare
structurală”, constând în trecerea în mâinile statului, ca “bun de consum al poporului” a celei mai
importante părŃi din mijloacele de producŃie. Frazele pompos-propagandistice abundă şi au
menirea ca “reprezentanŃii poporului” să convingă cetăŃenii că naŃionalizarea e o necesitate.
Urmare a fost votarea Legii nr. 119 pentru naŃionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de
asigurări, miniere şi de transporturi.
LEGEA, LA BANI MĂRUNłI. Actul naŃionalizării avea în structura sa şapte capitole. Rigu-
rozitatea textului şi atenŃia de a cuprinde toate amănuntele nu fac decât să demonstreze că legea
fusese pregătită cu mult timp înainte. În primul capitol – “Obiectul naŃionalizării” – erau
enumerate toate întreprinderile ce urmau a fi naŃionalizate. În Anexă, acestea erau nominalizate,
însumând 1.050 de obiective din toate ramurile industriale. Documentul normativ prevedea şi
“excepŃiile” de la naŃionalizare şi anume “întreprinderile sau parte a capitalurilor acestora care se
găsesc în proprietatea unui stat făcând parte din NaŃiunile Unite, care a dobândit aceste bunuri ca
urmare a executării Tratatului de Pace sau prin achitarea unor obligaŃiuni de despăgubire izvorând
din starea de război.” Practic, se încerca exceptarea de la naŃionalizare a societăŃilor cu capital

- 94 -
sovietic, cum erau Sovromurile.
Capitolul II – “Efectele naŃionalizării” – prin art. 7 dădea mână liberă noilor conduceri ale
întreprinderilor naŃionalizate să anuleze orice hotărâre luată sau tranzacŃie încheiată de vechea
conducere, dacă acestea se “dovedesc păguboase pentru întreprindere”. În caz că apărea
contestarea deciziilor noii echipe de administraŃie, aceasta urma a fi soluŃionată de către o comisie
numită de Ministerul JustiŃiei şi ale cărei decizii erau inatacabile. Capitolul despre “Procedura
naŃionalizării”, al treilea, făcea referire la organizarea concretă a lucrurilor după intrarea în
vigoare a legii. De pildă, ministerele de resort trebuiau să numească noi directori ce vor lua în
primire conducerea întreprinderilor naŃionalizate pe baza unor “situaŃiuni sumare de la
proprietarii lor”. În caz de lipsă a proprietarilor, directorii cei noi (nu se preciza cum erau aceştia
aleşi sau numiŃi) vor prelua conducerea în prezenŃa autorităŃilor poliŃieneşti.
Deşi înfiera cu “mânie proletară” burghezo-moşierimea, regimul comunist pare a-i veni în
“ajutor”, despăgubind proprietarii fabricilor şi uzinelor naŃionalizate. Articolul 11 din Capitolul
IV al legii – “Despăgubiri” – prevedea că în scopul acordării de despăgubiri “proprietarilor şi
acŃionarilor întreprinderilor naŃionalizate”, se înfiinŃa Fondul Industriei NaŃionalizate (a cărui
gestiune era supusă controlului Ministerului de FinanŃe) care va emite obligaŃiuni pe care “le va
răscumpăra din beneficiul net al întreprinderilor naŃionalizate”. Aşadar, legea prevedea şi o
portiŃă de “scăpare” – în eventualitatea în care fabrica nu producea beneficiu, nici proprietarul sau
acŃionarii nu erau despăgubiŃi. Altă posibilitate a fost strecurată în articolul 14: “Din drepturile de
despăgubire se vor scădea datoriile întreprinderilor neprevăzute în pasivul acestora, precum şi
acele izvorând din evaziuni fiscale şi alte operaŃiuni contrare legii, ca şi pierderile provenite din
reaua administraŃie a acestor întreprinderi înainte de naŃionalizare.” În următorul articol se
enumerau categoriile de persoane care nu vor fi despăgubite, şi anume cei care “fiind în serviciul
Statului (...) s-au îmbogăŃit în timpul cât erau în serviciu, prin fapte ilicite constatate
judecătoreşte”; cei care au plecat din Ńară în mod clandestin sau fraudulos; cei care nu se întorc în
Ńară după expirarea termenului de şedere în străinătate.
Nici sancłiunile nu lipsesc. Cele mai aspre sunt prevăzute la articolul 18 din capitolul VI, şi
“promiteau” pedepsirea cu 5-10 ani muncă silnică şi confiscarea întregii averi a celor care
împiedică sau zădărnicesc aplicarea legii, ascund sau deteriorează bunuri supuse naŃionalizării.

PLANIFICARE
“Lăsând mai departe uneltele de producŃie în aceste mâini (ale burgheziei, n.n.) ar însemna să
permitem burgheziei înlăturarea poporului de la conducerea politică, să continue politica ei de a
dezorganiza viaŃa noastră economică, pentru a compromite regimul în ochii poporului. (...) Pentru
a putea trece la o economie planificată pe care cea mai mare parte a poporului o aşteaptă din
partea Guvernului, este necesar a trece aceste mijloace în mâinile Statului.”
Gheorghe Gheorghiu-Dej

Clasa muncitoare mulŃumeşte Partidului!

PAULA MIHAILOV CHICIUC

Până în ziua votului Legii 119 a naŃionalizării, poporul nu a aflat “binefacerea” ce i se


pregătise în culisele conducerii comuniste. Însă după aflarea veştii, lucrurile au fost astfel
organizate încât masele “trebuiau” să se bucure: în fabrici, uzine, pe stradă, în paginile
Scînteii. Prea puŃini ştiau dimensiunea adevărată a deciziei inspirate de politica Moscovei.

După cum spuneau toate discursurile liderilor politici şi lozincile de partid, naŃionalizarea s-a
făcut pentru “binele poporului”, astfel încât munca braŃelor muncitoare să nu se irosească pentru
înavuŃirea burgheziei. Promisiunile de viaŃă mai bună colorau vorbele mai-marilor PMR, care

- 95 -
imediat după 11 iunie au început a colinda fabricile şi uzinele pentru a-i convinge pe muncitori de
avantajele deciziei luate de regimul comunist.
Majoritatea clasei muncitoare, sau cel puŃin cea văzută din Scînteia, aclama hotărârea Guvernului
Groza şi a PMR-ului. Au fost însă şi voci, slabe şi “calmate” rapid de funcŃionari zeloşi, care se
întrebau pe cine vor mai trage la răspundere dacă lucrurile nu merg bine. Căci înainte, scria
Scînteia reproducând jalba unui grup de muncitori, oamenii îl “puteau strânge de gât pe admi-
nistrator sau pe patron”. Dar acum, când fabrica e în “mâinile poporului”?
“Un mare pas înainte”. Din călimările corespondenŃilor Scînteii şi ai României libere a curs multă
cerneală pe seama naŃionalizării. Ei au colindat Ńara în lung şi-n lat pentru a surprinde reacŃiile
mulŃimii, bucuria muncitorilor, zelul noilor directori din fiecare fabrică şi uzină. Cele mai
“vânate” au fost marile uzine din Capitală. De pildă, la fabrica de Ńevi “Malaxa”, deputatului
muncitorilor, Rădan Isache, i-a revenit onoarea de a face anunŃul: “S-a făcut naŃionalizarea!”. A
urmat un discurs menit să capteze atenŃia unei întregi hale cu muncitori chemaŃi să-l asculte: “Pe
drumul reformelor care grăbesc desvoltarea Ńării noastre spre socialism, naŃionalizarea
întreprinderilor, acest măreŃ act iniŃiat de PMR, este un mare pas înainte!”.
La turnătoria “Lemaitre”, muncitorii întâmpină naŃionalizarea în sunetele InternaŃionalei: “Sunt
negri de funingine, scrie reporterul Scînteii, şi muşchii le mai tremură de muncă, dar vocea li se
înalŃă neşovăitoare”. Aici, noul director este un “tovarăş de la strungărie, decorat cu Ordinul
Muncii”. Propaganda funcŃionează din plin. Cuvintele de laudă curg: “Muncitorii ies din sală”,
încheie apoteotic ziaristul oficiosului partidului. Unul, mai bătrân, se uită în jur: “Uite fabrica în
care lucrez de atâta amar de vreme. Nu s-a mutat nici o cărămidă din loc şi totuşi acum o văd cu
alŃi ochi. Să o păzim ca ochii din cap!”.
La “MociorniŃă”, fabrica de încălŃăminte, “seretarul organizaŃiei de partid din fabrică a anunŃat că
“pe linia măsurilor luate de guvern, pentru îmbunătăŃirea vieŃii celor ce muncesc, astăzi
«MociorniŃa» scapă de stăpâni!”.
“Împreună să zdrobim duşmanul!” La Uzinele “Vulcan”, “când în cămaşă de cânepă şi pantaloni
de doc s-a ridicat să vorbească noul director, muncitorii au înŃeles şi mai bine ce înseamnă naŃio-
nalizarea: “Înseamnă că, de azi înainte, fabrica o conducem noi: eu, Constantin Diaconescu,
împreună cu voi, cu toŃi care v-aŃi legat viaŃa de strungurile şi cuptoarele noastre. Să băgăm însă
bine de seamă, tovarăşi! Întreaga fabrică lucrează azi pentru noi. Duşmanul va încerca să ne
împiedice drumul. Cine va uita asta e la fel de primejdios ca însuşi duşmanul!”.
În cinstea actului naŃionalizării, la 14 iunie, Scînteia anunŃa cu pompă prima întrecere în industria
socialistă, care avea ca scop mărirea producŃiei şi a productivităŃii muncii, reducerea deşeurilor şi
a absenŃelor, scăderea preŃului de cost. Stahanovismul începuse!
În spatele propagandei. Dincolo de cuvintele frumoase şi mitingurile de susŃinere, prea puŃini
muncitori realizau ce schimbări se fac. Practic, viaŃa lor şi mai ales condiŃia lor la locul de muncă
nu se îmbunătăŃeau, nici nu se înrăutăŃeau. Efectele naŃionalizării aveau să apară la nivel naŃional
abia în câŃiva ani, timp suficient pentru comunişti de a-şi consolida puterea astfel încât acŃiunile
lor să nu mai poată fi contestate.
Unul dintre artizanii actului de naŃionalizare, Gheorghe Gaston Marin oferă în memoriile sale –
“Însemnări din viaŃă” – câteva cifre relevante pentru dimensiunea pe care a căpătat-o
naŃionalizarea: “Prin efectul acestei legi au trecut în patrimoniul statului întreaga industrie
siderurgică, peste 80% din industria metalurgică prelucrătoare, centralele de energie electrică,
toate bogăŃiile subsolului, industria petrolieră, peste 80% din industria chimică, 80% din industria
materialelor de construcŃie, aproape 80% din industria lemnului, celulozei şi hârtiei, 80% din
industria textilă şi a pielăriei, aproape 80% din industria alimentară, toate mijloacele de transport
fluvial şi maritim şi de transmisiune, care până atunci nu aparŃineau statului, precum şi cele mai
importante societăŃi bancare şi de asigurări”.
Iar Alexandru Bârlădeanu, cel de-al doilea specialist în materie de economie care a fost martor,
dar şi actor din partea puterii la naŃionalizare, are o concluzie scurtă: “NaŃionalizarea s-a făcut
categoric la comandă sovietică. Totul se făcea la comandă sovietică. Nu ştiu dacă ei au indicat şi

- 96 -
momentul şi formele.”

RECUNOŞTINłĂ
“Tovarăşe redactor, un grup de muncitori evidenŃiaŃi în producŃie, de la Sovromtransport GalaŃi,
întorşi de la casa de odihnă din Voila a fabricii, unde am petrecut 15 zile, mulŃumim PMR şi
guvernului pentru lupta ce o duc neîncetat în folosul celor ce muncesc. Castelul de la Voila, care
altădată a aparŃinut contelui Hause de Blome, este astăzi la dispoziŃia oamenilor muncii de la
SRT”
Scrisoare de la un grup de muncitor

Poporul muncitor, călăul burgheziei

PAULA MIHAILOV CHICIUC

Ziua de 11 iunie 1948 a fost supranumită în propaganda comunistă “vinerea patimilor”


burghezilor. Mai toŃi marii industriaşi ai României interbelice au fost alungaŃi sau
întemniŃaŃi din ordinul autorităŃilor comuniste. Fabuloasele lor averi, confiscate la naŃiona-
lizare, sunt cu greu redobândite şi despăgubite.

A devenit o regulă în istoriografia românească de a pune splendoarea Micului Paris şi bunăstarea


românilor din deceniile trei şi patru ale secolului trecut pe seama succeselor industriei interbelice.
IntervenŃia brutală a statului, inclusiv prin naŃionalizare, soldată nu doar cu confiscarea averii
marilor industriaşi, ci şi cu distrugerea vieŃii acestora şi a familiilor lor, ar fi contribuit la scăderea
nivelului de trai al românilor pentru următoarele decenii.
Numai că adevărul se află undeva pe la mijloc. Într-adevăr, cei mai afectaŃi de măsura
naŃionalizării au fost patronii, administratorii, deŃinătorii de acŃiuni la întreprinderile
naŃionalizate, deşi se pregătiseră în mare parte pentru ceea ce va urma. Unii, mai prevăzători,
emigraseră cu “grosul” avutului şi cu familiile. ForŃa cu care comuniştii şi-au promovat “măreŃul
act” i-a înfricoşat pe cei mai mulŃi. Pe unii i-a alungat din Ńară, pe alŃii i-a împins la sinucidere, pe
alŃii i-a adus după gratii. Poporul avea nevoie de “fapte”. Înfloreşte zvonistica. ToŃi “inculpaŃii”
se întrebau: sunt sau nu muncitorii violenŃi, acum că se simt “stăpâni” în fabricile “aflate în
mâinile lor”? Vor fi sau nu proprietarii, foştii industriaşi trimişi la “muncă voluntară”?
FuncŃionarii publici din domeniul bancar şi cel al asigurărilor erau speriaŃi de perspectiva lipsei
unui loc de muncă adecvat pregătirii şi experienŃei lor.
Exemplele de “duşmani ai poporului” umplu paginile ziarelor. “Sever şi Max Herdan, scria
Scînteia, proprietarii morii «Herdan», au fost condamnaŃi la câte cinci ani de închisoare şi câte
40.000 lei amendă pentru nedeclararea de stoc şi vânzarea de mărfuri fără factură”.
Ce se întâmplă însă cu marii industriaşi?
NICOLAE MALAXA. De numele lui sunt legate primele locomotive româneşti (Fabrica a
devenit după 1948 Uzina “23 August”), primele automobile, uzina “Nicolae Malaxa” (actuala
“Faur”), o fabrică de Ńevi din oŃel (devenită după naŃionalizare şi rămasă până în zilele noastre
Uzina “Republica”), o fabrică de muniŃii de artilerie şi armament, acŃiuni la câteva dintre cele mai
mari fabrici din Ńară – Astra Arad şi Uzinele şi Domeniile ReşiŃa. Averea sa i-a permis să se
implice şi în jocurile politice ale fiecărui regim prin care a trecut. A fost “simpatizant” deopotrivă
al legionarilor şi al comuniştilor. Venirea la putere a acestora din urmă însă a însemnat sfârşitul
“epocii Malaxa”. Deşi l-au păstrat o vreme aproape de cercurile puterii drept consilier, comuniştii
l-au condamnat la moarte în contumacie (emigrase în SUA) pentru colaborare cu Garda de Fier.
Familia lui, prin moştenitoarea Irina, soŃia savantului român George Emil Palade, a fost despă-
gubită în 2006 pentru cea mai mare parte din fabuloasa lui avere.
MAX AUSCHNITT. Administrator delegat al Uzinelor de Fier şi Domeniile ReşiŃa (UDR), cea

- 97 -
mai mare societate pe acŃiuni care a existat în România înainte de instaurarea regimului comunist
– cel mai mare capital social (un miliard de lei), cea mai mare cifră de afaceri, cei mai mulŃi
angajaŃi (– 16.669 în anul 1938), respectiv, 22.892 în 1948. Absolvent al Academiei de înalte
studii comerciale şi de export din Viena, Auschnitt s-a întors în România, unde s-a implicat activ
în viaŃa economică a Ńării ca preşedinte al AsociaŃiei Generale de Industrie din Banat, vicepre-
şedinte al Uniunii Generale a Industriaşilor din România, senator al Camerei de ComerŃ şi
Industrie din GalaŃi. Totodată a făcut parte din conducerea unor numeroase companii străine din
Viena, Monaco şi companii româneşti ca Societatea Română de Telefoane, Banca Chrissoveloni.
Împreună cu fratele său deŃinea societatea Titan-Nădrag-Călan. În timpul celui de-al doilea război
mondial a rămas în străinătate, retrăgându-se în final în Statele Unite, unde a şi decedat. În 1948,
toate proprietăŃile i-au fost confiscate de guvernul comunist.
DUMITRU ŞI ION MOCIORNIłĂ. Dumitru MociorniŃă a făcut avere în industria de pielărie şi
încălŃăminte. Născut într-o familie săracă din Prahova, a reuşit să urmeze o şcoală, obŃinând chiar
din partea lui Ion I.C. Brătianu două burse la şcoli de comerŃ din Bucureşti şi Paris. În 1923, cu
credit din Germania, a construit la marginea Bucureştiului o fabrică de încălŃăminte. După
venirea la putere a comuniştilor, atât el, cât şi fiul său, Ion, au refuzat să emigreze. Decizia le-a
fost fatală. Amândoi au fost arestaŃi şi au pierit în închisorile comuniste.

STATUL PUNE MÂNA PE CINEMA ŞI RADIO!


Fenomenul naŃionalizării nu s-a oprit la momentul iunie 1949. NaŃionalizarea instituŃiilor sanitare
particulare s-a produs prin Decretul 302 de la 3 noiembrie 1948, urmat de Decretul 303 de
naŃionalizare a industriei cinematografice şi reglementarea comerŃului cu produse
cinematografice. “Cinematograful este o armă puternică de propagandă şi de agitaŃie pentru
mase”, susŃinea Eduard Mezincescu, ministru al Artelor şi EducaŃiei. El încerca astfel să justifice
măsura Guvernului de a trece cinematografia în proprietatea statului. Nici Societatea Română de
Radiodifuziune nu a “scăpat” de naŃionalizare. Cele 40 de procente deŃinute de bănci, de primării
din Bucureşti sau provincie şi de salariaŃi au revenit statului, alături de cele zece imobile
aparŃinând SRR, din care două vile (la Eforie Nord şi Mangalia), proprietate a Casei de Pensii a
societăŃii.

Braşov '87 - Au strigat primii: "Jos Ceauşescu!"

Cristina Diac
Florin Mihai

In noiembrie 1987, cu doi ani inainte de sfarşitul dictaturii, pe strazile Braşovului s-a strigat
pentru prima data "Jos Ceauşescu!". Muncitorii braşoveni au fost singurii romani din acea
vreme care au avut curajul şi demnitatea sa infrunte regimul. Pe faŃa, fara ocolişuri, fara sa
aiba vreun sprijin de undeva. In acest timp, peste tot in Est comunismul tragea sa moara.

La sfarşitul anilor '80, Romania oferea un spectacol cenuşiu şi trist. Frigul, foamea, frica,
minciuna generalizata dominau viaŃa cotidiana a romanilor. Nicolae Ceauşescu a ramas fidel
vechilor practici economice staliniste, favorabile dezvoltarii industriei grele, ignorand nevoile
populaŃiei de rand. Convins pana la fanatism de posibilitatea anularii decalajului economic intre
Vestul capitalist şi Estul socialist, impusese masuri drastice de economisire a resurselor Ńarii.
RaŃionalizarea devenise cuvantul de ordine in Romania atat in alimentaŃie, cat şi la caldura şi
energie electrica.
Pentru a plati creditele externe contractate la mijlocul anilor '70, Ceauşescu a decis ca populaŃia
Ńarii "sa stranga cureaua", adica sa consume cat mai puŃine bunuri şi energie electrica. In schimb,
industria grea şi-a continuat dezvoltarea, urmand tradiŃia instituita de Stalin in Rusia Sovietica

- 98 -
inca de la inceputurile comunismului. Industria alimentara, neglijata in mod voit de conducerea
Ńarii, a cunoscut un regres continuu, produse de stricta necesitate precum painea, laptele, zaharul
şi carnea ajungand raritaŃi in vitrinele magazinelor. Pentru anumite alimente (paine, ulei şi zahar),
s-au introdus cartele, ceea ce a afectat starea de sanatate a populaŃiei, ajunsa in pragul subnutriŃiei.
Pentru a-şi procura alimentele "raŃionalizate", romanii stateau la cozi interminabile sau practicau
"trocul", oferind la schimb alte produse.
VaNTUL SCHIMBA…RII. In acest timp, in chiar "Ńara sovietelor", incepea schimbarea. Sub
conducerea unor lideri din "vechea garda" - Iuri Andropov, Constantin Cernenko - situaŃia
economica se inrautaŃise, iar corupŃia şi birocraŃia "sufocau" societatea sovietica. La 11 martie
1985, Mihail Gorbaciov, un tanar activist, a fost ales secretar general al PCUS. El a iniŃiat un
program de reforme, menite sa "dezmorŃeasca" economia sovietica de tip centralizat aflata in
pragul colapsului. Astfel a aparut Perestroika ("restructurare"), "politica al carei scop este de a
activa progresul social şi economic al Ńarii şi de a reinnoi toate sferele vieŃii", dupa cum o descria
Gorbaciov insuşi. In plan economic, succesele occidentalilor in materie de tehnologie avansata,
neglijate pana atunci de sovietici, urmau sa fie introduse "ştiinŃific" in economia de tip centralizat.
Ajutat de planurile modernizatoare ale economiştilor N. Rajkov şi S. Şatalin, Gorbaciov urmarea
privatizarea micilor intreprinderi, indexarea salariilor, liberalizarea preŃurilor şi lupta contra
monopolurilor. Totodata, le-a promis concetaŃenilor "imbunataŃirea traiului, a sistemului
educaŃional şi sanitar", sectoare sensibile in statele comuniste de pretutindeni. Conservatorii din
PCUS s-au opus reformelor şi l-au contestat pe Gorbaciov. SprijiniŃi de serviciile secrete (KGB),
au organizat puciuri impotriva sa, fara a avea succes. Nici reformiştii nu erau mulŃumiŃi,
reclamand lentoarea reformelor. Prins intre cele doua tabere, secretarul general a ramas izolat in
viaŃa politica sovietica şi, in final, forŃat sa demisioneze din funcŃia de preşedinte al URSS. In
realitate, economia sovietica nu putea fi reformata, cat timp activiştii PCUS pastrau poziŃii
importante in stat. La randul ei, perestroika fusese precedata de mişcari şi revolte peste tot in
lagarul estic.
"SOLIDARNOSC". In vara lui 1980, condiŃiile de trai ale polonezilor devenisera insuportabile.
AutoritaŃile marisera preŃurile bunurilor de consum, fara a ajusta şi salariile. Anna
Walentynowicz, cunoscuta activista a Partidului Unit al Muncitorilor Polonezi (PUMP),
preocupata de greutaŃile muncitorilor din şantierul naval "Lenin" din Gdansk, a iniŃiat o energica
acŃiune de protest, la care s-a alaturat Lech Walesa, electrician in aceeaşi fabrica. In urma grevei
din august de la şantierul naval din Gdansk, au aparut sindicatele independente, interzise pana
atunci in Polonia. Protestatarii cereau legalizarea sindicalismului autonom de partid, desfiinŃarea
cenzurii, acordarea dreptului la greva, eliberarea deŃinuŃilor politici şi imbunataŃirea sistemului
naŃional de sanatate. In prima faza, guvernul polonez a recunoscut existenŃa sindicatelor
independente. Solidaritatea reunea aproape intreaga suflare a muncitorilor polonezi, aproximativ
10 milioane de oameni. StudenŃii şi intelectualii s-au alaturat sindicatului, devenit brusc o mişcare
sociala de masa. De teama declanşarii unor tulburari politice, generalul Jaruzelski a instituit
curtea marŃiala, pe baza careia au fost arestaŃi aproximativ 5.000 de sindicalişti. In 1982
Solidaritatea a fost interzisa, continuandu-şi activitatea in clandestinitate. Peste şase ani, greva
generala a paralizat economia poloneza. Tot mai izolaŃi, comuniştii au invitat opoziŃia sindicalista
la "mese rotunde". Dupa inca un an Solidaritatea a reintrat in legalitate, iar participarea la alegeri
i-a adus un mare succes electoral, sindicalistul Tadeusz Mazowiecki fiind desemnat prim-
ministru. Era pentru prima oara in istoria statelor comuniste est-europene cand un necomunist
accedea intr-un astfel de post. Printr-o presiune constanta asupra guvernanŃilor şi aliata cu
intelectualitatea dizidenta, muncitorimea a democratizat societatea poloneza, fara a recurge la
metode violente. Ultimul pas spre eliminarea comuniştilor de la conducerea Ńarii s-a facut prin
alegerea lui Lech Walesa in funcŃia de preşedinte al Poloniei, in decembrie 1990.
FURAłI LA SALARII. In Romania, scanteia revoltei a pornit tot de la "clasa muncitoare". Spre
deosebire de Polonia, intelectualii nu s-au raliat protestatarilor. Muncitorii de la Intreprinderea de
Autocamioane Braşov s-au ridicat singuri impotriva dictaturii şi la final au fost singurii care au

- 99 -
tras ponoasele, dupa curajul de a fi strigat cu glas tare ceea ce gandea toata lumea, fara sa o
spuna: "Jos Ceauşescu!".
Inceputul le-a parŃinut lucratorilor din secŃia 440 a intreprinderii "Steagul Roşu". De cateva luni,
directorii uzinei obişnuiau sa reduca salariile muncitorilor, oamenilor spunandu-li-se ca erau
"sancŃionaŃi" pentru nerealizarea planului economic. La sfarşitul anilor '80, indicatorii de realizat
de catre fiecare intreprindere erau stabiliŃi la niveluri atat de ridicate, incat erau practic imposibil
de realizat. Pentru aceasta cineva trebuia, desigur, sa plateasca. Şi plateau, deopotriva, muncitorii
şi "factorii de raspundere": primii, pentru ca nu muncisera suficient, ceilalŃi, pentru ca le
permisesera sa nu munceasca. La "lichidare" angajaŃii constatau deseori ca le lipsea şi pana la
jumatate din retribuŃie, in funcŃie de categoria la care erau incadraŃi. In plus, banii se primeau cu
intarziere. Dupa vechimea in munca şi orele lucrate, la fiecare data de 11 ale lunii, muncitorii
trebuiau sa primeasca restul salariului, care ajungea la aproximativ 2.000 de lei.
"HAIDEłI CU NOI!". De data aceasta, salariile au intarziat trei zile. InnebuniŃi de frigul din case
şi din fabrica, de penuria de alimente, de prapastia dintre prezentul din propaganda şi realitaŃile
cotidiene, de neplata salariului şi de multe altele, muncitorii secŃiei 440 din schimbul trei au
intrerupt lucrul in noaptea dinspre 14 spre 15 noiembrie. SecŃia respectiva cuprindea aproximativ
90 de lucratori, distribuiŃi in trei ateliere. In ciuda numarului restrans, aceştia au avut curajul sa-i
"radicalizeze" şi pe ceilalŃi. "N-am ieşit afara, pentru ca era ofiŃer de serviciu şeful de secŃie din
tura de noapte, şi-a adus aminte Aurel Bejenariu, lucrator la 440. Maistrul era plecat in concediu,
eram in grija unui şef de echipa care era muncitor ca şi noi, şi nici n-a avut intenŃia macar sa ne
opreasca. Deşi aveam de lucru nu am mai vrut sa lucram. Eram atat de disperaŃi, incat nu credeam
ca poate sa fie ceva mai rau!"
Valer Ghelase, şeful de secŃie, a incercat in zadar sa-şi intoarca la lucru colegii care insistau sa
afle cand le vor fi platite salariile. Nu a putut sa le ofere nici o explicaŃie, incercand in schimb
calea "dialogului". Ghelase a redactat o lista cu cate trei lucratori din fiecare atelier, care sa-şi
exprime separat doleanŃele, dar muncitorii au inŃeles ca era o tactica de a sparge unitatea
"revoltaŃilor". In cor, cei de la SecŃia 440 au refuzat discuŃiile cu conducerea fabricii, aştepand
venirea dimineŃii şi a colegilor din schimbul intai. Intre timp, muncitorii altor secŃii, convinşi de
indemnul "HaideŃi cu noi!", s-au alaturat şi ei protestatarilor din 440 şi, pentru a opri formarea
unor grupuri masive de revoltaŃi, şefii de secŃie au blocat uşile halelor in care lucrau. Spre 9:00
dimineaŃa grupul nemulŃumiŃilor crescuse la aproximativ 1.000 de persoane, iar dupa puŃin timp
ajunsese sa cuprinda aproape intregul colectiv al uzinei. "Era o masa de oameni care nu mai putea
fi Ńinuta in frau şi nu avea lider, işi aminteşte Aurel Bejenariu. La cata nemulŃumire se acumulase,
orice violenŃa era justificata. Nu necesara, dar era o supapa de refulare. N-a existat o presiune
asupra muncitorilor, sa vina neaparat, fiecare a acŃionat conform liberei conştiinŃe."
Un reprezentant al conducerii, venit sa "le bage minŃile in cap", a fost huiduit şi alungat de
puhoiul care se formase in incinta uzinei. MulŃimea s-a deplasat la Palatul Administrativ, sediul
conducerii uzinei, aflat in interiorul fabricii "Steagul Roşu". In loc de lamuriri in legatura cu banii
lor, oamenii au primit ameninŃari din partea conducerii. Au inŃeles ca dreptate pot cere doar de la
Primarie şi au decis sa plece spre "oraş", la Comitetul JudeŃean de Partid, aflat in centrul
Braşovului. Conform propagandei partidului, ceea ce facusera ei era intru totul legal şi indreptaŃit.
"JOS CEAUŞESCU!" Deşi nemulŃumirea cuprinsese intreaga suflare a uzinei, puŃini au avut
curajul sa plece spre sediul PCR din Braşov. De teama represaliilor, unii au preferat sa se intoarca
la lucru, astfel incat pe poarta intreprinderii au ieşit vreo 200 de oameni. Unii işi schimbasera in
graba salopetele cu hainele "civile", imaginandu-şi ca vor putea astfel scapa de o posibila
identificare din partea organelor de represiune, MiliŃia şi Securitatea. Culorile salopetelor
constituiau indicii sigure despre provenienŃa lucratorilor din secŃii. Cei de la "Scularie" aveau
uniforme vişinii, iar cei de la "410" - albastre. Cum protestatarii nu-şi confecŃionasera din timp
pancarte, au smuls steagurile de la intrarea in intreprindere, anume ridicate pentru a celebra
alegerile din acea zi. In prima faza, din piepturile celor 200 de oameni au izbucnit strigate de
nemulŃumire precum: "Vrem mancare!", "Vrem caldura!", "Vrem banii!", "HoŃii!" şi "Vrem

- 100 -
duminica inapoi!", iar la un moment dat s-a cantat "Deşteapta-te, romane!". Cum coloana se
deplasa pe artera Calea Bucureşti spre centrul Braşovului, numeroşi braşoveni au "pactizat" cu
muncitorii din "Steagul Roşu", astfel incat la Comitetul JudeŃean au ajuns mult mai mulŃi decat
plecasera. Tot mai inverşunaŃi, oamenii au scandat impotriva regimului comunist. Lozincile "Jos
comunismul!" şi "Jos Ceauşescu!", la inceput timide, se auzeau cu putere in Braşov, in miezul
zilei de 15 noiembrie. La sediul partidului, pe demonstranŃi i-a cuprins furia: cladirea era garnisita
cu mobila luxoasa şi candelabre impunatoare, iar frigiderele ticsite cu produse alimentare la care
braşovenii de rand abia visau. In semn de protest faŃa de huzurul autoritaŃilor locale, revoltaŃii au
spart geamuri, au ars publicaŃiile oficiale de partid şi şi-au imparŃit mancarea. Sub pretextul
tulburarilor de la sediul de partid, trupele din Unitatea Speciala de Lupta Antiterorista au
intervenit in forŃa, impraştiind cu brutalitate şi arestand manifestanŃii. Ceea ce-i aştepta era de
neimaginat in lumea democraŃiei socialiste!

"TRENURILE FOAMEI"
Ca mai toŃi romanii, braşovenii sufereau şi ei de foame şi de frig. Alimentarele ce se puteau
cumpara din localitate erau doar conservele de peşte. Carnea, laptele şi uleiul lipseau, astfel incat,
cel mai adesea, muncitorii preferau sa manance la cantinele uzinelor. Pentru a suplimenta hrana,
se trezeau cu noaptea in cap, plecand cu primul tren spre Bucureşti, denumit de atunci "trenul
foamei". Prin anii '80, in capitala se comercializau in magazine mai multe produse alimentare
decat in provincie. AutoritaŃile au inŃeles "mişcarea". Astfel ca, spre sfarşitul deceniului noua,
vanzatorii solicitau cumparatorilor buletinele de identitate, refuzand sa vanda alimente celor fara
buletin de Bucureşti.

ExpulzaŃii

Cristina Diac

La 15 noiembrie 1987, muncitorii de la Intreprinderea de Autocamioane Braşov au avut


curajul sa-şi ceara drepturile. S-au ales cu condamnari penale executate la locul de munca.
Intocmai ca in Evul Mediu, cand leproşii erau scoşi afara pe porŃile oraşului, curajoşii tineri
au fost alungaŃi din "cetatea industriei". Li s-a spus ca facusera de ras Braşovul şi ca nu
merita sa il mai revada vreodata. In oraşele unde li se stabilise domiciliu obligatoriu au fost
primiŃi cu raceala şi ostilitate.

Ancheta dura, procesul-spectacol Ńinut in faŃa colegilor chiar la Clubul Intreprinderii de


Autocamioane Braşov (IAB), condamnarea la locul de munca, deportarea din Braşov şi
domiciliul obligatoriu, ruperea de familie, statutul de personaje dubioase in ochii noilor colegi,
stima de sine şi psihicul zdruncinate - toate acestea le-au resimŃit din plin muncitorii braşoveni.
SoŃiile şi copiii, fara sa fi fost implicate in iureşul evenimentelor, au patimit la randu-le. Cadrele
de conducere de la IAB au fost destituite din funcŃii şi mutate la alte intreprinderi din Ńara. Din
cate arata faptele, toŃi cei care au avut cu evenimentele o legatura cat de mica au fost impraştiaŃi
din zona, intenŃia clara a autoritaŃilor fiind sa ii Ńina cat mai departe de Braşov.
PRAF IN OCHI. Despre ancheta ce a urmat "obrazniciei" de a sfida regimul Ceauşescu nu putem
şti astazi mai mult decat işi aminteşte aceasta categorie de victime in viaŃa ale comunismului, de
care nici o autoritate a statului şi nici un "investigator-inchizitor" contemporan pare a nu mai vrea
sa ştie. Des invocatul Consiliu NaŃional pentru Studierea Arhivelor SecuritaŃii (CNSAS), teoretic
deŃinator al cheilor de acces catre multe dintre misterele trecutului regim, ofera spre studiu un
singur dosar conŃinand aproape 150 de file. Doar atat despre cel de-al doilea mare protest colectiv
impotriva regimului comunist de la Bucureşti dupa revolta minerilor din 1977, şi ultimul dintre
cele Europa de Est inainte de colapsurile lui 1989.

- 101 -
Dosarul e "subŃire" nu doar la propriu: nimic despre anchete, nici o vorba despre identitatea şi
faptele anchetatorilor. Nici macar vreunul dintre planurile de masuri ce reprezentau sistemul
obişnuit de lucru al SecuritaŃii, cu "linia" pe care urmau sa se inscrie destinele oamenilor "puşi
sub lupa" teribilei instituŃii. Unde au disparut urmele anchetelor care-au condus la condamnari şi
deportari? Nimeni nu se arata dornic sa-şi asume responsabilitatea raspunsurilor. Jumatate dintre
filele dosarului ce-l putem consulta sunt tabele-sinteza care arata ce s-a intamplat cu persoanele
implicate in evenimente, cealalta jumatate cuprinde sentinŃa procesului şi referatul de terminare a
urmaririi penale - "piese" ce spun in linii mari cam acelaşi lucru. Parte din acestea figureaza ca
anexe intr-o lucrare aparuta in 2002 la o mare editura ieşeana, piatra de temelie in cariera unor
istorici-politicieni de mai mare vizibilitate in spaŃiul public decat eroii despre care au scris.
CE SE SPUNE. Intre 15 noiembrie şi 2 decembrie 1987, autoritaŃile au operat mai multe arestari
preventive, iar dintre cei supuşi cercetarilor, 61 au fost judecaŃi, ceilalŃi primind alte sancŃiuni.
Ancheta propriu-zisa s-a derulat in viteza. La 3 decembrie Judecatoria Braşov, reprezentata la
proces de completul de judecata format din Ştefan Pana, preşedinte, judecatorul Dumitru Comşa,
procurorul Ştefan Roman a pronunŃat sentinŃa. MulŃi dintre muncitorii anchetaŃi in 1987 erau pe
atunci foarte tineri şi cu o singura excepŃie, fara antecedente penale.
Unii dintre ei au fost transferaŃi la Inspectoratul General al MiliŃiei din Bucureşti, iar anchetatorii
au fost aduşi de la direcŃii judeŃene din Ńara, astfel incat sa nu poata fi recunoscuŃi ulterior. Astazi
ştim din marturiile muncitorilor braşoveni ca o echipa de ancheta era formata in general din cinci
persoane, dintre care doua sau trei erau ofiŃeri superiori. "Din discuŃiile pe care le purtau intre ei
mi-am dat seama ca nu erau din Bucureşti", şi-a amintit Florin Postolachi, preşedintele AsociaŃiei
"15 noiembrie 1987", nefericitul episod al anchetei. Astfel ca, in lipsa documentelor -
concludente - produse instituŃional, in cazul cand oricare dintre muncitori ar recunoaşte pe strada
sau pe ecranul televizorului vreunul dintre anchetatori in postura de prosper om de afaceri sau de
respectabil politician şi ar avea curajul sa-l deconspire ca torŃionar, se expune riscului de a fi dat
in judecata pentru calomnie. Astfel ca pentru metodele brutale aplicate in ancheta, cine sa mai dea
socoteala? Ceea ce poŃi afla este "istorie orala".
Dupa 1989, cand trecutul comunist a devenit obiect de studiu dar şi "vaca de muls" pentru
numeroşi veleitari, DanuŃ Iacob şi-a dat seama ca asupra tuturor s-au aplicat aceleaşi metode
pentru aflarea "adevarului" ca in anii ’50: batai, infometare, privare de somn mai multe nopŃi
la rand. Daniel Anghel, alt muncitor braşovean care a trecut prin calvarul interogatoriilor, şi-a
amintit ca in timpul anchetei a fost supus unor abuzuri greu de imaginat astazi, care in final te
faceau sa declari orice.
PROCES-SPECTACOL. Abuzurilor fizice li s-au adaugat celelalte, mai subtile, de ordin psihic.
Intocmai ca in anii ’50, epoca "demascarilor" in public, completul Judecatoriei Braşov s-a
deplasat la Clubul Intreprinderii de Autocamioane, locul din care plecase revolta, iar sala a fost
umpluta de colegii celor 61 de acuzaŃi. Masura avea ca scop accentuarea valorii de exemplu a
pedepsei.
Dupa 1964, in Romania nu mai existau deŃinuŃi politici, astfel ca orice protest impotriva
regimului era lesne devalorizat şi redus la dimensiunile unui scandal ceva mai mare, provocat de
persoane turbulente, de preferat in stare de ebrietate. "Regretabil - se scria şi in referatul de
incheiere a urmaririi penale - este ca unele elemente certate cu legea, indisciplinate, anarhice,
ignorand cele mai elementare reguli de conduita s-au dedat la savarşirea unor fapte reprobabile,
prin care au tulburat in mod grav ordinea şi disciplina la locurile de munca, producand totodata
acte de dezordine şi distrugeri de bunuri cu consecinŃe deosebite la sediile administrative ale
Consiliilor popular judeŃean şi municipal Braşov." RazvratiŃii au fost trataŃi asemenea
infractorilor de rand şi judecaŃi pentru ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.
Pentru a minimiza importanŃa revoltei muncitoreşti intr-o Ńara unde totul se facea in folosul
"clasei muncitoare", la proces nu s-a spus nici un moment ca muncitorii ar fi protestat contra
regimului. Proferarea de expesii obscene, ameninŃari adresate unor cetaŃeni paşnici, acte grave de
violenŃa, dezordine, distrugere a unor bunuri, lovire a unor persoane - comise in incinta

- 102 -
intreprinderii, pe strada şi in cele doua cladiri din centrul municipiului Braşov - , acestea au fost
acuzele puse pe seama protestatarilor.
Dupa 20 de ani de la evenimente, muncitorii ce s-au revoltat demn şi curajos impotriva unui
regim detestat de intreaga populaŃie nu atribuie gestului lor semnificaŃii sofisticate, nu pretind ca
i-au contestat "natura criminala" ori ca protestul lor a fost precedat de cine ştie ce revelaŃii de
natura ideologica. Astfel de idei au fost promovate in restul Ńarilor comuniste de intelectuali, care
s-au alaturat protestelor muncitoreşti. La Braşov, doar caŃiva studenŃi au avut curajul sa-şi declare
public solidaritatea cu muncitorii. Dupa 20 de ani, DanuŃ Iacob reŃine in memorie ca pe o umilinŃa
şi o mare nedreptate faptul ca a fost condamnat pentru acte de huliganism.
EROI. Pentru curajul de a contesta regimul comunist, muncitorii braşoveni au fost deportaŃi
departe de casa şi de familii. Astazi sunt mandri de gestul lor, deşi au suferit batai groaznice
"REEDUCAREA". La finalul procesului, 26 dintre "inculpaŃi" au fost condamnaŃi la locul de
munca. In raport cu faptele comise, cu situaŃia familiala, cu varsta şi comportarea lor anterioara,
instanŃa a decis ca aceştia "se pot reeduca sub supravegherea unor colective de munca", astfel ca
pedepsele au fost executate prin munca corecŃionala, in alte unitaŃi socialiste, unde aveau sa
presteze "activitaŃi direct productive, in raport cu pregatirea şi calificarea lor profesionala".
Celelalte de 35, care avusesera o participare mai redusa la evenimente, au primit condamnari cu
suspendarea condiŃionata a pedepsei, efectuate tot in unitaŃi socialiste, neaparat altele decat IAB,
"sub supravegherea colectivelor de munca". IntenŃia clara a autoritaŃilor era ca cei ce se
implicasera in protest sa nu mai vada niciodata Braşovul. Or, pentru aceasta era necesar sa fie
distruse absolut toate legaturile dintre muncitori şi cel mai industrializat oraş al Ńarii. "Regimul
ne-a interzis sa ne mai intoarcem vreodata in Braşov", spune Daniel Anghel.
FAMILII DESTRA…MATE. SoŃiile au fost obligate sa-i urmeze sau sa divorŃeze. Pentru a nu
mai avea o casa unde sa se poata intoarce, li s-au repartizat locuinŃe in localitaŃile unde fusesera
exilaŃi. Unii dintre ei le-au refuzat, preferand sa domicilieze la caminele de nefamilişti ale
intreprinderilor unde lucrau, in aşteptarea unei ocazii de a se intoarce in oraşul de sub Tampa.
Orice parasire a noului domiciliu al localitaŃii trebuia anunŃata in prealabil "organelor" de MiliŃie.
Unii au fost trimişi la intreprinderi aflate in apropierea localitaŃii de baştina. De pilda, Constantin
Cocan, nascut la GalaŃi, şi-a ispaşit condamnarea la Intreprinderea Port Bazinul Nou din oraşul
dunarean. Mihai Macovei, nascut intr-un sat aflat la 30 de kilometri de Botoşani, a fost trimis la
Intreprinderea de Maşini Unelte Grele pentru Deformari Plastice din Dorohoi (judeŃul Botoşani).
Insa, pentru a merge sa-şi viziteze parinŃii, trebuia sa ceara voie de la MiliŃie.
URMA…RIłI ŞI PRIGONIłI. Daniel Anghel, condamnat la doi ani inchisoare cu executarea
pedepsei la locul de munca, şi-a ispaşit pedeapsa la Intreprinderea de Supape şi BolŃuri
Topoloveni (judeŃul Argeş). Şi-a amintit ca in fiecare saptamana din cei doi ani cat a durat
deportarea avea obligaŃia sa se prezinte la MiliŃie şi sa faca un raport. Nu se putea deplasa in alt
oraş decat daca adresa o cerere, in care trebuia sa precizeze unde merge şi care este scopul
deplasarii. Nu anunŃa intotdeauna, iar la intoarcere "cineva" il aştepta şi ii cerea socoteala. Astfel
a reuşit sa stranga mai multe sancŃiuni pentru comportament necorespunzator. Considera o
nedreptate faptul ca muncitorii braşoveni au fost excluşi de la amnistia din ianuarie 1988, data cu
ocazia sarbatoririi a 70 de ani de viaŃa ai lui Nicolae Ceauşescu. In aceleaşi imprejurari a fost
condamnat şi Vasile Anghel, fratele sau, mutat la Intreprinderea de Utilaj Alimentar Slatina. La
auzul ştirii despre graŃiere, cei doi fraŃi s-au prezentat imediat la Braşov şi au dat proba de lucru la
IAR Ghimbav, pe care au promovat-o. In ziua cand urma sa li se intocmeasca formele de
angajare, securistul intreprinderii i-a chemat in birou, spunandu-le ca au facut de ruşine Braşovul
şi ca nu au ce cauta inapoi. Un echipaj de MiliŃie i-a dus inapoi in localitaŃile unde fusesera
deportaŃi.
PROSCRIŞII. Noii colegi i-au privit adesea cu suspiciune, povestesc astazi muncitorii. OfiŃerii de
Securitate s-au straduit sa ii discrediteze pe cat posibil. Iosif Farcaş işi aminteşte ca mai multe
luni n-a vorbit nimeni cu el, fara ca la momentul respectiv sa inŃeleaga prea bine de ce. Ulterior a
aflat ca noilor colegi li se spusese ca e inflitrat de Securitate pentru a-i urmari. Cineva de la

- 103 -
MiliŃie il "vizita" in fiecare sambata la fabrica, ceea ce alimenta şi mai mult suspiciunile. Mihai
Macovei, deportat la Dorohoi, susŃine ca aceeaşi metoda a fost aplicata şi in cazul sau: in noul
colectiv, despre el se ştia ca este informator al SecuritaŃii. Despre ceea ce facusera la Braşov nu
aveau voie sa vorbeasca.
Pentru cei care au platit atat de scump curajul de a se opune de unii singuri unui regim urat de
toata lumea, caderea comunismului ar fi trebuit sa vina ca o izbavire. Dar in loc de stima şi
admiraŃie, libertatea şi democraŃia le-au adus un nou şir de umilinŃe.

DIRECTORI PEDEPSITI
Principiul conform caruia "partidul are intotdeauna dreptate", valabil din vremea lui Lenin, a
funcŃionat şi de aceasta data. Mun-citorii care protestasera impotriva reŃinerilor din salariu au fost
acuzaŃi de huliganism şi au avut de suferit pentru refuzul de a se lasa umiliŃi in continuare.
"Cadrele de conducere" au fost sancŃionate la randul lor, pentru ca "nu s-au implicat in
cunoaşterea şi aplanarea starii de spirit negative create ca urmare a aplicarii de penalizari
nejustificate la retribuŃie" şi pentru ca nu au acŃionat pentru a impiedica "elementele huliganice"
sa se deplaseze spre centrul oraşului şi pentru ca au participat la şedinŃa in care "s-a hotarat in
mod abuziv şi ilegal egalizarea retribuŃiilor personalului muncitor din diferitre secŃii". Au fost
sancŃionate 15 persoane, incepand cu Manole Sechi, directorul general al Centralei Industriale
pentru Autovehicule de Transport Braşov şi terminand cu Vasile Luca, şeful biroului plan-
dezvoltare al Centralei. Au mai fost destituiŃi directorul general al Intreprinderii de
Autocamioane, directorul tehnic, directorul comercial, directorul administrativ adjunct,
contabilul-şef şi alŃii. Ion Anghel, director tehnic in timpul evenimentelor, a fost condamnat doi
ani cu suspendare, iar Vasile Luca, şeful biroului plan-dezvoltare al Centralei, un an şi opt luni.
Restul au fost demişi şi mutaŃi la alte intreprinderi din Ńara.

SOMMERAUER VS RISTEA PRIBOI


Condamnari la trei ani inchisoare au primit Aurica Geneti, Florin Mutihac, Gheorghe Duduc şi
Werner Sommerauer. Din dosarul CNSAS, primii trei, muncitori la I.A.B., i-au instigat pe ceilalŃi
sa inceteze lucrul şi odata ajunşi in sediul partidului, "au produs cele mai grave acte de
distrugere". Werner Sommerauer, era instalator la Liceul Sanitar Braşov. S-a alaturat
protestatarilor intalniŃi pe strada. Dupa 1990, l-a identificat pe unul dintre anchetatori in persoana
lui Ristea Priboi, fost deputat PSD in judeŃul Vrancea. Acesta din urma l-a dat in judecata pentru
calomnie, solicitand daune morale de 15 miliarde de lei. Sommerauer a fost absolvit la capatul
unui proces lung şi controversat.

Braşov '87 - Lui Ceauşescu nu-i pasa de muncitori

Lavinia Betea

Cum a privit conducerea partidului revolta de la Braşov, aflam din documentele intocmite
in acea vreme in şedinŃele, considerate pe-atunci mari secrete de stat, prezidate de
Ceauşescu. Aduse acum la cunoştinŃa cititorilor - in premiera şi exclusivitate de Jurnalul
NaŃional.

Ce ştia Ceauşescu despre viaŃa oamenilor din Ńara? Cerea sa fie minŃit, se prefacea a crede ca
"intregul popor" ii mulŃumeşte pentru clarviziunea cu care vegheaza la "bunastarea" sa, ori
discuta duplicitar realitaŃile Ńarii - sincer şi deschis cu "acoliŃii" şi in lozinci cu "masele"? Cum s-a
ajuns la starea de lucruri impinsa in extrema "razboiului cu teroriştii" din 1989, al carei gong
bubuise, fara efect pentru milioanele de romani, cu doi mai inainte la Braşov?
ULTIMUL BASTION AL "LAGA…RULUI". Cine-a trait, adult, acele vremuri işi aminteşte ca

- 104 -
in Romania era frig, intuneric şi foame. Cand ultimul "Ńar roşu al Kremlinului" declarase public
cautarea unor cai pentru revitalizarea sistemului, olteanul din Scorniceşti se sumeŃise mandru ca
el aplicase deja "noile mecanisme economico-financiare" romanilor de sub talpa lui.
Intr-adevar, Ceauşescu atinsese performanŃe unice in lagarul socialist. Veteranul ordinului
revoluŃionarilor de profesie europeni - ce sarise din inchisoare direct in Olimpul puterii, fara a
mai putea fi coborat pana la moarte de-acolo! - combinase obligaŃiile cetaŃenilor de dupa razboi
cu practicile "dictaturii proletare". Reuşise, dupa observaŃiile lui Dumitru Popescu (rectorul
Academiei "Ştefan Gheorghiu" in acea vreme), sa anuleze insaşi axioma fundamentala a
marxismului, conform careia existenŃa materiala determina conştiinŃa spirituala. Dupa Ceauşescu,
"conştiinŃa socialista" trebuia sa genereze ori sa inlocuiasca hrana, caldura, lumina ori banii. De
"dezvoltarea" ei se ocupau "aparatul de partid" (din inalŃimea conducatorilor şi pana in haul
mulŃimii celor patru milioane de membri), instituŃiile şi organizaŃiile unde erau toŃi inregimentaŃi
(incepand cu "şoimii patriei", de la patru ani, şi sfarşind cu ODUS-ul, din evidenŃele caruia
ne-ar fi scos certificatul de deces). Mitingurile şi festivitaŃile se Ńineau lanŃ, pancartele şi
scandarile violentand simŃurile oamenilor ce blestemau viaŃa prea lunga a cuplului Ceauşescu.
Caci nu intamplator, intr-o asemenea "luminoasa zi" de alegeri locale (o duminica "sarbatorita
prin munca"), se razvratisera braşovenii!
"INTA…MPLA…RILE DE LA BRAŞOV". In documentele elaborate de nucleul de decizie al
partidului - dezmembrate (cu rostul pierderilor şi incalcelii) pe ruta anevoioasa dintre Arhiva
Cancelariei CC ce le elaborase, Armata ce le luase "sub ocrotire" şi, in sfarşit (dupa aproape 20
de ani!), ajunse acolo unde le este locul, la Arhivele NaŃionale - , e greu sa te orientezi acum.
Neinventariate şi neprelucrate inca, bunavoinŃa arhivarilor te-aduce in situaŃia (aş zice, fericita,
deja) de-a cauta acul in carul cu fan. Caci maşinile de prefabricat realitatea ale secŃiilor partidului
produceau zilnic sute de pagini de tiparituri: dosare voluminoase cu planuri care randuiau
producŃia de şuruburi, azotat de amoniu sau vaccinurile TBC din fiecare parte a Ńarii şi alte
dosare-oglinda cu "realizarea" lor; planuri de masuri politice, organizatorice şi culturale şi
raportarile lor; stenograme ale şedinŃelor de inalt nivel (finalizate a doua zi dupa intrunire!) unde
"vocea" lui Nicolae Ceauşescu şi ecoul soŃiei sale strapung din spaŃiul ingheŃat al piscurilor
puterii. Din asemenea inscrisuri apare insa revelaŃia "robotului" uzat in vizite de lucru şi
discursuri pe doua direcŃii: critica activiştilor de partid - in şedinŃele inchise din Comitetului
Politic Executiv (CPEx) şi promisiunile de progres din spaŃiul public.
Perioada 15 noiembrie-30 decembrie 1987, cand ne inchipuiam ca Nicolae Ceauşescu traia
coşmarul "framantarilor" asupra cauzelor care-i facuse pe muncitorii braşoveni sa protesteze
impotriva sa şi a "partidului muncitorilor", e plina de... evenimente. Printre ele, protestul din 15
noiembrie, numit eufemistic "intamplarile de la Braşov", nu face obiectul unor decizii anume.
Deşi mai grav decat greva de la Lupeni din 1977 - sub raportul contextului internaŃional şi al
realitaŃilor din Ńara - , Ceauşescu (aşa cum ni se dezvaluie din inscrisurile arhivei partidului) pare
a fi aproape netulburat de potenŃialul momentului. In 1987, ca om, conducatorul partidului pare a
se fi extras definitiv dintre ceilalŃi semeni umani ai lui.
"AŞA NU SE MAI POATE!". Nu ştim pana unde ajunsese el cu cunoaşterea istoriei, insa daca ar
fi invaŃat despre monarhii medievali s-ar fi regasit in formula puterii lui Ludovic - Regele Soare.
Caci "partidul sunt eu" - afirma Ceauşescu in subtextul fiecareia dintre adresarile sale. Dupa
survoluri periodice ale patriei, cu pauze de inspecŃie numite "vizite de lucru", Ceauşescu işi aduna
cel puŃin o data pe saptamana "curtea" (membrii CPEx) cu "invitaŃi" dintre "baronii" ce dirijeaza
"sectoarele" in discuŃie. Mai interesanta sub aspectul "temei Braşovului" este şedinŃa din 20
noiembrie, Ńinuta in prelungirea unei matinale intalniri a CPEx-ului, cu participarea tuturor
primilor-secretari de judeŃ. Cum "democraŃia socialista" insemna şi dublarea fiecarei inalte funcŃii
de partid cu complementul ei din ierarhia statala, primii secretari erau şi managerii socio-
economici ai "moşiei" judeŃului.
Dupa cum reiese din stenograma, pe Ceauşescu nu-l mulŃumeşte nimic. Nici industria, nici
agricultura, nici disciplina de partid, nici stilul de munca. Nu-şi fac datoria, zice el, nici macar

- 105 -
secretarii CC, adica oamenii de al doilea rang, dupa el. ("Eu nu sunt mulŃumit de felul cum
secretarii Comitetului Central s-au prezentat azi, se plange el. Nu sunt mulŃumit!"). "Aşa nu se
mai poate" şi "Nu se poate merge mai departe aşa" - sunt rabufnirile necunoscute "maselor" din
opinteala sa bolovanoasa printre clişee verbale. "Voi sunteŃi şi preşedinŃi ai consiliilor populare, ii
ia la rost Ceauşescu pe secretarii judeŃeni. Nu se poate aşa ceva!... Dar, tovaraşi, eu consider ca
raspunderea de partid trebuie sa fie superioara, dar in calitate de preşedinŃi ai consiliilor populare
raspundeŃi in faŃa legii prin incalcarea prevederilor legii". Ce vrea de la ei? "Spirit de partid"!
Imperios şi ... vag, "spiritul" e "legat de ordine şi disciplina in agricultura, in realizarea planului
pe acest an, in schimbarea intregului stil de munca". Se apropie bilanŃul anual, conferinŃa
naŃionala a partidului, sesiunea Marii Adunari NaŃionale, naşterea celui de-al 23-lea milion
cetaŃean al Romaniei, sarbatoarea pomului de iarna şi revelionului (cu planuri de masuri pentru
"dezvoltarea conştiinŃei socialiste!")... ş.a.m.d.
ŞI SECRETARII CC, ŞI BOVINELE. Ca şi cum lumea reala, pe bucaŃi ori in intregul ei, s-ar
invarti sau opri dupa dorinŃele şi voinŃa sa, Ceauşescu da indicaŃii şi cere socoteala: la "Cantarea
Romaniei", greutatea porcilor ori pentru "Ńaglele de 80 pentru relaminare". Lucrurile se amesteca,
se ordoneaza ori invalmaşesc, dupa cum ii trec lui prin minte. Daca s-a incheiat contractul de
plan, vaca trebuie sa dea la muls litrii de lapte trecuŃi pe hartie care, numaidecat, sa intre-n
cisterna de la oraş. "La 20 noiembrie, practic, animalele pot paşte in camp aşa cum se intampla şi
in alte Ńari", dicteaza Ceauşescu insaşi naturii. Şi-atunci, de neimplinirile planului, vinovata
ramane a fi... disciplina de partid la colectare.
Dupa ce se satura astfel de vorbit, Ceauşescu da şi "cuvantul". In lectura de-acum, urmeaza o
drama de comic involuntar. Demnitarii se bulucesc "la cuvant" ca un excentric grup de bolnavi
dependenŃi de putere. Ca picaturile de apa semanand intre ele, discursurile lor conŃin o
introducere autocritica, unde işi toarna cenuşa in cap (din cauza ca... n-au facut "totul"!). Dupa
autoflagere, pe post de rugaciuni, urmeaza "angajamentele" ("aşa cum dumneavoastra ne-aŃi
indicat... subliniat... invaŃat...etc").
DRAMA… LA VA…NA…TOARE. Din tot ce se petrecuse la Braşov, pe Ceauşescu pare ca-l
suparase mai tare "informarea partidului"(abia seara, la 11, i se comunicase despre protestul ce
incepuse dimineaŃa).
Dupa documente, bomboana pe coliva anului 1987 o aşezase insa "judeŃeana din Dolj". Dupa
stresul exorcizarii şedinŃei din 20 noiembrie, mai-marii judeŃului şi instructorul CC organizasera,
fara ştirea şi aprobarea lui Ceauşescu, o vanatoare unde fusese impuşcat, din greşeala, secretarul
cu organizatoricul. Mortul e scos din funcŃii, pe-aceeaşi lista cu "indisciplinaŃii" iar Ceauşescu
interzice şi consumul de alcool in locaŃiile "gospodariilor de partid" şi in "locurile de munca" ale
cetaŃenilor Ńarii. O "intamplare" cu efecte mai insemnate pentru popor decat greva muncitorilor
braşoveni.
Dupa cum deja ni se-arata, din miezul documentelor de partid, belea pe capul istoricilor de
"contemporana" va fi personajul Ceauşescu şi deciziile epocii sale!

"HULIGANII"
Nici un mijloc media din Romania şi nici un discurs oficial n-au facut atunci menŃiuni la revolta
de la Braşov şi soarta celor razvratiŃi. In cercurile inchise ale puterii, Ceauşescu s-a referit de mai
multe ori la muncitorii revoltaŃi, numindu-i "huligani" (cuvant de cariera in istoria noastra
recenta!). Dupa afirmaŃiile sale, cauzele "intamplarilor de la Braşov" ar fi fost urmatoarele:
1. Activitatea de partid. "Inclusiv ce s-a intamplat la "Steagul Roşu" la autocamioane
demonstreaza o lipsa inadmisibila a activitaŃii de partid. Unde a fost organizaŃia de partid care
numara cateva mii de oameni? (...) Unde au fost aceşti 8.000 de oameni, unde au fost ceilalŃi.
Cum a fost posibil ca organizaŃia de partid sa stea aşa. Ce fel de spirit de partid, ce fel de
comunişti sunt acolo?" (20 noiembrie 1987)
2. "Acoperiri" şi provocari: "Aceasta inseamna ca am lucrat prost şi pe linie de partid şi pe linia
organelor noastre de securitate, şi pe linia Consiliului de Miniştri, a ministerului respectiv şi a

- 106 -
consiliului respectiv de ramura pentru ca, in mod normal, daca se lucra cum trebuie, nu puteau şi
nu trebuiau sa apara aceste fenomene (...) şi aceasta, in fond, inseamna o provocare - ca nu se
poate discuta altfel (...), rezultatul tolerarii şi acoperirii unor stari negative" ( 4 decembrie 1987)
3. Alcoolismul: "Şi cine vine beat, dat afara din intreprindere, ca acesta strica producŃia, introduce
dezordinea! Chiar ce s-a intamplat la Braşov, pe langa multe alte lucruri sunt şi datorita influenŃei
bauturilor, mulŃi au venit beŃi şi au introdus şi bauturi in intreprindere" (11 decembrie 1987).

UNANIMITATE DE SUS PANA JOS


Dupa evenimentele de la Braşov, toate sectoarele partidului s-au pus in mişcare pentru "masuri".
In 26 noiembrie, Emil Bobu, secretarul CC cu organizatoricul ii inainteaza lui Nicolae Ceauşescu,
cu ceremonioasele formule consacrate, raportul asupra plenarei cu activul de partid de la
intreprinderea de Autocamioane Braşov Ńinuta cu o zi in urma. InŃelegem din respectivul raport ca
şedinŃa figura in graficul acŃiunile girate de "colectivul de activişti ai CC" trimişi in misiunea
"muncii politico-ideologice in cadrul organizaŃiilor de partid şi in randul oamenilor muncii in
vederea redresarii intregii activitaŃi economico-sociale, dupa evenimentul grav care a avut loc in
aceasta unitate".
"S-a evidenŃiat faptul - "transmite" de la faŃa locului Ion Catrinescu (adjunctul lui Bobu) - , ca toŃi
oamenii muncii sunt indignaŃi de faptele savarşite de grupul de huligani şi au cerut ca aceştia sa
primeasca pedepse exemplare şi sa se aprobe judecarea lor in uzina in faŃa colectivului de oameni
ai muncii pentru actele de vandalism care au adus prin aceasta o pata uzinei şi daune partidului şi
Ńarii". Lecturi precum "Tabelul nominal cu participanŃii la Plenara Comitetului de partid cu
activul de la intreprinderea de Autocamioane Braşov care au luat cuvantul şi au cerut sa se aprobe
judecarea celor care au savarşit acte huliganice in faŃa colectivului de oameni ai muncii" pot lasa
impresia ca vorbitorii işi expuneau propriile opinii. Cei 14 care luasera cuvantul (Simion Pop,
Ioan Leancu, Constantin Turcin, Maura Popescu, Nicolae Barlescu, Ignat Gaşpar, Valentin
Dragoi, Alexe Lungu, Vasile Minoiu, Costica Ojoc, Mariana Popovici, Dumitru Calin, Gheorghe
Marin şi Mihai Baltag), deŃineau, fara excepŃie, funcŃii politice sau administrative. In ansamblu,
reprezinta un grup care se vrea a fi prin reprezentativitatea secŃiilor, a raportului muncitori-
intelectuali şi a prezenŃelor feminine o miniatura a "tuturor oamenilor muncii". DesemnaŃi dupa
asemenea criterii, cum nimic nu era creaŃie sau intamplare in "organizarea" unei şedinŃe, li se
inmanasera, dupa tipic, cuvantarile scrise. Iar ei, in consens cu acceptul participanŃilor spectatori,
işi jucasera rolul. Astfel ca din CPEx şi pana la "munca de jos", unanimitatea fusese deplina!

GURA PACATOSULUI...
A fost de ajuns ca Nicolae Ceauşescu sa spuna doua-trei fraze critice despre Festivalul NaŃional
"Cantarea Romaniei", (prea multe hore, zisese Ceauşescu şi prea puŃina educaŃie politico-
ideologica in acŃiunile lui), ca ideea a fost prinsa din zbor de Vasile Bulucea, pe-atunci, prim-
secretar de Gorj. "Nu ştiu, tovaraşe secretar general, marturiseşte acesta, daca mai exista vreun
judeŃ care sa aiba atatea sarbatori, cum este judeŃul Gorj, renumit ca "vatra folclorica" (...). Va
dau numai un singur exemplu: exista in concepŃia unora de a se organiza - şi aşa a fost - balci la
Polovragi care trebuie sa dureze nici mai mult, nici mai puŃin decat 10 zile. Vin acolo toŃi
bişniŃarii din Ńara, fel de fel de oameni necinstiŃi, şi sub obladuirea noastra, fac ce vor. Va spun
sincer, tovaraşe secretar general, ca sunt fel de fel de hramuri şi balciuri".

Eroii de la Braşov şi "societatea civila"

Ilarion Tiu

Dupa 20 de ani de la revolta din 1987, muncitorii braşoveni privesc dezamagiŃi cum
apropiaŃii prin legaturi de rudenie sau prietenie cu "elita roşie" s-au autodeclarat "societate

- 107 -
civila" a Romaniei. Pretutindeni in fostele state comuniste, contestatarii publici ai fostelor
regimuri au fost consideraŃi cei indreptaŃiŃi sa gireze cu autoritatea lor morala
transformarile politice şi sociale ce-au urmat. ExcepŃie - Romania. Eroilor de la Braşov nu li
se respecta nici macar dreptul gratuitaŃii la medicamente, de care au nevoie dupa efectele
represaliilor la care au fost supuşi.

In preajma aniversarii evenimentului ne-am deplasat la Braşov sa-i revedem pe "revoltaŃii" din
1987. La sediul AsociaŃiei "15 Noiembrie 1987" l-am intalnit pe domnul Florin Postolachi,
preşedintele asociaŃiei. In oraşul unde in urma cu 20 de ani a fost anchetat dur, a fost condamnat
şi a primit domiciliu obligatoriu, acum se zbate pentru a gasi fonduri necesare organizarii unei
conferinŃe aniversare. Intr-un timp in care Ńara cheltuieşte miliarde de lei pe finanŃarea de comisii,
institute de cercetare şi publicaŃii de dezvaluire şi condamnare a crimelor comunismului, eroii de
la Braşov sunt uitaŃi. Cum s-a ajuns aici? a fost gandul de la care am pornit in discuŃia ce
urmeaza.
Jurnalul NaŃional: Domnule Postolachi, dupa 1990, prin protestul de la 15 noiembrie 1987,
eraŃi practic nişte eroi in viaŃa. Cum v-a primit atunci noua "societate democratica"?
Florin Postolachi: Eroi in viaŃa este mult spus... Eu şi colegii mei suntem nişte oameni mandri de
gestul pe care l-am facut in 1987. Nu am regretat nimic nici atunci cand am fost anchetaŃi şi
torturaŃi cu bestialitate. Dupa 1990, prima dorinŃa a fost sa ne intoarcem in Braşov din locurile
unde fuseseram deportaŃi. Nu am dorit nici favoruri materiale, nici funcŃii ca gesturi de
recunoştinŃa. De fapt, noi nu am cerut nimic, am aşteptat ca societatea, autoritaŃile sa ni se
adreseze cum cred de cuviinŃa. Insa am fost tare dezamagiŃi de tratamentul societaŃii şi al
politicienilor. Astazi, la 20 de ani de la evenimentele din 1987, ne zbatem cu bolile cauzate de
anchete fara nici un ajutor din partea statului. Cat despre societatea civila... s-a folosit de noi cat a
avut nevoie. Şi atat!
Este interesant ce spuneŃi dumneavoastra, avand in vedere ca in ultimii ani in societatea
romaneasca se vorbeşte intruna despre crimele comunismului şi reforma morala prin
deconspirarea poliŃiei politice. Dupa 20 de ani, ce ştiŃi despre revolta din 1987 din arhivele
SecuritaŃii, despre care preşedintele Basescu spune ca le-a pus in circuitul public?
Suntem foarte dezamagiŃi de documentele pe care le avem despre revolta de la Braşov. In
permanenŃa am cerut dosare - in primii ani nici nu se spunea ca exista, nu era nici macar o
speranŃa... Nu ni s-au pus la dispoziŃie fotografii, spre exemplu. Insa acestea exista, ca şi casete cu
inregistrarea protestului - ne-au fost aratate la anchete ca probe. De asemenea, exista o caseta cu
inregistrarea procesului, toŃi ne aducem aminte ca in sala erau camere de filmat. In primul rand
am facut adrese la PoliŃia Braşov. Şi am primit un raspuns care mi se pare incredibil - ca, dupa
zece ani, aceste documente se topesc. Acelaşi lucru l-am aflat şi la Judecatoria Braşov... Noi nu
credem ca exista aşa ceva, cum sa se distruga astfel de documente?! Am facut adrese la SRI, la
Ministerul JustiŃiei. Nu am primit insa nici un raspuns.
In 1999 s-a infiinŃat CNSAS. Ce-aŃi aflat prin intermediul acestei instituŃii?
Am aflat ca unii dintre noi nu avem dosare! Am facut cerere in prima faza 20 de persoane. A
venit un raspuns nu din partea CNSAS, ci din partea SRI pe fluxul Mediafax - ca din cele 20 de
solicitari, şase au dosare, şase nu le--au gasit şi şase au fost informatori. In momentul acela era
domnul Patapievici in Colegiul CNSAS. M-am dus la GDS şi m-am intalnit cu dansul, am dus şi
un articol dintr-un ziar in care aparuse chestiunea aceasta. I-am spus: "Ia uite, domnule, raspunsul
de pe flux!". A luat ziarul şi mi-a spus ca, de fapt, ei au primit cu totul alt raspuns, dar nu mi-a
spus care e. Nu concordau raspunsurile. A ramas in coada de peşte. Am avut emisiune la TVR 1
cu disidentul rus Vladimir Bukovski in care am ridicat aceeaşi problema, a raspunsului sfidator al
SRI. Nici atunci nu a raspuns nimeni - nici sa spunem ca minŃim, nici ca s-au gasit documente.
Totuşi, SRI este o instituŃie publica, ar trebui sa fi luat atitudine, credem noi...
In primul rand vrem sa vedem ce s-a intamplat in noiembrie 1987, cum au perceput autoritaŃile
evenimentele in momentul acela, ce impact au avut, cat de mult s-au speriat.

- 108 -
Ce noutaŃi a adus "Raportul Tismaneanu", rezultat al cercetarii "comisiei de stat"
infiinŃata de preşedintele Basescu anul trecut, despre noiembrie 1987?
Absolut nici unul! Noi, in prima faza, am contestat aproape tot ce s-a scris despre Braşov 1987,
pentru ca ni s-a parut o chestie simplista modul cum s-a relatat acest eveniment foarte important.
Şi nu spunem noi ca a fost important - istorici cunoscuŃi au afirmat ca mişcarea de la Braşov a
fost cea mai puternica mişcarea de rezistenŃa anticomunista a anilor '80 din Europa de Est. In
raport s-a scris ca a fost o mişcare anticeauşista in primul rand şi chiar l-am auzit la un moment
dat pe domnul Tismaneanu spunand ca n-a avut impact internaŃional, deşi dansul in momentul
acela era in Statele Unite şi zicea ca a scris un articol foarte amplu despre mişcarea de la Braşov,
cu date importante... Şi dupa aceea sa spuna ca n-a avut impact internaŃional... Intr-o intalnire cu
domnul preşedinte Basescu i-am mulŃumit pentru apariŃia acestui raport - bineinŃeles ca era
necesar sa apara - , dar i-am spus ca documentul nu este complet, este perfectibil, pentru ca
despre Braşov s-au spus multe lucruri care nu sunt adevarate şi noi consideram ca nu este bine.
Domnul preşedinte ne-a spus ca intr-adevar raportul este perfectibil şi dupa o perioada a aparut
domnul Tismaneanu la Braşov, am avut discuŃie cu el, am semnat un protocol prin care ii
transmiteam corecŃiile legate de Braşov. L-am incredinŃat ca traim şi ca, in viaŃa fiind, e normal şi
util pentru raport sa fi discutat cu noi...
Nu a discutat nimeni cu membrii AsociaŃiei "15 Noiembrie 1987" in timpul alcatuirii
"Raportului Tismaneanu"?
Nu, vai! Nu numai ca nu ne-au consultat, dar la un moment dat, cand noi contestam ce se scria
despre Braşov, au aparut tot felul de opinii jignitoare in ziare. Una a fost a domnului Traian
Ungureanu, care spunea ca de fapt muncitorii de la Braşov au ieşit de foame in strada şi ca l-au
huiduit şi fluierat pe Ceauşescu şi ca ar fi bine sa ne ştim rostul in istorie, chiar daca ne suparam.
Deci a fost de o obraznicie care ne-a jignit foarte mult. Poate ca bataile de la Securitate n-au fost
atat de dure cat remarca acestui domn. A venit domnul Tismaneanu la Braşov, i-am prezentat
dorinŃele noastre şi i-am spus: "Domnule Tismaneanu, ştim ca aveŃi posibilitatea sa intraŃi in
arhive, aŃi intrat in arhive - va rog sa ne puneŃi şi noua la dispoziŃie documente legate de Braşov".
"Cum sa nu...", a spus el, o sa va punem la dispoziŃie... Şi... aici am ramas.
Deci aceste campanii in cautarea adevarului pe dumneavoastra nu v-au ajutat...
Nu ne-au ajutat. Avem şi un raspuns la acest lucru. Evenimentul este foarte aproape... Documente
despre luptatorii din munŃi din anii '50 pot fi vazute acum, dupa atatea zeci de ani, pentru ca
torŃionarii lor şi cei care s-au implicat atunci in anchete sunt morŃi. Şi banuim ca şi noi peste 30
de ani o sa ştim cine ne-a batut, pentru ca aceia or sa fie morŃi sau "pe linie moarta".
Care a fost atitudinea "clasei politice" faŃa de dumneavoastra, eroii de la Braşov?
Dintre politicieni nu ne-a jignit nimeni, n-au avut tupeul acesta... Insa ne-au lovit prin indiferenŃa,
ceea ce ni se pare mai grav. Au incercat unii sa ne atraga in lupta lor politica - in fiecare an sunt
oameni politici care incearca sa ne propuna tot felul de lucruri. De multe ori ne gandim daca n-am
greşit prin faptul ca n-am acceptat la un moment dat anumite privilegii care ar fi fost folositoare
oamenilor din AsociaŃie, care le şi doreau şi le meritau intr-un fel. De multe ori ne gandim daca
am greşit sau am facut bine ca am ramas aşa cum suntem - fara sa intram in combinaŃii cu
organizaŃii, cu partide, cu oameni...
Cu ce v-au neglijat politicienii dupa caderea comunismului?
Despre acest aspect sunt multe lucruri de spus... Insa o sa ma opresc asupra chestiunii gratuitaŃii
medicamentelor şi a controalelor medicale generale, deoarece asta este cea mai mare nemulŃumire
a noastra. In 1990 am decis sa beneficiem de Legea nr. 118/1990 a deŃinuŃilor politici, care
prevedea anumite facilitaŃi ce ne erau necesare: gratuitatea medicamentelor şi tratamentelor
medicale, un mic ajutor financiar prevazut in acea lege... Am fi avut şi opŃiunea sa fim "incadraŃi"
la legea revoluŃionarilor, dar noi nu am dorit. Tocmai pentru ca ne consideram deŃinuŃi politici, nu
aveam nevoie de terenuri sau alte facilitaŃi aparute pentru "disidenŃi" dupa revoluŃie.
Din pacate, dupa o perioada, au venit cei de la Ministerul SanataŃii cu un amendament ca aceia
care au venituri nu mai beneficiaza de gratuitate. Legea a fost facuta pentru foştii deŃinuŃi politici

- 109 -
din anii '50, oameni trecuŃi de o anumita varsta. Şi astfel am ramas şi fara gratuitate la
medicamente. O perioada scurta am beneficiat şi de scutirea de impozit pe salariu. Am avut o
problema mare, pentru ca noi, la locurile de munca, in momentul cand ni s-a acordat aceasta
prevedere, i-am deranjat pe colegii de munca: caştigam mai mult decat ei. N-au protestat, dar de
fiecare data cand se mareau salariile, cand se acorda cate un spor, noi nu beneficiam. Pentru ca se
considera ca noi aveam scutirea de impozit. Şi l-au luat cei care aveau salarii mici. Din momentul
in care s-a scos şi acea prevedere cu impozitul pe salariu, s-au dus cu mult sub ale celorlalŃi şi
retribuŃiile noastre.
Nu aŃi facut demersuri pentru a recaştiga aceste drepturi, pierdute in negura tranziŃiei?
Sigur ca da, şi in ziua de astazi ne luptam pentru acest drept... Important pentru noi este şi un
control medical general periodic, deoarece banuim ca am fost iradiaŃi in timpul anchetelor. Se
vorbea despre asta inca din 1987, aşa ca prin ianuarie 1990 a venit un grup de medici din FranŃa,
care ne-au invitat la Hotel "Aro" sa ne testeze gradul de radiaŃii din organism.
Ne-au luat sange şi, la un moment dat, in timpul procedurii, unul a exclamat: "Daca va aveam noi,
francezii, va treceam pe calendar, va declaram sfinŃi pentru ceea ce aŃi facut". A fost o chestie
frumoasa! Printre puŃinele cuvinte frumoase pe care le-am auzit din 1990 incoace legate de noi.
Dupa aceea, domnul Iliescu "s-a simŃit dator" sa ne invite la Bucureşti pentru a ni se face un
control medical general. Am dat peste un simulacru de control medical! Ne-am imparŃit pe serii
de cate zece oameni şi ne-am deplasat la Bucureşti ca sa fim examinaŃi. Parca prima şi a doua
serie au fost trataŃi intr-adevar bine. Era chiar inainte de mineriada. Eu am fost in a treia sau a
patra serie şi nu ne-a primit la spital, aşa ca a trebuit sa plecam acasa. Dupa mineriada, impreuna
cu noua colegi, am plecat la Bucureşti. Ne-am intalnit cu un doctor pe nume Baron. Nu era
ministrul SanataŃii, dar avea ceva funcŃii. Ne-a spus ca o sa avem patru-cinci salvari care sa ne
duca la Fundeni, ca o sa avem tot ce ne trebuie. "Va iubesc, sunteŃi ai mei", ne-a zis. Pana cand a
vazut ca unul dintre ai noştri citea Romania Libera. In momentul acela a innebunit. A luat ziarul,
l-a aruncat şi... a plecat. Apoi am fost cazaŃi la Spitalul Titan. Am nimerit in salon cu unul care-şi
scuipa plamanii in borcan in fiecare zi. Trei zile nu m-a intrebat nimeni ce fac. Mancam in oraş.
Dupa trei zile a venit o doctoriŃa care s-a uitat la mine, m-a pus sa ridic mainile, mi-a dat doi
pumni in spate şi mi-a spus: "Ai o problema, ai suflu sistolic". Atunci am zis ca nu vreau sa mai
stau - m-a pus sa semnez asta şi am plecat. Acesta a fost controlul medical din 1990.
Dupa aceea am cerut in permanenŃa controlul medical, dar nimic... La un moment dat ne-a primit
in audienŃa preşedintele Iliescu (dupa alegerile din 2000), impreuna cu consilierul Mircea Beuran,
care a fost dupa aceea ministrul SanataŃii. Atunci i-am spus ca, pentru liniştea noastra şi a
familiilor noastre, il rugam sa ni se faca un control, sa stam liniştiŃi. Şi ne-a spus domnul Beuran
ca, daca am fi fost iradiaŃi, in cei 15 ani am fi murit toŃi. Acesta a fost raspunsul... BineinŃeles ca
i-am mai trimis nenumarate adrese, dar nu a raspuns. Dupa aceea i-am zis preşedintelui Iliescu ca
vrem sa facem un control la Braşov - preşedintele Iliescu a dat ordin prefectului Braşovului,
prefectul Braşovului directorului de la DirecŃia de Sanatate, acesta celui de la Spitalul JudeŃean.
Acesta a chemat la randul lui un medic care a promis ca ne va ajuta sa intram zilnic cateva
persoane la un control. Acolo trebuie sa stam la rand, sa luam bonuri de ordine, asistentele
vorbeau urat cu noi pentru ca le deranjam - eram mulŃi oameni... A fost, aşa, un simulacru
raspunsul la cererea noastra.
Care sunt bolile cele mai frecvente de care sufera foştii anchetaŃi?
Bolile cardiace, diabetul, şi cei mai mulŃi au probleme cu sistemul osos (in general la coloana
vertebrala). Foarte multe batai le-am suportat in spate - ficat, rinichi şi coloana vertebrala. Eu imi
amintesc ca primul pumn pe care l-am luat a fost in rinichi - m-au legat de un belciug fixat in
perete, cu faŃa la perete, şi mi-a dat un pumn in rinichi de am cazut pe jos. Cred ca toate loviturile
astea pe care le-am primit sunt cauza afecŃiunilor la coloana vertebrala. Cele psihice sunt cauzate
de loviturile continue cu capul de birou.
La 20 de ani de la evenimentele de la 15 noiembrie 1987 ce speraŃi din partea celorlalŃi?
Nu dorim decat sa se respecte legea in ceea ce ne priveşte. Insa gratuitatea medicamentelor este

- 110 -
vitala pentru noi - foarte mulŃi colegi, dupa ce au depaşit varsta de 40 de ani, s-au imbolnavit
grav, işi cheltuiesc mai mult de jumatate din venituri pe medicamente. Avem semnale de la
Guvern ca luna aceasta se va da o ordonanŃa de urgenŃa prin care se completeaza Legea 118/1990
in ceea ce priveşte gratuitatea medicamentelor, dreptul la bilete de tratament, o indemnizaŃie
lunara şi o reducere cu cinci ani a varstei de pensionare pentru cei care au fost incluşi in anchetele
din 1987. Oamenii aşteapta cu sufletul la gura aceasta ordonanŃa, cand ne intalnim numai despre
asta vorbesc. Am fost oameni simpli şi am ramas oameni simpli - aşa ca daca ni s-ar face
dreptate, chiar dupa 20 de ani, am fi foarte mulŃumiŃi. Speram ca Guvernul sa se Ńina de cuvant şi
sa nu ne inşele inca o data aşteptarile...

IMAGINE SI INTERESE POLITICE


"Nu ştiu daca poŃi sa spui ca exista societate civila in Romania in momentul de faŃa, afirma Florin
Postolachi, preşedintele AsociaŃiei "15 Noiembrie 1987". Se ştie foarte clar ca am avut cateva
luari de poziŃie şi am fi avut nevoie de sprijinul acestor oameni care se numesc societatea civila.
Niciodata nu au venit langa noi sa ne sprijine. Au venit doar in prima faza, cat au avut nevoie -
vorbim despre celebrul caz Ristea Priboi - , atata timp cat s-a putut crea imagine prin acest
proces. Cat timp s-a lovit in PSD, foarte mulŃi oameni au fost langa Werner Sommerauer, nu
langa AsociaŃie. Dupa un timp nu a mai venit nimeni la procese, doar AsociaŃia "15 Noiembrie
1987", Iulius Filip, Vasile Paraschiv, Doina Cornea - oamenii care au suferit, care ştiau ce
inseamna suferinŃa. In rest, societatea civila care in prima faza a fost alaturi de Sommerauer a
disparut - nu mai era interesant, nu mai aducea beneficii de imagine Sommerauer. Apoi a fost
cazul judecatoarei Bejenariu de la Curtea Suprema de JustiŃie. AsociaŃia "15 Noiembrie 1987" a
atras atenŃia ca aceasta doamna a dat note informative legate de Braşov 1987 şi - mai mult - a luat
bani! In afara de doua asociaŃii profesionale - SocJust şi AsociaŃia MagistraŃilor, impreuna cu
doamna Monica Macovei, altcineva nimeni nu ne-a susŃinut. Chiar am discutat la un momet dat
despre lustraŃie intr-o conferinŃa a "SocietaŃii Timişoara" şi am spus: "Ce lustraŃie se intampla in
Romania, lustraŃie faŃa de anumite persoane cand doreşte societatea civila sau cand are vreun
interes...". S-au uitat toŃi la mine ca la un duşman.
Nici nu poate sa fie facuta lustraŃie in felul in care işi doresc ei. Daca e sa facem lustraŃie ori ii
luam pe toŃi şi ii analizam şi ii demascam, fie ne vedem de treaba noastra. Aşa, pe interese, pe ala
vreau sa-l lustrez ca mi-e duşman şi nu are culoarea mea politica, pe celalalt nu-l mai lustrez ca e
prieten cu mine. Asta nu mai e lustraŃie..."

"Muncitorii arestaŃi nu trebuie sa moara"

Lavinia Betea

La o saptamana dupa revolta, in faŃa cantinei din complexul studenŃesc, Catalin Bia şi-a
inceput protestul. I s-au alaturat colegii Lucian Silaghi şi Horia Şerban de la Silvicultura.
Despre duminica de 22 noiembrie 1987 şi urmarile ei, am convorbit cu dl Lucian Silaghi,
actualmente director al Teatrului de Stat din Oradea.

Jurnalul NaŃional: Domnule Lucian Silaghi, cum a fost acea duminica?


Lucian Silaghi: A fost un moment de rascruce şi la propriu şi la figurat, pentru ca stateam chiar la
intersecŃie de drumuri in Complexul StudenŃesc Memorandumului. Eu puteam s-o iau la stanga
spre caminul 5, unde un alt coleg şi bun prieten ma aştepta. Dar, ajuns in faŃa cantinei, l-am vazut
pe bunul meu prieten Catalin Bia cu o pancarta pe care scrisese "Muncitorii arestaŃi nu trebuie sa
moara!".
Ce se zvonea atunci in Braşov despre razvratiŃii arestaŃi?
Se discuta chiar in mediile universitare la modul: "Ma, o sa-i impuşte! O sa-i execute!". Acum

- 111 -
poate sa Ńi se para exagerat, in dictatura, insa, scenariul era plauzibil! Discutam intre noi, eram in
anul IV, in grupa 3401 la Silvicultura, prieteni de nadejde. N-aş vrea sa transform relatarea intr-o
poveste elitista, dar noua ne pasa. Ne deranja faptul
de-a fi contemporani cu acest regim inuman şi fara perspectiva.
V-aŃi vorbit cum sa faceŃi protestul?
Nu. Catalin, ca rezultat al framantarilor şi discuŃiilor noastre de o saptamana, a inŃeles sa
protesteze in acest fel. Fara sa ne spuna! A fost o secunda cand mi-am zis aşa: "PoŃi sa te faci ca
nu-l vezi pe Catalin". Dar problema s-a pus fulgerator in urmatorii termeni: "Ce le voi spune
copiilor mei peste ani daca nu-l bag in seama pe Catalin?".
M-am apropiat de el şi l-am batut pe umar...
Un gest....
Normal. "Te-ai gandit bine?", l-am intrebat. Mi-a zis ca da. şi m-am aşezat langa el, in stanga lui.
Doi studenŃi cu o inimaginabila pancarta dupa ce "colectivele de oameni ai muncii"
condamnasera "huliganismul" duminicii precedente!
Dupa vreo 10 minute, din cantina a ieşit un alt bun prieten şi coleg, Horica Şerban, actualmente in
Canada, care s-a aşezat langa noi. Deci am fost trei! Interesant ca am putut sta 20 de minute! De-o
saptamana, complexul era plin cu patrule de miliŃieni. Şi am fost vazuŃi de sutele de studenŃi care
veneau la masa.
Dar nu se aşezau langa dvs.!
Nu, dar nu pot sa le reproşez nimic, pentru ca... Sa va relatez ce
s-a intamplat ulterior. La un moment dat a venit o patrula: un subofiŃer cu cascheta, insoŃit de doi
soldaŃi care faceau armata la MiliŃie. Şeful ei a pus mana pe tocul de la pistol, l-a desfacut şi a zis:
"Va rog sa ma urmaŃi şi nu incercaŃi sa fugiŃi, pentru ca o sa fac uz de arma!". Şi ne-au dus in
garajul rectoratului, situat la vreo 30 de metri de cantina. Din acel moment, noi n-am mai ştiut ce
se intampla afara. Am aflat peste circa un an ca afara au inceput sa se adune colegii noştri.
Unde v-au dus?
In garajul rectoratului, ne-au legitimat, a aparut rapid prorectorul, aşa, cu o voce plangareaŃa.
"Mai baieŃi, ce mi-aŃi facut?" şi, dupa vreo 20 de minute, au venit vreo şapte echipaje de luptatori
USLA.
Pentru trei studenŃi?
Nu... Intre timp se adunasera cateva zeci de studenŃi, in special de la Silvicultura, colegi de-ai
noştri, cerand punerea noastra in libertate imediat: "ScoateŃi-i afara!" - strigau ei. Şi i-au impins
pe studenŃi cu scuturi şi cu bastoane cu impulsuri electrice in caminul 5. Noi am fost duşi in faŃa
generalului NuŃa, cel care a murit imediat dupa revoluŃia de la Timişoara, care ne-a luat: "Bai, ce
s-a intamplat cu voi? S-a umflat malaiul in voi?".
V-au batut?
Singurul moment cand s-a folosit forŃa: cand am fost urcaŃi in maşinile ARO. Cand ne-au bagat in
maşina ne-au injurat bine şi am simŃit şi un baston, aşa, in coaste... De-a lungul anchetei au fost
cateva momente psihologice!
Cat a durat?
Ancheta a durat de pe la 2 pana seara la 9, cam aşa. Am fost preluat de un anume colonel Faur,
dar asta cu numele e o practica. "De ce am facut asta? Pentru ca eram preocupaŃi de soarta
muncitorilor. Pai nu spune Partidul Comunist Roman ca e un stat al muncitorilor şi al Ńaranilor?!
CredeŃi ca oamenii aia au ieşit de prea bine?" Am spus tot timpul: "Suntem preocupaŃi de soarta
muncitorilor, nu vrem sa se intample ceva cu muncitorii, pentru ca nu sunt vinovaŃi".
Şi se limitau la atat?
Erau momente cand mai intrau nişte zdrahoni, luau cate un bulan şi il flexau, aşa, semnificativ. Pe
la inceputul anchetei se auzeau nişte urlete sinistre de la cainii-lup din curtea Inspectoratului de
MiliŃie. Şi imi spune la un moment dat Faur: "Cainii aştia trebuie sa-şi merite hrana!". Sau, dupa
ancheta, ne-au adunat, stateam pe scaune şi intra un tip subŃire, o figura de Ńigan batauş: "Capetele
pe birou!". "Aici, pe biroul asta sa-mi pun capul?", zic eu. "Da, domnule, vrei sa dormi in cur?!"

- 112 -
Cat v-au Ńinut?
Luni am fost duşi la ora 11:00, daca Ńin bine minte, la sediul rectoratului. Ni s-a comunicat
verdictul: exmatriculare pe perioada nedeterminata.
Pentru ce motiv?
Abateri grave de la disciplina universitara. Am fost intrebaŃi in faŃa Senatului, acolo, daca aveam
ceva de declarat. Nu, n-aveam absolut nimic!
Dar in faŃa studenŃilor, ca pe muncitori in faŃa "colectivului", nu v-au adus?
Nu! In faŃa studenŃilor, la o zi sau doua, a venit adjuncta de atunci a ministrului InvaŃamantului,
care a incercat sa le spuna: "Dvs. trebuie sa aveŃi o alta atitudine". Colegii s-au Ńinut tare şi fiecare
in parte, pe un ton foarte politicos, intreba: "Cu ce au greşit colegii noştri, pentru ca de fapt au
vrut sa se solidarizeze cu nişte muncitori?! Ca nu e impotriva moralei socialiste".
Ce-aŃi facut dupa exmatriculare?
Seara ne-au dus la gara şi, sub escorta miliŃiei (tot timpul, interfaŃa a fost miliŃia!), ne-au dus
acasa, la parinŃi. TaŃii noştri aveau din punct de vedere profesional, şi nu numai, zic eu, nişte
poziŃii inatacabile. Catalin Bia era clujean, iar tatal lui era un reputat profesor de rezistenŃa la
Facultatea de ConstrucŃii din Cluj. Tatal lui Horica Şerban, raposatul domn Şerban, era medic, iar
tatal meu, inginer silvic la Inspectoratul Silvic Oradea. Am fost intampinaŃi de comandanŃii
MiliŃiei şi ai SecuritaŃii, care ne-au recomandat sa ne angajam cat de repede. Horica s-a angajat ca
strungar la o uzina din Oradea, eu - muncitor necalificat la StaŃiunea de Cercetare şi ProducŃie
Pomicola. Iar Catalin Bia a lucrat la drumuri forestiere, dupa cate ştiu eu. Şi am lucrat timp de doi
ani, pana la 1 octombrie 1989, cand, la cerere, am fost reinmatriculaŃi.
In 1987, cu toate riscurile, dvs., trei studenŃi, aŃi protestat: "Muncitorii nu trebuie sa
moara!". Dupa 1990 insa, muncitorii au redevenit victime fara solidaritate din partea
intelectualilor. Traiesc un al doilea pericol de moarte, aş zice...
Absolut! Li se intampla o a doua moarte acum. In anul 1990, noi ar fi trebuit sa facem nişte
reforme radicale in economia romaneasca. Or, toŃi premierii au promis ca vor veni cu nişte
reforme necesare, dar nu le-au facut din considerente populiste. Ca sa nu-şi piarda susŃinerea
electorala. Victime ale incompetenŃei clasei politice romaneşti sunt şi muncitorii de la Steagul
Roşu. De doua ori victime - ale clasei politice de dinainte de 1989, dar şi ale celei de-acum.

CONFORMISMUL UNIVERSITARILOR
In 1987, rectorul UniversitaŃii Braşov, conf. univ. dr Filofteia NegruŃiu, a semnat ordinul de
exmatriculare a celor trei studenŃi de la Facultatea
de Silvicultura, care s-au solidarizat cu muncitorii. Dupa 20 de ani rememoreaza cele intamplate
astfel:
"Dupa ce am fost anunŃata ca cei trei studenŃi sunt pe scarile cantinei studenŃeşti, am ajuns acolo,
dar intre timp ei fusesera ridicaŃi. A fost prezent acolo domnul prorector Dogaru, care era
responsabil cu activitatea studenŃilor. A trebuit sa anunŃam Ministerul InvaŃamantului şi a doua zi
a venit la Braşov adjuncta ministrului, doamna Viorica Nicolau, care a zis ca ce-au facut cei trei
studenŃi nu este compatibil cu viaŃa de student şi ca urmeaza sa fie exmatriculaŃi. Decanul
FacultaŃii de Silvicultura, profesorul Victor Stanescu, a facut propunerea ordinului de
exmatriculare. Am semnat. Nu se putea pune problema sa refuz semnarea acestuia. M-ar fi
destituit imediat şi poate ca ma condamnau şi pe mine.
Am aflat ca Bia, care era fiu de cadru didactic universitar, a fost vazut de studenŃii noştri sapand
şanŃuri pentru poziŃionarea firelor de telefonie. De cate ori m-am dus la minister am cautat-o pe
doamna Viorica Nicolau şi i-am cerut reinmatricularea studenŃilor noştri. Doamna Nicolau mi-a
spus sa fac revenire la ordinul de exmatriculare şi şi-a asumat rolul de a-l convinge pe ministrul
InvaŃamantului de atunci, Teoreanu, sa accepte. Au fost reinmatriculaŃi in septembrie 1989.
S-au facut presiuni mari pentru exmatricularea studenŃilor şi de la Comitetul JudeŃean de Partid,
direct prin doamna Cebuc, secretara cu propaganda. M-a şi muştruluit ca n-am grija de studenŃi.
Decizia de exmatriculare a fost luata fara consultarea Consiliului Profesoral sau a Biroului

- 113 -
Senatului. Aşa ni s-a impus. Din partea SecuritaŃii a fost un ofiŃer superior de la Bucureşti, nu-i
mai Ńin minte numele, care a cerut sa fiu destituita. Dar n-a fost sa fie aşa.
Mi-a fost greu sa iau decizia de excludere, pentru ca erau studenŃi fruntaşi.
La 23 noiembrie a fost convocata o şedinŃa de catre Decanatul FacultaŃii de Silvicultura, unde au
fost aduşi cei trei studenŃi. Au fost prezenŃi decanul facultaŃii, domnul Victor Stanescu, doamna
Viorica Nicolau, secretarul de partid al facultaŃii, domnul Leahu şi alŃii. Eu n-am participat. Ma
gandesc ca poate aş fi intervenit, dar nu ştiu daca aş fi facut-o, pentru ca eram şi membra a Marii
Adunari NaŃionale.
A mai fost inca un grup de studenŃi seralişti din Zarneşti, care a avut de suferit. Mi-aduc aminte
ca am fost sunata intr-o dimineaŃa de conferenŃiarul Gatej, care mi-a spus ca pereŃii corpului T al
UniversitaŃii erau plini de inscripŃii impotriva lui Ceauşescu. Eu i-am spus sa incuie uşile şi sa
scrie: "In aceasta zi nu se Ńin cursuri. Corpul T este in reparaŃii". Am informat Comitetul JudeŃean
de Partid şi in scurt timp au fost prinşi autorii inscrisurilor. Era inaintea Craciunului, tot in 1987.
Nu-mi aduc aminte de alŃi studenŃi exmatriculaŃi. Nu Ńin minte decat numele de Bruma Ioan.
Astazi accept actul studenŃilor protestatari. Poate ca şi atunci, in sufletul meu eram de acord cu ei.
Erau nemulŃumiri mari la nivelul societaŃii".

DECLARATIE LA SECURITATE
In ziua arestarii, studentul Catalin Bia a dat urmatoarea declaraŃie:
"Subsemnatul, Bia Catalin, student in anul IV la Facultatea de Silvicultura din Braşov, am
reşedinŃa in complexul studenŃesc Memorandumului, camin 1, camera 21, necasatorit, fara
antecedente penale, membru ASC, declar urmatoarele:
In dimineaŃa zilei de 22.11.1987 am confecŃionat in camera de camin un afiş de dimensiunea
50/100 cm,
pe care am scris cu cerneala, folosindu-ma de un creion acoperit cu panza, urmatoarele cuvinte:
"Muncitorii arestaŃi
nu trebuie sa moara!".
Acest afiş l-am confecŃionat din proprie iniŃiativa in jurul orelor 12, singur, fara a fi vazut de
ceilalŃi colegi de camera, care erau plecaŃi.
Dupa confecŃionarea afişului, in jurul orelor 12:30, am parasit camera şi am mers in faŃa cantinei
Complexului şi am stat cu el in aşa fel incat sa fiu vazut şi de alte persoane.
Afişul a fost vazut de ceilalŃi studenŃi, care m-au sfatuit sa-mi vad de treaba, deoarece nu era bine
ceea ce fac. Eu nu am ascultat sfaturile lor şi am stat in acel loc pana au venit organele de ordine.
Am procedat in modul aratat mai sus pentru a face cunoscut persoanelor care vedeau afişul ca
doream ca muncitorii despre care auzisem ca sunt arestaŃi sa nu fie omoraŃi sau condamnaŃi
pentru ce au facut in ziua de 15.11.1987.
Eu nu am discutat nu nimeni ceea ce aveam de gand sa fac.
In legatura cu colegii mei de an Şerban Horia şi Silaghi Lucian, ambii din Oradea, care au fost
gasiŃi de organele de ordine langa mine, arat ca nu a existat o inŃelegere prealabila şi ca ei, dupa
ce m-au vazut cu afişul, s-au aşezat langa mine pe o banca.
Arat ca dupa evenimentele de la 15.11.1987 am ascultat discuŃii intre studenŃi la cursuri şi camin,
ocazie cu care s-au comentat cele intamplate, considerandu-se ca nu a fost bine ce s-a intamplat.
Nici eu nu sunt de acord ca au fost distruse bunuri materiale.
Altceva nu mai am de declarat şi semnez nesilit de nimeni".

PUSI "SUB LUPA"


Dupa exmatriculare, studenŃii au fost trimişi la "munca de jos" in oraşele natale. Securitatea
judeŃeana i-a luat imediat "in obiectiv". Din planul de masuri intocmit de Securitatea de la Cluj in
dosarul de urmarire informativa (DUI) deschis pentru Catalin Bia - botezat "obiectivul Bazil" - ne
putem imagina metodele şi dispozitivele puse in mişcare.
Printre acestea, sub coordonarea lt. col. Eugen Velea, se prevad acŃiuni precum:

- 114 -
"In scopul documentarii obiectivului "Bazil", se va solicita fi-larea acestuia pe momente
operative: in DUI "Bazil" vom selecŃiona surse cu posibilitaŃi informative pe langa obiectiv şi
membrii sai de familie pentru a obŃine date de interes operativ privind acŃiunea "Ghimbav 87",
intenŃiile şi preocuparile prezente ale acestuia şi a familie sale, realizarea unei influenŃe pozitive
asupra lor. Informatorul "Mircea" din legatura cu lt. maj. Deji Pavel, care este coleg de facultate
cu fratele obiectivului şi in relaŃie de prietenie cu acesta, va furniza la inceput o nota informativa
in legatura cu cei doi pentru a stabili posibilitaŃile sale informative, care, in funcŃie de rezultatele
obŃinute, va fi dirijat in mod diversificat pentru a obŃine date de interes operativ in legatura cu
cazul "Ghimbav 87" şi preocuparile prezente ale lui "Bazil". (Termenul este 5 decembrie 1987,
iar responsabilul lt.maj. Deji P.); Lt. col. Lemnaru Emil, care se cunoaşte bine cu tatal celor trei
tineri, sa organizeze o intalnire "intamplatoare" cu acesta pe strada, pentru a sonda daca are
framantari, daca se confiaza cu problemele pe care le are in familie, ce ganduri in perspectiva are
fiul sau eliminat de la Braşov, sa-i atraga in mod subtil atenŃia sa fie in permanenŃa cu ochii pe el,
sa-i analizeze bine anturajul, sa-i pretinda sa nu lipseasca de acasa, mai ales noaptea, şi sa-l
fereasca de anturajuri dubioase, daca are proble-me deosebite, sa-l caute pe ofiŃer. (Termenul
acŃiunii de care raspunde Lemnaru este 13 decembrie 1987)"

Victime... a cata oara?

Ilarion Tiu
Florin Mihai

Muncitorii care s-au revoltat la Braşov in 1987 au aşteptat cu sufletul la gura vestea ca
guvernul a emis ordonanŃa de urgenŃa prin care urmau sa beneficieze de drepturile derivate
din "legea recunoştinŃei". Contrar promisiunilor facute, n-a fost sa fie nici macar la
aniversarea a 20 de ani!

Te-ai fi aşteptat ca şi in Romania, precum in celelalte Ńari foste comuniste, oamenii care au
contestat deschis vechiul regim şi au suferit condamnari şi ostracizari sa fie stimaŃi de societatea
civila, iar cuvantul lor sa aiba greutate in dezvoltarea ei. Departe de noi asemenea practici! PuŃini
cunosc greutaŃile cu care se confrunta acum aceşti oameni!
Despre cum au suportat protestatarii din 1987 prefacerile tranziŃiei, despre pasurile şi greutaŃile
lor, am aflat in urma unei convorbiri purtate la sediul AsociaŃiei "15 noiembrie 1987", ai carei
invitaŃi am fost.
BUCURIA REVEDERII. Pentru braşovenii deportaŃi şi rudele lor, caderea regimului comunist a
avut o semnificaŃie in plus, deoarece au putut astfel sa-şi reintregeasca familiile. Cei care
plecasera din Braşov impreuna cu soŃiile s-au intors acasa. Unii traisera pana atunci singuri,
incercand sa-şi protejeze soŃiile de calvarul lor. In decembrie 1989, revolta inceputa de ei in urma
cu doi ani parea ca avusese deznodamant fericit, şi aşteptau cu sufletul la gura, rugandu-se pentru
demonstranŃii de la Timişoara şi Bucureşti. Traisera şi momente de deznadejde, cand se parea ca
"regimul Ceauşescu" nu are moarte. "De cate ori ma uitam la Ceauşescu ca merge ŃanŃoş şi foarte
vioi, ma gandeam ca mai traieşte pana la o suta de ani şi chiar socoteam cam cat mai are de trait",
şi-a amintit Eniko Gyerko, soŃia lui Gheorghe Gyerko, condamnat la 2 ani şi 6 luni de inchisoare
cu executare la locul de munca, deportat la Craiova. "Imi ziceam: asta nu se lasa! Cand se
intamplau evenimentele din Bucureşti, eram chiar schimbul trei - a venit naşul meu la mine şi mi-
a zis: "Ceauşescu o sa fie inlaturat!". Ce bucurie a fost pe mine! Maistrul imi spunea ca sunt cu
pata pe cap şi sa am grija, dar eu eram mult prea fericita ca sa ma abŃin. Ştiam ca de-acum voi fi
impreuna cu soŃul meu!" Ca Eniko Gyerko sperau toŃi deportaŃii, iar cadoul de Craciun pentru
aceste familii a fost bucuria revederii dupa ani de surghiun.
VA…LTOAREA SCHIMBA…RILOR. In Braşov, oamenii i-au reprimit cu simpatie la inceput.

- 115 -
Insa concetaŃenii i-au uitat treptat, cuprinşi şi ei de grijile de zi cu zi, la fel ca şi autoritaŃile care i-
au ignorat, indiferent de coloratura politica, mai tot timpul. Cand se apropie 15 noiembrie -
aniversarea revoltei anticomuniste a braşovenilor - reintra in campul atenŃiei tuturor doritorilor de
campanii de imagine prin asocierea cu "eroii in viaŃa". Titlul de cetaŃeni de onoare ai Braşovului
conferit de autoritaŃile locale in 2002 i-a bucurat. "Ei au fost şi sunt uitaŃi", crede Adela Vitos,
membra a AsociaŃiei, despre soarta deportaŃilor. "Ar fi meritat mai mult, şi eu am suferit, dar
poate nu am suferit cat a suferit soŃul meu şi cei care au fost duşi, anchetaŃi şi batuŃi. Nu ar trebui
sa se aduca aminte despre ei doar la 15 noiembrie". De fapt, pentru ei, personal, oamenii nu-şi
doresc decat medicamente şi asistenŃa medicala gratuita, mai ales pentru cei cu probleme sociale,
pensionari şi bolnavi. Cam jumatate dintre membrii asociaŃiei sunt in asemenea situaŃie, dupa
calculele lui Florin Postolachi, preşedintele AsociaŃiei.
SPERANłE DE MAI BINE. In 1990, oamenii sperau ca vor avea parte de libertate, democraŃie şi
bunastare, insa realitaŃile tranziŃiei romaneşti s-au dovedit sumbre. Anii au trecut, guvernele s-au
succedat la conducerea Ńarii, dar braşovenii ce-au protestat in 1987 declara şi acum deschis ca o
duc greu. Daca inainte nu aveau caldura, mancare şi dreptul de a vorbi şi gandi liber, acum sunt
copleşiŃi de teama pierderii slujbelor. "Acum ştiŃi cum e viaŃa, ne spune dezamagita Adela Vitos.
Fiecare lupta pentru a supravieŃui. Ma uit in cercul nostru. Pentru o mica parte e bine şi pentru
restul e greu! Deci nu s-a schimbat nimic". "Sunt mai multe greutaŃi acum", ne spune şi Milica
Gruia. "Salariile sunt mult mai mici in raport cu preŃurile, iar populaŃia este imbatranita. AlŃii, mai
tineri, au emigrat. Poate ca pentru unii schimbarea din '89 a adus beneficii, dar pentru majoritatea
nu! S-au pierdut atatea locuri de munca!" Cu toate greutaŃile cotidiene, oamenii nu regreta
regimul trecut şi nici nu şi-au pierdut speranŃa.
SCLAVIE MODERNA…. De la grijile de zi cu zi, discuŃia aluneca incet-incet spre situaŃia
economica a oraşului Braşov şi in ochii oamenilor se citeşte indignarea. In cor, braşovenii acuza
nepasarea autoritaŃilor faŃa de problemele muncitorilor de aici, care au asistat neputincioşi la
privatizari "dubioase" şi concedieri masive. "SituaŃia industriei braşovene de acum nici nu se
poate compara cu anii '90, imediat dupa revoluŃie", acuza Iosif Farcaş, angajat la fosta fabrica
"Steagul Roşu", acum in varsta de 49 ani, condamnat la 2 ani inchisoare cu executare la locul de
munca, fost deportat la Filiaşi. "Doar atat va spun, ca in "Steagul" au fost in jur de 25.000 de
muncitori in anii '90 şi acum sunt 1.800. Sau gandiŃi-va: "Tractorul" mai funcŃioneaza? Fabrica
"Rulmentul" este inchisa!" Oamenii s-au simŃit sacrificaŃi in numele unui utopic "bine comun",
dar efectele economice intarzie sa se vada. Concedierile au fost consecinŃa unei privatizari
corupte, careia muncitorii i-au cazut victime. GuvernanŃii i-au "asigurat" ca vor fi recalificaŃi prin
Oficiul forŃelor de munca. O inşelatorie dupa cum ne-a relatat Eugen Tudose: "Nu iŃi ofereau
calificare, ci iŃi ofereau mai multe meserii, in doua randuri, la care sa faci nişte cursuri de
calificare. Daca le refuzai, a treia oara erai obligat sa accepŃi un astfel de curs la o firma anume.
In plus, Ńi se reducea şi ajutorul de şomaj. Te foloseau ca pe un sclav, dupa trei luni urma altul.
Probabil ca mai şi dadea telefon la Oficiul forŃelor de munca sa vada daca mai sunt alŃi şomeri
interesaŃi de ocuparea unui post".
EROI SAU VICTIME? Cum işi caracterizeaza propria condiŃie, i-am intrebat pe protestatarii din
1987 - eroi, victime sau arestaŃi din intamplare? Brusc, oamenii au devenit stingheri, numele de
eroi parandu-li-se poate prea solemn. Deşi conştienŃi de temeritatea gestului lor, care a premers
revoltelor din '89, ezita sa se inchipuie eroi. Sunt mandri de gestul lor şi regreta doar suferinŃa
provocata rudelor. "Eroi consider ca au fost inaintaşii noştri care se duceau voluntari pe front, cu
arma in mana", spune DanuŃ Iacob, vice-preşedintele AsociaŃiei "15 Noiembrie 1987", care avea
18 ani in momentul protestului. "Este altceva. Sunt insa mandru pentru ce am facut şi ca am
participat şi eu la o parte din istorie. Asta, da, ma face sa fiu mandru!". "Suntem nişte eroi, admite
in final Eugen Tudose, pentru ca in condiŃiile de teroare instalate de Securitate atunci gestul de a
ieşi in strada, de a scanda şi de a striga la un marş de o asemenea amploare, da, poate fi considerat
un act eroic. Noi ne-am invins teama!"

- 116 -
IN MEMORIAM LIVIU BABES
Despre intelectualii romani se spune ca au "rezistat prin cultura". Pictorul Liviu Babeş (centru) a
ales sinuciderea
Revolta muncitorilor braşoveni de la 15 noiembrie 1987 a fost urmata de puŃine gesturi de
solidarizare. Cele mai cunoscute sunt protestele facute de Doina Cornea şi Silviu Brucan, care s-
au manifestat public impotriva represiunii braşovenilor. Mai puŃin cunoscut este protestul radical
al lui Liviu Babeş, maistru la Fabrica de Prefabricate din Braşov şi pictor amator in acelaşi timp.
Pe 2 martie 1989, acesta a recurs la un gest dramatic, dandu-şi foc pe partia de schi "Bradul" din
Poiana Braşov. Pe o bucata de hartie, Liviu Babeş scrisese, inainte de a muri, un text
cutremurator: "OpriŃi crimele! Auschwitz - Braşov". In urma autoincendierii a murit la spital dupa
cateva ore, iar la inmormantare au participat sute de braşoveni, veniŃi acolo voluntar, dupa ce
auzisera "pe la colŃuri" despre gestul concitadinului lor. Liviu Babeş era un om informat, asculta
posturile de radio straine şi ştia ca muncitorii braşoveni au fost aspru pedepsiŃi pentru "sfidarea"
lor din 15 noiembrie 1987. Aşa a decis el sa protesteze... Ultimele picturi sunt interpretate acum
de familie ca premonitorii: "Toate ultimele tablouri erau cu tema", işi aminteşte indurerata Etelka
Babeş, soŃia lui. "Era un tablou cu o padure amputata. Imi zicea: "Uite asta suntem noi, nişte
amputaŃi!" In altul era un labirint şi in mijloc rastignirea lui Iisus pe cruce. Imi spunea: "Uite cum
e viaŃa ca un labirint, daca ai credinŃa ieşi din labirint!" Ultimul lui tablou era un fel de peştera in
care stalactitele şi stalagmitele erau numai cranii, iar in centru aparea din umbra o femeie şi un
copil. Eu spuneam ca parca suntem eu cu fiica-mea, cum ramanem inmarmurite. Şi aşa a fost!
asta a fost ultimul lui tablou!...".
Gestul lui Liviu Babeş din 1989 se aseamana cu cel al studentului ceh Jan Palach, care la 19
ianuarie 1969 şi-a dat foc pe treptele Muzeului NaŃional din Praga, in semn de protest faŃa de
ocupaŃia sovietica. Cehii au ştiut sa-şi respecte eroii inca de atunci, deoarece inmormantarea lui
Palach s-a transformat intr-o manifestaŃie de protest contra URSS-ului, la care au participat un
milion de oameni, cu toate ca Ńara era sub ocupaŃia Armatei Roşii. Astazi, o strada centrala şi o
piaŃa din Praga poarta numele lui Jan Palach, iar anual cehii işi serbeaza eroul la 19 ianuarie. In
schimb, despre Liviu Babeş puŃini romani ştiu cate ceva. Municipalitatea din Braşov a denumit o
strada dupa numele sau, insa dintre organizaŃiile societaŃii civile doar AsociaŃia "15 Noiembrie
1987" ii cinsteşte memoria anual, organizand o ceremonie religioasa pe locul unde s-a
autoincendiat. Nimeni dintre autoritaŃi nu s-a gandit sa ridice un monument al lui Liviu Babeş pe
partia "Bradul" din Poiana Braşov, singurul simbol care indica gestul sau fiind o cruce de fier
ridicata de familie. Despre respectarea memoriei soŃului, doamna Etelka Babeş spune cu
amaraciune: "Cei care au murit la revoluŃie au fost inmormantaŃi in Parcul Central din Braşov.
Mare tristeŃe am in mine vazandu-l pe soŃul meu uitat pe nedrept de cei care au organizat acest loc
de odihna din centru oraşului pentru eroii-martiri ai RevoluŃiei. In fond, Liviu a deschis in 1989
RevoluŃia Romana Anticomunista! Nu poate nimeni contesta acest lucru".

TRADATI
La Roman SA Braşov, in 1991 s-a infiinŃat Sindicatul "Mişcarea 15 Noiembrie 1987", alcatuit in
majoritatea sa din protestatarii din urma cu patru ani. Cei aproximativ treizeci de sindicalişti au
urmat caile legale de infiinŃare a unui sindicat. "Ne-am bazat in permanenŃa pe statut, işi
aminteşte Eugen Tudose, unul dintre liderii sindicali. Erau multe lucruri de rezolvat: negocieri,
delegaŃii pe care le primeam de la sindicate din Ńara şi din strainatate, participari la cursuri. In
acest domeniu, impreuna şi cu alŃi baieŃi care erau lideri de sindicat, fara nici o modestie, pot sa
zic
ca i-am format pe ceilalŃi membri. In primul rand le-am zis sa citeasca Legea sindicatelor, Legea
contractului de munca şi a contractului colectiv de munca, pe care daca nu le cunoşti ai mari
şanse sa intri in ilegalitate". In scurt timp, sindicaliştii de la "15 Noiembrie" au inceput sa
"deranjeze". "Conducerea uzinei - relateaza acelaşi Eugen Tudose - a manevrat oameni devotaŃi
care au format "Sindicatul liber", nu pe faŃa, nu oficial, lucrurile astea se fac pe la spate, fara sa

- 117 -
ştie lumea. aştia tot timpul erau mana dreapta a lor. NemulŃumirile oamenilor nu erau tratate aşa
cum aceştia ar fi dorit sa fie tratate, ci se cadea la o mica inŃelegere. Muncitorii au fost tradaŃi de
liderii lor de sindicat, care au slujit administraŃia."

CAP DE FAMILIE
Cele mai afectate de schimbarile economice drastice au fost femeile care, ajunse la varsta a doua
şi calificate in meserii fara cautare acum, au ajuns şomere. Cum nici salariile soŃilor nu sunt prea
generoase, multe braşovence au ales sa munceasca in strainatate, "deportate" singure, departe de
familie. "Nevestele au plecat afara, s-au dus majoritatea lor, zice Constantin Bahnareanu. E cazul
doamnei Farcaş, care face naveta in Italia, ca şi multe alte femei din asociaŃie. Pentru o persoana
trecuta de 40 de ani, unde mergi, te angajeaza la trei schimburi cu salariul mediu pe economie,
deci e o bataie de joc, nici nu se merita sa te chinui. Diferit e cazul doamnei Eniko Gyerko, care a
lucrat ca matriŃer, intreŃinandu-şi singura familia, cat timp soŃul fusese deportat. Ramasa fara loc
de munca, s-a angajat la fabrica nou-construita "Ina Schaffer". Se amuza acum pe seama
examenului de angajare trecut cu succes: "Am dat probe la desen, fizica şi psihologie". A invaŃat
din mers sa lucreze la calculator, iar acum lucreaza ca proiectant. "Macar francezii şi germanii
aştia sunt serioşi", spune Eniko Gyerko, recunoscand ca munceşte din greu. "Nu intarzie nici o
ora cu banii". Din salariul ei traiesc, alaturi de ea, soŃul, bolnav din cauza "tratamentului" la care
l-au supus anchetatorii in 1987, şi fiica. In ciuda greutaŃilor, Eniko Gyerko nu regreta regimul
trecut: "Macar acum ai mai multe posibilitaŃi in viaŃa, daca eşti puŃin mai isteŃ, poŃi sa te descurci,
atunci erai legat de maini şi de picioare. Unul se inalŃa inainte, acum mult mai mulŃi."

Editorial: In numele poporului

Lavinia Betea

Desi istoria oficiala din anii regimului Ceausescu „atesta” statului roman o vechime de peste doua
milenii (originandu-l in „imperiul lui Burebista”), comparativ cu Occidentul, Romania a fost si
inca este un stat tanar. Unite in 1918, provinciile populate majoritar de romani au, fiecare, istorii
diferit amprentate de administratia, institutiile si practicile elitelor care le-au guvernat in numele
imperiilor Otoman, Habsburgic, Austro-Ungar sau Tarist. Astfel ca Romania Mare din perioada
interbelica prezinta, printre alte particularitati, efortul constructiei si functionalitatii unor institutii
cu statut si structura identica statelor moderne occidentale in confruntarea cu o realitate
desemnata de Titu Maiorescu ca fiind a „formelor fara fond”.
Intr-o analiza a psihologiei poporului roman (1937), inspirata de dezbaterile vremii privind
raportul mentalitate nationala-institutii reprezentative, C. Radulescu-Motru face cateva observatii
si asupra justitiei epocii. „La noi este un fapt recunoscut ca legile, care sunt obligatii contractate
prin reprezentantii majoritatilor cetatenesti, nu se respecta, consemneaza filosoful. Nu se respecta
nici de cei care le fac, nici de cei pentru care se fac” deoarece „romanii considera nerespectarea
legii ca un titlu de marire si de putere”. De altfel, in Valahia abia in secolul al XVII-lea aparusera
cele dintai legi scrise (pravilele) si abia un secol mai tarziu primele institutii pentru judecarea
conflictelor dintre oameni. „Pana la Dumnezeu te mananca sfintii”, e o zicala prin care romanii
exprima si neincrederea in dreptatea deciziei judecatoresti, si relatia acesteia cu puterea, si chiar
inaccesibilitatea ei (pana la Unire, in Transilvania justitia si administratia nici nu utiliza limba
romana!).
Ce vor fi simtit contemporanii inceputului „justitiei populare”, e greu de descris. Constitutia
Romaniei fusese copiata dupa cea sovietica dar, cu exceptia celor din varful puterii, ceilalti nu
cunosteau aceasta. „Justitia populara” trebuie sa fi fost insa o realitate de mai mare concretete in
perceptia sociala a timpului decat celelalte schimbari de-atunci si cu efecte mult mai directe
asupra cetateanului decat justitia veche („burgheza”). Debutase prin „tribunalele populare”

- 118 -
instituite in 1945 pentru judecarea celor „vinovati de crime de razboi si de dezastrul tarii” cu
ajutorul „acuzatorilor publici”. „Prin aceasta instanta populara deschidem drumul justitiei de
maine, promitea ministrul Patrascanu. Tribunalul poporului va fi un exemplu dupa care vom
transforma intreaga justitie a tarii”.
Puternic mediatizate, procesele sfarsesc cu sentinte dure impotriva „sabotorilor”, „speculantilor”
si „tradatorilor” cernuti de sita ideologiei comuniste. Intr-o lume unde dreptatea si legile
dobandesc „caracter de clasa” iar neutralitatea e sanctionata ca „obiectivism burghez” sau
„tradare a intereselor poporului”, femeia legata la ochi ce tine in mana-o balanta, e un simbol
caduc al justitiei. „Un judecator trebuie sa stie ca el nu este chemat sa cunoasca coduri si texte din
legi, ca nu trebuie sa patrunda prin labirintul termenilor juridici, ci ca trebuie sa judece dupa
mintea si constiinta lui”, impune explicit Patrascanu. Si inca chiar mai precis si fara drept de apel:
„dreptatea nu este o chestiune formala si abstracta, cum au inteles-o adesea judecatorii de cariera”
iar „judecatorul popular va fi omul nou introdus in justitie” care va judeca „dupa cum ii dicteaza
constiinta lui de muncitor, format in mijlocul maselor”.
Dupa instaurarea „dictaturii proletariatului”, conform practicilor sovietice, din justitia romaneasca
dispare prezumtia de nevinovatie si inceteaza separarea intentiei de act si a opiniei de delict. Iar
marturisirea devine „regina dovezilor” dupa cum decretase A. I. Visinski (1883-1954). Abilitatea
„procurorului lui Stalin” de a opera substituirea conceptelor a determinat, de altfel, prapastia intre
forma democrata a legilor sovietice si despotismul practicilor politico-juridice (a critica un
amanunt al vietii cotidiene era taxat, spre exemplu, ca o „crima contra pacii” sau „tradare de
tara”). Visinski a fost creatorul unei doctrine de drept intr-un stat de non-drept, apreciaza istoricul
A. Vaksberg in monografia dedicata acestui geniu al raului care a fost regizorul proceselor
staliniste, diplomatul ce-a incheiat stralucit pentru partea sovietica intelegerile celui de-al doilea
razboi mondial, strategul comunizarii Letoniei si Romaniei si reprezentantul lui Stalin la ONU.
„Daca e vorba de exterminarea dusmanului, nu avem nevoie de un proces pentru aceasta”
anuntase Visinski inca din anii 30 catastrofa cetatenilor din „dictaturile proletariatului” unde
ostasii de desant ai „luptei de clasa” sunt trupele Securitatii si ale „justitiei populare”. In
imprevizibilul frontului romanesc, „in numele poporului” va fi condamnat la moarte si executat
insusi ministrul justitiei Patrascanu si, la sfarsit, Ceausescu.

Comunizarea Armatei Romane

Florin Mihai

Comunistii au infiintat Armata Populara dupa modelul Armatei Rosii sovietice. Nucleul ei
l-au constituit militarii din diviziile de voluntari organizate pe teritoriul Uniunii Sovietice
spre finele celui de-al doilea razboi mondial. In timpul campaniei electorale (noiembrie
1946), „voluntarii”, ajunsi comandanti, au ordonat soldatilor sa voteze cu Blocul Partidelor
Democrate.

In perioada interbelica, militarii nu aveau drept de vot, iar participarea lor la viata politica era
interzisa. Dupa razboi, situatia s-a schimbat.
ARMATA IN CAMPANIE... ELECTORALA. In iulie 1946, s-a votat o lege electorala care a
acordat militarilor aceleasi drepturi politice ca si celorlalti cetateni cu drept de vot. PCR spera
astfel sa profite de propaganda intensa desfasurata in favoarea sa de catre lucratorii politici din
armata romana. „Armata trebuie sa faca politica, declara insusi Constantin Vasiliu-Rascanu, noul
ministru de Razboi. Votul armatei trebuie sa demonstreze tuturor noua ei orientare.” In timpul
campaniei electorale, politicienii Blocului Partidelor Democratice (BPD), din care facea parte si
PCR, erau insotiti de comandanti ai unitatilor militare. Se organizau convorbiri cu trupa si
manifestatii artistice prin care soldatii erau „lamuriti” sa voteze BPD-ul. „In curand toti vom

- 119 -
merge sa ne spunem cuvantul la urne, anunta soldatilor sai Constantin Badescu, comandantul
Diviziei 2 Infanterie. Da! Ni-l vom spune raspicat sustinand BPD-ul. Nu vreau sa aud ca in
divizia mea exista vreun ofiter, subofiter sau trupa care simte altfel decat mine!” Se pare ca
propaganda electorala desfasurata printre soldati si ofiteri a fost eficienta. Nu stim rezultatele
adevarate ale scrutinului din 19 noiembrie 1946, dar multe dintre voturile primite de BPD s-au
datorat militarilor.
BODNARAS LA RAZBOI. Inainte de abdicarea Regelui (30 decembrie 1947), comunistii si-au
asigurat controlul asupra Ministerului de Razboi. Emil Bodnaras a fost numit in functia de
ministru de Razboi (23 decembrie 1947). In tinerete, Bodnaras absolvise Scoala de artilerie de la
Timisoara (1927) si fusese repartizat la Regimentul 12 artilerie sub comanda lui Ioan Rizescu.
Intr-un raport redactat ulterior (1932), Rizescu a relatat despre dorinta de a „urca” rapid in gradele
militare si temperamentul recalcitrant al tanarului ofiter. Intre timp, Bodnaras aderase la ideologia
comunista, fara a fi incadrat in vreo organizatie de partid. In 1932 locotenentul Emilian Bodnaras
i-a cerut comandantului o permisie de cateva zile. A ajuns la Hotin unde s-a cazat la hotelul
„Patria” sub numele Grigore Iliescu. Intr-o geroasa seara de februarie a „inspectat” frontiera
romano-sovietica, acordand atentie traseelor pichetelor graniceresti. A doua zi misteriosul
„Iliescu” parasise Hotinul, in urma lui ramanand doar niste urme de pasi pe malul Nistrului. In
scurt timp, superiorii sai au realizat ca Emil Bodnaras dezertase din armata romana. Judecat in
absenta, a fost condamnat la 10 ani de inchisoare. Intre timp, Bodnaras devenise cursant al scolii
cominterniste de spionaj de la Moscova, desi oficial in arhivele Cominternului apare ca si
contabil. Gata instruit, sovieticii l-au trimis dupa doi ani (1934) in misiune in Romania, dar
Siguranta l-a arestat imediat. Un nou proces (1935) a confirmat pedeapsa din 1932 si i-a anulat
cetatenia romana. Legatia URSS i-a acordat in schimb cetatenia sovietica (1940). La data numirii
sale ca Ministru de Razboi, Bodnaras era fost dezertor din Armata Romana si cetatean sovietic.
„EPURARI” DE ANUL NOU. Pus pe treaba, Bodnaras „a epurat” rapid armata romana de
elementele considerate „nesigure”. Prin Ordinul 2808 (29 decembrie 1947), completat de
instructiuni verbale, lucratorii politici din armata s-au deplasat in teritoriu, inlocuind din posturile
lor 30 de generali si 49 colonei. Comandantii de unitati erau somati ca in 24 de ore sa predea
functiile si sa paraseasca unitatile. Cei aflati in concediu au fost inlocuiti in absenta, fara a mai fi
instiintati... Pentru a dobandi popularitate, Bodnaras a apelat la tactica „zaharelului”. Prin Ordinul
nr. 50 a instituit noi norme de hrana si echipare si a promis avansari rapide fara a se tine cont de
vechime si stagiu in grad. Era foarte important ca armata sa nu reactioneze la anuntarea abdicarii
Regelui Mihai I.

SUSAIKOV DECIDE
Dupa succesul din alegeri, PCR a reorganizat armata prin Legile 205, 206 si 208 (iunie 1947).
Inainte de a fi aprobate de catre Rege, Consiliul de Ministri si Parlament, proiectele legilor au fost
inaintate generalului sovietic I. Z. Susaikov. De-abia dupa avizul favorabil al acestuia, legile au
urmat parcursul normal al autoritatilor romane. Prin Legea 205 se stabileau atributiile
Ministerului Apararii Nationale (MApN): conducea si administra armata, asigura instructia,
educatia, justitia si disciplina trupelor. De educatie se ocupa Inspectorul General al Armatei
pentru Educatie, Cultura si Propaganda. Legea 206 a desfiintat comandamentele de armata, de
corp de armata si cele teritoriale. Ultima lege referitoare la „noua armata”, Legea 208, incadra in
armata trupele de graniceri care dobandeau astfel un caracter „pur militar”.

Generali fara stagiu militar

Florin Mihai

Emil Bodnaras, Ministrul Apararii Nationale, i-a avansat pe activistii comunisti Valter

- 120 -
Roman, Nicolae Ceausescu si Leontin Salajan la gradul de general, desi nu aveau nici o zi
de armata. In schimb, ei au politizat armata romana prin Directia Superioara Politica a
Armatei (DSPA) care actiona ca sectie a CC-ului. De „corectitudinea politica” a militarilor
se ocupa politia politica numita Sectia Contrainformatii a Armatei.

In 1948 ministrul Emil Bodnaras si-a desavarsit „opera” transformarii Armatei Romane. Sfatuit
de consilierul sovietic S. Kolganov, Bodnaras a adus armata sub comanda Comitetului Central al
PMR, promovand la rangul de generali activisti ai partidului.
„SA TRAITI, TOVARASE!”. „Armata noua” populara s-a inspirat in toate privintele dupa
modelul Armatei Rosii. Noua uniforma a soldatilor se compunea din vestoane si mantale inchise
pana la gat, cu camasi gen rubasca. Gradele militare, pana atunci sub forma de trese, erau
reprezentate prin stele. Din 1949 s-a introdus gradul de locotenent-major, inexistent pana in acel
moment. Stemei Regatului Romaniei i-a luat locul pe drapelele de lupta ale fortelor armate stema
RPR, cu textul „Pentru Patria noastra Republica Populara Romana”. Emblemele Casei Regale au
disparut, in favoarea stelei cu cinci colturi. Formula de salut consacrata anterior in armata – „Am
onoarea sa va salut!” – a fost interzisa, din 1949 subordonatii fiind obligati sa se adreseze cu „Sa
traiti, tovarase!” Prezenta preotilor in armata romana facea parte dintre traditiile ostasesti,
amintind de perioada medievala in care domnitorii luptau in numele crucii. In vara anului 1948,
Ministerul Apararii Nationale a decis desfiintarea Episcopiei Armatei, iar clerul militar a fost silit
sa paraseasca institutia. De asemenea, prelatii au pierdut gradele militare.
DSPA. In contextul transformarilor armatei romane dupa 1947-1948, Inspectoratul General al
Armatei pentru Educatie pentru Cultura si Propaganda a devenit Directia Superioara Politica a
Armatei (DSPA). Se oficializa astfel trecerea acestei sectii de propaganda sub tutela CC al PMR.
DSPA era un organism politic ce avea ca sarcina indoctrinarea tuturor militarilor. Directii politice
subordonate DSPA au aparut in cadrul comandamentelor de arma, corpurilor de armata,
diviziilor, academiilor si scolilor militare. Din structura DSPA faceau parte urmatoarele directii:
Agitatie si Propaganda, Organizare, Cadre si Administratie. Propunerile DSPA (avizate prealabil
de consilierii sovietici) erau inaintate ministrului fortelor armate, apoi erau aprobate de catre CC
si numai dupa aceea deveneau ordine ale MApN. In 1949 s-a infiintat Sectia de Contrainformatii
a Armatei (SIA). Aceasta verifica orientarea politica a personalului militar si civil al armatei. Pe
linia acestor verificari, SIA colabora direct cu DSPA de unde primea informatii despre „contra-
revolutionari”. DSPA furniza intreaga documentatie lucratorilor SIA, iar cercetarile trebuiau
facute cu multa discretie.
GENERALUL CEAUSESCU. Si totusi, consilierii sovietici au fost nemultumiti de realizarile
„tovarasilor romani” in domeniul militar. Fapt evident din raportul despre armata romana inaintat
de Generalul K.S. Kolganov, Consilierul sovietic pe langa Marele Stat Major roman, sefului
Marelui Stat Major sovietic S. Stemenko. Raportul reprosa Secretariatului CC al PMR ca nu se
preocupa serios de educatia politica a ofiterilor. Intamplator sau nu, la cateva zile dupa raportul
nesatisfacator al lui Kolganov, liderii PMR au decis trecerea SIA in subordinea Ministerului
Afacerilor Interne si transferul unor inalti activisti de partid in structurile politice ale armatei. In
martie 1950, tanarul Nicolae Ceausescu, membru al CC al PMR, ce nu facuse nici o zi de armata,
a fost numit in fruntea DSPA cu grad de general-maior, iar Leontin Salajan, si el membru al CC
al PMR, a devenit seful Marelui Stat Major (MStM).
EROUL DIN SPANIA. Unul dintre noii comandanti ai Armatei Romane a fost tatal primului-
ministru post-comunist Petre Roman, Valter Roman (Ernst Neulander). Nascut la Oradea intr-o
familie instarita de origine evreiasca (1913) a studiat la Politehnica din Brno si Bucuresti (1930-
1934), obtinand diploma de inginer. Student fiind a aderat la Partidul Comunist Cehoslovac
(1931), iar din 1933 a activat in PCdR la Sectia de Propaganda in judetul Ilfov. Arestat si judecat
in libertate de autoritatile romane, a fugit in Franta si apoi in Spania (1936). S-a inrolat voluntar
in Brigazile Internationale ale comunistilor, desi nici el nu avea experienta militara. Dupa putin
timp, tovarasii il considerau un expert intr-ale artileriei, iar comandantii „rosii” l-au promovat

- 121 -
maior. Infrangerea stangii spaniole l-a obligat sa emigreze in URSS. A revenit la meseria de
inginer, fiind angajat al Institutului de Cercetari Stiintifice (1941-1945). Sub coordonarea Anei
Pauker a organizat Divizia de voluntari Tudor Vladimirescu (1943) alaturi de care, la sfarsitul
razboiului, a venit in Romania. Intre anii 1945-1948 a condus Directia de Propaganda din
Inspectoratul General al Armatei pentru Educatie, Cultura si Politica. Pentru meritele sale de
propagandist a fost urcat in rangul de general-maior (1 mai 1948) si numit loctiitor politic al
MStM.

POLITICA SI LA TUN SI LA PLUG


„Armata populara” a fost dintru-inceput folosita pe „frontul muncii” – campanii agricole, santiere
de constructie si mine. Dupa model sovietic, indoctrinarea politica, numita „munca educativa”, nu
putea renunta nici la plug, nici la tun. „In ce priveste munca de educatie, recomanda in paginile
ziarului Glasului Armatei Sorin Toma, viitorul redactor-sef al Scanteii, ea trebuie sa fie nu
slabita, ci intarita in cursul muncilor agricole. (...) In cantonament detasamentul trebuie sa aiba
conferinte, convorbiri, sezatori, ziare de perete si foi volante care sa mentioneze ravna celor mai
buni ostasi, colturi ale ostasului etc. Ei trebuie sa aiba o legatura permanenta cu unitatea pe linia
aparatului de educatie.”

JOS CU ARMATA BURGHEZA!


Pentru a-i convinge pe tineri de schimbarile benefice din „noua armata”, comunistii apelau la
propaganda scrisa si orala. Scriitori precum Gheorghe Braescu, autor interbelic al unor schite
umoristice reunite intr-un volum intitulat „Din vechea armata”, erau revalorizati de noul regim. In
prefata cartii, G.G. Nicolescu prezenta armata dinainte de 1945 drept un „instrument odios prin
care burghezo-mosierimea isi exercita dominatia de clasa”. Emil Bodnaras, ministru de Razboi
din 23 decembrie 1947, denunta astfel obiceiurile vechii armate: „Ofiterul (...) era tinut in stransa
si umilitoare dependenta de clasele dominante, obligat sa serveasca orice aventura. Subofiterul,
tinut intr-un regim de serviciu, care inevitabil ducea la abrutizare, era ferecat de pozitia sa, fara
posibilitatea de a o depasi. Soldatul era instrument orb, mecanism automat, destinat sa-si verse
sangele in razboaie nedrepte si la nevoie sa ridice arma si impotriva parintilor si a fratilor sai.”

„Reforma” justitiei in conceptie comunista

Florin Mihai

Comunistii romani au reformat justitia dupa modelul inventat de Andrei Vasinski in


Uniunea Sovietica. Neavand de ales, Lucretiu Patrascanu i-a folosit in Ministerul Justitiei
pe procurorii si judecatorii „vechiului regim”, multi dintre ei inscrisi din oportunism in
PCR. Mai tarziu, cand va deveni victima „justitiei populare”, Patrascanu va fi criticat
pentru tergiversarea reformei.

REFORMELE LUI PaTRaSCANU. In chiar ziua de 23 august 1944, comunistii au obtinut primul
portofoliu intr-un guvern - Ministerul Justitiei, prin Lucretiu Patrascanu. El si-a propus de la
inceputul mandatului trecerea „pe linie moarta” a judecatorilor „vechiului regim”. Initial, in
Ministerul Justitiei Patrascanu a promovat avocati simpatizanti din ilegalitate ai PCR. Treptat,
reforma justitiei s-a facut tot cu fostii „impartitori ai dreptatii”, multi dintre ei inscrisi din
oportunism in PCR. In aceasta situatie se aflau, potrivit declaratiei lui Lucretiu Patrascanu din
sedinta Biroului Politic din 9 septembrie 1947, 285 membri de partid si 467 simpatizanti angajati
ai ministerului. Cu aceeasi ocazie, Patrascanu informa ca 20 la suta dintre „elementele
reactionare” „parasisera” deja magistratura. In septembrie 1947 Patrascanu a inaintat partidului
proiectul de reforma a justitiei. Din spusele sale, scopul reformei era de a „apropia aparatul

- 122 -
judecatoresc de masa justitiabililor, reformarea aparatului omenesc judecatoresc prin introducerea
elementului popular, schimbarea functionarii aparatului judecatoresc si reforma legislativa cu
necesitatile noi ale aparatului judecatoresc.” In practica noii justitii, toate acestea se traduceau de
fapt prin anchete si condamnari ale „dusmanilor poporului”. La putin timp dupa aceasta discutie
din Biroul Politic, Patrascanu a fost inlocuit din functia de ministru al Justitiei cu Avram Bunaciu,
apoi arestat, dar masurile initiate de el in domeniul juridic au fost continuate. Noile prevederi au
fost introduse in Constitutia adoptata in 1948.
CONSTITUtIA OAMENILOR MUNCII. Dupa caderea regimului Antonescu (august 1944) se
revenise la Constitutia din 1923, laudata in epoca pentru drepturile si libertatile democratice
acordate cetatenilor. Dupa ce statul roman fusese proclamat republica, vechea constitutie nu mai
corespondea noului regim. In timpul primului Congres al PMR (februarie 1948) Gheorghe
Gheorghiu-Dej, proaspat „uns” secretar general al partidului, unic, i-a pus la treaba pe juristi
pentru a elabora o noua constitutie. In fruntea grupului care a redactat-o s-a aflat Traian Ionascu,
fost ministru al Justitiei in timpul regelui Carol al II-lea, devenit dupa 1945 presedinte al
„Asociatiei juristilor din RPR”. „Dezbaterea” proiectului s-a facut in cadrul Marii Adunari
Nationale (MAN) care l-a aprobat si votat (13 aprilie 1948). Noua Constitutie a RPR avea drept
model Constitutia sovietica din 1936, dar autoritatile le-au ascuns oamenilor adevarul. In
domeniul justitiei, printre alte „inovatii”, a aparut Curtea Suprema, iar curtile, tribunalele si
judecatoriile populare au fost subordonate MAN. In realitate vor deveni simple instrumente in
„mainile” partidului.
ALT MINISTRU. Pe 24 februarie 1948 Avram Bunaciu (la acea data subsecretar de stat la
Presedintia Consiliului de Ministri) l-a inlocuit pe Lucretiu Patrascanu la conducerea ministerului
Justitiei. Nascut in 1909, in satul Gurba (judetul Arad), Avram Bunaciu fusese angajat al
Ministerului Sanatatii la Cluj (1934-1937), urmand in paralel cursurile Facultatii de Drept pe care
a absolvit-o in 1937. Anul urmator s-a mutat la Bucuresti unde a profesat ca avocat. In Baroul
capitalei a cunoscut cativa dintre intelectualii de stanga ai vremii, precum Petre Pandrea
(cumnatul lui Lucretiu Patrascanu), Demostene Botez, Geo Bogza. Dupa razboi a devenit
acuzator public pe langa Tribunalul Poporului pentru judecarea „vinovatilor de dezastrul tarii”,
cum erau numiti mai-marii regimului antonescian. Dupa inlaturarea lui Patrascanu (1948),
Bunaciu a fost numit ministru al Justitiei, in circumstante care apartin mecanismelor tipice
regimului comunist: teroarea in interiorul partidului. Bunaciu a detinut portofoliul Justitiei un
singur an.
„OAMENI NOI”. Abia infiintat in 1947, Parchetul s-a reorganizat anul urmator prin Decretul nr.
2 al Prezidiului MAN. Principala misiune a Parchetului era „pedepsirea crimelor impotriva
ordinii si libertatii democratice”. Potrivit noii organizari, aceasta instanta depindea de Ministerul
Justitiei si se compunea dintr-un Procuror general, seful Parchetului, si de procurorii care
functionau pe langa judecatorii. Gheorghe Stere a fost primul Procuror general al Romaniei.
„Demascat” de catre Avram Bunaciu drept „element dusmanos”, Stere a fost inlocuit (septembrie
1948) cu Alexandru Voitinovici. In ciuda varstei (avea 27 de ani in 1945), acestuia i s-a
incredintat intre 1945-1948 rolul de procuror in procesele de rasunet intentate ziaristilor
nationalisti, „loturilor” Ion Antonescu si Iuliu Maniu. Un caz interesant de „transformare”
ideologica s-a petrecut si cu Alexandru Petrescu, judecator cunoscut in anii premergatori celui de-
al doilea razboi mondial. Maior in armata romana, Petrescu a participat, in calitate de comisar
regal, la procesul lui Emil Bodnaras (octombrie 1934), ofiter dezertat la sovietici. A judecat
numeroase procese ale membrilor PCdR in anii ’30 - ’40. Dupa 1945 comunistii l-au promovat
general si presedinte al Tribunalului Militar. Constient ca „trecutul burghez” atarna greu in
biografia sa, Petrescu a pronuntat sentinte grele impotriva criminalilor de razboi si a acuzatilor
din procesul Canalului (1953).

CONDAMNAtI FaRa VINa


„Justitia populara” s-a aplicat mai intai in Uniunea Sovietica, primul stat in care s-a „infaptuit”

- 123 -
revolutia socialista. In 1935, Andrei Vasinski, de formatie jurist, a fost numit Procuror General al
URSS. El a transpus teoria marxista a luptei de clasa in justitie, care a devenit un instrument
pentru eliminarea opozantilor regimului. S-au declansat procesele publice de „tradare” (1936-
1938), iar populatia sovietica a asistat uimita cum bolsevici marcanti precum Kirov, Buharin si
Kamenev si-au marturisit, pe rand, „vinovatia”. Vasinski a anulat prezumtia de nevinovatie,
marturiile acuzatilor („smulse” prin metode violente) devenind dovezi suficiente in instanta
pentru condamnarea la moarte. Odata intrati in „malaxorul” justitiei, acuzatii nu mai aveau
scapare, sfarsind in fata plutonului de executie. Vasinski si-a publicat teoria sa despre „justitia
populara” intr-un volum premiat de catre autoritatile sovietice cu Premiul Stalin. Metodele sale au
fost copiate intocmai de procurorii statelor comuniste nou aparute dupa razboi.

FUNCtIA JUSTItIEI
Sistemul justitiei actuale, creat de burghezie si mosierime, ca sa le apere interesele lor, daca noi
nu venim cu masuri radicale si hotarate pentru a-i schimba structura, va continua sa mearga
inainte pe acelasi drum. (...) Sa facem ca justitia sa devina o functie sociala!
Lucretiu Patrascanu,
declaratie la mitingul de la CFR Grivita, 27 noiembrie 1947

Republica populara nu cunoaste mila !

Florin Mihai

In ianuarie 1949 in Romania s-a introdus pedeapsa cu moartea, primele victime fiind
sabotorii, spionii si membrii rezistentei anticomuniste. Legislatia se inasprise si pentru
dezertorii din armata, care riscau sa-si piarda vietile si averile. Celor care alegeau exilul, li
se retragea cetatenia.

Reformei justitiei i-a urmat in 1948 condamnarile politice. Se pedepseau in principal trecerea
frauduloasa a frontierei, dar si „actele de sabotaj” reale sau inchipuite. In vocabularul juridic au
patruns termeni precum „sabotaj contrarevolutionar”, „diversiune contrarevolutionara” si
„agitatie si propaganda contrarevolutionara”. Victime ale proceselor au devenit cei ce se opuneau
„transformarii socialiste” a societatii romanesti.
SABOTORII, LA JUDECATa. Dupa nationalizarea industriei, intreprinderile si fabricile intrasera
in proprietatea statului. Regimul a lansat planurile de productie care trebuiau indeplinite si
depasite. Directorii si muncitorii care din nepricepere, neatentie sau reavointa „subminau”
productia, erau acuzati de sabotaj si deferiti justitiei. Un decret de „aparare a avutului obstesc”
stabilea vinovatia in actele de sabotaj. „Fiecare sa inteleaga ca a risipi azi banul public, a fura din
intreprindere, a distruge constient sau inconstient bunurile fabricii sau marfurile nu mai este un
delict obisnuit, de drept comun, cum i se spunea, avertiza oficiosul Scanteia intr-un articol din 15
noiembrie 1949, ci crime impotriva poporului, crime impotriva lui insusi.” La sabotaj erau
incadrati cei ce distrugeau masini si instalatii, dar si vanzatorii care furau la cantar si bijutierii
care nu declarau stocurile. Pentru ca tribunalele nu mai faceau fata numeroaselor cazuri de
sabotaj, s-au infiintat sectiuni specializate in rezolvarea proceselor.
PEDEAPSA CAPITALa. In Romania, Constitutiile din 1866 si 1923 abolisera pedeapsa cu
moartea, reintrodusa totusi de Regele Carol al II-lea in timpul regimului autoritar pe care l-a
instaurat (1938). O lege speciala a mentinut aceasta sanctiune si dupa 23 august 1944, intarita din
16 ianuarie 1949 cu Legea nr. 16. Potrivit acesteia, erau pedepsiti cu moartea cei gasiti vinovati
pentru „crime” precum „tradarea de patrie, sabotarea propasirii economice a tarii, neindeplinirea
cu stiinta sau indeplinarea voit neglijenta a indatoririlor de serviciu, actele de teroare, savarsite
individual sau in grup, constituirea in bande in scop terorist sau de sabotaj”.

- 124 -
LEGISLAtIE ASPRa. In 1948 s-a declansat, in numele „luptei de clasa”, teroarea impotriva
adversarilor regimului. De judecarea „vinovatilor” se ocupau Tribunalele Militare care pronuntau
pedepse foarte aspre. Victime le-au cazut membrii rezistentei anticomuniste – taranisti, legionari
si ofiteri ai armatei regale trecuti in rezerva, acuzati de „terorism”. Pedeapsa era grea si pentru cei
care ii ajutau ori ascundeau adevarul despre ascunzatorile lor. „Tainuitorii” puteau fi condamnati
chiar si la 10 ani de munca silnica. Desi nu erau cadre ale armatei, acestia intrau de-a valma sub
incidenta Codului Justitiei Militare. Si pedepsele aplicate soldatilor armatei populare s-au
inasprit. Pe langa Tribunalele Militare, aglomerate deja de judecarea civililor, soldatii erau
sanctionati si de Consiliile de Judecata care functionau pe langa unitatile militare. De pilda,
recrutilor care refuzau incorporarea erau pedepsiti cu inchisoare de la 1 la 5 ani. Cei care absentau
nemotivat din unitate mai mult de 24 de ore erau socotiti dezertori si pasibili de inchisoare
corectionala. Pentru dezertare vinovatul era condamnat la moarte si confiscarea averii.

EXILAtI
Cetatenii care reuseau sa fuga din tara si se stabileau intr-un alt stat deveneau indezirabili in
Romania. Lor li se retragea cetatenia, fiind considerati tradatori si acuzati de spionaj, iar averile li
se confiscau. Printre victimele cunoscute ale acestei prevederi s-au numarat membrii Casei
Regale. Pe data de 28 mai 1948, fostului Rege Mihai, Elenei, fosta Regina-mama, printilor
Elisabeta, Ileana si Nicolae li s-a retras cetatenia romana.

FUGA PESTE HOTARE


In judetele din vestul tarii (Satu Mare, Bihor si Arad), autoritatile se confruntau cu un adevarat
exod de populatie. Pentru a preveni „fuga”, granicerii cereau din timp informatii la Militie si
Securitate despre suspecti, organizau razii in orasele din vecinatatea frontierei si avizau eliberarea
buletinelor de catre organele de Militie. Pentru fiecare „captura”, soldatii si ofiterii erau
recompensati, de cele mai multe ori prin permisii sau avansari in grad. Pentru trecerea ilegala a
granitei, pedepsele erau foarte drastice. Conform Legii nr. 4 (19 ianuarie 1948) vinovatii riscau
inchisoare corectionala intre 3 si 10 ani si amenda pana la 40.000 de lei, suma exorbitanta pentru
acea vreme. Pedeapsa era valabila si pentru cei care ii ghidau pe fugari.

REPRIMARE
Cea mai larga democratie pentru cei ce muncesc este indisolubil legata de represiunea cea mai
energica fata de dusmanii puterii populare, fata de toti spionii, sabotorii, fata de toti cei care
impiedica sub orice forma construirea societatii socialiste
Gheorghe Gheorghiu-Dej,
22 ianuarie 1949

Editorial: Legea întâmplării oarbe

LAVINIA BETEA

Lupta cu opoziŃia sau lupta de clasă. Aşa a fost numit procesul declanşat în România după
intrarea sa în sfera de influenŃă sovietică, conform înŃelegerilor dintre AliaŃi, la finele celui
de-al doilea război mondial.

Un sistem propagandistic de dimensiuni fără precedent difuza şi întreŃinea în toate statele


europene, ajunse sateliŃi ai Rusiei, iluziile că marxismul descoperise “legile” istoriei. “Firul
călăuzitor” era lupta de clasă dintre “exploataŃi” şi “exploatatori” – “clase antagoniste” în
colectivitate. Aceasta era “forŃa motrice”, cu efectul final al comunismului. Până în urmă cu mai
puŃin de două decenii, după teoria aceasta se redactau toate manualele de istorie şi filozofie, iar

- 125 -
“socialismul ştiinŃific”, care o expunea in extenso era disciplină obligatorie în liceele şi
instituŃiilor de învăŃământ superior, de indiferent care profil, din Ńările comunizate.
Din experienŃa instalării la putere şi guvernare, Lenin identificase noi forme ale luptei de clasă:
războiul civil; lupta pentru transformarea socialistă a micii gospodării Ńărăneşti; lupta pentru
folosirea specialiştilor burghezi şi lupta împotriva sabotajului lor; lupta pentru educarea unei
discipline noi, socialiste în muncă. Nici măcar după cucerirea puterii – îi “îmbogăŃise” teoria şi
Stalin –, lupta de clasă nu se atenuează, ba, dimpotrivă, încă “se ascute”, reuşitele proletariatului
mobilizându-i pe foştii exploatatori şi pe imperialiştii din afara sistemului. Într-o asemenea lume
se “lupta” şi pentru pace, şi cu “stihiile naturii” sau “rămăşiŃele burgheze” ori se sărbătoreau
ciclic victorioasele bătălii de pe “frontul recoltelor”.
În România, cu motivaŃia pedepsirii “criminalilor de război” şi “colaboraŃioniştilor” (prevedere a
ConvenŃiei de ArmistiŃiu semnată de delegaŃia română cu Puterile Aliate la 12 septembrie 1944,
la Moscova), a fost “zdrobit” vârful “clasei exploatatoare”. Cu “Procesul Marii Trădări
NaŃionale”, unde-au fost condamnaŃi Ion Antonescu şi apropiaŃii săi (mai 1946), a început în
România seria marilor procese politice pentru lichidarea “opoziŃiei”. Manipularea coordonată de
serviciile speciale sovietice de pe teritoriul României a continuat cu arestarea fruntaşilor
Partidului NaŃional łărănesc (vara lui 1947), învinuiŃi de tentativă de fugă din Ńară, procesele
intentate marilor industriaşi sub pretextul sabotării economiei naŃionale, desfiinŃarea monarhiei
(decembrie 1947) şi “naŃionalizarea” (iunie 1948). Scopul declarat în discursul public al stângii
politice era exterminarea “clasei exploatatoare”. Nesiguri încă de reacŃiile mulŃimii pe care
pretindeau că o reprezintă, capii “dictaturii proletare” i-au transferat pe condamnaŃii notorii din
procesele politice ale vremii în închisoarea din Sighetul MarmaŃiei (situată lângă frontiera
sovietică) şi i-au încarcerat sub strict consemn (1950).
Toate se făcuseră după învăŃătura şi practica sovietică. Dovadă poate fi şi documentul emis de
serviciile speciale sovietice în 1947, pentru Polonia, ale cărui prevederi, aşa cum arată
retrospectiv istoria, fuseseră aplicate şi în România. Trebuie ca reprezentanŃii opoziŃiei să fie
închişi, specificau respectivele directive. Se va încerca prin toate mijloacele racolarea acelor
opozanŃi care se bucură de stima populaŃiei băştinaşe. Dacă nu încetează, trebuie compromişi prin
campaniile de denigrare. Înainte ca ei să se întipărească în conştiinŃa maselor, trebuie lichidaŃi
prin aşa-numite “întâmplări neprevăzute” sau închişi prin acuzaŃia de crimă de drept comun.
Numai în cazuri cu totul speciale se admit procese politice, care vor fi Ńinute sub acuzaŃia de
“înaltă trădare”.
După declanşarea colectivizării însă, închisorile au devenit neîncăpătoare. Căci “duşmani de
clasă” erau declaraŃi şi aceia care nu-şi îndeplineau obligaŃiile la “cote agricole”, şi “şovăielnicii”
la înscrierea în colectiv, şi “gură-cască”, pentru că vorbiseră regimul “de rău”. Unora li s-au dat
condamnări în procese, alŃii au fost pur şi simpli “băgaŃi la răcoare” într-un nedefinit “regim
administrativ”. Câte unul dispărea de-acasă cu anii, altul revenea după două-trei zile de bătăi şi
post negru din sediul miliŃiei comunale ori raionale. Într-o lume ce se eticheta, fără drept de apel,
a fi guvernată după “legea luptei de clasă”, vieŃile oamenilor Ńineau de-ntâmplare.
O relatare a unei discuŃii dintr-o închisoare sovietică, reprodusă de istoricul Robert Conquest,
dovedeşte că şi răsucirile bruşte de destin erau practică uzuală a “vieŃii noi”, mulŃimile fiind
îngenuncheate prin frica de necunoscut. După ce Stalin schimbase capii serviciilor sale speciale,
relatează Conquest, un fost ofiŃer NKVD le-a prezis tovarăşilor de închisoare: “Unii dintre noi
vor fi eliberaŃi numai pentru a se arăta clar că s-a produs o schimbare; restul vor ajunge în lagăre
să-şi efectueze restul sentinŃelor, ca şi până acum”. După ce criterii?, îl întrebaseră camarazii lui,
plini de speranŃă. “Întâmplarea. Oamenii încearcă întotdeauna să explice lucrurile printr-o
anumită lege. Când ai privit din spatele scenei, aşa cum am făcut eu, ştii că în Ńara asta a noastră
întâmplarea oarbă guvernează viaŃa omului.”

Neutralizarea social-democratilor

- 126 -
ILARION TIU

Pe langa arestarile in masa in randul fostilor politicieni interbelici, comunistii au „operat“


dupa 1948 si unele „manevre“ de intimidare, prin incarcerarea demonstrativa a unor
personalitati. Astfel, noii guvernanti doreau sa bage groaza in eventualii opozanti. Un astfel
de caz este inchiderea catorva lideri ai social-democratilor independenti.

Dupa proclamarea „republicii populare“ la 30 decembrie 1947 si „congresul de unificare“ al PCR


cu PSD din februarie 1948, comunistii au trecut la „ofensiva finala“ pentru anihilarea opozitiei.
Nu intotdeuna au folosit metode brutale, de arestari in masa sau invinuiri inchipuite, uneori
apeland la actiuni de intimidare, in urma carora opozantii trebuiau sa inteleaga mesajul
amenintator. Au procedat astfel cu membrii Partidului Social-Democrat Independent, care au fost
„linistiti“ prin arestarea catorva lideri, dupa care restul simpatizantilor n-au mai manifestat nici o
atitudine potrivnica regimului. Dimpotriva, s-au inscris in noul Partid Muncitoresc Roman,
„uitand“ de idealurile social-democrate pe care incerca sa le conserve Constantin Titel-Petrescu.
LUPI SINGURATICI. Partidul Social-Democrat Independent a aparut in 1946, prin scindarea
social-democratilor dupa congresul din 10 martie. Atunci, „ramura“ Lothar Radaceanu-Stefan
Voitec a reusit sa impuna colaborarea cu Partidul Comunist la alegerile din toamna, impotriva
vointei „liderilor istorici“ ai organizatiei, cum ar fi Constantin Titel-Petrescu, Gheorghe
Cristescu-Plapumari sau Ion Flueras. Acestia i-au acuzat pe „radacenisti“ ca falsificasera
rezultatele alegerilor la congres, ajutati de guvernantii comunisti.
„Independentii“ erau in minoritate fata de factiunea care s-a alaturat Frontului National-
Democrat, intrand in opozitie alaturi de taranisti si liberali. Dupa ce in perioada interbelica
fusesera in permanent conflict politic, social-democratii lui Titel-Petrescu colaborau cu „partidele
burgheze“, in speranta ca vor evita comunizarea tarii. Insa la alegerile din noiembrie 1946, PSDI
nu a obtinut decat 1,90% din voturi, fara a putea trimite nici un deputat in Parlament. Au acuzat
guvernul ca le-a fasificat procentul real obtinut, trimitand proteste internationale si cerand
repetarea scrutinului. Speranta lui Titel-Petrescu erau laburistii englezi, partid de stanga ajuns la
putere in Marea Britanie, dupa al doilea razboi mondial. In iunie 1947, Philips Morgan, secretarul
general al Partidului Laburist a sosit la Bucuresti, avand o intrevedere si cu liderii social-
democratilor independenti. Insa demnitarul britanic nu le-a dat sperante, indemnandu-i sa
colaboreze cu gruparea Radaceanu-Voitec. Morgan primise asigurari de la cei doi ca facusera
alianta cu Partidul Comunist pentru a salva social-democratia romaneasca. Totodata,
„radacenistii“ i-au promis oficialului de la Londra ca nu vor ceda presiunilor guvernului Groza in
fata comunizarii tarii.
ARESTARI. Ramas fara sprijin din toate partile, Partidul Social-Democrat Independent a intrat in
defensiva. Liderii sai au fost alarmati de valul de arestari in randul national-tartanistilor inceput in
vara anului 1947, care a culminat cu „procesul marii tradari nationale“, din octombrie-noiembrie
acelasi an. Dupa „unificarea“ social-democratilor „radacenisti“ cu PCR din februarie 1948,
adeptii lui Titel-Petrescu sperau ca vor fi lasati in pace, deoarece nu mai erau vizibili pe scena
publica. Insa comunistii nu doreau „surprize“, astfel ca in mai 1948 i-au arestat pe Constantin
Titel-Petrescu si pe Adrian Dimitriu (secretarul general al organizatiei). Incarcerarea acestuia din
urma i-a speriat pe restul liderilor partidului. Au decis sa nu se mai intalneasca la vreun sediu de
partid, preferand sedintele „conspirative“ in Parcul Cismigiu din Bucuresti. In tara, majoritatea
membrilor au „pactizat“ cu regimul. Romulus Dan, noul presedinte, abia putea strange cateva
cotizatii pentru a ajuta familiile celor doi arestati.
Dupa acest moment, social-democratii „independenti“ au intrat complet in anonimat. Totusi, in
iunie 1949 autoritatile au facut noi arestari, intreg Comitetul Executiv (opt persoane) fiind arestat.
Un proces s-a organizat abia in 1952, pentru toti cei zece lideri social-democrati ramasi in
opozitie. Constantin Titel-Petrescu, Adrian Dimitriu si Eugen Dobrescu au primit pedepse pe
viata, iar ceilalti temnita de la 10 la 25 de ani. Ilie Predan, Gheorghe Ene Filipescu si Ion Flueras

- 127 -
au murit in detentie. Ceilalti au fost eliberati in decembrie 1955 si aprilie 1956, in urma
presiunilor Partidului Laburist britanic asupra lui Hrusciov.
N-au mai reprezentat insa un pericol pentru regimul comunist. Constantin Titel-Petrescu fusese
obligat sa semneze la eliberare o scrisoare prin care recunostea „realizarile regimului democrat-
popular“ (documentul a fost publicat in „Scanteia“ la 18 decembrie 1955). A primit o pensie de
avocat, fiind in permanta supraveghiat de Securitate, ca de altfel toti social-democratii
„independenti“ iesiti din inchisoare. Titel-Petrescu a murit la 2 septembrie 1957, in urma unui
infarct.

Procesul ofiterilor anticomunisti

ILARION TIU

In mai 1948, guvernantii comunisti au organizat un mare proces al ofiterilor superiori care
fusesera apropiati ai Partidului National-Taranesc. Foarte mediatizata de presa regimului,
actiunea avea scopul de a intimida corpul militarilor de cariera, care fusese „comprimat“
pentru a face loc adeptilor Moscovei.

Regimul comunist a urmarit controlarea activitatii militarilor de cariera inca din primele luni dupa
23 august 1944. Primii vizati au fost ofiterii care au condus frontul de Est, dar mai ales cei
implicati in deportarea si masacrarea evreilor din Transnistria si de la Odessa. In perioada martie
1945-iunie 1946, au fost infiintare „tribunale ale poporului“ pentru cei vinovati de crime
impotriva evreilor, fiind condamnate 187 persoane, majoritatea militari. Ofiterii superiori care nu
au fost gasiti vinovati de crime de razboi pe frontul de Est, dar care participasera la lupte, au fost
si ei treptat indepartati din armata, sub diferite pretexte. Unii au simtit pericolul, indreptandu-se
spre gruparile politice.
CERCUL PROFESIONAL MILITAR AL PNT. In mai 1948, la Tribunalul Militar Bucuresti a
avut loc un mare proces al „ofiterilor taranisti“, acuzati ca aveau ganduri de „razvratire“ si de
„insurectie armata“. Acestia faceau parte din Cercul Profesional Militar al partidului lui Iuliu
Maniu, infiintat cu scopul de a face propaganda printre militarii de cariera. In PNT, exista o sectie
de studii si documentare militara inca de la infiintarea partidului, in 1926, insa nu a fost
intotdeauna activa. In general, era compusa din ofiteri in rezerva care consiliau organizatia
privind strategiile militare, in caz ca ar fi ajuns la guvernare. In perioada interbelica personalul
Armatei nu avea drepturi politice, si sectia nu a avut importanta in consecinta.
Dupa 6 martie 1945 insa, taranistii reorganizeaza Sectia militara a partidului, in vederea atragerii
personalului demobilizat, dar si a ofiterilor superiori nemultumiti de puterea Moscovei in
Romania. La 19 august 1946, guvernul Groza a facut o reforma a Armatei, prin care mai multi
militari de cariera au fost „deblocati“ arbitrar. O delegatie a acestora a inaintat un memoriu Emil
Hatieganu, reprezentantul PNT in guvern, fara sa poata obtine ceva. Constienti de pericol, unii
dintre ei au incercat sa obtina protectie politica. Astfel, 486 ofiteri superiori trecuti in rezerva s-au
inscris in Sectia militara a PNT (care in octombrie 1946 si-a schimbat numele in Cercul
Profesional Militar al PNT).
Partidul a devenit interesant de acest Corp odata cu modificarea legii electorale, prin care militarii
aveau drept de vot. Ion Mihalache a preluat „gestionarea“ activitatii ofiterilor taranisti, carora le-a
impus sa duca o politica „militanta“ printre ostasii tarii. Tineau sedinte lunar, unde participau in
medie 100 de persoane. In caz ca taranistii s-ar fi instalat la conducerea guvernului, ofiterii
partidului ar fi dorit reorganizarea armatei, prin re-activarea militarilor scosi din functii de
comunisti. De asemenea, prognozau desfiintarea apartului ECP (Educatie Cultural-Politica) si
trecerea in rezerva a ofiterilor care nu absolvisera o {coala pregatitoare.
Dupa alegerile falsificate din noiembrie 1946, Corpul Profesional Militar al PNT s-a alaturat

- 128 -
efortului partidului de a solicita noi alegeri. Insa opiniile lor nu au fost luate in seama de
guvernanti. Dupa desfintarea partidului in iulie 1947, membrii Corpului Profesional Militar al
PNT incep sa fie arestati. Doi dintre acestia, col. {refan Stoika si lt.-col. Dumitru Statescu, sunt
judecati in „procesul marii tradari nationale“ din octombrie-noiembrie 1947, acuzati fiind ca au
„creat si condus organizatii militare conspirative“.
„TRåDåTORII“. In mai 1948, proaspatul „regim popular“ a organizat un proces si pentru restul
ofiterilor superiori apropiati PNT-ului. „Lotul“ a fost compus din 18 persoane, printre care si trei
civili acuzati ca au „complotat“ impreuna cu militarii. La ordinul lui Gheorghe Pintilie, procesul
lor a fost judecat de Tribunalul Militar Bucuresti. Asadar, regimul actului de justitie a fost strict,
fara ca civilii sa poate participa la dezbateri. Unii dintre inculpati s-au plans in timpul procesului
ca au fost batuti sau ca le-au fost falsificate declaratiile. Aparatorii au fost numiti din oficiu, fara a
putea sa consulte dosarul acuzarii. Foarte multi martori doriti de inculpati nu au fost chemati
oficial. Unii erau de asemenea arestati sau condamnati si nu au fost adusi in sala de judecata.
La 27 mai 1948, Tribnalul Militar Bucuresti a emis sentinta pentru „lotul“ ofiterilor taranisti.
Acuzatiile au fost din cele mai grave: „complot de razvratire si insurectie armata“, „crima de
inalta tradare prin cedredinta“, „delictul de omisiune a denuntarii complotului“ etc. Pedepsele au
variat intre 4 luni si 7 ani, cu o singura achitare, Florica Spirescu. Pedepsele maxime le-au primit
gen. Negri, Zorzor, Stoika, Gheorghiu si cpt.-cdor. Mocanu. Primii trei ofiteri superiori amintiti
au si murit in detentie, atat din cauza tratamentului dar si a unor boli avansate de care sufereau.

MISCAREA NATIONALA DE REZISTENTA


Procesul ofiterilor „reactionari“ din mai 1948 nu a fost singurul in care au fost implicati militari
de cariera ce se opuneau comunismului. In noiembrie 1946, avusese loc un alt proces mediatizat,
al Miscarii Nationale de Rezistenta (MNR).
Conform documentelor Sigurantei, Miscarea Nationala de Rezistenta ar fi fost creata de catre
generalul Aurel Aldea in toamna anului 1945, dupa declansarea grevei regale de catre Mihai I.
Generalul Aldea comandase intre 1935 si 1940 diviziile 11 si 4 infanterie si Corpul 2 armata, iar
in zilele caderii Basarabiei (iunie 1940) negociase cu sovieticii conditiile retragerii. Nu era agreat
de Ion Antonescu, care l-a trecut in rezerva in 1941, fara a participa la lupte pe frontul de Est.
Dupa 23 august 1944 a fost pentru o perioada ministru de Interne, in guvernul Sanatescu, intrand
in conflict cu Partidul Comunist si apropiindu-se de PNT. In vara anului 1945, Siguranta il
urmarea deja pentru „infractiunea“ ca ar fi organizat miscarea de rezistenta la comunizare a
partidelor „reactionare“. Ar fi avut legaturi cu mai multe formatiuni clandestine, precum „Graiul
sangelui“, „Grupul inarmat Sinaia“ si „Haiducii lui Avram Iancu, Divizia Sumanelor Negre“.
Pentru a spori „pericolul“, Siguranta a consemnat in documentele sale ca gen. Aldea ar fi condus
aceste organizatii, fiind seful unei Miscari Nationale de Rezistenta. Insa legaturile dintre cele trei
grupari clandestine si Aurel Aldea nu au fost foarte insemnate, mai ales ca generalul nu a reusit sa
convinga partidele „burgheze“ sa le acorde sprijin.
Generalul Aldea a fost arestat la 27 mai 1946, sub acuzatia ca ar conduce o Miscare Nationala de
Rezistenta. In „lotul“ sau au fost inclusi peste 100 de militari si civili, dintre care multi nu aveau
nici o legatura cu vreo activitate de rezistenta. Procesul s-a judecat intre 11 si 18 noiembrie
acelasi an, inculpatii fiind prezentati de propaganda regimului ca „reactionari contra ordinii
democratice“. Gen. Aldea a fost condamnat la munca silnica pe viata, murind in penitenciarul
Aiud la 17 octombrie 1949.

Procesul „Marii Finante“

ILARION TIU

La sfarsitul lunii octombrie 1948, la Bucuresti a fost „pus in scena“ un mare proces al

- 129 -
„complotistilor, spionilor si sabotorior“. Comunistii au inventat un „lot“ doisprezece
persoane, dintre care unii nici nu se cunosteau intre ei, pe care i-au acuzat ca aveau un plan
de „subminare a regimului democrat-popular“. Cu ajutor american!

In anii instaurarii comunismului in URSS, printre practicile de intimidare a populatiei au fost


procesele „sabotorilor economiei“. Rusia sovietica se afla intr-o mare criza economica dupa
conflagratia mondiala si razboiul civil, iar „binele“ promis de noul „regim al poporului“ intarzia
sa se arate. Astfel ca, au fost puse in scena mari procese ale „sabotorilor“, prezentati de
propaganda „ramasite sale capitalismului“ si sursa dificultatilor economiei. Dupa 1948, regimul
comunist de la Bucuresti a imitat medodele lui Lenin. Alexandru Barladeaunu isi amintea despre
acea perioada ca „se cautau «sabotori» si «dusmani de clasa» pentru economia care nu mergea
din cauza ca se baza pe lucruri incerte. De pilda, productia se planifica pe materii de import, dar
nu se prevedea in plan cu ce exporturi compensam sau pe ce baza platim. {i urmau explicatiile.
Atunci se afirma ca oamenii traiesc rau din cauza «dusmanilor poporului» care saboteaza
economia“.
„COMPLOTISTII“. Ulterior valului de arestari inceput in 1947, comunistii aveau destui
„dusmani ai regimului“ carora le puteau organiza procese. Dupa ce primeau pedepse pentru
diverse delicte penale fabricate, acestia erau implicati si in alte procese, inventate de regim pentru
a demonstra ca „dusmanul de clasa“ inca „lucreaza“. Asa s-a intamplat in octombrie 1948, cand
propaganda de partid anunta inceperea procesului „grupului de complotisti, spioni si sabotori“,
cunoscut ca si al „Marii Finante“. Doisprezece persoane, fara mari legaturi intre ele, au fost aduse
in fata justitiei, pentru ca ar fi avut un plan de sabotare a economiei, in „stransa legatura“ cu
„imperialistii americani“. Industriasi, ingineri, militari si legionari erau inclusi intr-un adevarat
scenariu de film, cu intruniri conspirative, colectari de armament si finantare din „occidentul
decadent“. Conform stenogramelor procesului publicate de propaganda, invinuitii si-au
recunoscut „faptele“. Insa din marturiile ulterioare ale unor „participanti“ rezulta ca declaratiile
lor au fosr falsificate, sau au semnat niste hartii pe care nu au avut dreptul sa le citeasca.
Lista „complotistilor“ incepea cu ing. Alexandru Popp, fost director general la Uzinele si
Domeniile Resita. In calitate de membru in consiliul de administratie al Uniunii Generale a
Industriasilor din Romania in perioada razboiului, era considerat si fost colaborator al lui Ion
Antonescu. Al doilea pe lista era ing. Ioan Bujoiu, care fusese proprietarul mai multor mine de
carbune din Valea Jiului, precum si ministru in guvernul Tatarescu din 1939. Inginerii Bals si
Gheorghiu ocupasera de asemenea posturi de conducere in industria petrolifera si miniera.
Profesorul Nicolae Margineanu a fost inclus in lot pentru „atitudine antidemocratica“ si pentru
legaturi cu americanii, carora le-ar fi furnizat informatii despre uzinele de la Resita. Pe lista
acuzatilor mai erau profesorul Bontila si amiralul Horia Macelariu, precum si patru legionari:
Nicoale Petrascu, Nistor Chioreanu, Eugen Teodorescu si Gheorghe Manu. „Vedeta“ lotului era
industriasul Max Auschnit, proprietar al mai multor intreprinderi metalurgice, printre care Resita
si Hunedoara. El nu era in tara la data procesului, parasind Romania in timpul celui de-al doilea
razboi mondial.
ACUZATIILE. Actul de acuzare este o mostra despre cum se poate fabrica un proces politic, fara
ca inculpatii sa se poata apara. Celor doisprezece li s-au pus in responsabilitate fapte imposibil de
realizat in conditiile in care comunistii si Armata Rosie controlau Romania. Spre exemplu, Popp,
Bujoiu si Gheorghe Manu erau facuti responsabili de organizarea unei lovituri de stat prin
insurectie armata, inca din 1945. Ei ar fi avut suportul „statelor imperialiste“ pentru inarmare, dar
si resurse interne. „Martorul“ Ion Tiberiu Padureanu a declarat ca depozitele inculpatilor
cuprindeau „atat arme de foc cat si arme albe, provenite din luptele de la 23 August, din timpul
rebeliunii legionare, de la generalul Radescu si parte cumparate de la diferiti ofiteri deblocati, la
clubul partidului national-taranesc“. In viziunea anchetatorilor-scenaristi, in paralel cu planul
loviturii de stat, inculpatii ar fi organizat si acte de sabotaj economic: „Folosind situatia lor de
conduatori ai celei mai mari intrepinderi, Uzinele si Domeniile Resita, in executarea directivelor

- 130 -
reprezentantilor americani, acuzatul Max Auschnit si Alexandru Popp incep sa organizeze acte de
sabotaj, cu scopul de a aduce pagube industriei grele si de a submina increderea in masurile luate
de guvern in vederea redresarii postbelice a economiei tarii. S-a constatat ca in urma actelor de
sabotaj executate la «Resita», productia a scazut cu o iuteala catastrofala; intre timp, acuzatii
Popp si Auschnit, au impeidicat prin stocari de produse, intrarea acestora in circuitul economic al
tarii, sau au facut sa se produca marfuri de calitate foarte inferioara“.
Odata elaborate aceste „invinuiri“, anchetatorii construiau o poveste halucinanta, in care cei
doisprezece acuzati „lucrau“ zi si noapte la distrugerea „cuceririlor oamenilor muncii“. Inculpatii
legionari erau acuzati in general ca asigurau contactul cu exteriorul, prin Eugen Teodorescu, care
transmitea „imperialistilor“ americani secretele economiei romanesti.
SENTINTA. Procesul „Marii Finante“ a fost exploatat la maxim de propaganda regimului.
„Scanteia“ nota zilnic „atmosfera“ de la proces, „infierandu-i“ pe „sabotori“. De asemenea,
„oamenii muncii“ trimiteau scrisori „organului de presa“ al PMR, cerand tratamente inumane
pentru cei acuzati ca se impotriveau „democratiei populare“: „sa fie schingiuiti pana la moarte“,
„sa fie trasi pe roata“, „sa li se scoata ochii si sa li se smulga unghiile“ etc. De asemenea martorii
adusi de autoritati au sustinut scenariul construit prin actul de acuzare, cerand pedepsirea
„exemplara“ a „sabotorilor“.
La 2 noiembrie 1948, Tribunalul Militar Bucuresti a dat citire sentintei. Max Auschnit, Alexandru
Popp, Ion Bujoiu, Gheorghe Manu, Horia Macelariu, Nicolae Petrascu si Eugen Teodorescu au
fost condamnati la munca silnica pe viata, avand de platit si diverse amenzi. Nicolae Margineanu
a primit 25 de ani munca silnica, Dimitrie Gheorghiu si Nistor Chioreanu 20 de ani, iar Alexandru
Bals si Gheorghe Bontila, 15 ani. Toti aveau de ispasit si alte pedepse anterioare procesului
„Marii Finante“, asa ca sentinta s-a adaugat la anii lor de temnita. Max Auschit deoarece nu era in
tara a fost condamnat in conturmacie, neispasind nici un am de detentie pana la sfarsitul vietii.

LEGIONARII - „CARNE DE TUN“


Asa cum in perioada interbelica dtinutii comunisti erau scosi din inchisori si folositi ca martori in
diverse procese politice, dupa 1948 legionarii au fost „carnea de tun“ pentru justitia comunista,
care inventa tot felul de „comploturi“. Dupa 23 august 1944, legionarii au fost intr-un continuu
joc de-a soarecele si pisica cu autoritatile statului. Initial, guvernul Radescu i-a internat in lagare.
Apoi, comunistii au semnat in decembrie 1945 un „pact“ cu Nicolae Petrascu, prin care legionarii
recunosteau guvernul Groza. Insa dupa consolidarea puterii, regimul decide arestarea in masa a
oponentilor „verzi“, prin ordinul nr. 5 din 13 mai 1948 al Sigurantei. In noaptea urmatoare s-a
desfasutat o actiune de amploare, prin care legionarii intorsi din Germania dupa 23 august 1944,
cei „integrati“ in „partidele istorice“ si restul simpatizantilor Legiunii care se aflau in evidentele
autoritatilor urmau sa fie arestati. Operatiunea a fost atent planuita, iar echipele de politisti si
jandarmi nu au primit numele celor vizati decat cu cateva minute de inceperea arestarilor.
Legionarii arestati trebuiau anchetati imediat, pentru a se descoperi eventuale legaturi ale
acestora. Majoritatea legionarilor arestati dupa mai 1948 au iesit din penitenciare la amistia din
1964. Tot in randul lor a avut loc si teribilul „experiment Pitesti“, gandit si pus in aplicare de
Eugen Turcanu.

Nicolae Margineanu, „spion al imperialistilor“

ILARION TIU

Nicolae D. Margineanu, fiul psihologului Nicolae Margineanu, a avut amabilitatea sa ne


vorbeasca despre perioada in care tatal sau a fost inchis, in urma procesului „Marii
Finante“. Fiu de „dusman al poporului“, a fost dat afara de la facultate, iar pana in 1964 a
trait intr-un permanent stres, deoarece nu avea nici un semnal de la parintele sau.

- 131 -
Nicolae Margineanu este un caz tipic al denunturilor din mediul universitar la sfarsitul anilor ’40,
cand apropiatii partidului comunist isi faceau loc prin demolarea unor cariere pe citerii politice. In
perioada interbelica, Margineanu fusese bursier Rokefeller in Statele Unite, iar dupa intoarcerea
in Romania a fondat psiholigia muncii, coordonand laboratoare in centrele industriale Resita,
Brasov, Bucuresti, Galati etc. Legaturile sale cu Occidentul au fost exploatate de colegii de la
Universitatea din Cluj, care dupa 23 august 1944 au inceput sa-i faca reclamatii la Ministerul
Educatiei. Treptat, intra in dizgratia autoritatilor, iar in septembrie 1947 este „comprimat“ de la
Universitate, adica locul sau este scos din organigrama didactica. In aprilie anul urmator este
arestat, fiind implicat in procesul „Marii Finante“, in care este acuzat de spionaj in favoarea
„imperialistilor occidentali“.
COPILARIE TRISTA. In varsta de 10 ani la acea data, domnul Nicolae D. Margineanu isi
aminteste clar atmosfera timpului. Cuprins de emotie, ne spune ca tatal sau se astepta sa fie
arestat, avea deja valiza pregatita cand au venit milietieni sa-l ridice. Necazurile ar fi inceput prin
1945, cand profesorul a refuzat sa intre in Frontul Plugarilor sau in PCR. Nicolae Margineanu era
impotriva afilierii politice de orice fel, nu ca ar fi repudiat miscarea de stanga. Facuse chiar parte
din asociatia „Amicii URSS“, pe langa apartenenta la „Amicii Americii“.
Dupa arestare, familia a fost supusa la tot felul de constrangeri. Casa din Cluj a fost nationalizata
partial, iar pana prin 1962 au locuit in propria casa impreuna cu muncitori veniti la oras, odata cu
valul de industrializare. Sotia profesorului Margineanu a fost data afara din slujba, primind un
post de educatoare la o scoala de copii bolnavi de TBC. Nici domnul Margineanu nu a scapat de
consecintele arestarii tatalui, fiind dat afara de la scoala timp de doua luni. Aceasta politica a fost
o manevra de presiune asupra mameni, care a divortat de profesorul Margineanu. Exista in epoca
un zvon al Securitatii, conform caruia daca sotiile desfaceau casatoriile cu detinutii politici,
urmau sa fie absolvite de persecutii si intimidari. Dar a fost numai un zvon!
Despre procesul din octombrie 1948, domnul Margineanu are amintiri triste. Familia nu a stiut
nimic de soarta profesorului pana in momentul inscenarii procesului „Marii Finante“. Au citit in
presa acuzatiile, ramanand consternati. Capul familiei era introdus de anchetatori intr-o echipa de
spioni si sabotori ai economiei nationale, care ar fi atentat la siguranta statului. Aflau despre
legaturi cu persoane pe care psihologul Nicolae Margineanu nu le cunoscuse niciodata. Cel mai
tare i-a mahnit atitudinea presei, in special a gazetei conduse de George Calinescu. Tragice au
fost pentru familie „scrisorile muncitorilor“ care apareau in ziarele regimului. Limbajul dur al
solicitarilor lor i-a speriat, deoarece acei oameni nu-l cunoscusera vreodata pe profesor si probabil
habar nu aveau cu ce se ocupa. Sentinta dura, 25 de ani de munca silnica, a socat familia,
deoarece nu se intrevedeau sanse de eliberare prea curand. Domnul Nicolae D. Margineanu
marturiseste astazi ca atunci „lumea buna“ nu a luat in serios Partidul Comunist, crezand ca va
dura 2-3 ani guvernarea lui, dupa care se va reveni la vechea formula politica. Procesul din 1948
le-a dezvaluit o realitate cruda insa.
FIU DE „DUSMAN AL POPORULUI“. Situatia familiei Margineanu a fost extrem de dificila
dupa aceea. Abia daca mai gaseau o persoana care sa-i imprumute de bani. Toate cunostintele
aveau arestati in familii, nu existau sperante de viitor. Nicolae D. Margineanu a reusit cu greu sa
intre la un liceu bun. Fiu de „dusman an poporului“, nu era acceptat oriunde. O cunostinta de
familie, profesorul Danielov, l-a acceptat la Scoala de Arte Plastice din Cluj, fara sa-l inscrie.
Profitand de apropierea vacantei intr-o luna de decembrie, l-a inscris in ultimul moment, dupa
care i-a si dat transferul la Scoala de Contabilitate. A fost un acord tacit intre directorii celor doua
institutii, in care fiecare se spalau pe maini. Insa problemele au continuat. In anul 1958 a fost dat
afara de la Facultatea de Chimie a Universitatii din Cluj. Dupa revolutia din Ungaria din 1956 au
existat veridicari ale studentilor, iar in 1958 „i-a venit randul“. Fara a se putea reinscrie la
facultate, a facut scoala de soferi, lucrand timp de opt luni pe santierele din Hunedoara.
AMISTIA. Atmosfera de hartuire in care traia familia era dublata de faptul ca nu stiau nimic de
Nicolae Margineanu. Au reusit sa-l vada totusi in 1954, cand au fost anuntati discret ca va fi adus

- 132 -
martor intr-un proces politic. Impreuna cu mama si sora lui, domnul Margineanu a fost prezent in
sala, vazandu-l pentru cateva clipe pe profesor. Cu lacrimi in ochi, isi aminteste ca era foarte slab,
dar avea o tinuta distinsa, fara a da semne ca inchisoarea i-a afectat personalitatea. Spre sfarsitul
anilor ’50, „tacerea“ s-a mai relaxat. Prin diverse canale aflau in ce loc se afla profesorul. Dupa
1962, au inceput sa iese detinuti, care au povestit familiei amanunte din detentie. Deja in 1964 se
asteptau sa fie eliberat. Nicolae D. Margineanu se mutase la Bucuresti, telefonand apropape zilnic
acasa sa afle vreo veste despre tatal sau. Acesta a fost eliberat la 26 iunie 1964. I s-a dat un bilet
de drum pe calea ferata si putina mancare. In tren a intrebat pe cineva cat costa un kilogram de
lapte si cat castiga un maturator. Dorea sa nu fie o povara pentru familie. Nu a povestit familiei
foarte multe despre detentie, fiind traumatizat pe viata de cei 16 ani la Malmaison, Jilava, Pitesti,
Aiud si Gherla.

INTEMEIETOR AL STUDIULUI PSIHOLOGIEI


Nicolae Margineanu s-a nascut in anul 1905, facand studiile primare si secundare la Blaj si
Orastie. Ulterior a urmat cursurile Universitatii din Cluj pe care a absolvit-o in anul 1927. Inca
din 1926 a fost numit preparator la Intitutul de Psiologie a Universitatii din Cluj. In 1929 obtine
titlul de doctor in psihologie, dupa care a urmat mai multe stagii de pregatire in strainatate. In
1934 infiinteaza Institutul Psihotehnic in cadrul Ministerului Muncii, precum si Oficiul de
orientare profesionala. Intre 1948 si 1964 a fost arestat politic. Dupa eliberare lucreaza la
Biblioteca Academiei Romane din Cluj. Abia in anul 1971 i se permite sa revina la catedra de
psihologie a Universitatii din Cluj, avand posibilitatea sa predea si in afara, la Koln, Bonn si
Hamburg. Moare in 1980, fiind bolnav de cancer la colon.

Ceauşescu, regizor şi scenarist de şedinŃe

Ilarion Tiu

Silviu Curticeau a fost unul dintre personajele-cheie ale regimului comunist în ultimii ani ai
„epocii Ceauşescu“. La 3 noiembrie 1982, Silviu Curticeanu a fost numit în funcŃia de şef al
SecŃiei Cancelarie a CC al PCR. Din acest post, fostul demnitar comunist a administrat
arhiva Comitetului Central, deŃinând astăzi cele mai importante informaŃii privind
organizarea acestei arhive în momentul evenimentelor din decembrie 1989.

Jurnalul NaŃional: În ultimii 15 ani s-au făcut diverse speculaŃii despre locul în care a fost
depozitată arhiva Comitetului Central al Partidului Comunist Român, precum şi despre
documentele care au fost preluate de armată în decembrie 1989. Unde se aflau documentele
ei în momentul fugii lui Ceauşescu?
Silviu Curticeanu: În decembrie 1989, arhiva se afla în clădirea fostului sediu al Comitetului
Central, unde avea la dispoziŃie spaŃii necesare. Acestea erau dotate cu sisteme de siguranŃă şi cu
mijloacele de climatizare adecvate.
J.N. După preluarea arhivei CC al PCR ce către Armată, militarii au susŃinut că nu puteau
să predea documentele la Arhivele NaŃionale deoarece aceastea erau aranjate haotic şi fără
nici un fel de evidenŃă. Generalul Nicolae Spiroiu, fost ministru al Apărării NaŃională în
perioada 1991-1994, a declarat pentru Jurnalul NaŃional că Armata a preluat arhiva CC al
PCR „ca un portofel găsit pe stradă“. Astfel că, militarii au trebuit să efectueze o aranjare a
arhivei pe fonduri, o inventariere şi că a fost nevoie de mare muncă acolo. SunteŃi de aceiaşi
părere?
S.C. Arhiva era organizată după norme interne de strictă interpretare. Era deservită de personal
specializat şi se baza pe un sistem de evidenŃă corect întocmit şi Ńinut la zi. Sistemul de evidenŃă
era însă arhaic (fişier, registre etc.), nu se baza pe un procedeu internaŃional modern. Din acest

- 133 -
motiv, găsirea unui document putea să dureze un anumit timp, ceea ce provoca nerăbdarea şi furia
cunoscută a lui Nicolae Ceauşescu. Această furie se materializa în vorbe de genul: „aŃi introdus
anarhia şi harababura în Cancelarie!“. Într-o clădire alăturată se afla arhiva veche a Comitetului
Central, care era în curs de microfilmare cu ajutorul unor cercetători de la Institutul de Istorie a
Partidului.
J.N. A „umblat“ civeva în arhiva CC al PCR cât timp dumneavostră aŃi avut-o în gestiune?
Mai concret, membrii conducerii centrale a Partidului aveau acces la ea?
S.C. CirculaŃia documentelor era draconic reglementată. Orice intrare trebuia să fie adresată
personal Secretarului General şi orice comunicare trebuia să aibă la bază o hotărâre sau o
rezoluŃie semnată de acesta. Nimeni, fie el şi prim-ministru sau alt membru al conducerii de
partid nu avea dreptul să consulte vreun document aflat în arhiva Cancelariei, fără acordul expres
al lui Nicolae Ceauşescu.
J.N. Deci nimeni nu putea sustrage din arhivă documente incomode cu excepŃia lui
Ceauşescu până în 22 decembrie 1989. Prin urmare, arhiva CC al PCR nu avea nevoie de o
nouă prelucrare arhivistică aşa cum susŃin ofiŃerii care au administrat-o între 1989 şi 1995.
PuteŃi să ne relataŃi cum era organizată această arhivă?
S.C. Nicidecum. Sunt convins că valoarea documentară a unei arhive este asigurată şi prin
păstrarea concepŃiei care a stat la baza organizării ei. Pe de altă parte, este cunoscut faptul că
„reorganizările ştiinŃifice“ ascund de cele mai multe ori un „proces de selectare“ care-i alterează
conŃinutul. Dealminteri, nici nu văd cum ar fi posibilă o reorganizare a arhivei, din moment ce ea
era restructurată, în principal, în raport de atribuŃiile organelor superioare de conducere ale
Partidului (Comitetul Central, Comitetul Politic Executiv, Secretariat). Pentru fiecare dintre
aceste organe de conducere colectivă, în arhivă se păstra ordinea de zi a şedinŃelor, materialele
care au stat la baza dezbaterilor, stenogramele şi hotărârile adoptate. Analizate separat, oricare
dintre aceste documente sunt puŃin sau deloc edificatoare. În legătură cu activitatea personală a
Secretarului General, arhiva mai cuprindea concluziile numeroaselor „şedinŃe sau vizite de
lucru“, precum şi stenogramele întâlnirilor cu diferite personalităŃi din străinătate.
J.N. Ce dimensiune avea arhiva Comitetului Central?
S.C. În privinŃa dimensiunilor arhivei mi-e greu, dacă nu chiar imposibil, să mă pronunŃ, deoarece
n-am aflat nimic la vremea aceea despre măsura, la modă azi, a „kilometrului de dosare“. În
privinŃa conŃinutului însă, afirm, în deplină cunoştiinŃă de cauză, că arhiva Comitetului Central a
fost pe departe cea mai importantă arhivă a vechiului regim.
J.N. Astăzi însă se vorbeşte aproape exclusiv despre arhiva SecurităŃii ca sursă de
documentare pentru istoria comunismului românesc!
S.C. Această arhivă este mai importantă decât a SecurităŃii datorită concentrării puterii în mâinile
unei singure persoane şi a amalgamării atribuŃiilor pe linie de partid cu cele de stat. Arhiva
Comitetului Central nu reflectă, cum ar fi firesc, numai activitatea partidului. Este şi o oglindă a
unor analize şi hotărâri luate în toate domeniile de interes naŃional sau regional (economic, social,
cultural etc.). Pe de altă parte, ea este singura care reflectă procesul decizional, omniprezenŃa
sâcâitoare şi hotărâtoare a lui Nicolae Ceauşescu, atât în elaborarea hotărârilor, cât şi în urmărirea
înfăptuirii lor. Din acest motiv, arhivele ca acelea ale Marii Adunări NaŃionale, a Consiliului de
Stat sau chiar a Guvernului nu spun nimic sau aproape nimic relevant în acest sens.
J.N. Adică?
S.C. În Arhiva Marii Adunări NaŃionale, de pildă, se găsesc legi adoptate şi discuŃiile
„mobilizatoare“ din cadrul diferitelor sesiuni. Procesul de elaborare şi amendamentele de conŃinut
sunt însă în arhiva Comitetului Central, pentru că actele normative sunt supuse în pealabil
aprobării unui anumit organ de conducere al Partidului (Comitetul Central sau Comitetul Politic
Executiv). Numirea în funcŃii importante din condicerea ministerelor se făcea prin Decret
PrezidenŃial. În prealabil, însă, cel numit era selectat din trei propuneri şi aprobat de un organism
de partid (CPEx sau Secretariat), aşa încât numai din arhiva Comitetului Central se poate afla de
ce a fost preferat unul sau altul dintre cei propuşi. În privinŃa realizării unor obiective importante

- 134 -
(Centralele Nucleare, Canalul Dunăre – Marea Neagră, metroul, regularizarea râului DâmboviŃa,
Casa Republicii etc.) unele date nu se găsesc în arhiva guvernului. Însă condiŃiile în care au fost
aprobate şi zbuciumul, aproape zilnic, pentru realizarea lor nu pot fi înŃelese şi desluşite decât
prin studierea arhivei Comitetului Central.
J.N. În calitatea pe care o aveŃi de bun cunoscător al clădirii deciziei politice, susŃineŃi,
aşadar, că arhiva CC al PCR este mai importantă pentru studiul istoriei comunismului
românesc decât aceea a SecurităŃii?
S.C. Eu cred că prima este atotcuprinzătoare şi reflectă procesul decizional, iar a doua este
limitată la domeniile cunoscute. Aş vrea să mai subliniez în această privinŃă că aceste două arhive
nici măcar nu interferează. Este drept, am văzut în arhivă câteva plicuri sigilate care purtau
menŃiunea „Se deschide numai de Secretarul General al Partidului“, dar am avut impresia că ele
se referă doar la problemele de politiă externă.
J.N. Poate fi considerată arhiva CC al PCR o sursă veridică de documentare? Mai precis:
ar putea fi considerată o oglindă a realităŃii?
S.C. Mă încumet să spun că da, nu înainte de a face două precizări. Printr-un nomenclator intern,
statutar aprobat, s-a stabilit competenŃa diferitelor organe de conducere în privinŃa rezolvării
anumitor probleme. Ceauşescu, cum bine se ştie, a avut în privinŃă luării deciziilor un dispreŃ
suveran faŃă de respectarea regulilor democratice, asumându-şi cu de la sine putere dreptul de a
avea mereu, în orice problemă, ultimul cuvânt. PuŃină lume ştie însă despre preocuparea lui
constantă şi intrasigentă pentru respectarea aspectelor formale ale democraŃiei, dorinŃa expresă ca,
în toate cazurile, analizele şi hotărârile luate să fie dezbătute în organul de conducere prevăzut de
statut sau de nomenclator. Când avea îndoieli în legătură cu competenŃa vre-unui organ de
conducere în aprobarea unei hotărâri, mă chema şi, împreună, răsfoiam „terfelogul“ ca să nu
greşească în alegerea organului care urma să aprobe, „cu entuziasm“, un punct de vedere sau o
strategie fixate deja de el. Nu de puŃine ori se înfuria şi dorea să modifice nomenclatorul. Atunci
ne suflecam amândoi mânecile şi începeam să-l disecăm de la cap la coadă. Dar ce modificam
dimineaŃa, puneam la loc după amiază, până când constatam că muncim în zadar, nomenclatorul,
opera sa de odonioară, fiind, de fapt, ceva definitiv şi inviolabil. Preocuparea pentru aspectul
formal al democraŃiei (deşi aceasta nu exclude în cazuri particulare, posibile hotărâri secrete,
numai de el şi de câŃiva ştiute şi rămase fără urme) are o importanŃă deosebită, pentru că este de
natură să dezvălui, de regulă, geneza şi motivele care au determinat cele mai importante hotărâri
din perioada comunismului. Pe de altă parte, Ceauşescu a crezut sincer că toate acŃiunile şi
vorbele sale sunt necesare prezentului şi vor fi apreciate ca atare în viitor, atunci când, în mod
cert, îşi vor da roadele. Din acest motiv, el nici nu se gândea să-şi ascundă gândurile, să-şi
modifice spusele, fiind convis că ele au şi vor avea o valoare istorică.
J.N. După cum bine ştiŃi, în 1990, în timpul procesului foştilor membri CPEx, s-a spus că
stenogramele şedinŃelor acestui organism din decembrie 1989 nu au fost redate corect, sau
chiar au fost modificate. Este corect?
S.C. Niciodată, în nici o împrejurare, Ceauşescu nu mi-a cerut să modific o stenogramă. Dacă în
cadrul unei şedinŃe, iritarea lui depăşea măsura, sau făcea aprecieri nepotrivite despre o
personalitate străină atunci el şi nimeni altul făcea pe loc precizarea că episodul respeciv să nu fie
trecut în stenogramă. Ceauşescu a fost scenaristul şi regizorul tuturor şedinŃelor la care a
participat şi este un nonsens să creadă cineva că avea vre-un motiv să-şi renege propria sa operă.
Aceasta nu exclude, bineînŃeles, posibilitatea ca o stenogramă sau alta să conŃină vreuna din
erorile clasice, inerente în materie (o întrebare trasformată în afirmaŃie, o omisiune sau un adaos
din vina stenografului, o vorbă a cuiva pusă în gura altcuiva etc.).
J.N. Ce persoane din cercurile politicii post-decembriste au obstrucŃionat, în opinia
dumneavostră, accesul la arhivele comunismului românesc?
S.C. Nu este căderea mea să mă pronuŃ. Este de domeniul legii obligaŃia de a stabili când arhiva
poate să fie scoasă de sub obroc, mai ales în domeniul politicii externe.
J.N. Deocamnadată, cei care studiază istoria comunismului românesc au acces la arhiva CC

- 135 -
al PCR doar până la sfârşitul perioadei Gheorghiu-Dej. Nu credeŃi că întreaga arhivă
trebuie pusă la dispoziŃia cercetătorilor?
S.C. Indiferent de momentul când se va aproba „deshumarea trecutului“ cuprins în arhivele CC-
ului (mai bine ceva mai repede decât prea târziu), important este ca aceasta să se facă „Sine ira et
studio“, pentru a nu duce la alterarea celor aşternute pe hârtiile îngălbenite de vreme, prin
restructurări, selecŃii sau trunchieri intempestive. Dacă arhivele sunt de regulă opera unor
„salahori“, este menirea istoricului adevărat, mai devreme sau mai târziu, să-şi dovedească
onestitatea, spiritul de observaŃie şi intuiŃia pentru a reface trecutul aşa cum a fost, evitând acea
„fantezie creatoare“, care transformă realitatea într-o poveste ştiinŃifico-fantastică.

BIOGRAFIA UNUI DEMNITAR COMUNIST


Silviu Curticeanu s-a născut la Timişoara la 15 octombrie 1933. A urmat cursurile FacultăŃii de
Drept la Universitatea din Cluj în perioada 1953-1957, iar în 1967 a obŃinut titlul de doctor în
ştiinŃe juridice la aceiaşi universitate. După absolvirea facultăŃii a activat ca judecător la
Tribunalul Popular Regional Cluj, iar în 1959 s-a înscris în Partidul Comunist Român. În 1965 a
fost numit şef al DirecŃiei Judiciare pentru Cauze Civile a Procuraturii Generale, unde a activat
până în 1972, când a fost promovat şef de sector la SecŃia Pentru probleme Militare şi de JustiŃie a
CC al PCR. Din acest moment a avut o ascensiune impresionantă pe linie de partid şi de stat.
Începând cu 1975 şi până în 1989 afost membru în Consliliul de Stat al RPR, principala structură
decizională a statului comunist. Paralel cu această demnitate a ocupat până în noiembrie 1982
funcŃia de secretar al preşedintelui RSR, Nicolae Ceauşescu. A fost din nou promovat la 3
noiembrie 1982, devenind şef al SecŃiei Cancelarie a CC al PCR. În calitate de „arhivar al
partidului“ a fost tot timpul în preajma lui Nicolae Ceauşescu, fiind martorul celor mai importante
decizii ale acestuia în ultimii ani ai „Epocii de aur“.

EPOCA ANEXELOR
În anul 2000, Silviu Curticeanu şi-a publicat memroiile sub titlu: „Mărturia unei istorii traite.
Imagini suprapuse“. În paginile acestora, fostul şef al Cancelariei CC al PCR face unele referiri la
modul în care Nicolae Ceauşescu „alimenta“ arhiva partidului: „În ultimii ani începuse şi el
(Ceauşescu, n.r.) să fie sufocat de hârtii, dar, nevrând să renunŃe în ruptul capului la centralizarea
excesivă, găsea sau căuta tot felul de paleative care nu ajutau la nimic, sau la care, în scurt timp,
renunŃa: «Curticeanu, să nu mai primeşti materiale mai mari de 10 pagini de la Guvern, că ăştia
bat câmpii!». Aşa am făcut şi un timp lucrurile au mers bine, până când, într-o zi, îl aud:
«Curticeanu, materialul ăsta este incomplet, mai trebuie precizate şi următoarele lucruri... ». Se
plimba prin birou şi tot adăuga. Atunci i-am zis: «Tovarăşe Ceauşescu, aşa ajungem la 50 de
pagini...», însă a răspuns imediat: «Lasă tu paginile, că mai sunt şi anexele!». Aşa a început epoca
materialelor scurte şi a anexelor cu nemiluita, ce practic nu erau citite de nimeni.“

CU RIGLA ŞI LUPA
Despre activitatea sa, fostl şef al Cancelariei lui Ceauşescu îşi aminteşte: „În privinŃa
documentelor cu conŃinut economic sau legislativ s-a instituit şi obligativitatea aşa-zisului „aviz
unic“, propunerile trebuind să poarte semnătura tuturor acelora care aveau o anume răspundere
într-un domeniu sau altul de activitate (organe de sinteză, miniştri, institute de cercetări etc.). Tot
acest volum imens de hârtii, după înregistrare, ajungea pe biroul lui Ceauşescu, unde dosarele
erau aşezate, cu „rigla şi lupa“, de către şeful de cabinet, într-o ordine prestabilită. Materialele
nou-intrate aveau un anumit loc pe birou, denumit convenŃional „izvor“. Citite de Ceauşescu, ele
erau aprobate sau respinse ori repartizate pentru şedinŃele unuia dintre organele de conducere ale
partidului (Comitetul Central, Comitetul Politic Executiv, Biroul Permanent, Secretariat)“.

„InformaŃiile venite de la Securitate erau primite în plic sigilat de Ceauşescu, plicul era deschis
personal de către acesta, închis tot de el şi restituit prin curier special organelor de Securitate,

- 136 -
fără a lăsa urme în cadrul Cancelariei. Nu au lăsat urme nici indicaŃiile date pe parcurs
organelor de Securitate, deoarece, probabil, acestea erau date verbal, în prezenŃa a câtorva ochi
şi în absenŃa stenografilor“.
Silviu Curticeau, fost şef al Cancelariei CC al PCR

„În materie de crez politic, Ceauşescu a fost fanatic, nu un trişor, nerenunŃând la idelurile sale
nici măcar în faŃa morŃii. Toate actele înaintate Cancelariei trebuiau să fie adresate personal lui
Nicolae Ceauşescu şi să fie semnate în mod obligatoriu de primul ministru (cele venite de la
Guvern) şi de către secretarii Comitetului Central (cele venite de la secŃii). ExcepŃie făceau doar
materialele primite de la Securitate, Armată şi Ministerul de Interne, care erau semnate numai de
miniştrii respectivi“.
Silviu Curticeau, fost şef al Cancelariei CC al PCR

Dej şi Ceauşescu – coafaŃi la Armată

Ilarion łiu

În 1989, arhivele CC al PCR au fost preluate de Armată, unde au stat fără posibilitate de
acces până în 1995. Din 1995 a început trasferul unor fonduri către Arhivele NaŃionale. Nici
acum preluarea acestora nu este completă.

La 15 ani de la „arestarea“ arhivelor comunismului de Armată, gen. (r) Nicolae Spiroiu, fost
ministru al Apărării între 1991-1994, dezvăluie pentru Jurnalul NaŃional modalitatea în care
documentele fostului partid comunist au fost administrate de către militari. Ex-ministrul admite
faptul că aceste arhive au fost „periate“.
Jurnalul NaŃional: În ce perioadă aŃi fost ministru al Apărării NaŃionale?
Gen. (r) Nicolae Spiroiu: Am fost ministru a Apărării în perioada aprilie 1991 – martie 1994, trei
ani în trei guverne: Petre Roman, Stolojan, Văcăroiu.
J.N. Care era situaŃia gestionării arhivelor CC al PCR în momentul când dumneavostră aŃi
preluat conducerea ministerului Apărării NaŃionale?
N.S. În momentul când am preluat conducerea ministerului, în aprilie 1991, arhivele CC al PCR
se aflau la Piteşti, în mai multe camere la Depozitul de Arhivă al Armatei din Trivale. Ştiam că
ele au fost transportate acolo imediat după 22 decembrie 1989, în perioada în care la Comitetul
Central se aflau încă revoluŃionarii şi unde s-a apreciat că este pericolul ca aceste arhive să se
degradeze, să fie înstrăinate, distruse, mă rog, descompletate. Atunci Consiliul Frontului Salvării
NaŃionale a luat măsura ca ele să fie scoase de acolo şi transportae la Armată, la Ministerul
Apărării, deoarece în mod normal ele ar fi trebuit să ajungă la Arhivele Statului, fiind parte din
Arhivele Statului. Numai că Arhivele Statului la vremea respectivă aparŃineau de Ministerul de
Interne, deci de Securitate, care pe undeva nu mai era funcŃională în perioada aceea. Nefiind
funcŃională s-a dat ordin ministerului Apărării NaŃionale să le preia şi să le transporte.
J.N. Astăzi însă nimeni dintre cei care mai trăiesc nu-şi asumă responsabilitatea de a fi decis
preluarea arhivelor de către Armată. Şi nici din partea Armatei nu-şi asumă cineva
răspunderea de a le fi preluat.
N.S. BineînŃeles că nu era nimeni la Arhive dintre administratori. Ele au fost luate în condiŃii
specifice revoluŃiei, deci încărcate cu grijă în camioane, cu prelată, cu protecŃie, nu s-a pierdut
nici un document din câte ştiu, din câte mi s-a raportat când am devenit ministru. Au fost
depozitate în condiŃii de siguranŃă, dar repet, fără un inventar, fără o preluare pe baza unui proces
verbal, fără nici un fel de document. Deci au fost preluate în condiŃiile specifice momentului
revoluŃionar de atunci, din câte ştiu eu la câteva zile după 22 decembrie. A continuat probabil şi
în luna ianuarie, în primele zile ale lunii ianuarie. Ce s-a reuşit să se facă chiar de către

- 137 -
predecesorul meu, domnul general Stănculescu, la Arhivele de la Piteşti s-a asigurat securitatea
acestei arhive. Deci nu s-au sustras documente. Chiar în cei trei ani cât am fost eu ministru n-a
apărut în presă, aşa cum s-a întâmplat cu alte arhive, nici un fel de documente din acea arhivă,
deci s-a asigurat securitatea. În plus, au început pregătirile pentru ca arhiva să fie predată.
J.N. Între timp au apărut colecŃii de documente publicate de anumiŃi istorici, cu statut
special însă. PuteŃi să ne relataŃi modalitatea în care s-a făcut, începând cu anul 1995,
transferul arhivelor de la Piteşti către Arhivele NaŃionale?
N.S. Pot să vă redau cum a început acest lucru. M-a preocupat această chestiune când eram
ministru deoarece apăreau în presă tot felul de afirmaŃii referitoare de maniera că Armata deŃine
această arhivă şi nu vrea s-o dea ş.a.m.d. Ministerul Apărării NaŃionale a preluat arhiva aşa cum
găseşti un portofel pe stradă. Când îl dai la poliŃie faci un inventar. Deci a început în primul rând
inventarierea arhivei preluate. Unele dosare fuseseră distruse, descompletate, în procesul acela
care spuneam eu, în situaŃia aceea de revoluŃie. A urmat reasamblarea documentelor, clasificarea
lor, numerotarea, inventarierea, o operaŃie foarte laborioasă. Depozitul de arhivă de la Piteşti era
un depozit în care activitatea arhivistică nu solicita mai mult de cinci, şase angajaŃi, cu
comandantul depozitului cu tot. În aceste condiŃii, chiar generalul Stănculescu a suplimentat ştatul
de organizare şi cred că şi eu ca ministru. Cred că am ajuns acolo până la vreo 60 de angajaŃi. Dar
toŃi verificaŃi, oameni serioşi, care au lucrat la clasificarea şi punerea fondului documentar spre a
fi predat acolo unde se va dispune de către organele abilitate.
J.N. Totuşi, cei de la Arhivele NaŃionale spun că au preluat în 1995 Arhiva CC al PCR fără
nici un fel de evidenŃă, la metru liniar. De asemenea, aceştia afirmă că preluarea fondurilor
nu s-a făcut integral nici acum. SpuneaŃi că personalul Arhivelor de la Piteşti a operat
inventarierea documentelor. PuteŃi să relataŃi pe ce criterii s-a făcut inventarierea, a existat
o selecŃionare a documentelor?
N.S. Totul se făcea sub îndrumarea secŃiei Arhivelor Militare din Marele Stat Major care avea
specialişti care au dat îndrumarea necesară pentru ca arhiva să fie repusă în ordine ca să poată fi
predată. Ceea ce pot să vă spun este că s-a asigurat siguranŃa, n-au existat documente care să
apară în presă, să fie luate, să fie sustrase de nici un fel. Toate au fost foarte bine administrate.
Numai că procesul a fost îndelungat şi mai ales, din câte ştiu eu, în perioada cât am fost eu
ministru încă n-am început, deşi am insistat ca noi să începem să predăm această arhivă. Era şi o
parte militară, pentru că exista secŃia pentru probleme militare, de justiŃie, apărare a Comitetului
Central. Unele din aceste documente chiar priveau relaŃiile militare: Tratatul de la Varşovia, aşa-
zisul Comitet Politic Consultativ al statelor membre a Tratatului de la Varşovia, deci exista şi o
componentă cu caracter militar care ar fi putut intra în arhivele militare. Ce pot să vă spun este că
în perioada în care am fost eu ministru, până în 1994, încă nu se luase o decizie privind cine să
preia această arhivă. Am auzit, şi subliniez – am auzit, nu am date, că ar fi fost o decizie a
Parlamentului, a PreşedenŃiei, a unui guvern, nu ştiu care guvern, probabil pe timpul CDR-ului,
sau poate înainte de a fi guvernarea CDR, când s-a dispus ca această arhivă să fie predată pe nişte
compartimente. Adică o parte din arhiva asta care Ńine de relaŃii externe, dacă nu mă înşel, să fie
dată la ministerul de Externe, dar sunt supoziŃii, alta să fie dată la Arhivele Statului. Deci înŃeleg
că s-a dispus ca această arhivă să fie predată în funcŃie de tematica documentelor.
J.N. Din experienŃa dumneavostră de militar cunoaşteŃi în ce măsură Armata a gestionat
arhivele fostei SecurităŃi până la înfiinŃarea SRI?
N.S. Niciodată Armata nu a administrat arhiva SecurităŃii.

LAPSUS VOIT?
Deşi acum gen. (r) Nicolae Spiroiu declară că Armata nu a gestionat în nici un moment arhivele
SecurităŃii, în aprilie 1992, în calitate de ministru al Apărării recunoştea: „SituaŃia Arhivelor
preluate de MapN în decembrie 1989 şi ianuarie 1990 de la fosta Securitate din dispoziŃia
conducerii Consiliului Frontului Salvării NaŃionale: De la Departamentul SecurităŃii Statului au
fost preluate o parte a Dosarelor de la DirecŃia a V-a, fosta DirecŃie de Pază şi ProtecŃie a familiei

- 138 -
Ceauşescu; De la Ministerul de Interne, MApN a preluat toate arhivele Ministerului de Interne,
inclusiv arhivele Departamentului SecurităŃii Statului începând cu data de 23 dec. 1989. (...) Au
fost preluate peste 100.000 de dosare care au fost predate Arhivelor Statului“.
În conferinŃa de presă, gen. Spiroiu a făcut o informare şi despre documentele CC al PCR care au
fost preluate de Armată: „De la fostul CC al PCR au fost recuperate documentele şi arhivele
SecŃiei de Propagandă, SecŃiei de Gospodărie, SecŃiei Militare, SecŃiei de JustiŃie, SecŃiei de
RelaŃii Externe, SecŃiei de Scrisori şi audienŃe, Arhiva Istorică“.

In Arhiva Securitatii au ramas documentele inofensive

Lavinia Betea

Prof. univ. dr. Cristian Troncota este decanul Facultatii de Informatii din cadrul Academiei
Nationale de Informatii. Din 1984 si pana in 1994 a fost cercetator in arhiva Ministerului de
Interne din care facea parte si arhiva Securitatii. A lucrat in aceasta arhiva pana in 1994. S-
a aflat in arhiva fostei Securitati inclusiv in perioada in care aceasta a trecut la Ministerul
Apararii Nationale (30 decembrie 1989-28 martie 1990). Prin urmare, un specialist avizat
asupra documentelor existente in arhivele Securitatii in 1989 si asupra celor care ne-au mai
ramas.
Totodata Cristian Troncota este considerat specialist in istoria serviciilor speciale
romanesti. Dintre cele mai cunoscute carti ale sale amintim: “Eugen Cristescu – Asul
serviciilor secrete”; “Mihail Moruzov şi frontul secret”; “Glorie şi tragedii. Din istoria
serviciului de informatii şi contrainformatii român pe frontul de Est”; “Istoria serviciilor
secrete romanesti de la Cuza la Ceauşescu”; “Duplicitarii. O istorie a Serviciilor de
InformaŃii şi Securitate ale regimului comunist din România. 1965-1989”.

Jurnalul National: Din decembrie 1989 şi până la jumătatea lui 1991 nu există o lege a
siguranŃei naŃionale. Până în 1996 nu există legea arhivelor. Iata o situatie anormala sub
incidenta careia s-au aflat toate arhivele. In viata publica romaneasca se vorbeste însa
exclusiv de arhiva fostei Securitati. Un discurs decontextualizat de vreme ce nu sunt
evaluate pierderile înregistrate de aceasta în perioada 1989-1996. Din experienta muncii in
chiar aceasta arhiva, ce ştiti ca s-a pierdut?
Cristian Troncota: Cele mai mari pierderi le-a înregistrat arhiva în timpul evenimentelor din 1989.
A fost distrusă în întregime arhiva SecurităŃii din Sibiu. Acolo au fost şi două decese din partea
lucrătorilor: un ofiŃer care era şeful arhivei, locotenent-colonelul Chira şi un subofiŃer. S-a tras cu
proiectile de armată, din partea Inspectoratului de MiliŃie care se afla vizavi. Unul dintre
proiectile a nimerit în depozitul de arhivă şi a ars întreaga arhivă: dosare personale ale
informatorilor, fondul penal şi documentar şi un fond de corespondenŃă neoperabil. În afară de
cele petrecute la Sibiu, multe documente, în cifre de zeci de mii de dosare de urmărire
informative şi dosare personale ale agenŃilor, au fost distruse. Sustrageri şi distrugeri au avut loc
la Inspectoratul de Securitate din ConstanŃa. Arhiva a fost preluată de comandamentul Marinei şi
au fost preluate cu sigiliu. După reînfiinŃarea SRI-ului, ele au fost readuse în depozit. Dar unele
cutii erau desigilate. Şi, la fel, din unele dosare lipseau file. Evident predarea nu s-a mai făcut pe
bază de proces-verbal. Au venit, le-au adus acolo desigilate şi aşa au rămas. A fost o chestiune
cam ciudată acolo. Şi la Braşov au fost ridicate documente din arhive de către Armată dar au fost
redate înapoi după reânfiinŃarea SRI-ului.
La nivelul tuturor judeŃelor bănuiesc că s-a întâmplat acelaşi lucru…
Nu în toate judeŃele. Foarte multe sustrageri au avut loc la Timişoara şi Cluj. Repet că au fost
sustrageri nu distrugeri.
Au putut fi recuperate?

- 139 -
Nu.
Şi atunci nu distrugere este?
Nu fusesera arse de ofiŃeri precum cele despre care vorbeam anterior. Atunci când ofiŃerii au
distrus documente, au făcut-o cu procese verbale. In funcŃie de criteriile pe care le-au considerat
atunci, sub presiunea evenimentelor ofiterii au distrus o parte din documente. Acest lucru nu s-a
făcut, bineînŃeles, generalizat. Dar în Bucureşti, la marile unităŃi centrale au fost distrugeri masive
de documente.
La ce unităŃi vă referiŃi?
În primul rând la fosta Securitate a municipiului Bucureşti (S.M.B.), care a distrus o mare
cantitate de dosare, aflate în lucru. Mi-e greu să fac precizări de nume dar cam tot ceea ce era
important atunci pentru S.M.B, care monitoriza problemele acestea de disidenŃă din Bucureşti şi
care erau în contact direct cu grupurile care s-au afirmat ulterior.
Sa inteleg ca ofiterii care le-au distrus incercau, în primul rînd, sa se autoprotejeze în fata
noii puteri?
Sigur.
Exista o evidenta a informatorilor din judete la nivelul arhivei centrale a Securitatii?
În cartoteca documentară centrală se aflau fişe de evidenŃe pentru toate persoanele care fuseseră
în baza de lucru. Adică erau urmărite prin dosare de urmărire informativă şi la nivel central, şi la
judeŃe. JudeŃele, în momentul în care deschideau un astfel de dosar, aveau cartoteca locală
proprie, în care introduceau cu fişe şi o dublură o trimiteau la CID. La CID se afla centralizat
toată evidenŃa de securitate din România. Erau multe dosare în evidenŃă, chiar şi pentru
persoanele care refuzaseră colaborarea cu organele de securitate. Am întrebat şi eu care este
filozofia acestei chestiuni. OfiŃerii cu mai multă experienŃă spuneau că îi ajută foarte mult ca să
nu mai piardă timp pentru investigaŃii.
Dar informatorii care fusesera si membri de partid, se regasesc in cartoteca?
Ordinul 1050 şi regulamentul de aplicare a lui spuneau aşa: “unui membru de partid nu i se face
dosar personal”. Dacă fusese informator şi ulterior devenea membru de partid, atunci dosarul i se
scotea din evidenŃă locală si centrală. Chiar dacă o persoană fusese informator si încetase
colaborarea cu organul de securitate, dosarul fiindu-i clasat în arhivă, când devenea membru de
partid, dosarul era scos din evidenŃă.
Cei mai valorosi colaborari si profitori ai Securitatii din anii 80 erau, fara indoiala, membri
de partid. Niciodată nu vom şti identitatea acelora care au făcut poliŃie politică?
Încă o precizare. Se trece uşor cu vederea peste prevederile referitoare la dosarele personale ale
informatorilor. Dacă acestia decedau, pe baza certificatului de deces, peste unul sau doi ani
dosarul lor se distrugea. Nici pe aceştia nu-i vom cunoaşte vreodata pentru că totul se făcea strict
şi riguros. Si-acum, haideti să facem un calcul sa vedem ce mai ramane dintre cei pe care-i
cunoastem! Dupa ce scoatem fostii membri de partid, dupa ce scadem informatorii din anii 50
decedati… Cati mai sunt? PuŃini iar unii foarte bătrâni…
In presa se lanseaza afirmatia că întreaga arhivă a SecurităŃii poate fi reconstituita cu
ajutorul microfilmelor.
Nu se microfilmau toate documentele. Spre exemplu dosarele de problemă nu s-au microifilmat.
Acestea sunt dosarele legate de problema cultelor religioase, sectelor, disidenŃilor. Ele erau active
chiar şi în momentul în care se închidea problema.
Ce altceva nu s-a microfilmat?
Fondul Documentar nu era nimic microfilmat din el până în 1989. Acesta conŃinea documentele
SSI-ului (SiguranŃa, SecŃia a II- a a Marelui Stat Major) şi tot ceea ce era în judeŃe. JudeŃele erau
obligate să dea aceste fonduri depozitului central.
S-o luam altfel. Pare mai productiva intrebarea: ce s-a microfilmat ?
Erau microfilmate dosarele personale, de la fondul reŃea, din unităŃile centrale şi teritoriale. Din
teritoriu microfilmele erau trimise în Bucureşti.
Nu cumva vom regasi acolo si membrii de partid care fusesera informatori?

- 140 -
Nu. Atât dosarele cât şi microfilmele acestora erau distruse în momentul în care deveneau
membri de partid.
Se pare ca dv. confirmati opinia că nici jumătate de arhivă nu a fost microfilmată…
Au mai fost microfilmate dosarele penale, dar în mod selectiv. In cele mai multe cazuri se
microfilma doar sentinŃa şi documentele care probau sentinŃa.
In legatura cu aceste dosare, imi amintesc “dosarul Patrasacanu” cu cele 204 volume ale
sale. In 1968, cand Alexandru Draghici este criticat de tovarasii sai de partid pentru cele
intamplate, acesta are urmatoarea replica referitoare la meritele sale de ministru de Interne
in perioada 1952-1968: “Acuma spuneti ca Draghici n-a fost un bun ministru de Interne.
Dar cine a adus laserul, cine a adus porumbul hibrid in tara?”. Nimeni nu-l contrazice in
aceste merite care privesc furtul de tehnologie. De altfel, pentru o perioada mai tarzie,
generalul Pacepa pe acestea le prezinta ca principala misiune a Securitatii. Se regasesc
asemenea actiuni in arhivele Securitatii?
Acestea erau de competenŃa organelor de spionaj. Este o notă proastă pentru serviciul de spionaj
să se ocupe de aşa ceva. Nu e treaba spionajului să te duci noaptea într-un lan experimental, să
furi nişte seminŃe puse de cercetători. Faceau tot felul de lucruri. Cum ar fi diplomele de doctor
pe care le luau de la universităŃile americane şi le trimiteau în România ca studii de importanŃă.
Acestea si toate celelalte prezentate in “regimul Ceauşescu” ca dovezi de “înalt
patriotism”…
Dar nu vom regasi aceste lucruri în arhivele despre care am vorbit până acum. Nu a existat
niciodată o arhivă centralizată a SecurităŃii. Bunaoara, DirecŃia I care era poliŃia politică şi care în
ultimii ani a fost condusă de colonelul RaŃiu. El a fost singurul şef de unitate care n-a păŃit nimic.
Dupa 1989 n-a fost nici interogat, nici târât prin procese. Acestă direcŃie avea cele mai puŃine
dosare, ei monitorizând toate problemele de disidenŃă politică pe întreaga Ńară. Ei nu clasau, nu
finalizau niciodată mai mult de 30-32 de dosare. Aveau puŃine dosare de lucru finalizate. Eu vă
spun exact, pentru că am lucrat la arhivă, într-un birou de cercetare, unde făceam studii pe aceste
clasări şi Ńin bine minte că DirecŃia I avea cele mai puŃine clasări, împreună cu DirecŃia a V-a.
DirecŃia de pază a lui Ceauşescu şi a demnitarilor avea şi o structură informativă. Aveau însa
puŃine clasări, adică documente de urmărire informativă sau mape de verificat asupra unor
persoane suspecte. Şi acelea se finalizau la termen. Un dosar de urmărure informativă nu putea să
dureze mai mult de un an. Trebuie raspuns la întrebarile: e suspect, e infractor sau nu e infractor.
Trebuia luată o decizie. Dacă era o problemă mai complicată, dosarul putea fi prelungit până la
doi ani. La sfârşit trebuia să se dea o rezoluŃie. Dacă avea o oarecare semnificaŃie, se clasau în
arhive. Celelalte, fără nici o semnificaŃie, erau clasate cu scoatere din evidenŃă şi erau lasate în
acel fond corespondenŃă, care anual se distrugea.
Prin urmare de la aceste unitati au intrat foarte putine documente in ceea ce noi numim
acum Arhiva Securitatii…
UnităŃile speciale ca informaŃiile externe sau 0544 (DirecŃia de spionaj), aveau arhive separate.
Unitatea 110 specializată pe spaŃiul sovietic a avut arhivă separată., ea nu se regăseşte deloc în
arhiva centrală.
Unde sunt acum documentele lor de dinainte de 1989?
La unităŃile care au reluat problematica…Unitatea 110, 195 era, de asemenea, o DirecŃie specială,
pentru protecŃia ofiŃerilor de informaŃii din exterior. Exista şi o structură specializată pentru
protecŃia ofiŃerilor de informaŃii din interior, cu o arhivă separată.
Nici acelea nu se regăsesc în arhivele SecurităŃii?
În depozitul central nu există.
Cat vom cunoaste despre implicarea Securitatii in comertul cu arme, bunaoara?
Documente de felul acesta nici nu se află în arhive.
Nici ce-au însemnat conturile SecurităŃii?
Nu. Cel puŃin depozitul central al SRI pe care l-a moştenit de la fostele organe de Securitate nu
aveau aşa ceva.

- 141 -
Nu vom şti niciodată în ce măsură Securitatea a fost implicată în politica externă a lui
Ceauşescu?
Securitatea per ansamblu, înseamnă şi DirecŃia de InformaŃii Externe, Unitatea 110 Anti – KGB,
ş.a.m.d.; mai erau şi unităŃi speciale cum ar fi ,Dunărea” care reprezenta acele ,,rezidenturi
acoperite”. Nu exista în arhiva centrala dosare despre aceste ,,rezidenturi acoperite”. Cei din
interior nu lucrau cu aşa ceva, numai exteriorul lucra cu ele.
Raspunsurile dv. taie elanul celor care asteapta “scandal” si “dezvaluiri”. Despre actiunile
de lichidare ale ofiterilor de securitate care au dezertat se gaseste ceva?
Generalul PleşiŃă a mărturisit ca cel puŃin pe timpul cât a condus DirecŃia de InformaŃii Externe,
dupa modelul sovietic, exista o structură care se ocupa de acŃiuni de lichidări. A desfiinŃat-o la
nivelul anilor ’80, adică a reprofilat-o pe acŃiuni antiteroriste în exterior. Dar a mai păstrat o
structură pentru dezertorii din Securitate, pentru că la nivelul anilor ’80, ei au început să se
înmulŃescă.
Aşa spune el?
Da, aşa spune şi avem toate motivele să credem că are dreptate.
Dar vorba zboara. Scrisul este?
În mod logic ar trebui să se afle în arhiva SIE. Dar documentele ei nu sunt în depozitul despre
care am vorbit. Nu vom gasi insa nicaieri inscrisuri despre ceea ce se numeste in limbajul
serviciilor speciale “actiuni umede”. O crima reusita nu lasa in urma documente.
HaideŃi să recapitulăm. Au fost distruse prin metodologie de lucru dosarele informatorilor
care au decedat, nu s-au facut dosare pentru informatoriii membri de partid ori s-au distrus
la primirea in partid, in Arhiva Securitatii nu se regasesc deloc arhivele unor directii, alte
directii centrale si judetene au distrus sau sustras, integral sau partial, documentele cele
mai importante, periodic erau distruse materialele provenite din supravegherea tehnica atât
a demnitarilor de partid cat şi a disidentilor…. Nu vi se pare ca despre Arhiva Securitatii
de-acum se vorbeste…degeaba?
Arhiva pe care o deŃine SRI este dintre cele mai inofensive.
În concluzie, documentele ei puteau fi puse în circuit încă din 1990?
Fără nici un fel de probleme. Trebuiau doar triate cele de la Fondul Documentar care au o valoare
deosebită.
Ce anume din acestea cade sub incidenta sigurantei nationale?
Doar dosarele informatorilor străini, de altă cetăŃenie. Măsura de a nu se mai clasa a fost luată
destul de târziu, la 1984-1985. Până atunci aceste dosare ale unor foşti studenŃi, doctoranzi, tineri
recrutaŃi. se clasau. Când plecau, li se clasa dosarul. Ei puteau să revină ulterior, chiar în calitate
de miniştri. InstituŃia care a moştenit această arhivă are responsabilitate faŃă de asemenea
persoane. A doua categorie era cea a străinilor care au fost urmăriŃi de organele de contraspionaj
sau brigada antiteroristă. Aceştia aveau structuri informative, lucrau şi ca agentură, care era
evident din rândul străinilor. Aceste documente ale unităŃii speciale, în întregimea lor, sunt de
interes pentru actuala problemă antiteroristă şi sigur ele nu sunt într-un loc anume. Ele erau
plasate alături de celelalte, amestecate cu cele de poliŃie politică. Iată de ce trebuie să se facă
acestă triere clară a arhivei, luat dosar cu dosar, studiat, văzut ce este acolo şi să se ia o hotărâre.
Asta a făcut comisia comună SRI şi CNSAS - o treabă care eu mă mir că s-a terminat aşa de
repede. Au făcut o muncă fantastică.
Si-atunci de ce această tergiversare de 15 ani?
Mi-e foarte greu să înŃeleg de ce nu a existat voinŃă poitică de la început… La cererea unor
cercetatori a existat acces, în interes ştiinŃific, in Arhiva Securitatii, începând cu 1990. Se
organizase o sala de studiu pentru aceste documente care nu puneau probleme de securitate.
Acuma nu mai e chiar atât de uşor să ai acces la ele. E mai greu ca la început.

“DISIDENTUL”
Microfilmarea documentelor a început în 1968 in contextul evenimentelor de la Praga.

- 142 -
Memorialiştii din rândul foştilor ofiŃeri de Securitate cehi au introdus în circuit informaŃia că acei
colegi ai lor care aveau date cu privire la agentura sovietică în Cehoslovacia au fost împuşcaŃi de
către sovietici.
“De aici au venit aceste măsuri de protecŃie in Romania, declara Cristian Troncota. În caz de
necesitate, organizaŃiile de securitate trebuiau să distrugă dosarele de securitate mai importante;
cele care priveau spaŃiul sovietic. Periodic, un asemenea pericol era analizat. În virtutea acelui
plan s-au distrus dosarele operative care erau în lucru, de importanŃă mare. În presa noastră post-
decembristă, s-a vorbit mult despre un dosar numit ,,Disident”, care a fost văzut de revoluŃionari
şi ulterior nu s-a mai ştiut de el.”

PRELEGERILE LUI NOICA


“Arhiva Securitatii a început cu 1952. În volumele ei se clasau şi materialele obŃinute prin
interceptări telefonice. Inclusiv acelea care Ńineau de paza şi protecŃia demnitarilor. După cinci
ani, considerând că informaŃia de acolo nu prezintă interes, erau distruse.
În aprilie 1989, Ńin minte, am selectat dosare de tehnică ale lui Noica, care se aflau la Sibiu. Ele
urmau să vină în Fondul Documentar. Erau nişte prelegeri fulminante, în anturajul pe care îl avea
Noica, dar au fost distruse în timpul evenimentelor de la Sibiu. Mă doare sufletul pentru ele
pentru că nici dosarele de tehnică nu se microfilmau”.

“SCUTUL ŞI SPADA PARTIDULUI”


“In perioada 1948-1964, Securitatea era. o instituŃie făcută după model sovietic cu consilieri
sovietici. Problema este că nu au avut eficienŃa sovietică, din punctul strict de vedere a ceea ce
numim informaŃii şi contrainformaŃii. Cu excepŃia unor rare cazuri nu au fost “succese”. Un
succes a fost considerat rapirea de la ambasada ElveŃiei, din Berna, în 1958, a lui Beldeanu. Care
a fost adus în România şi judecat de Tribunalul Militar, condamnat la moarte şi executat. O
actiune apreciată bine de sovietici. A mai fost o acŃiune în 1964, la începutul anului, când a fost
spart fişierul ambasadei americane de la Bucureşti şi s-a microfilmat un document de sinteză,
referitor la situaŃia evreilor din România. O acŃiune ,,bijuterie” în arta informaŃiei. În rest, foarte
multe eşecuri”.

Gelu Voican Voiculescu: "Arhivele nu aveau cum sa dispara"

Vasile Surcel, Adrian Mogos

De curand, Gelu Voican Voiculescu, fostul viceprim-ministru din perioada Guvernului


provizoriu al CFSN, ne-a acordat un scurt interviu referitor la perioada tulbure traversata
de Romania la inceputul anului 1990, dar si la soarta arhivelor Securitatii, trecute atunci in
"custodia" Armatei. Mult mai discret, generalul (r) V.A. Stanculescu, cel care pe 26
februarie 1990 l-a inlocuit pe generalul Nicolae Militaru la conducerea Ministerului
Apararii, a refuzat dialogul cu noi, sub motiv ca acum se afla in ancheta. Este vorba despre
ancheta din "Dosarele Revolutiei", redeschisa de curand de procurorii Sectiei Parchetelor
Militare de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Jurnalul National: Ce s-a intamplat cu arhivele Securitatii dupa preluarea acestora de catre
Ministerul Apararii?
Gelu Voican Voiculescu: La 26 martie 1990 s-a infiintat SRI. Pana atunci, toata Securitatea a fost
varsata la Armata. Cand am preluat comanda Departamentului Securitatii Statului in locul
generalului Iulian Vlad, am dezmembrat Departamentul si arhiva a intrat pe mana Armatei. Cand
Magureanu a infiintat SRI, a luat grosul Securitatii de la Armata. Arhivele au fost apoi impartite
intre Armata, atunci cand s-a infiintat contraspionajul militar, iar restul a fost luat de Magureanu.

- 143 -
Initial, cand Armata a preluat arhivele, acestea au fost luate de un anume colonel Mirica si au
ajuns la Pitesti. La CC eu stiu ca erau sub zece dosare si, din diferite ratiuni, erau la cabinetul
Elenei Ceausescu.
Cum ati colaborat cu generalul Nicolae Militaru?
In noaptea de 31.12. 1989, generalul Iulian Vlad, comandantul Departamentului Securitatii
Statului, a fost arestat. Atunci am preluat eu comanda. Cu Militaru nu am avut de-a face, am
vorbit doar de cateva ori la telefon. Cel mai mult am lucrat cu generalul Ionel Vasile. Impreuna
cu el i-am chemat pe toti sefii de subunitati pentru a vedea care este starea de fapt a serviciilor
secrete. Fiecare sef de subunitate sau de serviciu venea si raporta cati ofiteri, cate cadre
pensionabile sau aparatura are.
La ce concluzie ati ajuns?
Departamentul Securitatii Statului a avut 8.474 de oameni, iar Trupele de Securitate, comandate
de generalul Ghita, erau de aproximativ 15.000. Unii erau imprastiati si a trebuit sa facem ordine.
Impreuna cu generalul Ionel Vasile am zis ca pe cei care se ocupau cu telefoanele sa-i transferam
la Transmisiuni. In felul acesta, Armata s-a bucurat, pentru ca a pus mana pe toata aparatura. In
ceea ce priveste personalul, nu am activat aproape nimic. O alta problema a fost USLA. Nu stiam
ce sa facem cu ei. Pana la urma, toate acele unitati militarizate au fost puse sub comanda
generalului Logofatu. Asta doar pana in 26.03.1990, cand a fost infiintat SRI. Oamenii aceia se
bucurau ca erau in continuare ofiteri si nimeni nu putea sa dea cu piatra in ei.
A primit UM 0215, la infiintare, dosare din arhivele Securitatii?
Din toata Securitatea mai ramasesera SIE si UM 0215, alcatuite atunci din ofiteri scosi in rezerva
de Militaru. Cadrele veneau din Securitatea Bucuresti si din Directia de Contrainformatii Militare.
Aceasta pentru ca toata Securitatea trecuse in ianuarie in subordinea Armatei. UM 0215 nu a
preluat nimic, nu stiu sa fi luat ceva dosare din arhive. Unitatea i-a preluat doar pe oamenii ramasi
de capul lor. S-a infiintat la 01.02.1990 si avea 236 de ofiteri de la Securitatea Municipiului
Bucuresti si in jur de 450 de ofiteri de contrainformatii militare. Cea mai mare grija la momentul
respectiv era ca acesti oameni sa nu fie pierduti, pentru ca Securitatea Bucuresti era considerata
cea mai buna. Ulterior a inceput un proces de remaniere. Pe partea informativa, stiu ca dosarele
erau date mai departe
Au disparut dosare din Arhiva Securitatii?
Dosare nu aveau cum sa dispara. Arhiva era practic un depozit pe care eu nu l-am vazut niciodata.
Dosarele, care erau in lucru, erau trimise, pe masura ce erau finalizate, la arhiva. La aceste dosare,
care mai erau inca in lucru, mai aveau acces diversi ofiteri si este posibil sa fi fost luate sau
copiate parti din dosare. In afara de asta, din cate stiu eu, de-a lungul timpului toata arhiva
Securitatii a fost microfilmata. Microfilmele exista si au fost duse de Armata undeva la munte, fie
la Bran, fie la Rasnov. Ar trebui sa existe si acum intr-una din aceste doua locatii. De acolo au
fost luate in posesie de SRI, atunci cand a luat fiinta. Acum este de ajuns sa se confrunte dosarele
pentru a se vedea care au fost modificate, deoarece se pot consulta microfilmele. De fapt sunt
fotograme pe film Laika. Exista aceste dubluri. In ceea ce priveste restul dosarelor, doar arhivarii
stiau exact ce au in depozit. Tot ei stiau exact unde este fiecare dosar si, daca s-a umblat la ele,
doar ei pot sa spuna cine, cand si cum. Ei puteau sa le faca pierdute sau distruse. O parte din
aceasta arhiva, care se numeste Fondul de Retea si unde apar toti informatorii. Aceasta parte este
predata acum CNSAS, iar partea de Dosare de Urmarire Informativa (DUI) fie se inchidea, fie se
transforma intr-un dosar penal si intra pe mana Procuraturii Militare si se combina cu Directia a
VI-a a Securitatii.
Care este opinia dumneavoastra referitor la accesul liber la dosarele Securitatii?
Pentru igiena sociala este bine sa se faca o desconspirare totala. Aceasta pentru ca este bine sa se
stie cine sunt sau au fost acesti turnatori. Insa, atunci cand vine vorba de ceilalti, cred ca multi vor
avea de pierdut si nu stiu daca dosarele acestora vor fi preluate de CNSAS. Ceilalti inseamna cei
care fac adevarata munca de spionaj. Toate serviciile secrete din lumea asta se bazeaza pe
agentura, pe turnatori, conditia acestui sistem fiind etanseitatea. Spre deosebire de Germania,

- 144 -
unde a fost posibila o demascare rapida a STASI, noi am avut parte de continuitate, deoarece
serviciile secrete au cautat pe cat posibil sa se etanseizeze. Chiar daca regimul este diferit, metoda
a ramas aceeasi, iar acum SRI si-a creat deja o agentura noua. Admit ca nu se poate da totul in
vileag, pentru ca exista chestiuni care inca tin de ratiuni de stat. In rest, repet, demascarea trebuie
sa fie totala. Acum se varsa la CNSAS toate, cu exceptia celor care implica siguranta nationala.
Nu stiu care sunt proportiile, dar grosul documentelor nu intra in aceasta categorie, a sigurantei
nationale. SRI se va pronunta impreuna cu CNSAS asupra acestui tip de documente, pentru ca
siguranta nationala presupune chestiuni externe.

Arhivele comunismului să fie deschise 100%!

Lavinia Betea

Stelian Tănase este unul dintre primii şi cei mai talentaŃi cercetători ai istoriei
comunismului românesc. Pe baza cercetărilor din arhive a publicat “Elite şi societate.
Guvernarea Gheorghe Gheorghiu-Dej 1948-1965”, “Anatomia mistificării. Procesul Noica –
Pillat”, “Miracolul revoluŃiei. Istoria politică a căderii regimurilor comuniste”. O inedită
scriere a rezultat din consultarea propriului său dosar de urmărire informativă, publicată
sub titlul “Acasă se vorbeşte numai în şoaptă”. O istorie a partidului comunist în perioada
interbelică (“ClienŃii lui Tanti Varvara. Istorii clandestine”) se află sub tipar.

Jurnalul NaŃional: De 15 ani de când se vorbeşte despre arhive tema este restrânsă la
Arhivele SecurităŃii. Ca bun cunoscător al arhivelor comunismului cum explicaŃi această
percepŃie distorsionată a „arhivelor comunismului”?
Stelian Tănase: Dezbaterea publică s-a concentrat pe chestiunea dosarelor SecurităŃii care de fapt
înseamnă dosarele informatorilor. Lumea este interesată de acest subiect care înseamnă dosarele
oamenilor politici. Aici este intens interesul pentru că este miza mare. Sunt şi clanuri în
competiŃie. Mai scot câte un dosar şi ajung prin presă te miri pe ce căi. Pentru mine, ca scriitor
care lucrez mult în arhive pentru că încerc să reconstitui anumite epoci sau mă ocup de anumite
probleme sau de personaje istorice, problema arhivei este mai largă pentru că Ńine de toate
arhivele istorice. Pentru mine sunt de maxim interes arhivele CC al PCR ca arhive ale
comunismului.
J.N. Pentru scrierea istoriei, desigur arhivele Partidului sunt mai relevante decât arhivele
SecurităŃii. Există însă aici un punct nevralgic al dezbaterii. Cât de mult vor indivizii unei
societăŃi care au reclamat schimbarea să-şi amintească de trecut?
S.T. Acesta-i chestiunea de fond - dacă oamenii de azi vor să afle nişte lucruri despre trecut. Şi
atitudinea unei societăŃi sau gradul ei de civilizaŃie se reflectă exact în această chestiune. Dacă-şi
ignoră trecutul, rădăcinile este o societate moartă. SenzaŃia mea este că cineva după 1990, ca şi
înainte, a continuat această practică de a ne tăia de trecutul nostru, de a ne vinde, de a ne livra o
ficŃiune, o fabulaŃie despre istoria românească. Iar noi, cercetătorii, suntem în situaŃia dificilă de
oameni izolaŃi.
J.N. Din păcate. Tulburările de memorie în plan social – ca şi cele din planul individual, de
altfel – indică dezechilibre ale sistemului…
S.T. Teza mea este că de felul cum tratăm arhivele sau de maniera de a trata arhivele - extinzând
raportul societăŃii româneşti cu trecutul ei - este esenŃial ca noi să ne „europenizăm“ şi arată şi
gradul de civilizaŃie al unei societăŃi. Trebuie să avem cu trecutul nostru o relaŃie normală,
firească, fără frustrări, complexe. Să nu mai fie o şaradă trecutul nostru, să nu mai fie o enigmă,
un mare mister. Poate că lucrurile aşa s-au petrecut, poate s-au petrecut altfel... Sunt diferite
versiuni, nu-i nici o dramă. Societatea românească nu se poate vindeca însă dacă nu intra în
posesia propriei sale memorii.

- 145 -
J.N. Pe această temă a resemnificării memoriei sunt dezbateri politice aprinse. După ce
memoria colectivă a fost profund alterată în anii comunismului prin imixtiunea politicului,
iată că în chestiunea arhivelor ca depozitare ale memoriei sale, politicul intervine –aş spune
– tot într-o manieră dură, cu rezonanŃe dictatoriale...
S.T. E adevărat că amestecul politicului în chestiunea arhivelor este masiv. Această dezbatere a
fost excesiv politizată şi interesele mari care se leagă de aceste arhive Ńin chiar de viaŃa politică şi
de viaŃa economică. Ce faci dacă descoperi că un politician sau un mare om de afaceri este de fapt
un fost ofiŃer acoperit şi că-şi utilizează în dezvoltarea afacerilor lui conexiile cu Securitatea
comunistă? Pe de altă parte, vedem că societatea nu-şi restrânge interesul numai la aceste
chestiuni – dosarul cui, cine a fost informator, cine a fost ofiŃer acoperit, cine este în Parlament şi
de fapt are o viaŃă dublă şi că a făcut servicii fostului regim. Problema unei societăŃi şi a
memoriei ei este mult mai gravă.
J.N. Cine sunt paznicii accesului nostru la memoria colectivă?
S.T. Politizare excesivă a acestei discuŃii şi ideologizarea ei este până la urmă o discuŃie periferică
pentru că de fapt discuŃia este despre secolul XX românesc. Este marea discuŃie. Cum s-au
întâmplat lucrurile într-adevăr, cum nu s-au întâmplat. Una din chestiunile cu care se lovesc
istoricii este că avem de a face cu foarte multe ficŃiuni, cu mituri, născute şi de istoriografia
românească clasică. Dacă ne gândim la marile figuri voievodale şi la marile bătălii care n-au
existat şi care au fost date câştigate şi de fapt erau pierdute. Dacă ne gândim la multe episoade din
secolul XX care de fapt au avut cu totul alt conŃinut şi alt miez, atunci ne dăm seama de toate
dificultăŃile cercetării în arhive. Să găseşti un arhivar care chiar vrea să-Ńi dea dosarele şi în sfârşit
să cercetezi şi să reconstitui faptele aşa cum au fost. Să citeşti, adică, altfel perioada respectivă.
Şi-atunci ai iarăşi o mare problemă - a expune ceea ce ai descoperit. Chiar în comunităŃile
profesionale… să vii cu noi ipoteze, cu noi documente care răstoarnă teoriile anterioare...
J.N. E un risc care Ńine de rezistenŃa la schimbare.
S.T. Această cantitate enormă de informaŃie nouă întâlneşte şi reticenŃa istoricilor în a reciti
trecutul. Este evident că trebuie noi interpretări. După 1989 în toată lumea, vorbesc de fostul bloc
sovietic, s-a produs o fractură enormă faŃă ce se ştia înainte. Am văzut şi puncte de vedere că
arhivele n-au scos nimic la iveală ci tot lucrurile acelea pe care le ştiam noi s-ar fi întâmplat. Nu
este deloc aşa.
J.N. Dar interesul celor care le tezaurizează în scop de traficare? Sunt cazuri semnificative
iar cei care le-au produs au rămas nepedepsiŃi, s-au ales doar cu foloasele...
S.T. Aceasta e partea urâtă a lucrurilor când te serveşti de o istorie ca să-Ńi iei o revanşă. ScoŃi un
dosar ca să arăŃi că politicianul X colabora cu Securitatea. Era bine să existe o lege care să
controleze o asemenea situaŃie de genul Legea accesului la dosare. Dar trebuia dată încă din 1990,
mult mai radicală decât forma asta foarte slabă în care a fost votată în 1999. Trebuia dată în 1990
în termeni mult mai categorici. Ori, iată, istoria folosită în termeni politici. Aceasta e partea urâtă,
folosită pentru şantaj, pentru presiune, pentru a Ńine pe cineva sub control. E păcat că asta s-a
întâmplat în ultimii 15 ani. Acum când lumea aude de dosare aude doar această chestiune.
Cercetătorii înŃelegem însă prin dosare cu totul alte lucruri.
J.N. Există prin urmare blocaje din partea celor care nu doresc să-şi descopere trecutul dar
şi blocaje din partea comunităŃii ştiinŃifice – conservatoare sau comodă. Dar cetăŃenii
implicaŃi doar la nivelul cotidianului trecut cum se vor fi raportând la el?
S.T. Societatea are un comportament foarte ciudat faŃă de trecut. Putem să constatăm lucrul acesta
în problemele enorme pe care lumea românească le are în a se conecta după 50 de ani cu propria
sa istorie. Unii şterg cu buretele istoria şi spun că nu-i interesează, nu-i trecutul lor. Pentru alŃii se
pare că orice adevăr s-ar rosti, împietează. Este o blasfemie. Fie într-o parte, fie în alta. Ce faci
acum dacă zici că aşa-zisa politică naŃională a lui Ceauşescu era un blat? Sau cum explici de pildă
faptul că Dej în 1965 a fost condus pe ultimul drum de o populaŃie care plângea după el? Fără
acest ajutor enorm al celor care deschid arhivele şi le cercetează, România şi românii nu pot fi
conectaŃi la propria lor istorie. Ori dacă se pun piedici şi societatea nu investeşte nimic în acest

- 146 -
efort, va ajunge ca bătrânul senil care nu mai are memorie. Nu ştie ce a făcut ieri, nu ştie cu cine
stă de vorbă. Aceasta este starea societăŃii româneşti dacă vrea să continue această ignoranŃă faŃă
de propriul său trecut.
J.N. Am încercat cu ajutorul unor colegi de ziar o investigaŃie printre parlamentari cu
privire la viitorul arhivelor comunismului. În mod paradoxal, niciunul dintre cei întrebaŃi
nu părea a avea habar că în discuŃie sunt şi alte documente decât dosarele datorate
informatorilor SecurităŃii.
S.T. În zona arhivelor două sunt interesele definite. Una că oamenii încearcă să-şi reconstituie
proprietatea. Dacă mergeŃi la arhive veŃi vedea că mulŃi caută locuri de terenuri, case. MulŃi merg
în procese şi trebuie să reconstituie. Sunt un milion de procese pe pământ, pe proprietatea
funciară. Practic un milion de oameni care ar avea nevoie de un document care să probeze
proprietatea. Alt interes este acesta cu arhivele operative – diverse persoane şi grupuri scotocesc
pentru a căuta lucruri compromiŃătoare despre adversarii politici. Dar marea problemă este
interesul real al unei societăŃi pentru trecut, pentru păstrarea patrimoniului, pentru a face ca acest
trecut să fie accesibil. În general arhivele sunt foarte închise, foarte exclusiviste. Dacă faci o
cercetare cu o anumită tematică, cei care deŃin aceste arhive se uită la tine foarte urât.
J.N. Ca nişte proprietari în spaŃiul cărora ai pătruns ilicit?
S.T. Ei chiar cred că sunt proprietarii acestor arhive. Şi mai cred în calitatea de dinainte de 1989
că este secret. Iar el este depozitarul unui mare secret. Tu nu poŃi ca un om de dinafară, ca un
venetic, ca un om care te afli în profan faŃă de el care este în sacru, deŃinătorul unor mari secrete.
El e un mare iniŃiat! Cum să-Ńi dea Ńie să te uiŃi pe nişte chestii pe care nu trebuie să le vezi pentru
că este un mare secret care poate să-Ńi răstoarne siguranŃa naŃională sau sunt nişte lucruri pe care
nu trebuie să le şti?! Dacă v-aş povesti câte drumuri am făcut la Arhiva NaŃională! Aş putea să
scriu încă zece cărŃi numai pe această epopee de lucru în arhive de zece ani. Şi nu numai la
Arhivele NaŃionale. Şi la alte arhive situaŃia este aceeaşi. Din cauza aceasta le-aş da un sfat
cercetătorilor: când se deschid puŃin arhivele şi au acces, să se repeadă şi să citească tot ce pot
pentru că minunea durează câteva zile, câteva luni. Dar arhivele se vor închide din nou. J.N. De
ce faceŃi o astfel de previziune pesimistă când toŃi ceilalŃi observă doar realizarea celor 12
km de arhivă ce urmează a fi mutată de la SRI la CNSAS?
S.T. Puterea este dintotdeauna obsedată ca oamenii să nu aibă acces la arhive, indiferent de
culoarea ideologică.
J.N. Un monopol asupra informaŃiei înseamnă implicit un monopol asupra puterii.
S.T. Este un instinct, este o mentalitate.
J.N. S-a spus mereu că accesul la astfel de dosare ar provoca un război civil. Dvs. care aŃi
lecturat propriu-vă dosar întocmit de Securitate înainte de 1989 găsiŃi îndeptăŃit
argumentul?
S.T. Nu. Nu s-ar fi întâmplat nimic. Două reacŃii contradictorii am avut faŃă de propriul meu
dosar: durerea de a descoperi printre prietenii meu colaboratori ai SecurităŃii, printre care şi cel
mai bun prieten al meu din perioada aceea, dar şi mi-a venit să râd. Toată acea mobilizare de
atunci a SecurităŃii în jurul meu era de un comic enorm. ÎŃi venea să râzi! Şi stilul extraordinar!
Pentru că este un stil din punct de vedere literar - acea expresivitate literară de care vorbea Camil
Petrescu. Începând cu agramatismele cele mai violente până la obsesii şi lucruri fabuloase. Este
acolo o literatură, un minereu tipărit ca „literatură“.
J.N. O înşiruire de lucruri murdare. Cum aŃi reacŃionat la ele?
S.T. ExperienŃa a fost că după ce m-am învăŃat să citesc documente despre alŃii pentru că
instituŃia e aceiaşi, sigla e aceiaşi, obiectul acelui raport eşti tu însuŃi, propiul tău trecut, sunt
prietenii tăi, acolo eşti tu, conversaŃiile pe care le-ai purtat. Te percep ca pe un terŃ, eşti un terŃ.
După ce-ai citit dosarul de supraveghere al lui Nicu Steinhard în procesul Noica-Pillat, citeşti
rapoarte despre Constantin Noica sau Alexandru Paleologu la un moment dat ajungi să citeşti şi
despre tine. Pentru că Securitatea a avut în fiecare epocă o atenŃie mai ales pentru lumea
intelectuală. Nu eram încă membru al Uniunii Scriitorilor, nu mă făcusem cunoscut, publicasem o

- 147 -
singură carte. SituaŃia este destul de stranie să citeşti despre tine ca despre un terŃ, obiectivul eu
eram, Ştefan. Să citeşti extraordinara descoperire a SecurităŃii că dădeam un telefon, că aveam o
pungă albastră de plastic în mână sau cămaşă în carouri. Sunt dosare pline de mizerii, pline de
lucruri absolut insignifiante care n-au nici o semnificaŃie.
J.N. Ce căutau, de fapt?
S.T.:Ei vânau cu lupa o propoziŃie împotriva lui Ceauşescu sau mai ales când te întâlneşti cu
străini sau dacă, în cazul meu, urmează să-Ńi apară o carte în Occident, cartea care-mi fusese
interzisă de cenzură. Dar este un munte de gunoi, un munte de invenŃii. Crezi că acolo este arhivă,
istorie, raportează numai ce se întâmplă. Nu! E foartă multă ficŃiune şi foarte multe lucruri
insignifiante pentru care te şi miri că se găseau bani să plăteşti 15 agenŃi să se Ńină după nu ştiu
cine să supravegheze nu ştiu ce întâlnire.
J.N. La întâlnirea cu alter-ego-ul din dosare cum percepeŃi această lume?
S.T. Exista o mare maşină pusă în operă de bolşevici ca să sculpteze nimicuri, neadevăruri, ce
groază aveau că o să-şi piardă puterea. Ce fanatism morbid era în aceşti oameni care puteau să
construiască asemenea maşinărie, asemenea instituŃii, să cheltuiască fonduri enorme ca să asculte
un telefon sau să urmărească oameni pe stradă! Este o obsesie extraordinar de puternică Să stai să
păzeşti după gard cine îŃi intră în casă. Şi asta ca instituŃie la nivel naŃional, că mii de oameni erau
în situaŃia asta! Eu eram un om obişnuit. Trebuie să fi bolnav să poŃi să construieşti un asemenea
sistem. Şi erau bolnavi, cred că erau bolnavi.
J.N. Pentru astfel de boli se plăteau...
S.T. Au plătit cu două gloanŃe la Târgovişte. A fost revanşa unei societăŃi strivite de zeci de ani
care a avut un puseu. A fost şi o ceremonie a Ńapului ispăşitor. Acesta este un episod suprarealist
din istoria României despre care, iată, şi astăzi ştim foarte puŃine. Aşteptăm arhivele să se
deschidă, să vedem exact ce s-a întâmplat.
J.N. Ce-ar trebui făcut?
S.T. Este absolut nefiresc ce se întâmplă la noi. Cred că trebuie schimbată legea. Este o lege
proastă legea arhivelor care dă mari privilegii celui care deŃine fondurile şi nici un privilegiu celui
care are nevoie la arhive. Trebuie făcută o lege în favoarea publicului. Trebuie creat un mecanism
în care omul de pe stradă fie că îşi caută un act de proprietate, fie că este un istoric şi lucrează pe
o temă, să poată să cerceteze. Deocamdată legea este făcută la nivelul comunist, securist închis.
Legea vede arhiva ca un buncăr unde nişte mari iniŃiaŃi trebuie să se apere împotriva curiozităŃii
publicului. Arhivele trebuie să fie deschise, să se deschidă ferestrele, să fie primenite şi să nu mai
fie acest buncăr în care totul este ceva misterios, totul se ascunde şi se inventează tot felul de
obstacole pentru ca să nu mai ajungi la dosare.
J.N. Cum ar putea fi făcută o nouă lege a arhivelor?
S.T. Primul amendament pe care l-aş face, şi asta se poate face inclusiv printr-o ordonanŃă de
urgenŃă, este că arhivele comunismului sunt deschise 100% începând de mâine. Din acel moment,
arhivarii să aibă obligaŃia ca în faŃa cererii unui student, doctorand, scriitor etc. să fie obligaŃi prin
lege să scoată acele documente. Toate dosarele să se desecretizeze. Să fim limpezi - până în 22
decembrie 1989! Acolo sunt nişte bastioane comuniste care nu ne lasă să aflăm ce a fost
comunismul – ce-a fost cu revoluŃia. Deocamdată sub pretextul celor 30 de ani ni se ascunde
istoria României. Care istorie când a fost răsturnată printr-o revoluŃie?
J.N. Suntem codaşi între celelalte foste Ńări comuniste şi în această privinŃă…
S.T. În alte Ńări deja există acest lucru. Arhivele comunismului sunt 100% libere. Eu am cerut prin
poştă la diverse arhive din estul Europei materiale care în România sunt inaccesibile. Am scris şi
mi le-au dat foarte uşor şi fără intervenŃii. Asta înseamnă acces liber. În România este un mare
secret ce s-a întâmplat sub guvernarea Ceauşescu. Această încăpăŃânare de a refuza deschiderea
arhivelor mi se pare, din partea tuturor, absolut prostească.

CERCETĂTORII
Suntem câŃiva oameni, destul de puŃini, în arhive care încercăm să readucem în spaŃiul public

- 148 -
chestiuni foarte delicate, astăzi uitate. Lucruri scufundate exact ca epavele care se duc pe fundul
oceanului. Şi se găsesc nişte istorici care se duc acolo la 1.000 de metri în gol şi scot această
epavă la suprafaŃă. Aceasta este munca pe care o face un istoric, un scriitor…
Este o cercetare foarte costisitoare. Înseamnă copii la xerox de sute şi mii de pagini. Înseamnă
drumuri, mijloace de transport, taxiuri, maşină, benzină. Când scrii o carte şi ai de mers în mai
multe arhive, în toată Ńara sau în toată lumea, înseamnă să poŃi să finanŃezi această cercetare în
situaŃia în care în România nu sunt institute sau edituri care să o facă.
Trebuie să poŃi tot timpul să suporŃi toate aceste cheltuieli – şi de timp, şi de energie, şi de bani
etc. Niciodată nu-Ńi acoperi cheltuielile, vorbesc în bani. O carte bazată pe documentare de arhivă
este foarte scumpă s-o scrii, iar editurile nu acoperă nici 10% prin drepturile de autor. Sigur că
din cauza pieŃei. Dacă ar fi o piaŃă în care s-ar face un tiraj de 20.000 de exemplare - ceea ce la o
populaŃie de 20. 000. 000 milioane de oameni ar fi absolut normal – alta ar fi situaŃia. Dar noi
facem cărŃi de 1.500 de exemplare. În ce măsură atunci un tânăr cercetător, care are slujbă sau
este începător în cariera lui fiind preparator universitar, poate să se încumete să bată la uşa unei
arhive, să stea doi ani în arhivă să poată să scrie doctoratul? Preferă să scrie un eseu - să facă
exegeză cum se spune –, adică să se uite pe geam şi să scrie.

ARHIVARII
Există o mentalitate că aceşti oameni păzesc mari secrete ale României şi că nu trebuie ca alŃii
care vin din afară să aibă acces la ele. Este mult mai complicat să obŃii astăzi un fond de arhivă
decât să scrii cartea ca atare. Alergi doi, trei, cinci ani pentru un dosar din care poŃi să scrii în
câteva zile capitolul sau paginile de care ai nevoie. Trebuie să ai foarte mult timp, tenacitate
imparabilă.
Într-o arhivă este o complicitate masivă să te respingă, să-Ńi pierzi răbdarea, să n-ai timp să revii,
să renunŃi din diferite motive că viaŃa are urgenŃele ei. Încearcă să te facă să renunŃi - aceasta e
tehnica arhivarilor şi a celor care deŃin arhive în România.
Prima dată eşti primit cu amabilitate, apoi sub diferite pretexte tehnice, administrative eşti refuzat.
De pildă că nu este o maşină care să-Ńi aducă dosarele de la fond la sala de lecură, că n-au hârtie
să le coperteze, că a fost o inundaŃie, că se mută dintr-o cameră în alta… Aarhivarii au învăŃat şi
repetă aceste scenarii. Ei nu ştiu foarte bine ce sunt acele arhive pentru că, în general, ei nu sunt
cercetători. Refuzul lor este instinctiv, legat de mentalitatea lor. Nu ştiu ce găseşti în arhive dar e
mai bine să nu citeşti arhivele pentru că nu se ştie ce găseşti.
Tactica de monopol din economia post-comunistă funcŃionează şi aici. Sunt însă personaje care
pot citi pentru că sunt prieteni sau cunoscuŃi ai lor. Sau în reŃele universitare sau se cunosc bine.
Există o competiŃie pentru exclusivitate. Sunt istorici care s-au învăŃat că doar ei au dreptul să fie
cercetători şi numai ei au acces la un anumit fond.

Arhiva SecurităŃii ca „balast inutil“

Diana Rucinschi
Andreea Caşcaval
Petru Zoltan

Arhiva fostei SecurităŃi: documentele din care se aşteaptă să Ńâşnească triumfător adevărul
care să schimbe fundamental prezentul. łinută cu străşnicie sub cheie de Serviciul Român
de InformaŃii, comoara este mai săracă decât s-ar putea crede. Peştii cei mari – membri de
partid nu aveau dosare iar arhiva DirecŃiei de ContrainformaŃii Militare a rămas la
Armată. Arhivele unora dintre direcŃiile sale au trecut în gestiunea direcŃiilor SRI
moştenitoare. „Paznicii comorii “ zic că doreau de mult să scape de ea numai că nu exista
nici un „prinŃ“ dispus să o ia.

- 149 -
Am vorbit despre documentele fostei SecurităŃi cu omul care, bănuim, le cunoaşte cel mai bine
pentru că lucrează aici din 1993: directorul arhivelor SRI, Florin Pintilie.
J.N. Ce s-a întâmplat cu arhivele SecurităŃii în anul 1989?
F.P. După evenimentele din decembrie, fostul Departament al SecurităŃii Statului cu personal şi
documente, prin documenete înŃeleg ceea ce exista în încăperile specifice arhivei şi în fişetele
ofiŃerilor SecurităŃii (acelea erau documente în lucru, nu trebuie confundate cu documentele din
arhivă care erau cazuri încheiate) au fost preluate de Ministerul Apărării NaŃionale. Până în
martie când a fost înfiinŃat Serviciul Român de InformaŃii.
J.N. Cum s-a făcut această preluare?
F.P. O să fie puŃin mai complicat să vă spun pentru că eu la vremea respectivă eram un simplu
lucrător la Arhivele NaŃionale. Oamenii au fost preluaŃi ca reprezentând o instituŃie, au fost şi
plătiŃi, activitatea nu prea şi-au desfăşurat-o din câte ştiu eu, în perioada aceea de trei luni, pentru
că nu ştia nimeni ce să facă. Puterea nu era foarte clară, orientarea nu era foarte clară, pur şi
simplu, au aşteptat. O parte din arhive au rămas în locurile în care le-a aşezat Securitatea şi au
fost şi câteva inspectorate judeŃene de Securitate de la care Armata a mutat arhiva într-o cazarmă
militară. După înfiinŃarea SRI au predat din nou arhiva noului inspectorat judeŃean de informaŃii.
Au existat şi cazuri în care nu s-a mai dat înapoi tot.
J.N. S-a luat pe opis?
F.P. Cât puteai să iei pe opis? Eu vă dau un singur exemplu: ca să iei 100 metri liniar de
documente îŃi ia foarte mult timp. Într-o perioadă tulbure şi învălmăşită cum era atunci era mai
complicat, dar au existat şi preluări pe opis.
J.N. Prin urmare, Ministerul Apărării a luat sub protecŃie arhiva iar după înfiinŃarea
Serviciului Român de InformaŃii a fost predată acestuia. A fost predat tot ce s-a luat?
F.P. SRI nu a primit înapoi dosarele ofiŃerilor DirecŃiei a IV-a.
J.N. Ce anume făcea DirecŃia a IV-a? De ce este atât de importantă arhiva lor?
F.P. OfiŃerii DirecŃiei a IV-a aveau sarcina să controleze toate cadrele militare indiferent de
structura din care făceau parte: fie că erau ai SecurităŃii, de la pompieri, de la grăniceri, Armată.
J.N. Dar Serviciul de InformaŃii Externe (SIE)?
F.P. SIE avea propriul organ de control. Aceşti ofiŃeri îşi desfăşurau activitatea în mod conspirat
în unităŃile militare pe care le aveau în control. OfiŃerul de Securitate când se ducea la o unitate
militară nu se ducea îmbrăcat în uniformă de ofiŃer de Securitate. Se ducea îmbrăcat în uniforma
unităŃii militare respective. Au existat şi cazuri în care ofiŃerul de contrainformaŃii din unitatea
militară, chiar lucra acolo. Dosarele produse de el le păstra în fişetul de birou personal din
unitatea respectivă. Câteva, destul de puŃine, au apucat să fie clasate în arhiva mare a SecurităŃii,
altele, mai multe erau încă active în fişetele respective. Nici unul din acele dosare nu s-a întors
după decembrie 1989 în arhiva SRI-ului. Pentru că nu avea cum să se întoarcă. Cine decidea până
la urmă ce se întâmplă cu hârtiile alea în 1990? SRI sau MapN?
J.N. Despre câte dosare este vorba?
F.P. Nu ştiu, pentru că nu a existat o evidenŃă centralizată. Oricum dacă vorbim de arhiva
centrală, ea nu a fost cărată din loc de către MapN. Ea a rămas tot în clădirea în care mai este şi
acum.
J.N. Există microfilme care să suplinească dosarele dispărute sub diferse forme în ultimii 15
ani?
F.P. În 1969, ca reacŃie după evenimentele din Cehoslovacia care au avut loc în vara anului 1968,
la nivelul conducerii de partid din vremea respectivă s-a hotărât ca România să fie pregătită în
cazul în care ar fi atacată şi ocupată de un stat inamic.
Sub ce formă? Dacă ăia vin repede şi ne iau documnetele sau suntem obligaŃi să le dăm foc, să le
facem o copie pe un suport mai mititel pe care să îl putem muta uşor într-un alt loc sau să îl
putem ascunde. Cert este că de atunci au început preocupările pentru procurarea echipamentului
de filmare care până la urmă a fost adus din fosta RDG şi pe baza căruia a început microfilmarea

- 150 -
dosarelor. Ca orice instituŃie cu bani destul de puŃini pe vremea aceea pentru doatări materiale
nici echipamentele de microfilmare nu s-au cumpărat aşa cu sutele sau cu zecile. S-au cumpărat la
început câteva aparate, personalul care lucra cu ele nu ştia să lucreze şi au început să le testeze.
Cert este că până în 1989, Securitatea microfilmase mai puŃin de jumătate din dosarele de
urmărire şi dosarele de reŃea. Se microfimau numai dosarele din arhivă, alea închise. Nu aveai
voie să te duci la un ofiŃer şi să îi ceri un dosar activ din fişet pentru că vroiai să îl microfilmezi.
Aşa că e foarte claF.P. ceea ce s-a luat din fişetele ofiŃerilor nu mai poate fi salvat. Erau dosare în
lucru, active.
J.N. Membrii de partid aveau dosar?
F.P. Securitatea distrugea periodic anumite documente după ordinele din vremea aia. Si vă dau
două exemple: au existat două Plenare ale fostului Comitet Central al PCR, una în 1967 şi una în
1968. La vremea aceea, partidul conducea foarte clar naŃia română. S-a luat decizia ca Securitatea
să fie pusă puŃin cu botul pe labe. Aşa că s-a decis ca membrilor de partid care vor colabora cu
Securitatea să nu li se mai întocmească dosar.
J.N. Ce se întâmpla cu cei care fuseseră informatori şi deveniseră apoi membri de partid?
Ce se întâmpla cu dosarul lor?
F.P. Securitatea trebuia să ceară aprobarea primului secretar de judeŃ, să poată să colaboreze mai
departe cu omul respectiv. Primul secretar îi dădea aprobarea, că de regulă se dădea, cu
condiŃionarea să distrugă toate hârtiile de dinainte de a deveni membru de partid. Au fost destule
cazuri. Între 1970 şi până în 1982 au fost distruse peste 200.000 de dosare ale unor persoane care
colaboraseră cu Securitatea şi deveniseră membri de partid. Am văzut în presă că i se dă acestei
acŃiuni denumirea de „Jarul”. La asta se referă. La distrugerea dosarelor de reŃea ale
colaboratorilor care deveniseră membri de partid. În acelaşi timp, dacă dosarul apucase să fie
microfilmat, se distrugea şi microfilmul şi fişa de evidenŃă.
J.N. Erau distruse şi alte documente?
F.P. Au mai fost şi alte categorii de dosare care periodic erau distruse. De exemplu, la dosarele
informatorilor exista o aşa numită mapă anexă. Era dosarul de bază în care exista raportul în care
se propunea recrutarea informatorului, se descria dacă a fost recrutat sau ba, câteodată
angajamentul, holograma locului, diverse note făcute de alŃi informatori despre persoana
respectivă. Şi în final ar fi trebuit ca un dosar de ăsta clasic de reŃea să se încheie cu un raport de
abandonare a informatorului. Dacă un om era recrutat la 18 ani nu era Ńinut ca informator până la
80 de ani. Din constatările mele a rezultat că media de lucru a unui civil cu ofiŃerul de Securitate
în calitate de informator era de doi trei ani. Când „obiectivul“ pe lăngă care era el infiltrat pleca în
altă parte sau nu mai reprezenta interes, se încheia colaborarea. Dumneavoastră o să ziceŃi: da, dar
omul ăsta poate că dădea şi el notele lui despre persoanele respective. Într-adevăr, o perioadă de
timp, informatorul scria cu mâna lui despre subiectele pe care i le propunea ofiŃerul de Securitate.
Aceste note, de regulă erau introduse în dosarul persoanei urmărite. Din când în când, ofiŃerul
avea grijă să facă o dublură a notei respective şi să o introducă în aşa-zisa mapă anexă (era un alt
volum) al dosarului principal al informatorului ca să aibă acolo nişte dovezi că omul a muncit.
Mapele anexe se distrugeau după 5 ani de la clasarea lor în arhivă. De regulă au rămas în arhive
doar dosarele de bază din care nu rezultă decât că a omul a fost informator, a fost recrutat la data
de..., a fost abandonat la data de... dar nu prea ştim ce anume a spus, despre cine şi despre ce.
J.N. După 1990 după înfiinŃarea SRI, cum a fost accesul la această arhivă? Până la
înfiintarea CNSAS şi ulterior?
F.P. În arhiva SRI nu se studiau dosare decât de către ofiŃerii SRI pe bază de aprobări primite de
la comandanŃii lor pentru o scurtă perioadă, pentru că destul de curând aprobarea trebuia dată
chiar de către directorul de serviciu. Vă daŃi seama ca trebuia sa faci un raport în care să explici
de ce vrei sa studiezi dosarul respectiv. Şi când te gândeai că raportul ăla îl vede directorul SRI te
gândeai de trei ori înainte să-l faci.A mai existat şi o altă posibilitate de studierea dosarelor,
numai a dosarelor clasate la fondurile documentar si penal.Pe vremea când penalul încă nu fusese
predat aşa masiv la Ministerul JustiŃiei. Noi am considerat că nu are rost să aşteptăm foarte mult

- 151 -
până când va apare o lege expresă care să dea dreptul cercetătorilor din România să studieze
documente care se referă de exemplu la abuzuri comise înainte de 1989. Aşa că s-a întocmit un
raport către conducerea instituŃiei în care s-a propus ca aceste documente pe măsură ce sunt
identificate să fie puse la dispoziŃia cercetătorilor într-o sală de studiu proprie a Serviciului, ceea
ce s-a şi făcut. Pot să vă spun că până în prezent prin sala asta de studiu au trecut vreo 400 de
cercetători şi români şi străini. Nici unul însă nu a văzut dosare personale. Nu a existat nici un fel
de oprelişte pentru cercetători. Li s-a cerut un singur lucru: să completeze o cerere în care să
spună cine sunt şi ce temă vor să studieze, atât. Cred că mai mare dovadă de transparenŃă decât
asta n-ar putea să fie. Nu li s-a cerut diplome de la facultate, recomandări de la instituŃiile la care
lucrau. După ce au studiat dosarele oamenii au primit xerocopii pe care le mai utilizează şi astăzi.
J.N. În prezent există posibilitatea de a cerceta arhivele SecurităŃii?
F.P. Posibilitatea există că e garantată constituŃional, din păcate putinŃa noastră de a o satisface
tinde spre zero. Pentru că toate dosarele pe care noi le-am dat spre studiu, au fost predate
frumuşel la CNSAS şi noi le-am predat pe bună dreptate pentru că nu Ńineau de siguranŃa
naŃională. Noi le-am dat spre studiu pentru că nu avea cine să le dea altcineva. Acum cine vrea să
studieze trebuie să meargă acolo şi să respecte procedurile pe care le-a stabilit CNSAS. În arhiva
SRI se vor mai putea studia documente, dacă respectăm legea, cam prin 2032. Alea care privesc
astăzi siguranŃa naŃională vor fi declasificate, conform legii după 40 de ani de la clasare. E un
termen destul de redus. Majoritatea statelor occidentale au 100 de ani.
J.N. SRI a dat impresia că ar dori să rămână singurul deŃinător al arhivei fostei SecurităŃi...
F.P. SRI nu a rămas ca un singur depozitar al arhivelor SecurităŃii „pe care nu a vrut şi nu ar vrea
cu nici un chip să le predea altcuiva”, privând cetăŃenii României de anumite drepturi. Vă
spuneam de acea sală de studiu ca un prim pas de a mai deschide ceva din portiŃele trecutului
aflate în documentele SecurităŃii (nu trebuie să ne închipuim că se poate scrie istoria României
numai cititnd aceste documente, în nici un caz). şi tot începând cu 1990 şi până la începutul
acestui an, SRI a răspuns la un număr de 120.000 cereri adresate de cetăŃenii României în care se
solicitau adeverinŃe că omul a fost urmărit, condamnat, arestat şi a răspuns acelor oameni. De
foarte multe ori pozitiv. Ca să se dea un impuls discuŃiilor care au început în 1993 cu legea Ticu,
care ba avansa pe primul loc pe lista de prioriŃăŃi a parlamentarilor, ba se ducea puŃin mai în
spate, conducerea de atunci a instituŃiei a decis să editeze două volume numite „Cartea Albă a
SecurităŃii”, unul care se referea la activitatea informativă din ’45-’48, deci până la apariŃia
SecurităŃii şi un al doilea „CreaŃii literare şi artistice”. Legea de organizare şi funcŃionare a SRI
apărută în 1992 prevedea foarte clar că la SRI trebuie să rămână dosarele create de fostele organe
de informaŃii şi contrainformaŃii create până în 1989 dar care priveau siguranŃa naŃională.
Celelalte hârtii trebuiau separate şi predate altei instituŃii.
J.N. Cărei instituŃii?
F.P. Legea nu prevedea asta. IniŃial s-a încercat să fie predate Arhivelor NaŃionale din subordinea
Ministerului de Interne şi chiar s-a început predarea. Apoi s-a primit ordinul nu se mai predă
nimic, pentru că o să se creeze o instituŃie distinctă care să preia toată această documentaŃie.
DiscuŃia s-a tot lungit pe ani de zile. Cert este că pentru SRI votarea legii 187 în decembrie 1999
a fost un moment de uşurare. Apăruse o instituŃie care trebuia să scoată din arhiva SRI un balast
inutil. Nu toată arhiva, acel balast care nu privea siguranŃa naŃională. Ori noi, până în momentul
respectiv începusem să vedem că o bună parte din documente nu priveau siguranŃa naŃională.
După ce a apărut şi legea 187 care stabilea şi nişte criterii, lucrătorii SRI au studiat toate dosarele
din arhivă. S-a ajuns la concluzia că din cei 20 de km de arhivă creată, de fapt preluată de la
Securitate, 12 km puteau fi predaŃi fără nici un fel de discuŃie CNSAS-ului. Li s-a arătat tot, li s-a
explicat despre ce e vorba. Pentru că nu aveau sediu la început şI băteau la uşă alegerile locale din
2000, SRI le-a asigurat două încăperi.. Trecuseră şi alegerile parlamentare şi funcŃionarii
CNSAS-ului tot la SRI studiau dosare. PreŃ de 1 an de zile a trebuit să facem acest oficiu : luaŃi
dosarul şi studiaŃi-l, daŃi-l înapoi să îl punem pe raft. Începând din 2001 de când s-au mutat la
Parlament, în foarte scurt timp au făcut rost şi de acel sediu destul de mare de pe Dragoslavele, de

- 152 -
lângă Guvern, au început să preia arhive.
J.N. Care este procesul de predare a dosarelor de la SRI la CNASAS?
F.P. Chiar dacă a existat în mass-media senzaŃia că există un război permanent între Consiliu şi
SRI, lucrurile nu au stat astfel. Unii cer dosarele, săracii, iar ceilalŃi nu vor să le dea. Cam asata e
senzaŃia lăsată mie, nu a fost deloc aşa. Chiar şi în cele mai acute faze ale conflictului, cu
declaraŃii incendiare, activitatea de predare a dosarelor a continuat în permanenŃă. Când se
înflăcărau unii şi alŃii pe la televizor, funcŃionarii dumnealor erau la noi în arhivă şi preluau
dosare. Noi am făcut verificări la solicitările dumnealor, în ultimii 4 ani pentru vreo 70.000 de
persoane. La acestea, vreo 40.000 de persoane au fost verificate la alegerile de anul trecut. La
solitarea expresă a CNSAS-ului.
În plus, SRI-ul a mutat 500.000 de volume penale până la în 1996 la Ministerul JustiŃiei si
Ministerul Public. Apoi, a început să mute restul dosarelor care nu privesc siguranŃa naŃională la
CNSAS. Şi mai are de mutat. Iar la sfârşit vor fi predate şi microfilmele.
J.N. De ce nu le predaŃi odată cu dosarele?
F.P. Pe o rolă de microfilm pot fi fotografiate circa 900 de pagini. Pot exista mai multe dosare în
funcŃie de câte file a avut fiecare.
J.N. Ce puteŃi să ne spuneŃi cu privire la dosarelor clerului?
F.P. La CNSAS în prezent există câteva sute de volume referitoare la problema culte şi secte.
Rămâne să îi întrebaŃi pe dumnealor dacă le-au exploatat în vreun fel sau nu. Tot la CNSAS
există şi dosarul presa centrală. Stă de trei ani acolo. Tot acolo există şi problema Eterul. E vorba
de ascultarea posturilor de radio străine Europa Liberă, Deutsche Welle. Peste o suta de volume.
J.N. Ce s-a întâmplat cu arhivele din teritoriu ?
F.P. După 1990 nu le-am împărŃit în nici un fel, le-am lăsat acolo unde sunt. Numai dosarele din
fondul penal au fost predate de la SRI indiferent de detinător – fie că erau pătrate in Bucureşti sau
la judeŃe – la Ministerul de JustiŃie. Iar la solicitarea expresă a Ministerului JustiŃiei în arhiva de la
Cernica au fost date doar dosarele penale din Arhiva Centrală, din Bucureşti a SRI-ului iar cele de
la judeŃeau fost trimise la Tribunalele Militare Teritoriale.

TERORIŞTII ÎNLOCUIłI DE CETĂłENI...


În decembrie 1989 românilor li s-a vândut povestea teroriştilor sălbatici care au devastat sediile
fostelor instituŃii ale statului comunist. La 15 ani de la acele evenimente, Florin Pintilie, directorul
arhivelor SRI, ne spune o altă poveste, a „cetăŃenilor“ care au furat documente din arhiva fostei
SecurităŃi. Întrebat de Jurnalul NaŃional despre dosarele apărute în presă despre care s-a spus că
sunt din Arhiva SRI, acesta ne-a răspuns: „Nu sunt din arhiva SRI-ului. În decembrie 1989 chiar
dacă din arhive nu au luat dosare, în foarte multe localităŃi cetăŃenii au intrat în sediile poliŃiei şi
ale SecurităŃii. Grija nu a fost să intre în încăperile pline cu hârtii, în care se păstra arhiva. Dar au
fost foarte interesaŃi de fişete, pe care le-au spart şi au luat tot ce se putea lua de acolo. Unii au
aruncat hârtiile pe jos şi le-au călcat în picioare, alŃii le-au aruncat pe geam, alŃii le-au luat acasă.
După estimările noastre, au fost astfel distruse sau au dispărut circa 100.000 dosare la nivelul
întregii Ńări. În această cifră intră şi o parte din dosare, care a fost distrusă chiar de ofiŃeri înainte
de a intra oamenii în birourile lor. Este destul de complicat de estimat câte dosare au dispărut
astfel pentru că nu a fost nimeni să filmeze cine şi cât a distrus“.

Suspiciuni au fost şi o să fie, că dosarele au fost periate

Diana Rucinschi
Andreea Caşcaval

Cu o întârziere de 10 ani de la desfiinŃare PCR şi a SecurităŃii, în 2001 a fost înfiinŃată


instituŃia menită a desluşi păcatele comunismului: Consiliul NaŃional de Studiere a

- 153 -
Arhivelor SecurităŃii (CNSAS). Explozia de adevăr promisă nu s-a materializat încă. În
ciuda criticilor, preşedintele CNSAS, Gheoghe Onişoru consideră că demararea preluării
accelerate a arhivelor este un pas înainte.

JN: Prin Hotărârea nr.13 CSAT, s-a decis urgentarea preluării dosarelor... Ce efecte
practice a avut acestă hotărâre?
GO: CNSAS a început din martie 2001 să preia arhive: de la SRI, de la SIE şi de la Ministerul
JustiŃiei. De la Ministerul Aparării încă nu am primit nimic. În 4 ani am preluat circa 750 de metri
liniari de arhivă, iar începând de pe 10 martie 2005 şi până în aprilie am luat peste 2 km de arhivă
de la SRI.
JN: Rolele şi microfilmele de la Piteşti vă vor reveni tot dumneavoastră?
GO: Legea spune că toată arhiva va veni dinspre SRI. Normal este ca CNSAS-ul să preia toate
documentele create de securitate, inclusiv de la Arhivele NaŃionale, inclusiv de la MapN, de la
SIE şi de la SRI şi să fie creată o bază naŃională, o arhivă istorică. De la SIE noi nu preluăm
dosare, noi preluăm CD-uri şi le trecem pe un suport de hârtie.
JN: S-a spus de foarte multe ori că toate informaŃiile se află la CID (Centrul de Informare şi
Documentare). AŃi fost vreodată la CID? AŃi făcut demersuri pentru a primi ce se află
acolo?
GO: Nu. A fost o discuŃie legată de acest CID la care Serviciul Român de InformaŃii a declarat că
acolo sunt doar informaŃii parŃiale. Noi în momentul de faŃă ne facem propria bază de date care
este mult mai completă pentru că noi nu trecem doar titularul dosarului, ci într-o fişă a noastră
sunt trecute indexuri cu toate persoanele care apar: persoane urmărite, turnători, informatori,
ofiŃeri. Toate aceste informaŃii sunt băgate într-o bază de date care în momentul în care vom
procesa toată arhiva va fi mult mai puterincă decât cea pe care a avut-o fosta Securitate.
JN: A existat un plan iniŃial, adică un fel de proiect asupra a ce anume trebuie preluat şi de
la cine?
GO: Până acum CNSAS a preluat punctual. Şi anume, vă spun ce: am verificat Parlamentul şi
atunci am trimis liste la deŃinătorii de arhive pentru toŃi membrii parlamentului. De acolo revine
fie o listă în care se spune dacă aceste persoane au dosare sau nu. Apoi am verificat membrii
guvernului, s-a verificat până la nivel de secretar de stat ş.a.m.d. Deci până acuma noi am preluat
punctual. Începând din 10 martie se preia totul. S-a început cu dosarele informatorilor. Ce avem
noi acuma, acolo, peste 300.000 de dosare sunt numai de informatori. Unele dintre ele sunt de 3
file unele de sute de file. Dosarele sunt foarte diferite.
JN: Cum se desfăşoară preluarea dosarelor? Au fost voci care au susŃinut că această
preluare a fost organizată haotic....
GO: Totul se preia foarte riguros şi ştim exact unde se găseşte, în cei trei kilometri, orice dosar la
orice oră. Totul este preluat pe bază de proces verbal, mai mult decât atât, SRI-ul predă acum
mult mai mult decât putem noi să procesăm. La noi se lucrează şi 2, 3 ,5, 10 metri într-o zi. Ori
într-o zi SRI-ul ne dă între 100 şi 200 de metri. Am avut o zi cu 226 de metri de arhivă. Există o
zonă tampon în care are acces SRI-ul şi CNSAS-ul, iar din zona aia noi încet, încet preluăm. Dar
dacă interesează un dosar care nu este pe raftul de unde iau eu şi este la 2 km mai încolo nu-i nici
o problemă. Ştiu exact unde se află, am mers l-am luat. SRI-ul are toate aceste lucruri pregătite şi
în momentul în care noi cerem ceva şi acel ceva se găseşte în acea zonă tampon, reprezentantul
nostru cu reprezentantul lor, ia acest dosar, a trecut la mine, l-am numerotat şi intră în
proprietatea mea.
JN: Cum v-aŃi înŃeles cu SRI-ul? Au existat momente aprinse, replici cu scântei...
GO: Nu a fost dragoste între cele două instituŃii. SRI-ul care este o instituŃie militarizată, cu o
ierarhie, ne-a privit că pe o şheahtă de... A fost însă mai degrabă un război mediatic, a fost un
război nu între CNSAS şi SRI, ci între Colegiu (instituŃia de conducere a Consiliului - n.r.) şi SRI,
iar uneori între unii membri ai Colegiului şi SRI. Pentru că au fost momente în care întregul
Colegiu a reacŃionat prin comunicate la anumite lucruri care ni s-au părut incorecte, după cum au

- 154 -
fost şi momente în care şi SRI-ul a dat comunicate împotriva noastră.
JN: Şi în prezent?
GO: Ceea ce este important în momentul de faŃă şi în contextul actual în care CSAT-ul a dat acea
hotărâre de preluare a arhivelor, există o colaborare foarte bună cu SRI-ul în momentul de faŃă. Ei
chiar au cheltuieli mari în legătură cu această mutare de arhivă pentru că să aduci un tir de la Baia
Mare până aici însoŃit de o unitate antitero care pleacă din Bucureşeti costă foarte mult. În
momentul în care toată arhiva o să vină la noi, asta o să fie istorie.
JN: S-a întâmplat să preluaŃi dosare de la SRI din care să lipsească pagini?
GO: ŞtiŃi ce se întâmplă? Dosarele care vin de la SRI nu sunt numerotate. Noi suntem cei care le
numerotăm de la 1 la.... Dosarele acestea se constituie din fişe şi informaŃii preluate din mai multe
părŃi.
JN: Dar nu s-a păstrat organizarea arhivei SecurităŃii?
GO: Ba da, noi aşa le-am păstrat. Însă înainte de momentul în care un dosar se clasează în arhivă,
el este lucrat de un ofiŃer: care îl are în fişet şi care îşi face tot felul de numerotări. Şi din aceasta
cauză o să vedeŃi că sunt dosare în care o să vedeŃi că sunt trei patru rânduri de numerotări:
numerotarea ofiŃerului, a arhivelor, o parte la informator. Notele informative nu rămân în dosarul
lui ci sunt duse în dosarul victimei. Din acest motiv există această formulă. Fără îndoială că
suspiciuni au fost şi o să fie, că dosarele au fost periate. Dar nu avem ce face, noi lucrăm cu ceea
ce avem. În momentul în care lucrurile ajung la noi nu intervenim în niciun fel, le punem ca atare
la dispoziŃia celor care vor să vadă aceste dosare.
JN: În 2002, CNSAS-ul a făcut un proiect de modificare a Legii Ticu Dumitrescu. De ce este
mort?
GO: Noi am venit cu nişte schimbări, dar în momentul în care a intrat în Parlament o astfel de
lege asupra căreia există puncte de vedere atât de divergente, este foarte greu să armonizezi aceste
puncte de vedere. Şi cu toate că anul acesta nu cred că se va întâmpla ceva, pentru că există
această prioritate, e foarte posibil însă ca la începutul anului viitor când se va termina mandatul
primului Colegiu, să se găsească o formă care poate fi : să se renunŃe la Colegiu, sau să se
transforme instituŃia într-un Centru NaŃional Arhivistic, într-un institut de istorie cum există în
Polonia.
JN: Ce anume ar fi trebuit modificat la Legea CNSAS?
GO: Există în lege un punct care spune că deŃinătorii de arhive transferă arhiva cu totul. În
proiectul iniŃial al legii există o specificare că noua instituŃie va prelua arhiva cu tot cu clădire.
Însă în vara lui 1999, parlamentul a schimbat acest punct şi a introdus acest cuvânt transfer. Şi
atunci în mod evident trebuie să le transferăm.
JN: SunteŃi mulŃumit de felul în care decurg lucrurile? Sunt foarte multe persoane care
consideră că CNSAS nu prea face....
GO: Eu zic că trebuie să vedem partea bună a lucrurilor, faptul că această arhiva se mişcă şi este
cea mai amplă mişcare din Europa de Est, după cel de-al doilea război mondial. Este foarte
important că arhiva de la Baia Mare nu mai stă la Baia Mare, stă la mine la Popeşti Leordeni. Este
clar un pas înainte, numai cine nu vrea nu vede că este un pas înainte. Dacă căutăm nod în papură
fără îndoială că o să găsim: că sunt 19 grade în loc de 20, că bate vântul dinspre dreapta şi nu
dinspre stânga. Sunt primul conştient că nu e totul perfect dar e clar că se mişcă nişte lucruri.

CNSAS: PRIVILEGIAłI ŞI FUNCłIONARI


CNSAS-ul a apărut în 2000. În martie 2000, Parlamentul a votat componenŃa Colegiului, format
din 11 membri, al căror mandat de şase ani va expira în martie 2006. În primăvara şI vara anului
2000, Colegiul a pregătit regulamentul de organizare şi funcŃionare a instituŃiei, care a fost
prezentat Parlamentului şi transformat în lege şi a procedat la angajarea funcŃionarilor publici.
Când vorbim de CNSAS sunt două paliere. E Colegiul format din 11 demnitari numiŃI de
Parlament pe 6 ani şI este instituŃia ca atare formată din funcŃionari publici angajaŃi contractual,
care în momentul de faŃă, este de 197 de persoane.

- 155 -
VADIM „ACHITAT” DE ONIŞORU
Deciziile în cadrul Colegiului se iau cu majoritate de voturi. Potrivit preşedintelui Colegiului, de
cele mai multe ori ele au fost luate chiar cu unanimitate:”Foarte puŃine au fost cele în care am
avut o abŃinere sau un vot împotrivă şi în cazul acesta a fost o abŃinere pentru a nu da impresia că
suntem ca Partidul Comunist cu unanimitate.” Au existat însă şi cazuri pe muchie de cuŃit, în care
s-a ajuns la egalitate de voturi, situaŃiei în care votul preşedintelui contează dublu. „Cazul cel mai
celebru este al lui Vadim Tudor, în care au fost 4 voturi pentru şi 4 voturi contra. Pentru că eu am
spus că nu a desfăşurat activităŃi de poliŃie politică conform legii, votul meu a fost considerat
dublu şi atunci decizia a fost că nu a facut poliŃie politică.”, a declarat Gheorghe Onişoru,
preşedintele CNSAS.

Singurele adeverinŃe veritabile sunt cele de colaborator

Doru Cobuz

Claudiu Secaşiu, membru al Colegiului de conducere al Consiliului NaŃional pentru


Studierea Arhivelor SecurităŃii recunoaşte că până acum instituŃia nu are la îndemână
instrumentele de a demonstra mecanismul terorii instituit de DSS. Secretele CC-ului
ascunse în Arhiva NaŃională ar trebui să fie miza acestei instituŃii, crede Secaşiu.

Sunt suficiente dosarele DirecŃiei de Securitate a Statului pentru a deconspira poliŃia politică?
Sigur că nu sunt suficiente doar dosarele SecurităŃii pentru aflarea adevărului privind modul în
care s-a instrumentalizat teroarea. Aceste dosare nu cuprind decât o anumită parte a procesului de
luare a deciziei, respectiv de la nivelul conducerii până la cel al lucrătorilor care aplicau aceste
hotărâri, nu avem nici un fel de documente care să ateste modul de adoptare a unor directive pe
care Securitatea le punea în aplicare, şi care măcar la nivelul adoptării lor de către partid, trebuiau
să fie supuse dacă nu Comitetului Central, dar în mod clar Comitetului Politic Executiv.
Cum credeŃi că vom putea desluşi acest mecanism?
Doar accesând arhivele partidului, deci arhivele Comitetului Central sau dacă vreŃi acele ale
secŃiei de probleme militare şi justiŃie de la CC.
Aceste dosare ale CC... Cine se va ocupa de ele? A ajuns vreunul la CNSAS?
ExperienŃa noastră cu Arhivele NaŃionale nu este însă una foarte bună, dincolo disponibilitatea
iniŃială manifestată în 2000... După aceea nu am mai avut absolut nici o contribuŃie... Nu ni s-au
predat documente.
Le-aŃi cerut?
Le-am cerut. Nu mai târziu de acum o lună am făcut o solicitare în scris, nu discutăm de alte
intervenŃii... Ni s-a răspuns negru pe alb că nu au dânşii documente ale SecurităŃii. Este o mare
noutate acest răspuns. Cunosc chiar cărŃi care citează documente ale SecurităŃii din Arhivele
NaŃionale, de exemplu privind foşti demnitari din perioada interbelică, deŃinuŃi la Sighet şi
eliberaŃi în ’55.
Ştiu că o comisie de lucru al CNSAS şi al deŃinătorilor dezbat cazurile sensibile. Cele despre
care se spune că au implicaŃii privind siguranŃa naŃională. Dar eu, ca simplu cetăŃean aş
putea fi nemulŃumit pentru că Ministerul JustiŃiei şi Ministerul Apărării NaŃionale nu au
răsărit din pământ, într-o mare parte angajaŃii acestora fiind aceeaşi ca şi înainte de ’89.
Absolut! Este vorba, vorbind foarte liber, de lupul pus paznic la oi. Eu nu am nici un mijloc de
control asupra structurilor care stabilesc ce documente Ńin de siguranŃa naŃională, noi suntem la
latitudinea lor. Un exemplu în acest sens este chiar selectarea celor 12 kilometri de documente pe
care SRI-ul susŃine că este pregătit să ni le predea.
Deciziile CNSAS au fost puse la îndoială de anumite scurgeri de informaŃii? Au fost ele

- 156 -
intenŃionate?
Cu SIE am avut o experienŃă care a fost mediatizată intens, respectiv au apărut în presă informaŃii
privind legăturile cu fostele servicii de informaŃii ale unior persoane publice, după ce CNSAS-ul
dăduse un rezultat asupra acelor categorii de persoane. Din punctul nostru de vedere, lucrarea în
acele dosare era închisă, nu se identificaseră dovezi de colaborare, dar în presă au apărut
informaŃii privind legăturile cu fostele organe de securitate ale unor persoane publice. Şi, în felul
acesta, a fost puse la îndoială, evident, răspunsurile pe care CNSAS-ul la dat în legătură cu acele
persoane.
Această imagine defavorabilă a instituŃiei a fost întreŃinută şi de scandalurile din interiorul
instituŃiei.
Noi am furnizat doar elementele de culoare, dacă vreŃi în acest... spectacol de imagine şi de
lumini şi umbre în care noi am fost la mijloc... Statutul nostru a fost din start de inegalitate în
raport cu partenerii noştrii, deŃinătorii de arhive, iar noi nu am făcut altceva decât să solicităm
acele documente.
Erau categorii de persoane care nu intrau niciodată în vizorul SecurităŃii?
Care să se sustragă cu totul urmăririi SecurităŃii, nu. Nu erau. ExcepŃii, sigur nu existau. Nimeni
nu se sustrăgea controlului SecurităŃii, bine acum problema se pune, cât din informaŃii pe care le
culegea Securitatea se exploatau la nivelul conducerii de partid şi de stat.
Membri de partid era trataŃi la fel ca toŃi ceilalŃi de către DSS?
Nu. Pentru un simplu membru de partid, urmărirea de către Securitate putea să se înceapă în urma
aprobării acelei urmăriri de cel puŃin un secretar cu probleme speciale la nivelul teritorial,
respectiv, la nivel de judeŃ sau de Capitală. Dacă Securitatea aduna destule elemente despre
membrul respectiv şi deschiderea unui dosar de urmărire se impunea, ei solicitau, erau obligaŃi
conform normelor de muncă, să solicite acordul organelor superioare de partid.
Dacă nu primeau aprobarea, ce se întâmpla?
Nu se trecea la deschiderea dosarului de urmărire. Şi nu se iniŃiau alte măsuri împotriva acelei
persoane. Cel puŃin, asta prevedeau normativele. Că se şi întâmpla acest lucru sau nu se întâmpla,
iarăşi nu pot specula că e o discuŃie fără documente. Însă nu putea fi urmărit şi nici recrutat fără
acceptul partidului. Oricum, era un statut privilegiat.
Avem vreun dosar al unui prim-secretar?
Nu avem nici un dosar de nomenclaturist. Am putea specula: că ele există, dar nu ni s-au dat, că
nu au fost instrumentate... Singurele lucruri certe care le ştim sunt cele cu privire la dosarele
informatorilor.
Da, dar eu, contribuabilul, nu am să aflu niciodată cine au fost cei care au instrumentat
poliŃia politică, care au organizat această turnătorie? De ce plătesc aeastă instituŃie?
Sigur că da, aveŃi dreptate să vă puneŃi această problemă. Dar, pentru acest lucru, CNSAS-ul nu
este instituŃia care să gestioneze, din păcate, după cinci ani, toate documentele care să ne ducă în
situaŃia de a da aceste verdicte.
Concluzia a ce discutăm noi aici este că cele mai importante piese ale infernalei maşinării a
SecurităŃii nu le vom cunoaşte?
Cele mai interesante piese, nu importante. Cele mai interesante persoane pentru Securitate are
acelea care luau decizii în cadrul unei instituŃii. Sigur, în apărarea lor, cei care au condus instituŃii
vor spune că au colaborat cu Securitatea doar în această calitate...
Am impresia că ne îndreptăm către o singură concluzie. Că, din păcate, mulŃi dintre cei
care au făcut poliŃie politică, care astăzi poate ne conduc, care au afaceri...
Nu pot fi aflaŃi. Sau ar putea fi aflaŃi, dacă instituŃiei noastre i s-ar pune la dispoziŃie toate
documentele, conform legii.
Dumneavoastră, personal, aŃi avut îndoieli când, în urma votului din Colegiu aŃi eliberat
aceste „certificate de bună purtare”?
Da, sigur că da. Singurele adeverinŃe, pentru că aşa se numesc birocratic, singurele pe care eu pun
temei şi le consider veritabile sunt cele de colaborare, cele necontestate în justiŃie.

- 157 -
NĂSTASE A VRUT SĂ DESFINłEZE CNSAS
Claudiu Secaşiu acuză transformarea CNSAS-ului într-un paratrăznet făŃă de nemulŃumirile
oamenilor care nu au acces la dosare aşa cum li s-a promis. El spune că această atitudine a fost
întreŃinută de autorităŃi sau chiar de către serviciile secrete care posedă arhivele. Cel mai
important semnal în acest sens a fost, în opinia membrului Colegiului CNSAS, tentativa unor
parlamentari PRM de desfiinŃare a acestei instituŃii printr-o iniŃiativă legislativă şi transferarea
responsabilităŃii asigurării acesului la dosare Serviciului Român de InformaŃii. Această iniŃiativă a
primit sprijinul guvernului Adrian Năstase, din a cărui punct de vedere cităm: „În condiŃiile în
care SRI va deveni singura instituŃie abilitată să pemită accesul la dosare, toate eventualele
nemulŃumiri ale cetăŃenilor vor fi îndreptate împotriva acestuia, afectând grav imaginea şi
credibilitatea instituŃiei, atât pe plan intern, cât şi extern”. În această observaŃie, Claudiu Secaşiu a
văzut recunoaşterea oficială a „sacrificării” CNSAS-ului în faŃa publicului.

Informatorii – membri de partid nu au dosar

Cristina Diac
Ilarion łiu

Spre deosebire de celelalte Ńări foste comuniste, relaŃiile partid-servicii speciale au fost în
România mai deosebite. Faptul că din 1968 Ceauşescu a subordonat Securitatea a condus la
protejarea identităŃii unora dintre cei care au făcut poliŃie politică.

Recent, la redacŃia ziarului Jurnalul NaŃional, a avut loc o masă rotundă la care au participat
cercetători de la Consiliul NaŃional pentru Studierea Arhivelor SecurităŃii (CNSAS), studenŃI de
la facultăŃile de istorie şi ştiinŃe politice şi redactori ai ziarului. Am supus dezbaterii problema
numărului informatorilor SecurităŃii, şansele pe care le mai avem astăzi de identificare a acestora,
profilul psihologic al informatorului şi dacă activitatea acestor oameni care au acceptat să
colaboreze cu regimul comunist mai interesează societatea românescă în anul 2005, la 15 ani de
la evenimentele din decembrie 1989. Asupra acestor teme au fost invitaŃi să se pronunŃe Cristina
Anisescu, Alina Ilinca şi Silviu Moldovan, cercetători din Serviciul Cercetare al CNSAS, autori ai
unor studii care luminează măcar în parte istoria unei instituŃii cunoscute şi mai ales temute de
toŃI românii înainte de 1989: Departamentul ScurităŃii Statului sau mai pe scurt, Securitatea.
Prezentăm în cele ce urmează o selecŃie din interesantele discuŃii purtate.
“DOUĂ LA PREFECTURĂ…”. O problemă care a suscitat discuŃii şi controverse în România
postdecembristă a fost aceea a numărului informatorilor pe care îi avea Securitatea în 1989. Unii
istorici au avansat cifra de aproximativ 400000. O altă variantă, susŃinută de Constantin Ticu
Dumitrescu pe baza unui document de sinteză realizat de SRI în 1993, este aceea că în 1989 în jur
de jumătate de million de români aveau dosar de reŃea.
Din discuŃiile purtate cu cercetătorii de la CNSAS a rezultat că dintre cele 500 000 de dosare, o
parte sunt dosare de candidat, adică ale acelor persoane care s-au aflat în vizorul SecurităŃii pentru
a fi recrutate ca informatori. ŞI candidaŃilor li se întocmea dosar, chiar dacă persoana nu ajungea
nici măcar să semneze angajamentul de colaborare cu Securitatea, darămite să dea note
informative. Unii dintre cei aflaŃI în această situaŃie nu au ştiut până după 1989 că au prezentat
interes pentru poliŃia politică.
Pentru ca lucrurile să fie încă şi mai complicate, la acest neajuns care ne împiedică să aflăm
vreodată numărul colaboratorilor SecurităŃii se mai adaugă un altul. Dacă numărul dosarelor
“candidaŃilor la recrutare” trebuie scăzut, există şi un număr care trebuie adăugat – cel al
informatorilor membri de partid. Care este acela? Nu se ştie şi probabil că nu se va şti niciodată,
deoarece conform directivelor de partid, membrilor PCR nu li se făcea dosar. Într-un document

- 158 -
din 1979 se spunea: „Pentru a sprijini munca organelor de Securitate şi MiliŃie, secretarii
comitetelor judeŃene, municipale şi orăşeneşti de partid vor stabili, la cererea acestor organe, în
situaŃii deosebite şi când nu sunt alte posibilităŃI, ca membrii de partid să furnizeze nemijlocit
date cu privire la activitatea unor elemente suspecte, să ajute în calitate de rezidenŃi sau de gazed,
cu casele de întâlniri. Membrilor de partid care primesc asemenea sarcini nu li se vor întocmi
dosare. Ei vor sprijini activitatea organelor de Securitate şi de MiliŃie numai în perioada absolut
necesară pentru finalizarea acŃiunii respective. Organele de Securitate şi de MiliŃe vor Ńine o
evidenŃă separată a tuturor membrilor de partid care au primit sarcina de a primi munca
informativă“. În directivă nu se specifică unde este această evidenŃă şi ce s-a întâmplat cu ea.
Membrii de partid erau recrutaŃi pentru o anume problemă, pe un interval bine stabilit. În opinia
cercetătorilor CNSAS, sursele membri de partid trebuie căutate în Arhiva Comitetului Central sau
a comitetetelor judeŃene de partid.
Rezultă aşadar că numărul informatorilor va rămâne un mister. Există persoane care nu au dat
niciodată vreo notă informativă dar care sunt contorizaŃI ca infomatori dar şi invers, membri de
partid care au “turnat” la Securitate fără să aibă dosar de informator.
IDENTIFICAREA INFORMATORILOR. O chestiune la fel de încurcată în Romănia o
reprezintă identificarea informatorilor. Deoarece notele informative erau semnate cu numele
conspirativ, se ridică întrebarea cum mai puteam astăzi afla ce oameni reali se ascundeau în
spate? Răspunsul la problemă vine din dosarele de reŃea. În acestea există raportul de recrutare, în
care informatorul apare cu numele real. În angajament el spune cine este şi de asemenea specifică
şi numele de cod cu care urma să semneze ulterior. Din momentul semnării angajamentului şi
până la abandonarea lui, numele conspirativ se găseşte în toate documentele create de Securitate
din dosarul personal. „Turnătorul“ mai poate fi găsit în notele informative pe care le dădea, în
rapoartele de analiză sau notele de analiză pe care le făcea ofiŃerul cu privire la activitatea
informatorului: cui dădea informaŃii, câte note informative a dat, cum a evoluat pe parcursul
întâlnirilor, cât era de conştiincios.
Sursele membri de partid nu pot fi identificate decât din dosarele urmăriŃilor dar pentru aceasta
trebuie ca toate dosarele - de urmărire, informative, supraveghere şi mapele de verificare - să
ajungă la CNSAS. Aceste “surse” figurau probabil în agendele ofiŃerilor de securitate care îi
aveau în grijă sau în cele ale secretarilor de partid.
AVANTAJELE COLABORATORILOR. Securitatea nu a fost numai o instituŃie care acŃiona în
sensul compromiterii duşmanilor reali sau imaginari ai regimului. Securitatea a fost şi o creatoare
de prestigiu. Metodele folosite erau foarte simple: peste tot se dădeau indicaŃii ca anumite
persoane să fie lăudate permanent. „Uite cât este de muncitor, uite cât este de capabil... merită să
fie avansat”…. Existau şi alte avantaje. Dacă un colaborator spunea SecurităŃii că are nevoie de o
locuinŃă sau de o casă mai mare se făceau rapid demersurile necesare şi se înleasneau procedurile.
Unele avantaje sunt prezente în dosarele lor – chitanŃe de la obiecte primite, cadouri. Totuşi, în
directive se prevedea că informatorii nu au dreptul la nici un fel de avantaje, deoarece făceau acea
activitate din „patriotism“. ObŃineau un paşaport, o viză, îi trimiteau la specializare sau la
reuniuni ştiinŃifice în străinătate.

„ARHIVA CC ESTE MAI IMPORTANTĂ“


„Daca intr-adevar dosarele de informatori recrutati din randul membrilor PCR au fost distruse
aproape in totalitate, asa cum ni se spune, iar in arhiva SRI nu se mai regasesc astfel de
documente, ma intreb atunci ce ascund arhivele de cadre ale fostelor Comitete judetene,
municipale, orasenesti ale PCR dar si cele ale CC al UTC si UASCR (Uniunea AsociaŃilor
StudenŃilor Comunişti, n.n.), care erau direct subordonate Comitetului Central al PCR. Primii-
secretari au facut si ei politie politica nu numai ofiterii de Securitate (asa cum este stipulat la art.5
din legea 187 / 1999). Ei intocmeau liste cu opozanti dar si cu membri de partid, care urmau sa fie
luati in vizorul organelor de Securitate pentru a fi anchetati, iar apoi, dupa caz, judecati si
condamnati. De aceea eu cred ca arhiva defunctului PCR este la fel de importanta, daca nu mai

- 159 -
importanta, ca cea a fostei Securitati, pentru simplul fapt ca Departamentul Securitatii Statului se
subordona partidului comunist“.
(Mihai Burcea, student anul IV, Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti)

MAI BINE MAI TÂRZIU DECÂT NICIODATĂ


„Timpul scurs din decembrie 1989 ar fi trebuit folosit pentru punerea în ordine a arhivei poliŃiei
politice şi pentru desecretizarea ei. Aceasta operaŃiune ne-ar fi scutit de lectura zecilor de pagini
inutile şi tendenŃioase, pline de speculaŃii pe seama dosarelor personale întocmite de serviciile
speciale comuniste, despre cine a fost sau nu colaborator. Dacă ar fi fost permis accesul în arhiva
SecurităŃii, probabil că măcar ar fi fost create premisele pentru înlăturarea din administraŃie, de pe
scena politică în general, a vechilor elemente comuniste, aşa cum s-a întâmplat de exemplu în
Polonia, Ungaria sau Cehoslovacia.
Toate arhivele referitoare la regimul comunist, care nu aduc atingere siguranŃei naŃionale, trebuie
puse la dispoziŃia cercetării istorice. Pentru aceasta însă conceptul de siguranŃă naŃională trebuie
clar definit, de persoane competente. În acest fel s-ar evitata folosirea lui drept paravan pentru a
nu fi declasată o anumită arhivă.
«Faptele» din trecut trebuie date publicităŃii, istoria trebuie scrisă şi redată aşa cum a fost,
societatea românească trebuie să cunoască adevărul, iar descifrarea trecutului presupune şi acces
la arhivele regimului comunist“.
(Adriana Cârciumaru, master anul II, Facultatea de ŞtiinŃe Politice, Universitatea din Bucureşti).
OPORTUNITATEA INFORMĂRII
„Printre avantajele regimurilor democratice se numără şi garantarea dreptului egal la informare
pentru toŃi cetăŃenii. Lipsa accesului la informare reprezintă o dovadă a persistenŃei regimurilor
nedemocratice, fie ele dictatoriale, autoritare sau totalitare. Atunci când cetăŃenii sunt mai puŃin
sau greşit informaŃi, calea spre manipulare prin propagandă este deschisă.
Problema deschiderii arhivelor fostei SecurităŃi ar fi trebuit rezolvată cu mult înainte, imediat
după ce creatorul de fond – PCR - şi-a încetat activitatea. Faptul că astăzi încă se mai pun
întrebări despre oportunitatea deschiderii arhivelor nu face decât să prelungească în mod artificial
existenŃa unui regim pe care românii l-au abandonat în decembrie 1989.
Tratarea informaŃiei conŃinută în aceste arhive ar trebui făcută însă cu destulă prudenŃă şi
luciditate. Pentru a obŃine o imagine corectă asupra sistemului, el trebuie cunoscut în ansamblu.
Pericolul recursului excesiv la dezvăluiri ar trebui, de asemenea abandonat“.
(Alina Pop, preparator universitar, Facultatea de ŞtiinŃe Politice, Universitatea Creştină „Dimitrie
Cantemir”, Bucureşti)

CU OCHII SPRE TRECUT, CU OCHII SPRE VIITOR


„Există oameni care se întreabă ce rost mai are să aflăm acum cine au fost informatorii
SecurităŃii, pe cine mai interesează trecutul. Eu le-aş răspunde că prin evitarea unei asemenea
teme de relecŃie, demonstrăm că de fapt ne temem de acest trecut nebulos şi plin de fantasme,
care nu ne lasă să ne dezvoltăm. De aceea nu progresăm ca societate, pentru că am deprins o
practică şi nu ne putem debarasa de ea.
Ne interesează deoarece chiar dacă am trăit 2 – 5 – 10 ani în perioada comunistă, toŃI avem
rădăcini în perioada respectivă. Suntem influenŃaŃi de matricea iniŃială. Trecutul este de fapt cheia
accesului la vindecarea noastră ca naŃie. O raportare flexibilă la trecut cred că este principala
provocare pentru jurnalişti, pentru cercetători, pentru istorici, pentru psihologi. Trecutul trebuie
privit mai flexibil. Frica de viitor e o prelungire a fricii de trecut“.
(Cristina Anisescu, cercetător CNSAS)

CAZURI ŞI CAZURI
„Am consultat un dosar al unui subinginer dintr-o întreprindere bucureşteană care fusese recrutat.
În raportul de recrutare ofiŃerul de Securitate a dat referinŃe foarte bune. DiscuŃia privind

- 160 -
recrutarea nu era pe faŃă, era doar insinuată. Dacă potenŃialul informator nu percuta, era
abandonat. Însă acest subinginer avusese referinŃe bune de recrutare şi urma să semneze un
angajament. Abia când erai pus în faŃa hârtiei pentru semnarea angajamentului erai abordat direct
privind legătura ce urma să o stabileşti cu Securitatea. Subinginerul despre care vorbeam a
semnat şi angajamentul, numai că la două zile după aceea a dispărut din fabrică, fără să-şi ia
cartea de muncă. A dispărut pur şi simplu. Nici ofiŃerul de legătură nu ştia unde era, dar nici
directorul. Din dosar reiese că l-au găsit până la urmă angajat într-o întreprindere în călălalt capăt
al Ńării, iar Securitatea se întreba ce să facă cu el. Concluzia la care ofiŃerul a ajuns a fost că acel
subinginer nu dorea să colaboreze şi ca atare i-a clasat dosarul. Dar dosarul s-a păstrat“.
(Silviu Moldovan, şef Serviciu Cercetare CNSAS )

„Modelul Gauck“ în imitaŃie românească

Lavinia Betea

Despre arhivele fostei SecurităŃi s-a vorbit şi scris mult. Cei implicaŃi în acest tip de
documentare cu referire la istoria comunismului - unde mai importante încă decât arhivele
SecurităŃii sunt arhivele partidului – de regulă, tac. Fie pentru că sunt prea prinşi în munca
lor (grea, cu cheltuieli mari şi condiŃionată de vocaŃie). Fie se tem, ştiindu-se îngrădiŃi în
cercetarea lor de bunăvoinŃa unora ce se închipuie proprietarii arhivelor.

CLOŞCA ŞI OUĂLE DE AUR. Aceasta e reprezentarea rezultată din mediatizarea intensă a SRI
ca gestionar al arhivelor fostei SecurităŃi. Cum presa generează mai mult emoŃii şi alte afecte
trecătoare decât judecăŃi bazate pe o solidă informare, consumatorii produselor sale pierd din
vedere „miezul problemei”. În cazul nostru, acesta e faptul că întocmai ca orice produs cu
termenul de garanŃie expirat, o instituŃie funcŃională într-o anumită epocă, extrasă din contextul ei
istoric îşi pierde eficienŃa scontată. Chiar dacă regretăm că n-am avut trubaduri sau cavaleri
cruciaŃi, bunăoară, nu-i putem inventa în România actuală.
Tot astfel, apărută la zece ani după căderea regimului comunist – „căzut” în România ca-n nici o
altă parte a Europei! – instituŃia Consiliului NaŃional pentru Studiul Arhivelor SecurităŃii
(CNSAS) nu funcŃionează ca Institutul Gauck, modelul după care a fost copiată. În principal
pentru că în Germania dezbaterile privind moştenirea Stasi au început în septembrie 1989. În ceea
ce s-a numit etapa „revoluŃiei negociate” în această Ńară a fost demarat şi proiectul gestionării
arhivelor serviciilor speciale. Aşa se face că deja în octombrie 1990 acestea au trecut în
gestionarea reprezentanŃilor societăŃii civile.
În România însă, traseul nebulos şi lent al arhivei SecurităŃii a distrus părŃile ei cele mai
însemnate. De 15 ani, „cloşca” SRI-ului a anchilozat pe paiele cuibarul golit de ouăle cu pui în
ele. Documente şi dosare importante au dispărut „în revoluŃie”, arse ori furate de chiar
producătorii lor. Sau predate, la ordin, de către depozitari, fie Armatei, fie noilor demnitari. Unele
dintre piesele sustrase au apărut în presă la momentul potrivit al vreunei răzbunări, şantaj ori
încercare de eliminare a adversarului politic. Altele au trecut în patrimoniul direcŃiilor clădite pe
vechile structuri ale SecurităŃii, reciclarea funcŃionarilor şi ofiŃerilor conŃinând-o şi pe aceea a
documentelor.
La televiziunile şi ziarele româneşti – raportate la numărul locuitorilor Ńării printre cele mai
numeroase din Europa - promisiunile de „scandal” şi „dezvăluire” se raportează însă, cu mare
frecvenŃă, la „ouăle de aur” din clocitoarea SRI. A pleda pentru deconspirarea celor care au făcut
poliŃie politică pare un bun argument pentru validarea ca democrat. PuŃini însă dintre cei care fac
efectiv cercetare de arhivă s-au pronunŃat.
RECURS LA AMINTIRI NETRĂITE. Ce l-a împiedicat pe român să fie ca neamŃul în accesul la
dosarul personal întocmit de serviciile speciale comuniste?

- 161 -
Ca şi în cazul stabilirii unui diagnostic clinic când bolnavului i se face o anamneză, starea şi
previzibilitatea evoluŃiei unei societăŃi nu pot fi apreciate fără o pertinentă incursiunea în trecutul
ei. Ne vom reaminti întâi că, în plină perestroikă, serviciile speciale sovietice căutaseră să
orchestreze şi acest aspect. Modelul a fost reuşita manipulării aplicate de Hruşciov prin citirea
„raportului secret” la congresul partidului din 1956. Nu regimul comunist este vinovat ci Stalin şi
practicile lui au generat întreg răul – fusese atunci concluzia răspândită şi impusă în întreg lagărul
comunist. În condiŃiile interzicerii dreptului cetăŃenilor la informaŃie alternativă, explicaŃia a
funcŃionat ca o bună despărŃire, parŃială, de trecut.
Tot astfel, în deceniul nouă al mileniului precedent, Gorbaciov şi apropiaŃii săi l-au repetat pe
Hruşciov în încercarea de reformare a societăŃii comuniste. “Glasnost”-ul (transparenŃa) viza
catalizarea sentimentelor de ură şi oprobriu ale mulŃimii în exclusivitate către etapa stalinistă.
Aceasta urma a fi, din nou, prezentată ca o abatere de la învăŃăturile sacrosancte marxist-leniniste.
Evenimentele declanşate de reacŃiile mulŃimii au anihilat însă acest proiect care viza cosmetizarea
regimului. Pluripartidismul politic şi celelalte schimbări din fostele state comuniste au pus acut
chestiunea cunoaşterii trecutului. Dacă în prima etapă a schimbării, cetăŃenii s-au lăsat seduşi de
teoria că vinovaŃi de tot răul erau exclusiv nomenklaturiştii şi capii serviciilor speciale, mai târziu
au dorit să cunoască pe larg adevărul despre lumea în care au trăit.
După 1989, în toate fostele state comuniste europene s-a dezbătut abordarea trecutului. România
a fost ultima dintre ele unde s-a pus problema schimbării şi a „lucrului” cu trecutul. În România
însă şi relaŃiile dintre partid şi Securitate au fost deosebite faŃă de alte state.
INSTITUTUL GAUCK. SituaŃiile şi practicile stabilite în vederea cunoaşterii istoriei
comunismului în aspectele sale speciale ce Ńin de raporturile cetăŃenilor cu poliŃia politică a
trecutului regim au diferit de la o Ńară la alta. Cea mai bine organizată acŃiune de gen aparŃine
fostei Germanii Democrate unde poliŃia secretă cunoscută sub numele de Stasi a avut misiuni şi
dimensiuni mai mari decât ale fostei SecurităŃi.
Numai că, spre deosebire de România – o capitală deosebire pentru contextul situaŃional căruia îi
vor fi circumscrise evenimentele ce-au urmat! - în 1989-1990, cetăŃenii est-germani au reuşit să
desfiinŃeze Stasi şi să ia în primire arhivele ei. La puŃină vreme după reunificarea Germaniei, în
1991, Bundestagul german a adoptat “legea dosarelor Stasi”. Pentru administrarea arhivei fostei
Stasi a fost creată o instituŃie numită Însărcinatul Federal pentru Dosarele Serviciului SecurităŃii
Statului fostei Republici Democrate Germane. După numele primului director al instituŃiei,
pastorul Joachim Gauck, aceasta este cel mai adesea numită “Oficiul Gauck”.
Interesul cetăŃenilor est-germani pentru trecutul lor a fost şi este mare. În zece ani fuseseră depuse
aproape două milioane de cereri de acces la aceste dosare. Marea majoritate a solicitărilor provin
din partea unor instituŃii care doresc să verifice dacă lucrătorii lor au fost colaboratori Stasi pe
considerentul că într-o administraŃie democratică, nu trebuie să lucreze foşti colaboratori ai
poliŃiei secrete. De asemenea, multe cereri se înregistrează din partea cercetătorilor.
Posibilitatea de a opera servicii de asemenea specializare şi extensie se datorează faptului că
Germania de Vest a finanŃat substanŃial respectiva acŃiune. “Oficiul Gauck” a avut la începuturile
activităŃii sale nu mai puŃin de 3 500 angajaŃi. Actele aflate în custodia acestora însumează 180
kilometri liniari. Nici posibilităŃile financiare ale cetăŃenilor germani nu sunt comparabile cu cele
ale românilor. Interesul celor din urmă faŃă de propriul dosar este stopat, în principal, de
imposibilitatea de a-şi plăti călătorii şi cazări în Capitala României.
Nici chiar în Germania însă lucrurile nu funcŃionează simplu. Au fost mai multe modificări a
Legii dosarelor Stasi. Cel mai important amendament al ei se referă tocmai la accesul jurnaliştilor
şi cercetătorilor la documentele privind “personalităŃi ale istoriei contemporane şi ocupanŃi ai
unor funcŃii politice sau publice”. Iar acesta a fost legiferat după ce însuşi Helmuth Kohl atacase,
cu succes, în justiŃie publicarea unor documente privind persoana sa!
TÂRZIU SAU NICIODATĂ. Ce s-a întâmplat în România? A fost nevoie de trecerea unei mult
prea lungi perioade pentru a fi adoptată în 1999 legea cunoscută drept “legea Ticu”, datorită
demersurile făcute de fostul deŃinut politic Ticu Dumitrescu. Fără a pune în discuŃie textul legii

- 162 -
(care judecând după reacŃiile din presă a nemulŃumit aproape deopotrivă şi stânga şi dreapta
politică) pentru cetăŃeanul de rând sunt evidente insurmontabilele ei anomalii.
În primul rând faptul că în România, dosarele SecurităŃii n-au fost preluate ca în traseul est-
german. După distrugerile din „luptele cu teroriştii” din 22-25 decembrie 1989, de arhivele
speciale s-au ocupat, la Bucureşti, capii Armatei. Li s-au alăturat câŃiva oameni avizaŃi şi
interesaŃi la modul personal de anumite documente, ce făceau parte din Consiliul Frontului
Salvării NaŃionale. În ceea ce priveşte sediile judeŃene de Securitate, arhivele acestora par să nu
intereseze pe nimeni deşi în ele, potenŃial, se regăseşte nouă zecimi din populaŃia Ńării.
Ce mai putem acuma şti despre întâmplările prin care-au trecut arhivele speciale româneşti în
sinuosul parcurs de schimbare a administratorilor lor? Atribuindu-se armatei române onoarea
cuvenită unei instituŃii apolitice (deşi apolitică nu fusese), aceasta a preluat şi arhiva fostului CC
al PCR şi a depozitat-o “sine die” la Piteşti. Arhivele SecurităŃii au continuat drumul
transformărilor şi convulsiilor survenite de instituŃie până la a deveni Serviciul Român de
InformaŃii. Ce se va fi întâmplat în interiorul arhivei în această etapă, cei ce lucrau acolo pentru
ce fel de munci au fost plătiŃi timp de cinci ani – până la permiterea accesului cercetătorilor în
istoria comunismului – cine poate şti? Şi mai ales cine şi când va vorbi?
Dacă despre guvernările de până în 1996 s-a spus că au avut reale interese să împiedice accesul la
arhivele fostei SecurităŃi, o mare deziluzie a reprezentat-o guvernarea 1996-2000. După ce
preşedintele ConvenŃiei Democratice, Emil Constantinescu promisese până şi „adevărul asupra
evenimentelor din 1989”, la sfârşitul mandatului său de preşedinte al României a recunoscut că
fusese înfrânt de... vechii securişti!
Ce-a urmat după 1999 se raportează, în principal, la „războiul” dintre SRI şi CNSAS. Sau la
disensiunile din interiorul CNSAS privind demersurile de deconspirare a celor care au făcut
poliŃie politică. În ceea ce priveşte cercetarea istorică, a urmat altă vreme pierdută. Timp de doi
ani (1999-2001) – sub felurite pretexte - la documentele din arhivele fostei SecurităŃi nu s-a
primit acces. Între timp, deşi reclamă continuu dificultăŃile accesului la Arhivele SRI, cunoaşterea
lacunară a acestora, distrugerile care le-au afectat precum şi măsurile de protecŃie luată de
respectiva instituŃie faŃă de cea mai importantă categorie de informatori ai săi - membrii de partid
– CNSAS eliberează „certificate de moralitate” pentru candidaŃii la diverse demnităŃi publice.
O disfuncŃionalitate ce pare acum mai gravă decât toate celelalte...
La începutul mandatului său de preşedinte, Traian Băsescu a demarat acŃiunea atât de aşteptată:
trecerea unei mari părŃi din Arhivele SRI în gestiunea CNSAS. În câteva zile, ceea ce păruse atât
de greu de făcut, pare aproape finalizat. 12 km de arhivă au fost transferate în depozitele atribuite
CNSAS. Prea târziu! –spun însă aceia care cunosc din interior aceste arhive. Ce-a mai rămas în
Arhivele SRI este atât de inofensiv încât cu excepŃia datelor privind informatorii străini ai
defunctei instituŃii, ele puteau fi puse în circuitul public încă din 1990. Rămâne de ştiut – iar
adevărul pare în aceeaşi zonă cu enigmele evenimentelor din decembrie 1989 – cine şi de ce a
creat şi menŃinut iluziile cu aceste arhive.
CÂTE CEVA DESPRE CERCETAREA INDEPENDENTĂ. Cercetătorii generaŃiei mele s-ar
putea considera norocoşi prin descoperirea, la vârsta deplinei lor maturităŃi, a unor nebănuite
potenŃialităŃi ale profesiei. Chiar dacă oaza în care am ancorat, era încă de la mijlocul secolului
trecut precizată în hărŃile cunoaşterii istoriografice, “descoperirea istoriei” rămâne încă o aventură
în Ńările ex-comuniste.
În vara lui 1995, spre exemplu, – la aproape şase de ani de la “căderea comunismului” - mă
adresasem în scris Arhivelor SRI şi Arhivelor NaŃionale Istorice Centrale solicitând accesul la
documentele anchetei şi procesului Pătrăşcanu (1948 - 1954). Demersul era susŃinut de
convingerea că respectivul proces este un eveniment esenŃial în cunoaşterea şi descifrarea
trecutului comunist. Din partea SRI am primit accept de studiu asupra “dosarului Pătrăşcanu”
(204 volume conŃinând, în total circa 70-80 000 pagini). După insistenŃe prelungite, mi s-a
răspuns din partea ANIC (în 1996!) că arhiva CC se află încă parŃial la Piteşti, că n–au putut pune
încă ordine în ea...

- 163 -
Timp de patru ani, toate zilele libere şi banii de peste trebuinŃele fireşti au fost cheltuiŃi în
acoperirea distanŃei Arad-Bucureşti pentru studiul respectivelor dosare. O altă vară am trecut-o în
Arhivele CNSAS cu alte interesante dosare privind foşti lideri comunişti.
În sala de lectură improvizată la Arhivele SRI iar mai târziu în cea de la CNSAS, i-am cunoscut
pe ceilalŃi cercetători fascinaŃi de posibilitatea documentării de la asemenea sursă. Ca şi mine,
majoritatea, fără burse de cercetare, şi-a cheltuit banii proprii.
Am făcut în acea vreme şi neplăcute cunoştinŃe cu personaje şoptindu-Ńi la masa de studiu
„spune-mi şi mie dacă găseşti ceva compromiŃător despre cutare...”. Cutarele fiind un om politic
actual sau fost ori în devenire. Am depus şi strădania captării simpatiei funcŃionarilor din arhivă –
„stăpânii” de care depinde aprobarea solicitărilor tale. Căci asemenea locuri n-au fişiere ca
bibliotecile iar regulamentele lor de funcŃionare sunt tratate la categoria secrete. Am simŃit
neîncrederea celui plătit să-Ńi supravegheze studiul, să te urce cu liftul ori să-Ńi aducă dosarul la
sală faŃă de munca ta de cercetător independent, fără răsplată pecuniară.
Şi mai ales am gustat umilinŃa de-a afla componenŃa şi scopurile comisiilor de jurizare a burselor
în domeniul cercetării istoriei recente. Dacă a devenit un loc comun faptul că structurile politice
de vârf ale României post-comuniste au fost acoperite de „foştii” din linia sau generaŃia a doua,
prea puŃini sunt avertizaŃi asupra reproducerii lor şi la nivelul structurilor de cercetare. Dată fiind
situaŃia anterior descrisă a arhivelor comunismului românesc, în circuitul public au fost
promovate teorii istoriografice provenite din producŃii eseistice sau mărturii orale. Aceia care le-
au produs sau determinat spre profitul propriu, sunt interesaŃi să le menŃină cât mai mult.
„CINE STĂPÂNEŞTE TRECUTUL, STĂPÂNEŞTE ŞI VIITORUL”... – a fost învăŃătura
înaintaşilor acestora, aplicată de moştenitori în intenŃia de cosmetizare sau distrugere a propriului
trecut.
Iată de ce încă arhivele comunismului românesc – ale Cancelariei CC şi cele ale SecurităŃii -
întârzie, din păcate, să fie integral deschise.

DEOSEBIRI ISTORICE
PuŃine date provenite din cercetarea istorică de arhivă cu referire la decizia politică şi
mecanismele sale în „epoca Ceauşescu” au pătruns în circuitul public. Unele dintre acestea sunt
însă extrem de importante pentru a lămuri deosebirile dintre România şi celelalte state comuniste
europene.
Spre exemplu, în dezbaterile privind posibilităŃile de identificare ale colaboratorilor SecurităŃii
trebuie luate în calcul măsurile de acoperire a membrilor de partid. Date fiind particularităŃile şi
interesele politice din anii 70 şi 80, colaboratorii cei mai valoroşi ai SecurităŃii trebuie să fi fost
membri de partid.
Cu scopul declarat al subordonării serviciilor speciale partidului, cu menŃiunea „strict secret”, în
România a intrat în funcŃiune „Hotărârea nr. 119 a Comitetului Executiv al CC al PCR asupra
controlului de partid asupra activităŃii organelor de Securitate şi MiliŃie din 16 martie 1968”.
Iată ce se precizează în acest act normativ secret cu privire la colaborarea membrilor de partid cu
Securitatea: ”Pentru a sprijini munca organelor de Securitate şi de MiliŃie, secretarii Comitetelor
judeŃene, municipale şi orăşeneşti de partid vor stabili la cererea acestor organe, în situaŃii
deosebite şi când nu sunt alte posibilităŃi, membrii de partid care să furnizeze nemijlocit date cu
privire la activitatea unor elemente suspecte, să ajute în calitate de rezidenŃi şi de gazde ale
caselor de întâlniri. Membrilor de partid care primesc asemenea sarcini, nu li se vor întocmi
dosare (sublinierea noastră), ei vor sprijini activitatea organelor de Securitate şi MiliŃie numai în
perioada absolut necesară pentru finalizarea acŃiunii respective”.
Iată o altă capitală deosebire a eficienŃei CNSAS faŃă de Oficiul Gauck, Stasi nefiind precum
Securitatea română, subordonată integral partidului.

„LEGEA DOSARELOR STASI”


Motivele urmărite în Germania de accesul la dosarele serviciilor speciale, aşa cum sunt prevăzute

- 164 -
în “legea dosarelor Stasi” sunt următoarele:
1. Victimele represiunii şi supravegherii trebuie să aibă posibilitatea să-şi clarifice situaŃia
personală;
2. InstituŃiile statului dar şi alte instituŃii, trebuie să aibă posibilitatea de a verifica dacă angajaŃii
lor au colaborat în trecut cu Serviciul secret;
3. Dosarele servesc cercetării istorice, politice şi juridice.

GARANTUL ARHIVELOR STASI


Pastorul Joachim Gauck s-a născut în 1940. În timpul războiului, tatăl său ce fusese căpitan de
marină a căzut prizonier la englezi. După război a fost arestat de serviciile secrete sovietice şi
condamnat la 25 ani muncă forŃată în Siberia.
După studii de teologie, Joachim Gauck a funcŃionat ca pastor la Rostock. S-a remarcat ca un
militant activ în landul Mecklemburg prin susŃinerea unor mişcări pacifiste şi ecologiste din
interiorul Bisericii. În perioada de distrugere a structurilor comuniste a fost co-fondator al Noului
Forum iar în martie-octombrie 1990, preşedinte al Comisiei Parlamentare însărcinate cu
dizolvarea Stasi. Începând din octombrie 1990 se ocupă de gestionarea arhivelor Stasi.

O „poveste ca-n filme” – cazul Ogoranu

Lavinia Betea

În urmă cu ceva vreme am primit o nouă carte semnată de Ion Gavrilă-Ogoranu. Al


patrulea volum din scrierea sa memorialistică „Brazii se frâng dar nu se îndoiesc”. După ce
în primele trei volume autorul povestise existenŃa sa de roman ca fost „şef de bandă
legionară”, condamnat la moarte în 1951 şi graŃiat în 1976, ultimul volum sintetizează
documentele din arhiva fostei SecurităŃi cu referire la acŃiunile de distrugere a grupului din
care a făcut parte.

CE-A CERUT ŞI CE-A PRIMIT. Pe Ion Gavrilă-Ogoranu l-am întâlnit în chiar vremea când
citea în sala de lectură a Consiliului NaŃional pentru Studiul Arhivelor SecurităŃii dosarele
referitoare la el. Îl ştiam din scris şi de la ediŃiile simpozioanelor organizate de Academia Civică
la Sighetul MarmaŃiei. Cunoşteam povestea sa extraordinară astfel că nu m-am putut abŃine,
privindu-l cum citeşte meticulos filă cu filă volumele sale, să nu încerc a-i afla “impresiile de
lectură”.
Câte volume are dosarul său? – l-am întrebat în acea zi din vara anului 2002. 124 volume a
primit, îmi spune. În total ar putea fi vreo 90 000 pagini. Majoritatea dosarelor au în jurul a 300
pagini dar sunt printre ele şi volume cu 1500 file. Titlul volumelor de început este “Banda Haşu”
iar după aceea - “AcŃiunea informativă de grup. Banda Gavrilă Ioan”. Sunt lucruri interesante în
cele citite? Nu doar interesante ci şi unele care te fac fericit. Fericit? – mă mir eu. Îl bucură că şi-a
găsit manuscrisele literare şi caietele de însemnări intacte, aşa cum fuseseră confiscate de
Securitate şi pe care le crezuse definitiv pierdute. A aflat şi multe detalii nebănuite despre
acŃiunile SecurităŃii împotriva lor. A putut înregistra din cele consemnate în dosare 108 astfel de
acŃiuni. Află şi câŃi dintre oamenii SecurităŃii şi MiliŃiei au murit în acele încăierări. În unele, nu
ştiau de morŃi. Bănuieşte şi că atacatorii se vor fi împuşcat şi din greşeală, între ei. Cât de mulŃi
erau, nu-i de mirare...
La ce-i vor folosi informaŃiile lecturii? - întrebasem atunci. Nu are nici-un gând de răzbunare.
Cine-a trecut prin câte-a petrecut el, a pierdut asemenea planuri. Dorise să fie primul care-şi
citeşte dosarul. Nu cumva să-l citească vreun gazetar şi să facă public conŃinutul lui luând ca
adevărat tot ce scrie acolo. Dar...
...Şi urmează incredibilul: volumul 124, ultimul primit, se opreşte la anul 1976, anul în care

- 165 -
condamnatul la moarte în contumacie, în 1951, a ajuns în mâinile SecurităŃii! La cererea ce-a
făcut-o pentru accesul la dosarul său personal menŃionase perioada 1945 – 1989. I s-a răspuns că
urmărirea sa încetase... în 1976! Că pentru întreaga perioadă 1976-1989, despre Ion Gavrilă-
Ogoranu nu mai există nimic în arhivele fostei SecurităŃi, actualele Arhive ale Serviciului Român
de InformaŃii. Aşadar, fostul “şef de bandă” nu fusese “lucrat informativ”, cum se spune în
limbajul tehnic al experŃilor breslei! Nici măcar lunile petrecute în 1976 în arestul SecurităŃii de
pe Rahovei nu sunt consemnate în vreun fel! Lipsesc toate declaraŃiile date atunci! Şi au fost sute,
poate... Mai lipseşte din volumele primite orice urmă de dovadă a legăturilor grupului din MunŃii
Făgăraşului cu exteriorul Ńării. Deşi ei reuşiseră să contacteze consiliul român din emigraŃie
condus de generalul Rădescu, să-l trimită chiar în străinătate pe căpitanul Sabin Mare iar acesta să
fie paraşutat înapoi...
CETĂłEANUL FĂRĂ DOSAR. S-a născut în 1923, la Iaşi, un sat de lângă Făgăraş. Schimbarea
regimurilor politice din România l-a prins pe când era student la Institutul Agronomic din Cluj,
frecventând în paralel şi Institutul de Studii Economice din Braşov. ApartenenŃa politică şi-o
declară a fi fost de “legionar limpede”. La un moment dat, în 1947, fusese chiar şeful “frăŃiilor de
cruce Ardealul”. Pregătirile de împotrivire la instaurarea regimului comunist au început din 1945.
Faptele ca atare au fost determinate de arestările numeroase din 1948 ale celor ce făcuseră
politică, fie ca legionari, fie în partidele istorice.
Credeau cumva că instalarea noului regim nu va fi reuşi ori îşi puseseră ca atâŃia alŃii speranŃa în
salvarea americanilor? “Dimpotrivă – mi-a spus – ştiam că va dura mult dar cineva, credeam,
trebuie să se sacrifice”. Iar aceia au fost din diverse categorii – militari activi, studenŃi, elevi de la
Liceul Radu-Negru din Făgăraş, muncitori, Ńărani, intelectuali... Militarii nu făcuseră politică,
elevii şi studenŃii fuseseră aproape toŃi legionari iar ceilalŃi fie naŃional-Ńărănişti sau liberali ...fie
nimic. Grupul acŃiona la început în Făgăraş. Sprijinit de numeroşi oameni s-a extins în zona
Sighişoara – Mediaş – Sibiu - Braşov. “Adresa “precisă” a grupului, începând din 1949, a fost
MunŃii Făgăraş. Într-acolo au fost dirijate trupe de Securitate şi MiliŃie în cele 108 acŃiuni câte a
numărat din volumele citite Ion Gavrilă Ogoranu. Împotriva lor au fost trimise uneori divizii
întregi cu avioane de luptă şi elicoptere. Amănuntele pe care le citeşte acum despre cercurile
concentrice în care s-a încercat prinderea “bandiŃilor”, informaŃiile de nebănuit despre unii ofiŃeri
care au comentat ordinele primite şi au fost pedepsiŃi, despre metodele prin care se testa starea de
spirit a localnicilor faŃă de acŃiunile SecurităŃii şi “bandiŃi”, capcanele plănuite pentru
surprinderea lor sunt terifiante.
CONDAMNAT LA MOARTE. În 1951, Ion Gavrilă Ogoranu fusese condamnat la moarte în
contumacie de un tribunal din Sibiu. Nu găseşte însă în dosar nici numele componenŃilor
completului său de judecată. A rezistat însă chiar şi după ce mişcarea a fost anihilată. Unde şi
cum? Până în 1976 a stat în satul Galtiu, comuna Sântimbru, judeŃul Alba, ascuns de femeia ce–i
este şi acum soŃie.
Prin ce miracol nu a fost executat conform sentinŃei pronunŃate? În Codul Penal fuseseră
introduse în 1969 anumite prescripŃii. Astfel dacă o sentinŃă de condamnare la moarte nu fusese
executată în timpul a şapte ani, aceasta se transforma în muncă silnică pe viaŃă. Avusese acel
noroc rar de-a fi trecut cei şapte ani de la data când socoteau emiterea condamnării capitale? Mai
erau câteva luni până la termenul ei de expirare. Dar avusese alt noroc. Pe vremea când era
ascuns, fostul său profesor de religie din facultate, Mircea Toderici, se adresase prin nişte
cunoscuŃi unor oficialităŃi din străinătate prezentându-le cazul Gavrilă şi rugându-i să intervină
pentru graŃiere. În iluzia climatului de democratizare răspândit în lume de Ceauşescu şi datorită
faptului că România declarase, încă din 1964, că nu mai are deŃinuŃi politici în închisori... a
scăpat.
TUDOR VLADIMIRESCU –EXPERT AL SECURITĂłII. În 1976, a fost Ńinut cinci luni închis
în sediul SecurităŃii de pe Rahovei. Tot acest timp a stat cu el în aceeaşi celulă un fost ofiŃer de
Securitate ce-i spunea că şi el fusese condamnat. “Vă trăgea de limbă...Vă lucra informativ...”,
zâmbisem eu. Numai acela? – se miră. AlŃi trei securişti – cadre active declarate - făceau cu

- 166 -
schimbul pe lângă el, 24 de ore din 24. Îşi motivau... psihologic misiunea: să studieze “ştiinŃific”
un individ ce-a dat atâta de furcă SecurităŃii. Se numeau Ghergheli Francisc, Nagy Tiberiu şi
...Tudor Vladimirescu. Unul se dădea specialist în sociologie, altul în literatură, cel de-al treilea în
istorie (cel cu istoria fiind evident, Tudor Vladimirescu!). În asemenea scopuri i s-au cerut multe
declaraŃii din care nu găseşte în volumele primite vreo urmă. În realitate, toŃi “specialiştii” echipei
aveau o singură misiune: să afle cum a ajuns numele lui Ion Gavrilă pe lista pe care Nixon i-a
prezentat-o, la venirea în România, lui Ceauşescu? Cum s-a făcut că a intervenit în favoarea lui şi
Kissinger?
Niciunul dintre anchetatorii cu care venea în contact nu-i spunea că va scăpa, la finele cercetării,
cu viaŃă sau va trebui să ispăşească pedeapsa condamnării la moarte. Probabil – opinează Ion
Gavrilă-Ogoranu – pentru soarta lui a funcŃionat planul următor: îl graŃiem să demonstrăm
Occidentului şi Americii cât suntem de democraŃi dar avem grijă să nu mai trăiască mult. Are
convingerea că s-a încercat chiar iradierea lui. Cazul foştilor camarazi ce i-au povestit lucruri
asemănătoare petrecute cu ei în beciurile SecurităŃii, morŃi de cancer după aceea, îi confirmă
ipoteza.
“Erau ca o haită de lupi, ei între ei!” – este comentariul lui Ion Gravrilă-Ogoranu despre
declaraŃiile ce i le cereau cei trei “specialişti” în 1976. Căutau uneori, prin intermediul
anchetatului, să se înfunde unii pe alŃii.
EPILOG. După ce-a fost graŃiat, Ion Gavrilă-Ogoranu a primit buletin şi a fost încadrat ca
muncitor în agricultură. A ieşit la pensie ca tehnician agricol de la o fermă din Miercurea-
Sibiului. Trăieşte la Galtiu, în judeŃul Alba, căsătorit cu femeia căreia îi datorează viaŃa şi care şi-
a riscat-o pe-a ei, iubindu-l şi ascunzându-l.
A cheltuit proprii bani ca să vină la Bucureşti să facă demersurile de citire a dosarelor sale. A
beneficiat de sprijinul prietenilor şi rudelor ca să fie găzduit în lunile cât a stat în Capitală pentru
a-şi lectura dosarele de la CNSAS. După părerea lui, nici jumătate din câte i-a făcut Securitatea!

ÎNCERCAREA DE IRADIERE
Este ştiută activitatea securiştilor din serviciul de pază şi protecŃie al familiei Ceauşescu de
scormonire cu „aspiratoarele” detectoarelor de radiaŃii a tufişurilor din curtea reşedinŃelor
acestora. Fidel Castro, la rându-i, manifestă aceleaşi temeri. Şi nu degeaba! Conform mărturiilor
unor ofiŃeri din vârfurile serviciilor speciale comuniste, încă din vremea lui Lenin funcŃiona în
aceste structuri un „speŃialnâi cabinet”. Acesta se ocupa de lichidarea, fără zgomot, a
indezirabilelor prin mijloace adecvate progreselor ştiinŃelor vremii.
Ion Gavrilă-Ogoranu are certitudinea că, în 1976, pe când se afla la Rahova s-a încercat iradierea
lui. Într-o zi de duminică, anchetatorul ce se prezenta ca Tudor Vladimirescu l-a scos din celula
sa. L-a însoŃit prin culoarele pe care altădată întâlneau 5 - 7 plantoane. În acea zi erau pustii. Au
ajuns pe-un culoar unde nu mai fusese până atunci, pavoazat cu trofeele echipei Dinamo. În
încăperea marcată cu numărul 7, i s-a cerut să scrie o declaraŃie pe-o temă abordată deja de vreo
zece ori (ciocnirile grupului lor cu Securitatea). Anchetatul a vrut să tragă măsuŃa pe care se aflau
foile de hârtie spre el dar n-a putut. MăsuŃa era metalică, nu din lemn ca toate celelalte din
camerele obişnuite de anchetă. Dar prevăzută cu un sertar ce părea fix dar având în mijloc un
orificiu. “Vladimirescu” i-a spus, grijuliu, să nu deschidă fereastra că afară e frig. Şi l-a încuiat,
lăsându-l – ca niciodată! - singur. La neobişnuitul situaŃiei i s-a părut că se adaugă un bâzâit uşor.
Contrar sfaturilor “Vladimirescului”, a deschis larg ferestrele şi s-a aşezat pe pervaz, mâzgălind
repede foile cu frazele repetate de-atâtea ori...
Aşa a scăpat de cancer – consideră el – spre deosebire de alŃii în situaŃia lui.

EVAPORAłI DIN ARHIVE


După cum bine se ştie de către orice cunoscător al istoriei comunismului, dintre membrii unei
asemenea societăŃi, urmăriŃi sunt, în principal, două categorii – prezumtivii duşmani şi demnitarii
a căror protecŃie şi fidelitate trebuie controlată.

- 167 -
Dacă pentru un opozant al regimului de tipul lui Ion Gavrilă-Ogoranu SRI face comunicări
oficiale că nu există ca persoană urmărită între 1976-1989 în evidenŃele fostei SecurităŃi, despre
foşti demnitari primim acelaşi răspuns.
Un caz elocvent poate fi considerat cel al lui Alexandru Bârlădeanu. Născut în 1911 în Basarabia,
asistent la Facultatea de Drept din Iaşi, a optat în 1940 pentru a stabilirea în „Ńara sovietelor”. A
revenit în 1946 în România ca expert în economia centralizată. A ocupat însemnate funcŃii în
nucleul puterii, cele mai însemnate fiind de reprezentant al României la CAER şi membru al
Prezidiului CPEx. Ca semnatar al „scrisorii celor şase”, în 1989 a fost exclus din partid şi
anchetat. În 1990-1992 a fost preşedintele Senatului României.
Conform înştiinŃării oficiale primite de la CNSAS, un demnitar cu asemenea trecut este
necunoscut în arhivele fostei SecurităŃi.
Un răspuns similar l-am primit şi despre cererea legată de dosarul de urmărire informativă a uneia
dintre personalităŃile însemnate ale istoriografiei româneşti, academicianul David Prodan. În anii
80, istoricul conta ca important lider de opinie ale cărui teorii nu se încadrau în cadrul
propagandistic stabilit pentru tematica istorică abordată.

FORłELE SECURITĂłII
Printre documentele publicate de Ion Gavrilă-Ogoranu, emise de Securitate în legătură cu
„banda” sa, sunt multe „planuri de măsuri”. Din ele reiese mulŃimea forŃelor desfăşurate pentru
reuşita acŃiunii de anihilare a grupului.
Astfel, în 7 iulie 1952, lt. Alexandru Marina de la Securitatea Sibiu propunea următoarea
desfăşurare ”în vederea lichidării bandei”: „un pluton să facă scotociri” în MunŃii Groape, alt
pluton să ocupe creasta Comes, iar un al treilea, valea râului Sebeş. Cele trei plutoane urmau a fi
susŃinute cu „armament – pistoale-mitralieră, puşti cu lunetă, puşti ZB, grenade, echipament de
vară, hrană rece şi de la stâne”. Totodată trebuiau „reactivaŃi cei 36 de informatori în scopul de a
sesiza apariŃia bandiŃilor, cinci câini de scotocire şi de urmărire”.

CAPCANA DRAGOSTEI
În ceea ce se numeşte „combinaŃiile” SecurităŃii, intră diverse stratageme de manipulare a celui
pentru care se întocmesc. Acestea presupun, de regulă, înşelarea oamenilor prin intermediul
persoanelor de care sunt profund legaŃi afectiv sau faŃă de care au mare încredere. Pentru folosul
„cauzei”, nimic nu este imoral sau costisitor.
Iată spre exemplu un plan de combinaŃie alcătuit pentru unul dintre membrii grupului Ogoranu,
Victor Metea. Ca elev de liceu la Făgăraş, acesta avusese o relaŃie adolescentină cu o colegă. În
1955 când se făcea „planul de combinaŃie”, fata era de mult femeie măritată la Cluj. Ce conta însă
amănuntul? Urma să se treacă la „recrutarea” ei după care „acŃiunea” se voia a continua astfel:
„Ea se va deplasa la părinŃii ei înscenând un divorŃ. Ea va face deplasări la târg la Făgăraş în aşa
fel încât să afle şi părinŃii lui Metea şi alŃi sprijinitori ai banditului. Numita va trece şi pe la colege
de-ale ei. Banditul Metea va afla noua ei situaŃie şi va veni la părinŃii ei să o caute. La cantonul
CFR se va instala un post capcană care va prinde pe banditul Metea Victor”.

EPIDEMII ÎNSCENATE
Alt plan de combinaŃie emis de Securitatea Făgăraş în legătură cu prinderea altui membru al
grupului, Gheorghe Haşu, a cărui soŃie divorŃase de el „de formă”, urmărea înscenarea unei
epidemii de febră tifoidă.
„Mai multe case vor fi cu bilet roşu: boală molipsitoare, propune planul aprobat, în 1955, de
colonelul Ambruş Coloman. Întreaga familie va fi declarată bolnavă. Întreaga familie va fi
deplasată la Spitalul Făgăraş. Copiii vor fi daŃi în grija cunoştinŃelor. Cel ce va lua copiii va fi
omul nostru. La el va fi postat un post fix de pândă. Comănici Eugenia (soŃia banditului Haşu
Gheorghe), va fi instalată izolat în spital, sub supravegherea oamenilor noştri cu agentură de

- 168 -
cameră. Acelaşi lucru se va face şi cu părinŃii ei. Şase tovarăşi miliŃieni vor fi internaŃi în spital în
aceeaşi secŃie. Haşu Gheorghe va afla şi va veni fie la spital, fie să-şi vadă copiii.”

Cazul Brucan, marturie a distrugerilor de arhive

Paula Chiciuc

Renumele sau de "marginalizat" si "disident" l-a propulsat in decembrie 1989 in primele


randuri ale noii puteri.Din aceasta pozitie, Brucan reuseste, intr-un mod inca neelucidat, sa
intre in posesia propriului dosar de Securitate. Desi fragmente din acest dosar au fost
publicate in presa anilor ’90, acum, Silviu Brucan refuza sa mai comenteze pe tema acestui
subiect de mare interes pentru societatea romaneasca.

Silviu Brucan a fost, putem zice, un "obiectiv continuu" al Securitatii Statului. Despre rezultatul
relatiei sale cu politia politica - dosarul "Brucan" - fostul "obiectiv" nu mai doreste acum sa fie
intrebat. Si totusi povestea furtului si a detinerii ilegale a unui asemenea document - parte a
arhivei nationale - trebuie reconstituita. Vom incerca sa prezentam aceasta aventura, care
reprezinta unul dintre probabilele numeroase cazuri de sustrageri de documente din arhivele
Securitatii. Ca si dosarul "Brucan", alte dosare vor fi fost distruse, vandute sau publicate. Nici un
text de lege nu permitea in 1990 accesul la aceste dosare. Dosarul "Brucan" si alte cazuri sunt
marturia incontestabila ca arhivele Securitatii, la care ni se promite in 2005 ca vom avea curand
acces, nu mai sunt arhivele Securitatii din 1989.
"EMISARUL" SECURITATII? In noiembrie 1987, in urma transmiterii agentiilor de presa BBC
si UPI a unei declaratii impotriva regimului Ceausescu, Brucan este pus sub urmarire si i se
stabileste domiciliu fortat. In mod suprinzator, tocmai in aceasta perioada de "arest la domiciliu",
din ordinul sefului Securitatii (DSS) - generalul Iulian Vlad - lui Silviu Brucan i se elibereaza un
pasaport. In 1988, un asemenea act era un privilegiu de care beneficiau doar cei fideli regimului
sau cei care lucrau cu si in interesul Securitatii. Cum se poate ca, in plina teroare comunista, unui
vechi om cu functii al regimului comunist roman sa i se permita intalnirea cu ambasadorii tarilor
"imperialiste", ca SUA si Marea Britanie? - este o alta intrebare fara raspuns cert.
SCRISOAREA PIERDUTA. Urmatoarea miscare intreprinsa de Brucan a fost remiterea in martie
1989 catre agentiile de presa straine a celebrei "Scrisori a celor sase", indreptata impotriva
politicii promovate de Nicolae Ceausescu. Consecinta imediata a aparitiei scrisorii - anchetarea
semnatarilor ei de catre Securitate si stabilirea domiciliului fortat: Silviu Brucan a fost mutat in
Cartierul Damaroaia. A ramas in vizorul politiei politice ca obiectiv "Sergiu" pana in momentul
evenimentelor din decembrie 1989.
MISIUNE INDEPLINITA. Primul loc in care soseste Brucan dupa fuga Ceausestilor este sediul
Televiziunii. Acolo s-a reintalnit cu personaje-cheie ca Ion Iliescu, Petre Roman, generalul
Nicolae Militaru, Mircea Dinescu si Ion Caramitru. Impreuna cu ei a fondat FSN, al carui
membru marcant a devenit. Fara prea multe explicatii insa, la 4 februarie 1990, Brucan hotaraste
sa se retraga din conducerea FSN-ului, motivandu-si gestul prin aceea ca "isi considera misiunea
indeplinita". In continuare insa, Brucan da certe dovezi de permanentizare in politica romaneasca,
in rolul de "profet" al ei.
FARA COMENTARII. Dorind sa aflam cum au depins arhivele fostei Securitatii si de el, l-am
contactat telefonic pe Silviu Brucan. Inainte de a-mi termina fraza, interlocutorul a declarat ca nu
este interesat de subiect. Si totusi el a avut de-a lungul timpului comentarii si luari de pozitie pe
tema in discutie. Iata-le pe cele mai interesante si totodata naucitoare, deoarece confirma teza
conform careia o parte din arhiva Securitatii a fost distrusa.
VERSIUNEA BRUCAN. Atat in cartea sa de memorii, cat si intr-un interviu din 2002 acordat
revistei "22", Brucan povesteste "epopeea" dobandirii celor sase volume din dosarul sau: "In ziua

- 169 -
de 12 ianuarie 1990, un numar de ofiteri de Securitate au scos arhivele secrete in curtea din Calea
Rahovei, le-au asezat ca un stog de fan si le-au dat foc. Dar flacara a fost asa de inalta, incat un
general care privea pe fereastra s-a alarmat si le-a dat ordin sa stinga imediat focul, sa incarce
arhivele intr-un camion si sa le duca la Fabrica Scaeni de pe langa Ploiesti pentru a le topi. Dar
camionul a ajuns seara tarziu, cand fabrica nu mai lucra, si atunci au descarcat arhivele si le-au
adapostit intr-un depozit cu gandul de a le topi in ziua urmatoare. Pe la miezul noptii, unuia dintre
muncitori, care observase intreaga scena si care avea cazier de spargator, nu i-a fost greu sa
deschida lacatul si sa patrunda in depozit; cu o lanterna a inceput sa lumineze si, din fericire,
primul dosar pe care l-a observat purta numele "Brucan" (…) A strans cele sase dosare care aveau
acest nume pe el. A doua zi dimineata le-a bagat in portbagaj si a venit cu masina la Bucuresti,
direct la Palatul Victoria, i-a spus ofiterului de garda ca vrea sa ma vada si de ce." (Silviu Brucan,
"Generatia irosita", 1992). La prima lectura a unei asemenea povesti rezulta cateva intrebari
firesti: De unde a aflat Brucan de focul din Calea Rahovei? Cine era generalul care a dat ordin ca
arhivele sa fie incarcate si duse la topit? De ce a trebuit sa fie topite? De ce a fost ales Scaieniul?
Cine a fost acel muncitor zelos care a descoperit dosarul "Brucan" la lumina unei lanterne? Si,
mai ales, de ce Silviu Brucan, membru de vaza al CFSN nu s-a sesizat si nu a luat masuri pentru a
impiedica distrugerea ilegala a unor asemenea pretioase documente? Nici una dintre aceste
intrebari nu pare a-l fi tulburat pe Brucan cand si-a incropit aventura.
DOSARUL, POSIBIL OBIECT DE SANTAJ. Punand mana pe dosarul sau si gasind in acesta
resursa intariririi imaginii sale de victima a regimului, Brucan l-a aruncat in 1991 pe piata presei
"libere", publicandu-l fragmentar. "Episoadele", convenabile timpului nou, aratau cum a fost
urmarit si ce masuri s-au luat impotriva lui. Nimic insa despre vremea cand fusese urmarit ca
"masura de paza si protectie", ca om "scump" regimului. O alta parte a dosarului, dupa cum
Brucan insusi declara pentru revista "22" in interviul amintit, a distrus-o: "Am facut niste
descoperiri foarte dureroase in aceste dosare, anume ca prieteni buni si apropiati dadusera
informatii despre mine. (…) Nu stiu daca am facut bine, insa eu pe astea le-am distrus. Era vorba
de niste oameni cu pozitie morala si intelectuala foarte inalta si am apreciat la vremea aceea ca nu
e bine sa-i dau in gat". Astfel, Brucan spune lucrurilor pe nume: a dobandit ilegal un document
arhivistic, l-a publicat dupa bunul lui plac si a protejat niste indivizi care probabil si acum se mai
afla in structurile de varf ale Romaniei.
"PROFETII DESPRE TRECUT". Haosul creat de tumultuosul decembrie 1989 le-a permis
multora dintre cei de la putere sa dispuna dupa bunul plac de soarta dosarelor. Brucan este unul
dintre ei. Referitor la acest subiect, Silviu Brucan a facut "stupidului" popor roman niste
interesante "profetii despre trecut". Ne-a avertizat sa nu ne facem iluzii ca dosarele disparute ar
putea fi reconstituite pe baza microfilmelor. Conform "profetiilor" sale, microfilmele dosarelor
disparute au fost si ele distruse.

CINE SPUNE ADEVARUL?


Cercetatorul Mihai Pelin introduce o piesa noua in cazul Brucan: "In privinta lui Brucan, parerea
mea e ca dosarul i l-a dat un lucrator al Securitatii, Gheorghe Diaconescu, care il avea in
supraveghere pe Brucan si care atunci cand s-au schimbat vremurile i l-a dat lui Brucan, ca sa se
puna bine cu el". In plus, Pelin confirma faptul ca, desi alti posesori ai dosarelor s-au multumit
numai cu copii ale acestora, "la Brucan e vorba de original". Despre lt. col. Diaconescu, istoricul
Marius Oprea afirma ca a facut cariera in SRI, devenind chiar adjunctul lui Virgil Magureanu.
Dar a fost indepartat din SRI, acuzat de detinere ilegala a unor documente ale fostei Securitatii, de
alcoolism si insusirea unor fonduri valutare ale serviciului.

„Scandalul“ Berevoieşti

- 170 -
Diana Rucinschi
Andreea Caşcaval
Petru Zoltan

Au trecut aproape 15 ani de când, într-o râpă din apropierea comunei Berevoieşti au fost
găsite rupte, arse şi acoperite cu pământ documente aparŃinând fostei SecurităŃi. La data de
22 decembrie 1989, s-a dat un decret care desfiinŃa Departamentul de Securitate a Statului.
Din dosarul „Berevoieşti“ reiese faptul că Securitatea încă îşi continua activitatea în primele
luni postrevoluŃionare. Afacerea „Berevoieşti“ nu a fost niciodată elucidată.

21 MAI 1991. Comuna Berevoieşti, o localitate liniştită din judeŃul Argeş, era toată o forfotă.
Zeci de persoane, poliŃişti, Armata, ziarişti. Motivul pentru care erau toŃi acei oameni acolo: într-
una dintre râpele de prin partea locului, apropape de Pârâul Râuşor, fuseseră descoperite, arse şi
îngropate documente ale fostei SecurităŃi. Localnicii ştiau de aproape un an de „comoara din
râpă“, dar abia atunci scandalul izbucnise cu toată forŃa.
România liberă publica din decembire 1990 documentele dezgropate de la Berevoieşti. Abia pe
20 mai 1991 au organizat o conferinŃă de presă în care au dezvăluit sursa documentelor.
ConferinŃa a fost urmată de o „expediŃie“ la faŃa locului pentru a demonstra pe viu cele afirmate.
Ce căutau acele materiale în groapă, cine le aruncase acolo, cât de importante erau ele? Sunt doar
câteva dintre întrebările pe care le-a ridicat cazul Berevoieşti şi care nu şi-au găsit răspunsul până
în prezent.
SECRETELE DIN DOSARUL BEREVOIEŞTI. Cu siguranŃă, râpa din apropierea
Berevoieştiului păstrează secrete care nu vor fi cunoscute poate niciodată. Dosarul cazului
Berevoieşti, rezultat în urma anchetelor Parlamentului şi ale Procuraturii, se află în prezent în
arhiva Camerei DeputaŃilor. În el se găsesc informaŃii inedite despre perioada postdecembristă.
Una dintre primele măsuri luate imediat după RevoluŃie şi intens mediatizate a fost desfiinŃarea
Departamentului de Securitatea a Statului (DSS). „Securitatea a fost desfiinŃată“, acesta a fost
sloganul care a circulat după RevoluŃie şi aşa a rămas în istorie. În mod logic, o dată cu DSS au
dispărut şi unităŃile componente. Printre ele şi DirecŃia I, condusă de col. Gheorghe RaŃiu.
Hârtiile găsite la Berevoieşti proveneau în majoritate de la DirecŃia I, iar dosarul Comisiei
parlamentare de anchetă a scos la iveală o informaŃie importantă.
În „Scurt istoric al cazului Berevoieşti“ se precizează că „la intrarea revoluŃionarilor în interiorul
DGS (n.red. – DirecŃia Generală de Securitate) şi DSB (n.red. – DirecŃia de Securitate Bucureşti),
adică pe 22 decembrie 1989, documentele au fost sigilate de comisii mixte (ale Armatei şi
revoluŃionarilor), întocmindu-se o situaŃie a fişetelor metalice şi a încăperilor în care acestea erau
amplasate. Documentele din fişete au rămas sub sigiliu până în luna februarie 1990, când noul
comandant al DirecŃiei I, col. Spătaru Dumitru, în baza Ordinului nr. 38, a procedat la desigilarea
şi inventarierea documentelor“. În condiŃiile în care Securitatea fusese desfiinŃată, nu ar mai fi
avut nici o logică să se vorbească de DirecŃia I, care, ca şi structură a fostului Departament de
Securitate a Statului (DSS), ar fi trebuit să dispară o dată cu acesta.
SECURITATEA A SUPRAVIEłUIT REVOLUłIEI. Am suspectat o simplă eroare a membrilor
Comisiei parlamentare, care, civili fiind, nu cunoşteau modul de structurare a SecurităŃii.
În urma unor alte investigaŃii am descoperit însă Ordinul nr. 1 al şefului SiguranŃei NaŃionale,
Gelu Voican Voiculescu. În acest ordin, scris de mână, se stipulează negru pe alb: „Rămân toate
direcŃiile cu următoarele modificări“. Şi sunt enumerate schimbările făcute: „DirecŃia a IV-a va fi
încadrată cu ofiŃeri MApN loiali RevoluŃiei; Actuala încadrare va fi redistribuită la unităŃile
MApN ca ofiŃeri trupă sau specialişti, conform pregătirii acestora. Prima măsură va consta în
eliberarea de către ofiŃerii CI a birourilor ocupate, o dată cu documentele aflate asupra lor.
Această documentaŃie va fi predată organelor de comandă a unităŃilor. Personalul DirecŃiei a V-a
se demite din funcŃie, cadrele fiind trecute în rezervă, cu excepŃia acelora care s-au dovedit loiali
prin misiunile îndeplinite. SituaŃia de mai sus se extinde şi asupra DirecŃiei a VI-a (Cercetări

- 171 -
Penale). Locurile rămase vacante vor fi completate cu cadre provenite din procuraturile civile“.
Această informaŃie schimbă fundamental datele problemei. Ultimele zile ale anului 1989 şi
primele luni din 1990 au fost descrise mereu ca o perioadă tulbure, în care nimeni nu a ştiut foarte
bine ce se întâmplă şi nici ce să facă. În acea perioadă confuză au existat persoane care şi-au
păstrat sângele rece şi care au găsit de cuviinŃă să modifice structura direcŃiilor, să îl înlocuiască
pe gen. RaŃiu cu col. Spătaru. Un alt aspect neclar al afacerii este preluarea de către MApN în
luna februarie a unităŃii DirecŃiei I. Ce sens mai avea la acea dată preluarea de către Armată? De
cine mai apărau ei documentele?
FLEXIBILITATE. Cum ajunseseră documentele fostei SecurităŃi într-o râpă? Cine încercase să le
ardă, pentru că hârtiile prezentau semne clare de incinerare?
Pentru că era vorba de documente ale fostei SecurităŃi, prima instituŃie luată la întrebări a fost
SRI. Tonul general a fost că Serviciul Român de InformaŃii arde documentele SecurităŃii pentru a
şterge informaŃii compromiŃătoare despre oamenii care ajunseseră la putere. Mai mult, pentru că
în râpă fuseseră găsite şi fragmente de documente purtând antetele PNł-CD şi PNL, SRI a fost
suspectat şi că ar face în continuare poliŃie politică.
Modul în care a reacŃionat SRI a amplificat şi mai tare bănuielile. IniŃial, Virgil Măgureanu,
directorul Servicului Român de InformaŃii, chemat în faŃa Parlamentului pentru a da explicaŃii, a
afirmat că SRI nu este implicat în această afacere.
După câteva zile, SRI a emis un comunicat de presă, în care recunoştea că hârtiile de la
Berevoieşti îi aparŃineau, dar afirma că reprezintă rezultatul unui „plan de dizlocare, prin care
ofiŃerii de informaŃii au trecut la abandonarea documentelor fără valoare operativă“. Rechemat,
Măgureanu va da o replică rămasă celebră: „... Îmi par mie însumi stupid“. Pentru a afla adevărul
despre ceea ce s-a întâmplat la Berevoieşti, a fost constituită o comisie parlamentară.
TELENOVELA BEREVOIEŞTI. Comisia a investigat aproape 100 de persoane: ziarişti, ofiŃeri ai
SRI. Rezultatele nu au fost spectaculoase. Serviciul Român de InformaŃii a prezentat o variantă
dulceagă. Oamenii implicaŃi au avut însă grijă să se pună de acord, astfel încât varianta este dificil
de demontat. Potrivit lor, totul a fost o gafă a ofiŃerilor care au efectuat transportul. Documentele
erau deşeuri, trebuiau distruse. Numai modul pe care îl aleseseră era incorect. IniŃial, se încercase
trimiterea lor la fabricile de tocat hârtie de la Grădiştea şi apoi la Scăieni. Au fost însă refuzaŃi,
oamenii de acolo temându-se să distrugă documente ale fostei SecurităŃi. Atunci, colonelului
Nicolae Bordeianu, din cadrul unităŃii SRI care a moştenit DirecŃia I a DSS, i-a venit ideea să
ardă hârtiile la o rudă care avea cuptor de pâine. I-a împărtăşit această idee şi şefului său, col.
Spătaru Dumitru, care i-a spus să rezolve problema. Aşa că, în noaptea de 29 iunie 1990, lt. col.
Nicolae Bordeianu însoŃit de alŃi cinci colegi (mr. Ionaşcu Cornel, cpt. Gheorghe Floare, cpt.
Ipcar Ioan, lt. maj. Dobre Haret şi plut. maj. Cristea Gheoghe, conducătorul auto) au plecat cu un
camion încărcat cu aproximativ 90 de saci conŃinând documente ale fostei SecurităŃi, spre comuna
Berevoieşti. O dată ajunşi acolo, ofiŃerii au încercat să ardă documentele în cuptor. Era însă vorba
de saci întregi de documente care trebuiau distruse şi treaba nu a mers aşa de simplu cum se
aşteptau ei. Au luat hârtiile şi le-au dus pe malul Râului Râuşor, situat la câŃiva kilometri de
comuna argeşeană. Au descărcat camionul, au dat foc la hârtii şi au pus pământ pentru a masca
locul. Hârtiile mai ardeau încă atunci când ei au plecat. Locul a fost descoperit printr-o pură
întâmplare de văcarul satului, care a anunŃat cadrele didactice aflate la un picnic în zonă.
Pe 2 iulie, informaŃia a ajuns la col. Dumitru Ionescu, comandantul trupelor chimice din
Câmpulung Muscel, care l-a anunŃat pe col. Spătaru. OfiŃerii au fost trimişi să recupereze
documentele de la localnici şi să camufleze mai bine locul.
„BaTAIE“ PE HÂRTII. Cu toate că au vărsat şase autobasculante de steril peste hârtii, ofiŃerii nu
au reuşit să acopere urmele. În luna decembrie 1990, Unitatea de protecŃie contrainformativă a
constatat cu surprindere că în suplimentul Strict Secret al cotidianului România liberă apăreau
documente ale fostei SecurităŃi: transcrieri ale unor convorbiri telefonice, dosare de urmărire
informativă, dosare de corespondenŃă secretă.
11 luni mai târziu, România liberă dezvăluia într-o conferinŃă de presă că documentele care au

- 172 -
apărut în suplimentul Strict Secret proveneau dintr-o râpă din judeŃul Argeş, unde SRI aruncase
documente ale fostei SecurităŃi. În aceeaşi zi a fost organizată şi o „expediŃie“ pentru a demonstra
că documentele proveneau din groapă. Venirea serii i-a determinat să amâne săpăturile pentru
ziua următoare. A doua zi a venit şi Procuratura Militară. Procurorul militar Mircea Levanovici,
care ancheta cazul, depăşit de situaŃie, a asistat ca simplu spectator la dezgroparea documentelor
de către ziarişti.
P.M. Băcanu, care coordona operaŃiunea jurnaliştilor, motiva: „Groapa aparŃine ziariştilor şi ei
sunt proprietarii documentelor. VreŃi ca noi să aşteptăm şi dvs. să ne daŃi răspunsuri în doi peri?
Eu zic să nu exageraŃi, cum sunteŃi obişnuiŃi să faceŃi, şi să ne lăsaŃi pe noi să săpăm, că nu ne
cade coada să punem mâna pe lopată“. Din râpă au fost scoşi, timp de două zile, 23 de saci cu
documente, transportaŃi cu un camion la sediul DirecŃiei JudeŃene de PoliŃie Argeş din Piteşti.
Acolo au fost depozitaŃi într-o cameră sigilată. Deschiderea camerei se putea face numai în
prezenŃa unui reprezentant al ziarului, care deŃinea una dintre cele două chei ale uşii.
ARHIVA DIN WC. Laboratorul de expertize criminalistice a încercat apoi să reconstituie
documentele. A fost o muncă de Sisif. Unele dintre hârtii fuseseră rupte, apoi arse, amestecate cu
pământ, dezgropate de săteni. În râpă mai săpaseră şi jurnaliştii şi apoi militarii. Săpăturile
fuseseră făcute haotic, fără nici o grijă pentru materiale. ExperŃii numiŃi au constatat că
documentele proveneau din acelaşi loc, că aparŃinuseră fostului Departament al SecurităŃii
Statului (DSS) şi le reconstituiseră într-o oarecare măsură. Printre documentele distruse la
Berevoieşti au existat şi multe materiale informativ-operative care au aparŃinut DirecŃiei I din
Departamentul SecurităŃii Statului, condusă la acea dată de col. Spătaru Dumitru, provenit de la
MApN.
Col. Dumitru a negat iniŃial că documentele provin din direcŃia condusă de el, iar despre ipoteza
că ar fi fost documente care nu ar fi fost distruse din neglijenŃă a afirmat că este o provocare.
Ancheta internă a SRI a ajuns la concluzia că documentele proveneau din fişetele ofiŃerilor. Pe 22
decembrie 1989, fostul şef al DirecŃiei I, col. Gheorghe RaŃiu, ordonase distrugerea documentelor
de interes operativ, care priveau reŃeaua informativă. Scopul era protejarea informatorilor şi
colaboratorilor din reŃeaua SecurităŃii de o posibilă răzbunare a revoluŃionarilor. Cu toate că era o
misiune foarte importantă, trierea şi modul de distrugere au fost lăsate la libera apreciere a
ofiŃerilor din compartimentele respective. „Aceştia au procedat la ruperea şi punerea în sacii de
corespondenŃă a documentelor cuprinse în dosarele informative, mape de verificare, supraveghere
informativă (70 de cazuri), reŃea informativă (157 de surse) şi 20 de cazuri de control (de la
municipiul Bucureşti şi judeŃele Iaşi, Buzău, NeamŃ, Bacău, Timiş, MehedinŃi, Vrancea, Dolj,
Cluj).
Documentele au fost puse în 82 de saci care au fost depozitaŃi în grupul sanitar al DirecŃiei I şi
într-o cameră de lângă magazia de armament. În după-amiaza zilei de 22 decembrie, unitatea a
fost preluată de grupuri de revoluŃionari. În luna februarie 1990, unitatea a fost preluată de
MApN. Fişetele au fost desigilate şi materialele inventariate, dar documentele din grupul sanitar
au rămas în acelaşi loc.
În luna iunie începuse să circule un zvon că unitatea va fi mutată. Atunci şi-a amintit şi
conducerea direcŃiei de documentele din WC. Fără să mai facă vreo triere, fără proces-verbal, pur
şi simplu au hotărât să le distrugă. Astfel au ajuns hârtiile în râpa de la Berevoieşti.
DE FORMa. În anul 1991 a fost înfiinŃată o comisie parlamentară care să ancheteze ceea ce s-a
întâmplat la Berevoieşti. Activitatea acestei comisii nu a avut rezultate spectaculoase.
Comisia însăşi, într-un raport preliminar, îşi recunoaşte neputinŃa şi, deoarece urmau alegeri,
solicită ca noul Parlament să formeze o nouă comisie care să investigheze ceea ce s-a întâmplat la
Berevoieşti. Nu a mai fost formată nici o altă comisie. O dată ieşit din atenŃia presei, cazul
Berevoieşti nu a mai prezentat nici un interes pentru guvernanŃi. Nicolae Ionescu Galbeni, unul
dintre membrii Comisiei parlamentare de anchetă, a declarat pentru Jurnalul NaŃional: „Comisia a
fost creată mai mult de formă, deoarece nu avea atunci pregătirea necesară pentru investigaŃie.
Prin însăşi componenŃa ei majoritar FSN, nici nu era dornică să afle lucruri care să fie

- 173 -
defavorabile SRI şi lui Măgureanu. Din capul locului, ea a plecat sub auspicii oarecum
nefavorabile şi fără o intenŃie de a descoperi, dar şi dacă ar fi avut poate mai multă capacitate
profesională şi de specialitate ca să facă o investigaŃie poliŃistă, tot n-ar fi putut, pentru că nu
aveam mijloace atunci. SRI, chiar cu Măgureanu în frunte, era foarte dibaci, au prezentat nişte
versiuni care erau verosimile, dar nu trebuiau neapărat să fie şi reale. Din investigaŃiile făcute în
timpul ăla nu s-a putut demonstra că au fost distruse acolo materiale importante. Nu s-au găsit
elemente care să confirme că materiale de mare importanŃă au fost găsite la Berevoieşti. Felul în
care s-a prezentat toată treaba asta avea un aspect de verosimilitate în spatele căreia se întrezărea
că nu erau sincere afirmaŃiile şi documentarea pe care o făcuse SRI. Nu am demonstrat că acolo
că s-ar fi distrus dosare operative ale fostei SecurităŃi, dar asta nu înseamnă că nu s-au distrus“.

DIVERSIUNE.
„Cazul Berevoieşti a fost, după opinia noastră, una dintre multele acŃiuni de destabilizare şi
diversiune ale perioadei de după RevoluŃie. S-a încercat să se abiliteze ideea că numeroase dosare
informative (circa 106.246) ce lipsesc din arhivele vechii SecurităŃi au fost arse la Berevoieşti.
După investigaŃiile Comisiei de anchetă, unele dintre aceste dosare au fost ridicate de Ministerul
Apărării NaŃionale, care le-a depozitat la Piteşti, iar altele (destul de multe) au ajuns pe mâinile
unor foşti securişti sau ale unor persoane care au avut funcŃii publice (Gelu Voican Voiculescu,
de pildă), care şi-au însuşit ilegal şi abuziv dosare din arhive pentru a le folosi în scopuri
personale sau politice (cazul Coposu). Unii ziarişti (P.M. Băcanu şi alŃii) au ridicat documente din
groapa de la Berevoieşti, le-au procurat de la Ńăranii din regiunea Berevoieşti sau le-au
achiziŃionat de la ofiŃeri de Securitate, pensionaŃi sau trecuŃi în rezervă după RevoluŃie. Este
posibil ca alte documente să fi luat calea străinătăŃii „ajutate“ de unele cadre ale fostei SecurităŃi
(cazul col. Gheorghe RaŃiu, fost şef la DirecŃia I din DSS)“, a considerat Comisia parlamentară de
anchetă.

DE LA SRI LA ORGANIZAłIA PENTRU APaRAREA DREPTURILOR OMULUI


ToŃi cei implicaŃi în afacerea Berevoieşti au fost anchetaŃi pentru încălcarea art. 242 CP,
„sustragerea sau distrugerea de înscrisuri“, şi de art. 252 CP, „neglijenŃă în păstrarea secretului de
stat“.
La terminarea cercetărilor asupra ofiŃerilor, procurorul militar Aron Mircea a hotărât că nu este
cazul începerii urmăririi penale faŃă de nici unul dintre ofiŃeri. Comisia parlamentară nu a fost de
acord cu această decizie. În schimb, ofiŃerii au fost sancŃionaŃi cu demiterea din SRI. Cel mai
important personaj al cazului Berevoieşti a fost adjunctul lui Măgureanu, gen. Mihai Stan.
InvestigaŃiile făcute atunci au dus la concluzia că el aprobase folosirea camionului la transportul
hârtiilor. InvestigaŃiile au relevat că Virgil Măgureanu nu a fost informat despre această afacere
până când scandalul a ajuns în presă. Pentru gen. Stan, care înainte de a fi adjunctul lui
Măgureanu lucrase în cadrul Serviciului D, dizgraŃia nu a fost însă de lungă durată. A fost numit
şef al DirecŃiei RelaŃii InternaŃionale din Fondul ProprietăŃii Private. În 1996, el a devenit şeful
Centrului de Documentare Operativă al Serviciului de ProtecŃie şi Pază, fiind reactivat pe baza
unui ordin prezidenŃial cu „binecuvântarea“ fostului său şef, Virgil Măgureanu. A fost din nou
înlăturat din serviciu, pe fondul scandalului provocat de operaŃiunea de contrabandă de stat
„łigareta II“. În prezent, este coleg cu generalul Spiroiu, la OrganizaŃia pentru Apărarea
Drepturilor Omului din România (OADO). Mihai Stan este director la OADO, iar Spiroiu, înalt
comisar.

ABANDONAT
Dosarul cazului Berevoieşti zace în arhiva Camerei DeputaŃilor. Accesul la el este facil. Dosarul
are găuri mari. Pe cele şase dosare care alcătuiesc cazul Berevoieşti se pot observa trei rânduri de
numerotări. Ar fi trebuit să existe şi un raport final al Comisiei parlamentare. Acesta nu este însă
de găsit. Au mai rămas doar un scurt istoric al cazului, concluziile preliminare, raportul de

- 174 -
expertiză criminalistică, dosar cu concluziile trase de DirecŃia Procuraturilor Militare, dosar cu
cercetările efectuate de Procuratura Militară la Berevoieşti şi raportul Laboratorului Central de
Expertize Criminalistice.

Dosarele Securitatii, dublate pe microfilme

Vasile Surcel
Adrian Mogos

Imediat dupa Revolutia din Decembrie ’89, fosta Securitate a fost trecuta in subordinea
directa a lui Gelu Voican Voiculescu. Un personaj ciudat, care, dupa ce fusese cioclul
Ceausestilor, ar fi trebuit sa fie si groparul DSS.

La inceputul anului 1990, Ministerul Apararii Nationale a intrat in posesia arhivelor Securitatii pe
care, in lunile care au urmat, s-a grabit sa le ascunda. Apoi, incepand cu luna martie 1990, dupa
infiintarea celui mai important dintre serviciile secrete post-revolutionare, o parte insemnata a
acelor arhive a trecut in subordinea SRI. Intre decembrie 1989 si martie 1990, ruinele fostei
Securitati au fost "administrate" de Gelu Voican Voiculescu, un personaj bizar, aparut parca din
neant, pe care Revolutia l-a "propulsat" mai intai in functia de viceprim-ministru al Guvernului
provizoriu, apoi in cea de deputat de Buzau si, ceva mai tarziu, l-a facut ambasador prin
indepartatele tari africane. Acum, cand vine vorba despre arhivele Securitatii, Gelu Voican
Voiculescu arata cu degetul spre Armata.
YOGHINUL SI REVOLUTIA. Inca din ziua de 22 Decembrie 1989, cand Televiziunea Romana
Libera incepuse sa prezinte in premiera mondiala filmul unei revolutii transmise in direct, pe
micile ecrane si-a facut aparitia un personaj straniu, care, ca un veritabil bodyguard, nu s-a mai
dezlipit de Ion Iliescu. Era Gelu Voican Voiculescu, un om cu o statura atletica si figura ciudata,
pe care nu se clintea absolut nici un muschi. In orele tarzii ale noptii de Craciun din 1989, cand
aceeasi Televiziune Libera abia a catadicsit sa transmita filmul procesului si executiei lui Nicolae
si Elenei Cea