LUCRAREA DE LABORATOR NR.

VI
Determinarea viscozității convenționale Engler a uleiurilor lubrifiante

Viscozitatea este proprietatea unui fluid de a se opune miscării relative a particulelor

constituente. Viscozitatea este percepută ca o rezistență la curgere. În acest sens, apa, cu
viscozitate mică, este fluidă, în timp ce uleiul, cu viscozitate mare, este vâscos. Toate fluidele
reale sunt vâscoase, cu excepția celor super-fluide. Un fluid nevâscos este considerat fluid
ideal.
Definiții:
Isaac Newton a postulat că pentru o curgere uniformă între două plăci plane paralele
în mișcare (curgere Couette), tensiunea tangențială τ între două straturi de fluid este
proporțională cu gradientul vitezei ∂u/∂y în direcția perpendiculară pe straturi.
∂u
𝜏=𝜂∙
∂y
unde,
Coeficientul 𝜂 este o proprietate fizică a fluidului, numită viscozitate dinamică.
Raportul dintre viscozitatea dinamică și densitatea ρ a fluidului:
𝜂
𝑣=
𝜌
unde,
v - se numeste viscozitate cinematică.

Viscozitatea dinamică variază de obicei puțin cu presiunea, dar destul de mult cu

temperatura. De aceea este necesară și menționarea temperaturii pentru care este dată
viscozitatea. În cazul în care densitatea fluidului depinde și ea de presiune și temperatură,
viscozitatea cinematică variază mult cu acești parametri, care trebuie precizați La suspensii
viscozitatea variaza cu procentul volumic al particulelor dispersate.
Fluidele pentru care ipoteza lui Newton este valabilă (de exemplu apa, gazele) se
numesc fluide newtoniene. Ipoteza simplă a lui Newton nu este valabilă pentru toate fluidele.
Fluidele pentru care ipoteza lui Newton nu este valabilă se numesc fluide nenewtoniene. Cu
studiul comportării fluidelor din punct de vedere al viscozității se ocupa reologia.

Măsurarea viscozităţii:

Viscozitatea se poate măsura cu diferite tipuri de viscozimetre. Cum s-a spus,

controlul temperaturii în timpul măsurătorilor este esenţial. Există mai multe tipuri de
vîscozimetre:
a. Viscozimetre rotative. Acestea determină viscozitatea dinamică. Ele pot determina
viscozitatea unui fluid fără a avea nevoie de un fluid de comparație, fiind folosite ca
etaloane;
b. Viscozimetre cu element vibrator. Acestea determină tot viscozitatea dinamică, dar au
nevoie de o etalonare cu un fluid de comparație;
c. Viscozimetre capilare. Acestea determină viscozitatea cinematică, prin compararea cu
un fluid etalon. Sunt foarte precise, se folosesc în laboratoare;
d. Viscozimetru Engler. Acesta determină viscozitatea cinematică, prin compararea cu
un fluid etalon, la curgerea printr-un orificiu. Principiul este asemănător
viscozimetrelor cu capilară, iar valorile măsurate se exprimă în grade Engler (ºE).
e. Viscozimetre cu bilă. Acestea determină tot viscozitatea cinematică, însă necesită
etalonare. Se folosesc în tehnică.

32
Universitatea Tehnică “Gh.Asachi”din Iaşi – Facultatea de Mecanică – Îndrumar de laborator CL
 Pentru fluide nenewtoniene, aparatele se numesc reometre.
Unităti de măsură specifice:

i. Viscozitatea dinamică.

În Sistemul Internațional unitatea de măsură a viscozității dinamice este Pascal-

secundă (Pa s), care este egală cu 1 kg m−1 s−1. Dacă între două plăci situate la distanța d se
pune un fluid cu viscozitatea de 1 Pa s iar placa este deplasată lateral sub o tensiune de 1 Pa,
ea se va deplasa în timp de o secundă pe distanta d. Pentru unitatea Pa s s-a propus denumirea
de Poiseuille (a nu se confunda cu poise), însă încă nu este acceptată.
În sistemul CGS unitatea de măsură a viscozității dinamice este poise, numită după
Jean Louis Marie Poiseuille.
1 P = 1 g cm−1 s−1
Curent se folosește subdiviziunea centipoise (cP), deoarece la 20 °C apa are
viscozitatea de 1,0020 cP, o coincidență convenabilă.
Relația dintre poise și Pa s este:
10 P = 1 kg m−1 s−1 = 1 Pa s
1 cP = 0,001 Pa s = 1 mPa s
ii. Viscozitatea cinematică.

În Sistemul Internațional unitatea de măsură a viscozității cinematice este m² s−1.

În sistemul CGS unitatea de măsură a viscozității dinamice este stokes (St), numită
după George Gabriel Stokes. Uneori se folosește subdiviziunea centistokes (cSt).
1 stokes = 100 centistokes = 1 cm2 s−1 = 0,0001 m2 s−1.
1 centistokes = 1 mm²/s

Viscozitatea cinematică exprimată în grade Engler se poate converti în unităti SI cu

relatia:

Determinarea vâscozității cu vâscozimetrul Engler

Principiul de măsurare: vâscozitatea exprimată în grade Engler (˚E) reprezintă

raportul dintre timpul de scurgere al unui anumit volum de ulei și timpul de scurgere al
aceluiași volum de apă distilată la 200˚C.
Vascozimetrul Engler se compune dintr-un vas cilindric de alamă sau din oțel
inoxidabil. Vasul este prevăzut la fund cu un orificiu de scurgere calibrat. Vasul are un capac
prevăzut cu două orificii. Printr-unul se introduce un termometru, iar prin celălalt o tija din
lemn sau material plastic, care inchide orificiul de scurgere. Acest vas este așezat într-un alt
vas cu diametrul mai mare, care servește ca termostat, putând fi umplut cu apă de o anumită
temperatura. Uniformizarea rapidă a temperaturii lichidului de termostatare este asigurată de
un agitator. Pentru măsurarea temperaturii și acest vas este prevăzut cu un termometru.
Vâscozimetrul este susținut pe trei picioare, prevăzute cu șuruburi de calare, cu ajutorul
cărora poate fi așezat perfect orizontal. Lichidul ce se scurge din aparat prin orificiul calibrat,
în timpul determinării, se măsoară cu un balon special din sticlă cu repere la 100 și 200 ml.
Timpul de scurgere se măsoară cu ajutorul unui cronometru.

33
Universitatea Tehnică “Gh.Asachi”din Iaşi – Facultatea de Mecanică – Îndrumar de laborator CL
 Figura 15 - Vâscozimetrul Engler compus din:
1- Baia de încălzire; 2- Rezervor ; 3- Capacul rezervorului; 4- Agitator manual;
5- Suportul termometrului; 6- Termometre; 7- Tub de scurgere; 8- Tija de închidere;
9- Trepied; 10- Arzător; 11- Vas de culegere

Modul de lucru:

 Înainte de efectuarea determinării, vâscozimetrul, termometrele și tija să fie perfect

curațate.
 Produsul se filtrează printr-o sită cu fineţe de 0,3 mm și se încălzește la temperatura
necesară determinării. Se umple apoi vasul interior cu lichidul de analizat, până când
vârfurile reperelor devin abia vizibile. Se potrivește aparatul cu ajutorul șuruburilor de
calare, urmărind ca vârfurile reperelor să fie deopotrivă ieșite la suprafața lichidului.
Vasul vâscozimetrului se acoperă cu capacul și se introduc termometrele.
 Spatiul dintre vasul exterior și interior se umple cu apă adusă la temperatura necesară
efectuării determinării. Pentru a accelera uniformizarea temperaturii, se agită lichidul
din vas, apăsând ușor pe tijă și rotind capacul. Lichidul de termostatare se agită cu
ajutorul agitatorului.
 După ce s-a atins temperatura necesară și s-a menținut constantă timp de 5 min, se
așează sub vâscozimetru vasul de culegere și se începe determinarea.
 Se ridică tija și se pornește cronometrul. Cele două operații trebuie efectuate simultan.
Pentru a evita spumarea, recipientul se așează în așa fel încât lichidul ce se scurge să
atingă peretele vasului. Când volumul lichidului scurs atinge 200ml, se oprește
cronometrul.

Calcul:

Vascozitatea exprimată în grade Engler (˚E) se calculează cu ajutorul relației:

34
Universitatea Tehnică “Gh.Asachi”din Iaşi – Facultatea de Mecanică – Îndrumar de laborator CL
 𝑡
𝑣â𝑠𝑐𝑜𝑧𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 °𝐸 =
𝐶
în care:
t - timpul de scurgere a 200 ml produs, în [sec] ;
C - timpul de scurgere a 200 ml apă distilată la 20˚C, în [sec] ;
Valorile lui C sunt cuprinse între 50 și 52 sec.

35
Universitatea Tehnică “Gh.Asachi”din Iaşi – Facultatea de Mecanică – Îndrumar de laborator CL