Teaca Maria 12Șc

Sarcini de lucru:
În tabelul de mai jos scrieți câte un gen al folclorului neocazional și descrieți caracterul și
conținutul.
Nr. Gen al folclorului Descriere
d/o neocazional
1. Balada In balada se povestesc fapte si intamplari
semnificative din trecutul neamului nostru sau din
viata unor eroi populari.
Balada este o
specie a genului
epic, prin excelenta declamator. Se evoca astfel
fapte istorice sau legendare, intamplari fantastice.

2. Folclorul elevilor Folclorul copiilor este un sector aparte de manifestare

folclorică, un fenomen artistic independent, o lume în care
copilul trăieşte şi se formează, foarte bogat şi variat. Este în
acelaşi timp un gen aparte, paralel folclorului adulţilor, pe
care de multe ori îl imită, dar este creat de copii pentru copii.
3. Doina Doina este unul dintre genurile lirice ample ale
creatiei floclorice romanesti. Se canta solo, oricand,
in intimitate, pentru a exprima un sentiment
personal si s-a dezvoltat in perioada de intens
pastorit.

4. Cântecul propriu zis cântecul exprimă direct sentimentele, aspiraiile și trăirile

poporului – el îi are scânteia în inima acestuia;
• cântecul folcloric a fost creat – simit și exprimat – ca
îmbinare între text și melodie. Asta nu înseamnă că doar textul
separat nu ar putea viețui – ca versuri iar melodia - ca muzică;
îmbinarea celor două laturi prin interpretare ține de actul
creației artistice;

5. Muzica dansurilor cântecelor rituale, dansul este unul din genurile cele mai
populare vechi; ca și muzica, utilitară și funcțională în societățile
arhaice, dansul s-a adresat inițial forțelor supranaturale, pe
care omul primitiv încerca să și le facă favorabile; inițial,
dansul a fost o "arta religioasă prin excelență', făcând parte
din ritualul religios. 
  Dansurile țărănești, descinzând direct din dansurile rituale,
cele mai multe ajungând să aibă scop distractiv, dar și astăzi
se mai cunosc unele dansuri care, pâna nu de mult, aveau
funcții rituale certe, atribuindu-li-se puteri magice; astăzi, mai
fac parte din desfășurarea unor obiceiuri.
6. Teatrul popular o formă sincretică a folclorului, care include variate
dramatizări populare, piese cu monologuri cântate. Este
evidentă legătura cu alte genuri folclorice.
Materialul dramelor populare se constituie din elemente de
basme şi poezie ritualică, motive epice, cântece lirice, dansuri
şi melodii.
7. Șezatoarea  este o adunare de mici dimensiuni specifică mediului rural,
care are loc în serile de iarnă. Cei care participă la șezătoare
lucrează, cântă, povestesc și joacă anumite jocuri sociale.
Ciclul anual al șezătorilor are loc după terminarea muncilor
agricole. El începe înainte de postul Crăciunului și se încheie
înainte de postul Paștelui.
Este o datină veche, o adunare formată din oameni de la
țară, fiind numită în unele regiuni și furcărie, habă, habără,
sau sideancă. În limba maghiară era denumită fonó (furcărie).
Ea avea loc în nopțile de iarnă, când se petrecea lucrând și
spunând povești, ghicitori și glume.