Sunteți pe pagina 1din 5

Aspecte motrice privind dezvoltarea calităţii motrice viteza-

realizarea unui complex de exerciţii pentru dezvoltarea vitezei


de reacţie

Relaxaţi în faţa televizorului, admirăm de multe ori sportivii din competiţiile de elită.
Pentru oamenii obişnuiţi, sportivul este rezultatul unor talente, dar şi al muncii, iar corpul lui
pare că este supus atributelor superlative.
Cu toate că la naştere pornim cu toţii, într-o mare măsură, cu aceleaşi atribute, pe
parcursul vieţii modul în care sunt cultivate şi exploatate calităţile motrice face diferenţă între un
om obişnuit şi unul cu pregătire sportivă.
O astfel de calitate o reprezintă viteza, care alături de forţă, rezistenţă şi perseverenţă,
elementele capacităţii motrice descriu baza mişcărilor corpului omenesc.
Analizată în detaliu şi din mai multe puncte de vedere, sursă pentru numeroase studiile
de cercetare, capacitatea motrică reprezentată de viteză este dificil de cuprins într-o singura
definiţie.
Una din definiţiile existente se referă la capacitatea corpului uman de acţiona motric, la
anumiţi stimuli şi semne, folosind tot organismul sau numai anumite segmente ale acestuia, cât
mai repede posibil, ţinând cont de condiţiile date1.
Calitatea motrică reprezentată de viteză este condiţionată de o serie de factori, respectiv
psihologici, mecanici, biochimici, fizici şi morfologici. Alături de forţă şi rezistenţă, viteză este
capacitatea motrică condiţionată care este depententă de starea fizică a individului, având la bază
resursele energetice din muşchi şi procesele de reglare a debittului energetic2.
Dintre toate abilitățile psiho-motrice, viteza este cea mai influenţabilă la factorii ereditari,
astfel că pentru îmbunătăţirea ei se acţionează în mod constant asupra parametrilor
perfecţionabili şi mai puţin perfecţionabili, în paralel cu dezvoltarea forţei şi a coordonării3.

1
Teodor, I.,(2016) Creșterea indicilor de dezvoltare a vitezei de reacție, prin utilizarea mijloacelor specifice ale
jocului de handbal, Science, Movement and Health, Vol. XVI, ISSUE 2 Supplement: 343-348
2
Idem
3
Teodor, I.,(2016) Creșterea indicilor de dezvoltare a vitezei de reacție, prin utilizarea mijloacelor specifice ale
jocului de handbal, Science, Movement and Health, Vol. XVI, ISSUE 2 Supplement: 343-348

1
Explicată ca o caracteristică spaţio-temporală a mişcărilor, viteza ia în considerare
tempoul, respectiv densitatea mişcărilor pe uniteatea de timp, şi ritmul, respectiv realizarea unui
efort ân timp şi spaţiu4.
Privind din perspectiva caracterului mecanic, viteza poate fi înţeleasă ca spaţiul acoperit
în unitatea de timp, ca rezultat al unei forţe aplicate unei mase5.
Viteza este determinată la nivelul proceselor nervoase corticale, respectiv de alternarea
rapidă a proceselor fiziologice fundamentale: excitaţie şi inhibiţie. Rapiditatea mişcărilor este
legată şi de excibilitatea şi răspunsurile musculare. Muşchii au două tipuri de fibre – roşii
(contracţii lente, prelungite, rezistente la oboseală- metabolism oxidativ) şi albe (contracţii
rapide, de scurtă durată, mai puţin rezistente la oboseală –metabolism glicolitic), în organism
existând un mixt al celor două tipuri. Este evident că pentru o viteză mai mare este nevoie de
mai multe fibre albe care conţin deoarece conțin o miofibrile pentru o contracție și adenozină
adenozintrifosfatul și glicogen pentru energie. Astfel, viteza este explicată de rapiditatea
transmiterii impulsurilor nervoase de către sistemul nervos central către muşchi şi timpul
necesar pentru a face mişcarea6.
Formele de manifestare ale vitezei sunt: de reacţie sau timpul de latenţă, se referă la
rapiditatea răspunsului la excitanţi diferiţi; viteza de execuţie, respectiv rapiditatea mişcării;
viteza de repetiţie, denumită şi de frecvenţă a mişcărilor şi viteză de deplasare7.
În viaţa de zi cu zi, viteza are în vedere elemente de reacţie, de decizie şi de anticipare,
legate de capacitatea organismului de a răspunde în cel mai scurt timp de la eliberarea
semnalului semnalului (stimulare vizuală, stimulare sonoră, cutanată sau proprioceptivă) şi de
durata necesară demarării acţiunii8.
În sport, viteza se regăseşte, în asociere cu alte calităţi- forţa, rezistenţa, etc., în toate
ramurile fiind determinant al succesului, importantă fiind viteza optimă de execuţie9.
Performanţele vitezei sunt condiţii ale forţei musculare şi a abilităţii de coordonare în
realizarea acţiunilor. Pentru creşterea vitezei se urmăreşte îmbunătăţirea forţei maxime şi a
capacităţii de a manifesta o forţă mare în mişcări rapide10.
Etapele de dezvoltare a vitezei se referă la însuşirea corectă a mişcării în viteză mai mică
şi în viteză mai mare, apoi executarea mişcării în condiţii neobişnuite, dar în viteză mare11.
4
Gheorghe, I. (2015), Teoria activităţilor motrice- Curs în tehnologie IFR, Editura Fundaţiiei România Mare
5
Teodor, I.,(2016) Creșterea indicilor de dezvoltare a vitezei de reacție, prin utilizarea mijloacelor specifice ale
jocului de handbal, Science, Movement and Health, Vol. XVI, ISSUE 2 Supplement: 343-348
6
Nemeş, R., Monea D., et ali (2017) Îmbunătățirea calității motrice - viteza prin mijloace specifice din fotbal pentru
elevii de liceu, Studia Ubb Educatio Artis Gymn., LXII, 4, 2017, pp. 47 ‐ 57
7
Gheorghe, I. (2015), Teoria activităţilor motrice- Curs în tehnologie IFR, Editura Fundaţiiei România Mare
8
Teodor, I.,(2016) Creșterea indicilor de dezvoltare a vitezei de reacție, prin utilizarea mijloacelor specifice ale
jocului de handbal, Science, Movement and Health, Vol. XVI, ISSUE 2 Supplement: 343-348
9
Gheorghe, I. (2015), Teoria activităţilor motrice- Curs în tehnologie IFR, Editura Fundaţiiei România Mare
10
Idem
11
Cojocaru, A., Ioniţă, M., (2007), Caracteristicile generale ale dezvoltăriicalităţilor motrice la cadeţi (15-16 ani) în
special forţa şi viteza, Articol prezentat Sesiuna internaţională de comunicări ştiinţifice „Realizări şi perspective în
domeniul educaţiei fizice şi sportului”, Editura Universităţii din Bucureşti

2
Metodele de pregătire ale vitezei trebuie să se fundamenteze în special pe repetări şi prin
intervale scurte, cu pauze între repetări care să faciliteze refacerea funcţiilor vegetative şi a
datoriei de oxigen12.
Se porneşte cu exerciţii scurte de 5-6 secunde, cu număr mic de serii de maxim 3-4
alergări în 2-3 serii, pe distanţe de 30-40 m şi cu pauze pasive de 3-4 minute şi active de 5-7
minute. Metodele cele ma cunoscute sunt: metoda repetărilor – cuprinde exerciţii cu repetare cu
intensitate apropiată de cea maximă; metoda handicapului – care stimulează calităţi precum
dârzenia şi atenţia prin stabilirea unor condiţii inegale pentru parteneri; metoda competiţională
sau a întrecerilor – care se stabileşte în cadrul grupelor de vârstă şi valoare a concurenţilor13.

Complex de exerciţii14

1. Poziţia Iniţială – Stând în poziţia de start.


Plecarea se face de la linia de start, la semnalul sonor sau vizual instructorului.
Se începe cu exerciţii de sprint de 20-30 de secunde, urmate de revenire la locul iniţial şi
de pauze de 30 până la 60 de secunde.
În funcţie de rezultate, se măreşte timpul de exerciţiul şi se scurtează cel de pauze.

2. Poziţia Iniţială – Stând în poziţia de start.


Plecarea se face de la linia de start la semnalul sonor sau vizual instructorului.
Se începe cu exerciţii de sprint de 20-30 de secunde, în plus se adaugă un obstacol de o
dificultate redusă. După terminarea sprintului, se ia o pauză de 30 până la 60 de secunde.
Exerciţiul se reia, gradul de dificultate şi timpul exerciţiului mărindu-se în funcţie de
capacităţile celui care le execută.

3. Poziţia iniţială- Stând în diferite poziţii( înainte, culcat pe spate - faţă, şezând
încrucişat, cu spatele pe direcţia de alergare, etc.)
Exerciţiu atât pentru lucrul individul, cât şi în formaţia de lucru coloane câte patru
alergători.
Plecarea se face de la linia de start la semnalul sonor sau vizual instructorului.
Pentru fiecare poziţie se execută câte două repetări pe distanţa de 15 – 20 m.
Revenire la locul de plecare cu pauză de 30 secunde.

12
Gheorghe, I. (2015), Teoria activităţilor motrice- Curs în tehnologie IFR, Editura Fundaţiiei România Mare
Idem
13
Idem
14
Finichiu, M. (2009), Capacităţile motrice în lecţia de educaţie fizică – metode şi mijloace. Articol prezentat la
Sesiuniea internaţională de comunicări ştiinţifice, p.46-52, Bucureşti, Editura ASE

3
4. Poziţia iniţială: Sprijin ghemuit, exerciţiu individual sau în formaţia de lucru de
patru coloane.
Plecarea se face de la linia de start la semnalul sonor sau vizual instructorului.
Alergarea se face pe o distanţă de 20 m, un tempo de 100%.
Exerciţiul cuprinde 2 până la 4 repetări.
Revenire la locul de plecare, urmat de pauă de 40 secunde.

5. Poziţia iniţială: Stând cu spatele la direcţia de deplasare.


Plecarea se face de la linia de start la semnalul sonor sau vizual instructorului.
Exerciţiu alergare cu handicap pe distanţe de 15-20 metri, tempo 100%.
Revenire la locul de plecare şi pauză de 30 secunde.
Exerciţiul se face cu 4 sau 6 repetări.

6. Exerciţiu cu partener şi minge de caucic.


Poziţia iniţială:Stând faţă în faţă la o distanţă de 3-5 metri, tempo maxim.
Exerciţiul se începe la la semnalul sonor sau vizual instructorului.
Durata este de 30-40 secunde, cu pauze de 15 secunde, timp de 4-5 reprize.

BIBLIOGRAFIE

Cojocaru, A., Ioniţă, M., (2007), Caracteristicile generale ale dezvoltăriicalităţilor motrice
la cadeţi (15-16 ani) în special forţa şi viteza, Articol prezentat Sesiuna internaţională de
comunicări ştiinţifice „Realizări şi perspective în domeniul educaţiei fizice şi sportului”,
Editura Universităţii din Bucureşti

Finichiu, M. (2009), Capacităţile motrice în lecţia de educaţie fizică – metode şi mijloace.


Articol prezentat la Sesiuniea internaţională de comunicări ştiinţifice, p.46-52, Bucureşti,
Editura ASE

Gheorghe, I. (2015), Teoria activităţilor motrice- Curs în tehnologie IFR, Editura Fundaţiiei
România Mare

4
Nemeş, R., Monea D., et ali (2017) Îmbunătățirea calității motrice - viteza prin mijloace
specifice din fotbal pentru elevii de liceu, Studia Ubb Educatio Artis Gymn., LXII, 4, 2017,
pp. 47 ‐ 57

Teodor, I.,(2016) Creșterea indicilor de dezvoltare a vitezei de reacție, prin utilizarea


mijloacelor specifice ale jocului de handbal, Science, Movement and Health, Vol. XVI,
ISSUE 2 Supplement: 343-348