Morar Nadia Biologie II

Rolul analizatorului vizual în integrarea organismului uman în mediul de viata.

Analizatorul gustativ recepționează și prelucrează excitațiile determinate de

proprietă țile chimice ale substanțelor sapide solubile care intră în contact cu mucoasa
bucală . Simţul gustului are rolul de a informa asupra calită ţii alimentelor introduse în
gură , dar intervine şi în declanşarea reflexă necondiţionată a secreţiei glandelor
digestive.

Analizatorul gustativ al omului este constituit din segmentul receptor, segmentul de

conducere şi segmentul central.

Segmentul receptor

Limba este organul gustativ. Dacă privim cu lupa suprafața acesteia, observă m
proeminențe și rugozită ți, denumite papile. Papilele au forme diferite: firișoare
(filiforme), ca filele unei că rți (foliate), ciupercuțe (fungiforme) sau în formă de potir
(caliciforme sau circumvalate). Primele două tipuri de papile au rol în sensibilitatea
tactilă și termică . Papilele fungiforme și circumvalate sunt papile gustative, prevă zute cu
chemoreceptori. Receptorii sunt muguri gustativi (fig.1) care includ celulele senzoriale
și celule de susținere. Se gă sesc în papilele din mucoasa linguală și, în numă r mai redus,
și în mucoasa labială , a obrajilor, a vă lului palatin, a faringelui și a epiglotei. În mucoasa
linguală , mugurii gustativi se află în șanțul din jurul papilelor circumvalate. Ei sunt în
numă r de 6-12, dispuși în V la baza limbii. Aceștia se mai gă sescși la suprafața papilelor
fungiforme de pe fața dorsală a limbii, ca și în șanțurile dintre papilele foliate de pe
marginile limbii. Receptorii gustativi sunt chemoreceptori, stimulați de substanțe
sapide, dizolvate în apă și salivă . Substanțele insolubile, insipide, nu au gust. Papilele
filiforme nu au muguri gustativi.
Fig 1. Receptorii gustativi; a – morfologia limbii; b – secțiune prin papilele gustative; c–
structura unui mugure gustativ.

Segmentul de conducere

Corpul celular al primului neuron se află în ganglionul de pe traiectul nervilor VII

(facial), IX (glosofaringian) și X (vag). Nervii care conduc sensibilitatea gustativă sunt
nervul facial (VII) pentru mugurii din partea anterioară a limbii (2/3), nervul
glosofaringian (IX) pentru treimea posterioară și nervul vag (X) pentru restul mugurilor
gustativi. Fibrele acestor nervi se ală tură în bulb, unde fac sinapsă cu deutoneuronul
că ii. După încrucișare, axonii deutoneuronilor ajung în nucleii specifici de releu din
talamus, unde fac sinapsă cu al treilea neuron, care proiectează în scoarța cerebrală .
.

Fig.2. Că ile gustative de conducere.

Segmentul central se gă sește în partea inferioară a girusului postcentral din lobul

parietal, în același loc unde se proiectează sensibilitatea generală a feței.

Fiziologia analizatorului gustativ.

Gustul contribuie la aprecierea calitatii alimentelor, prevenind pă trunderea în organism

a alimentelor alterate, si la declanșarea secrețiilor digestive. Deosebim patru tipuri de
senzații gustative: acru, sarat, dulce si amar. Ariile linguale ale diferitelor gusturi au
localizare specifica, deci mugurii gustativi dobâ ndesc o anumita specializare.

Gustul sărat: Pentru gustul să rat, mugurii gustativi ce îl percep sunt situați la periferia
limbii, de jur împrejurul marginii limbii. Depolarizarea celulelor gustative este produsă
de ionii de Na+ care rezultă din descompunerea clorurii de sodiu (NaCl), în ionii Na+ şi
Cl-. Na+ intră în celulă prin canalele de Na+ prin difuziune şi determină depolarizarea
celulară cu inducerea unui potential de actiune si eliberarea de neurotrasmitatori.
Gustul acru: Pentru acest gust, ionii de H+ rezultaţi din descompunerea acizilor,
pă trund în celulă prin canalele de H+. La fel ca în cazul Na+, ionii de H+ produc
depolarizarea. Acest gust este perceput în principal cu porțiunile laterale ale limbii.
Gustul dulce, amar şi umami: Spre deosebire de gustul să rat şi acru, pentru aceste
gusturi, moleculele specifice se leagă de receptori membranari care sunt cuplaţi cu
proteine G. Aceste proteine mai apoi activează mesageri secundari intracelulari, a că ror
acţiune are ca rezultat final depolarizarea celulară cu producerea unui potenţial de
acţiune şi eliberarea de neurotransmiţă tori. Pentru gustul dulce, moleculele specifice
sunt reprezentate de glucoză , fructoză , sucroză , aspartam, pentru cel amar specifici sunt
alcaloizii şi alte toxine, iar gustul umami este declanşat de aminoacidul L-glutamat.
Aceste gusturi se percep la nivelul mugurilor gustativi din vâ rful limbii.

Fig.2.Tipuri de senzatii gustative.

Factorii de risc ce cauzează disfuncţii şi maladii ale organelor analizatorului gustativ

sunt: alimentele consumate prea reci sau fierbinţi; substanţele chimice acide sau bazice
care accidental vin în contact cu mucoasa linguală sau cu epiteliul olfactiv;
microorganismele patogene; loviturile care duc la muşcarea limbii sau ră nirea mucoasei
nazale. Pentru a asigura activitatea normală a organelor gustativ,e necesară respectarea
urmă toarelor reguli de igienă : nu se vor consuma alimente prea reci sau prea fierbinţi,
care pot distruge mugurii gustativi; se va preîntâ mpina contactul mucoasei linguale cu
substanţe chimice acide sau bazice, care pot provoca arsuri grave, iar ca urmare are loc
pierderea parţială sau totală a gustului; nu se vor inhala substanţe chimice odorante
sau pulverizante care pot provoca arsuri grave ce duc la pierderea parţială sau totală a
mirosului; se vor preveni infecţiile mucoasei nazale şi mucoasei linguale prin evitarea
contactului cu persoanele infectate şi cu obiectele lor personale.

Bolile analizatorului gustativ

Ageuzia

Simptome: pierderea completă a gustului

 Poate fi testată prin plasarea, pe limbă , a unor substanţe ce au cele 4 gusturi

elementare.
 Percepţie gustativă redusă – hipogeuzie .

Cauze

 Inflamă ri ale tractului respirator superior ;

 Anosmia (pierderea simţului mirosului) ;
 Scă derea acută a nivelului de zinc (esenţial în procesele de regenerare şi bună
funcţionare a papilelor gustative) ;
 Tulbură ri neurologice .

Lezarea nervului facial (VII)

 Leziunile nervului facial pot duce la afectarea simţului gustativ în cele două
treimi anterioare ale limbii, ală turi de slă biciune musculară facială (ex. paralizie
Bell), cu sau fă ră hiperacuzie.

Lezarea nervului glosofaringian (IX)

 Afectează percepţia gustativă din treimea posterioară a limbii ;

 Poate implica şi afectarea nervilor cranieni X, XI şi XII => disfonie, disfagie,
pareza coardelor vocale, anestezia palatului moale, uvulei, faringelui şi laringelui,
slă biciunea muşchilor sternocleidomastoidian (SCM) şi trapez;
 Hipergeuzia → caracterizată prin hipersensibilitatea papilelor gustative,
amplificarea gustului. Opusul hipergeuziei este parageuzia;
 Disgeuzia → perceperea denaturată a gustului.

Limba geografică
Anomalie a limbii care se prezintă sub forma unor zone de leziuni depapilate de culoare
roșie. Anomalia se mai numește și glosită migratorie benignă .

Simptome

 Afecţiunea este asimptomatică ;

 DAR: Sensibilitate sporită la alimentele picante sau la cele fierbinţi;
 Percepție amplificată a gustului unor alimente (şi al alcoolului, care oricum
produce senzaţia de arsură ) .

Tratament

 Evitarea, atâ t cat se poate, a alimentelor care creează senzația de arsură linguală ;
 Administrarea de medicamente antifungice topice (direct pe limba in zonele
dureroase) corticosteroizi si analgezice topice.