Sunteți pe pagina 1din 3

“Avem nevoie de educatie moral-civica?


eseu

Educaţia morală este o latură a educaţiei care are ca ideal formarea profilului moral al
personalităţii şi al comportamentului socio-morală al omului.
În condiţiile societăţii contemporane, ale societăţii democratice cresc rolurile relaţiilor sociale
şi ale responsabilităţii individului faţă de el însuşi, faţă de cei din jur şi faţă de societate, apărând
noi probleme de etică şi de comportament (de conduită) ale individului şi ale membrilor
societăţii. În acest context constă şi importanţa educaţiei morale, ca şi a educaţiei pentru
democraţie în unităţile de învăţământ şi în afara acestora.
,,Educaţia moral-civică este o componentă a educaţiei în legătură cu care se poartă unele
discuţii controversate, unii autori pronunţându-se în favoarea acestei formulări, în timp ce alţii
abordează separat educaţia morală şi separat educaţia civică.’’ (Călin,Marin, 1995,p. 87).
Educaţia moral-civică este o componentă extrem de complexă a educaţiei, pentru că pe
de o parte efectele sale se repercutează asupra întregului comportament al individului, iar, pe de
altă parte, comportamentul individului raportat din punct de vedere valoric la normele morale şi
prescripţiile juridice subordonează toate celelalte valori (ştiinţifice, culturale, profesionale,
estetice, fizice, ecologice etc.). Moralitatea şi civismul apar astfel ca dimensiuni fundamentale
ale unei personalităţi armonioase, autentice şi integrale.
Pentru o bună înţelegere a educaţiei moral-civice se impun câteva precizări referitoare la
morala şi civism. ,, Morala este un fenomen social, o formă a conştiinţei sociale care reflectă
relaţiile ce se stabilesc între oameni, într-un context social delimitat în timp şi spaţiu, având o
funcţie reglatoare asupra convieţuirii umane, stimulând şi orientând comportamentul uman, în
concordanţă cu cerinţele sociale (I. Nicola,1992,p. 206). Conţinutul său se concretizează în
idealul moral, valorile şi regulile morale, care constituie ceea ce Nicola I. numeşte „structura
sistemului moral" (I. Nicola,1992, p.207). Idealul moral este un model teoretic prospectiv, care
exprima chintesenţa morală a personalităţii umane, sub forma unei imagini a perfecţiunii din
punct de vedere moral. Esenţă sa se manifesta prin valorile, normele şi regulile morale.
În condiţiile societăţii contemporane, ale societăţii democratice cresc rolurile relaţiilor
sociale şi ale responsabilităţii individului faţă de el însuşi, faţă de cei din jur şi faţă de societate,
apărând noi probleme de etică şi de comportament (de conduită) ale individului şi ale membrilor
societăţii. În acest context constă şi importanţa educaţiei morale, ca şi a educaţiei pentru
democraţie în unităţile de învăţământ şi în afara acestora. Morala şi etica din ţara noastră au
(trebuie să aibă) strânse legături cu statul de drept şi cu democraţia instaurată în România după
1989. În acest context, teoriile, principiile şi metodele de educaţie moral-civică trebuie să
reflecte concepţia şi cerinţele vieţii democratice, oglindite în documentele ce privesc drepturile
universale ale omului, ale individului şi ale tuturor cetăţenilor, fără nici o discriminare.
Viaţa omului este presărată cu diverse calităţi, printre care există şi calitatea morală a
acestuia de a-şi forma caracterul şi stilul diferit faţă de semenii lui.
Omul este fiinţa superioară care are calitatea de a putea să aleagă din lumea înconjurătoare
tot ce este mai bun, este înzestrat cu puterea de a se adapta în diferite colectivităţi care se
conduc după anumite criteria şi decizii.
Omul este fiinţa care poate lua decizii pentru propria lui persoană dar poate decide şi pentru
altă persoană.
De obicei, pentru realizarea educaţiei, educatorul caută să găsească un prototip după care
acesta doreşte să realizeze caractere morale pozitive.
Specialiştii sunt cei care cunosc etapele procesului formării caracterului şi conduitei morale,
sunt cei care stabilesc relaţii între oameni şi identifică importanţa diferiţilor factori care
contribuie la formarea conduitei moral- civice a indivizilor.
O a două componentă o reprezintă civismul, care face legătura între om şi societate în care
trăieşte, care formează omul ca cetăţean, care îndeplineşte şi respectă anumite reguli. Tot din
civism fac parte patriotismul, prietenia, demnitatea umană, respectarea naţionalităţii, a religiei
şi rasei fiecărui individ uman, fără a se face niciun fel de discriminări.
În concluzie, scopul conduitei moral-civice este acela de a forma caractere umane, cu
comportamente civice pozitive, buni cetăţeni.
,,Educaţia moral-civică este o componentă a educaţiei în legătură cu care se poartă unele
discuţii controversate, unii autori pronunţându-se în favoarea acestei formulări, în timp ce alţii
abordează separat educaţia morală şi separat educaţia civică.’’ (Călin,Marin, 1995,p. 87).