Universitatea Babeș Bolyai Cluj-Napoca

Facultatea de Teologie Ortodoxă

Master Consiliere pastorală și asistență psiho-socială

Proiecte la materia

„Proiectarea și Managementul programelor

educaționale”
(Modul Pedagogic, nivel II)

Masterand:

Pop Andrei-Ciprian

Cluj Napoca,

2017
 Comparație între Legea nr. 84 /1995 și Legea nr. 1 /2011

privind conducătorii de doctorat

Am ales să subliniez diferențele dintre cele două Legi ale Educației în ceea ce privește
reglementările ce țin de conducătorii de doctorat. În primul rând este necesar să observăm atent
ce afirmă fiecare dintre cele două legi. Astfel, Legea nr.84 /1995 în Art. 73 alin. (3) susține
următoarele: „Conducătorii de doctorat pot fi profesori universitari titulari, asociați sau
consultanți ori academicieni, având titlul de doctor. Dreptul de a conduce doctoratul este avizat
nominal de Consiliul național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare,
la propunerea instituțiilor organizatoare, și este conferit prin ordin al ministrului educației
naționale.”
Legea nr. 1 /2011 în Secțiunea a 12-a, Ciclul III - Studii universitare de doctorat,
paragraful D. Conducătorul de doctorat, Art. 166 aduce anumite completări legii anterioare.
Aliniatul 1 prevede faptul că „pot fi conducători de doctorat persoanele care au obţinut dreptul de
conducere de doctorat înaintea intrării în vigoare a prezentei legi, precum şi persoanele care au
obţinut atestatul de abilitare, având cel puţin funcţia de lector/şef de lucrări, respectiv de
cercetător ştiinţific gradul III” iar următorul aliniat reiterează prevederile Art. 73 din Legea nr.
84 /1995 în legătură cu faptul că Ministerul Educației acordă titlul de doctor, la propunerea
CNATDCU standardele minimale nefiind influențate de funcția didactică sau gradul profesional,
ele fiind indentice cu cele de acordare a titlului de profesor universitar.
O diferență majoră față de vechea reeglementare o constituie Art. 3, care prevede:
„Pentru a conduce doctorate, cadrele didactice şi de cercetare care au dobândit acest drept trebuie
să aibă un contract de muncă cu un IOSUD sau o instituţie membră a unui IOSUD şi să fie
membre ale unei şcoli doctorale. Cadrele didactice şi de cercetare abilitate şi cercetătorii
ştiinţifici abilitaţi devin conducători de doctorat în urma abilitării.” Se aduc unele precizări
importante referitor la specialiștii din străinătate care au dobândit dreptul legal de a conduce
doctorate în instituții de învățământ superior sau de cercetare-dezvoltare.
Aceștia dobândesc calitatea de conducător de doctorat în cadrul IOSUD din România,
după cum urmează: „ a) specialiştii care au calitatea de conducător de doctorat în una din ţările
Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi Confederaţia Elveţiană dobândesc
automat calitatea de conducător de doctorat în România, pe baza unei metodologii aprobate prin
ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului; b) Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului stabileşte o listă a instituţiilor de învăţământ superior, din
afara ţărilor menţionate la lit. a), aflate printre cele mai prestigioase universităţi ale lumii.
Specialiştii care au calitatea de conducător de doctorat în una din instituţiile aflate pe această
listă dobândesc automat calitatea de conducător de doctorat în România, în urma unei
metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului; c)
specialiştii care sunt conducători de doctorat în cadrul unor instituţii din străinătate, altele decât
cele prevăzute la lit. a) sau b), pot obţine calitatea de conducător de doctorat în România, fie
printr-o convenţie internaţională de recunoaştere reciprocă, fie conform prevederilor alin. (2).”
Legea Educației din 2011 aduce unele precizări importante față de cea din 1995 și în ceea
ce privește faptul că un conducător de doctorat poate îndruma studenţi-doctoranzi numai în
domeniul pentru care a obţinut acest drept, conform paragrafului (5), de asemenea el nu poate
îndruma simultan studenţi-doctoranzi decât într-un singur IOSUD, excepţie făcând doctoratele
conduse în cotutelă Art. 167 paragraful (1) numărul maxim de studenți-doctoranzi care pot fi
îndrumați simultan rezumându-se la 8.
În concluzie se observă faptul că Legea nr. 1 /2011 aduce unele completări Legii nr. 84
/1995 în ceea ce privește conducătorul de doctorat și modul în care poate fi obținut acest titlu, cu
precizarea că noua lege este mult mai clară, mai specifică și extinde posibilitatea de a fi
conducător de doctorat la specialiştii care au calitatea de conducător de doctorat în una din ţările
Uniunii Europene sau Confederația Elvețiană, dar și cei care au dobândit această calitate în unele
din cele mai prestigioase universități ale lumii. Cei care nu se încadrează în aceste prevederi și
sunt conducători de doctorat în cadrul unor instituţii din străinătate, pot obţine calitatea de
conducător de doctorat în România, printr-o convenţie internaţională de recunoaştere reciprocă
sau printr-un ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, la propunerea
CNATDCU.
Care ar fi explicațiile acestor îmbunătățiri a Legii? Consider că un rol important îl are
faptul că Romania este participantă la Procesul Bologna înca de la momentul lansării sale în
1999. De atunci și până în prezent a fost adoptat un cadru legislativ complex pentru ca sistemul
de educație să se alinieze la cerințele diverselor inițiative la nivel european. Legile adoptate în
domeniul educației trebuiau să aducă universitățile românești mai aproape de Spațiul European al
Invățământului Superior.
Astfel, s-au făcut pași importanți în modernizarea sistemului de învățământ prin
O.M.Ed.C. 3617/16.03.2005 care generalizează aplicarea Sistemului European de Credite
Transferabile (European Credit Transfer and Accumulation System – ECTS) în universitățile
românești. ECTS a fost introdus în 1998, dar era folosit mai ales pentru schemele de mobilitate
cu partenerii străini, sau prin HG 404/2006, privind organizarea masteratelor, și HG 567/2005,
care definește obiectivul principal al programelor doctorale, constituie cadrul legislativ care
definește structurile ciclului doi și trei.
Romania s-a implicat activ în inițiativele Uniunii Europene de a aduce sistemele
educaționale și de formare mai aproape unele de altele mai ales după aderarea României la
Uniunea Europeană care a avut loc la 1 ianuarie 2007. Acestea au creat cadrul pentru ca în anul
2011 România să aibă o viziunea mult mai deschisă despre procesul educațional și să încerce să-l
aducă la un nivel asemănător celui din cadrul Uniunii Europene.
 Analiza fenomenului de inculturație în școală

Sociologul Talcott Parsons (1956) se referea la nașterea noilor generații de copii ca la o

invazie barbară ce se repetă mereu. Un motiv pentru care afirma acest lucru este deoarece nou-
născuții nu posedă cultură la naștere, nu au o concepție despre lume, nu au limbaj, nici
moralitate. Totalitatea comportamentelor pe care trebuie să le învețe în mediul cultural care îi
așteaptă este denumit de antropologi inculturație, iar sociologii denumesc acest proces
socializare. Individul nu se naște membru al societății ci dobândește această calitate prin
socializarea primară unde acționează asupra lui părinții, frații, rudele, educatorii, iar mai apoi
prin socializarea secundară care se petrece pe parcursul întregii vieți, când individul pătrunde în
noi sectoare ale lumii obiective. Melville Herskovits afirma că în copilărie are loc un proces de
socializare inconștient, când copilul internalizează inconștient cultura în care crește, iar procesul
conștient de are loc mai târziu, odată cu procesul maturizării.
O teorie influentă este teoria lui George Herbert (1934) care se referă la „sinele social”
care se dezvoltă prin interacțiunea cu „altul generalizat”. El preia distincția între „eu” și „sine” de
la Wiliam James și arată că acest „sine” se dezvoltă doar prin relația cu ceilalți, prin procesul de
socializare.
Putem defini inculturația ca procesul prin care indivizii dobândesc cunoștiințe,
deprinderi, atitudini și valori ce le permit să devină membri deplini ai societății lor. Condrad
Phillip Kottak consideră că inculturația este procesul în care cultura prezentă învață individul
normele acceptate și valorile culturii și societății în care trăiește. Individul poate deveni un
membru acceptat și poate îndeplini funcțiile necesare și rolurile grupului. Cel mai important e că
acesta știe și stabilește un context de limite și comportamente acceptate care dictează ce este
acceptabil și ce nu este acceptabil în funcție de cadrul acelei societăți. Antropologul Adamson
Hoebel afirma că acesta este un proces de condiționare atât conștient cât și inconștient în care
persoana, dobândește competențe în cultura proprie și își internalizează cultura.
Școala joacă rolul unei instituții care trebuie să faciliteze interiorizarea unei „sublumi” de
către copii. Aceste „sublumi” interiorizate în cadrul socializării secundare sunt în general realități
parțiale, spre deosebire de „lumile de bază însuțite în socializarea primară. (Berger &Luckman,
1999, p. 160). Relația dintre profesori și elevi poate fi una formalizată, nu de genul unei relații cu
părinții, deoarece ei sunt funcționari instituționali care au rolul de a transmite anumite
cunoaștințe specifice. Școala are un rol educativ, atât prin oferirea de informații, care vor
contribui la integrarea elevilor în societate sau în obținerea unui loc de muncă, dar și prin faptul
că furnizează modele comportamentale. Acest fapt se petrece în mod diferit, în funcție de stilul
de învățământ adoptat.
În învățământul tradițional se punea accent pe memorarea de informații, pe redarea
cuvânt cu cuvânt a celor rostite de profesor, nefiind îngăduită trecerea prin filtrul propriu sau
evocarea altor exemple față de cele rostite de profesor la oră. Calitățile apreciate la elevi erau
disciplina, seriozitatea, ascultarea, existând o oarecare depersonalizare a elevului și a procesului
de învățare, elevul fiind constrâns să-și însușească anumite informații cu scopul de a trece
examenul. În centrul procesului educațional era profesorul, cu atitudinea sa autoritară, care nu
încuraja dialogul, ci comunicarea era unidirecțională, fără a se pune preț pe dezvoltarea cognitivă
și socială. Totodată acest mod de predare cerea o cantitate mare de timp consumată înafara orelor
pentru ca elevul să poată înțelege ce i s-a predat și pentru a memora conținutul. Desigur că nu
putem vorbi doar despre dezavantaje, deoarece acest stil de învățare avea și unele avantaje,
printre care formatul ordonat și constant al lecției, atmosfera care menținea copii atenți, folosirea
eficientă a timpului și respectarea anumitor reguli.
Învățământul modern propune o nouă optică a ceea ce înseamnă modul de predare și
relația profesor-elev. Mă refer la stilul de învățământ practicat în anumite state, deoarece în țara
noastră tranziția de la modelul vechi se face cu pași foarte mici. Starea generală e aproximativ
acceași precum a fost acum 20-30 de ani, doar că se observă o timidă aliniere cu metodele de
predare moderne în unele orașe importante sau în cazul profesorilor tineri cu o viziune nouă.
Învățământul modern încearcă să pună accent pe elev, el învățând prin descoperire și curiozitate,
ceea ce face ca procesul să fie mult mai interesant și distractiv. Adeseori se învață prin alcătuirea
proiectelor de grup, dezbateri sau muncă individuală. Rolul profesorului este acela de a ajuta la
procesul de învățare. Relația profesor-elev este percepută adeseori ca fiind una personală, mai
prietenoasă și caldă, acordând atenție fiecăruia în parte. Profesorul se coboară cât mai aproape
de nivelul elevului, dar fără ca respectul să fie pierdut din vedere.
Elevul devine un participant activ la propria educație, fiind încurajat să pună întrebări și
să-și exprime punctul de vedere, să studieze individual și să se implice în diferite activități și
proiecte. Acest fenomen se întâmplă și din cauza faptului că în zilele noastre elevul are acces la o
cantitate foarte mare de informații, uneori chiar mai bogată și diversă chiar decât unii profesori
care au rămas cu informațiile în urmă. Aceasta îi oferă oarecum un statut de egalitate față de
profesor și îl obligă pe acesta din urmă să fie foarte pregătit și să-și susțină lecția într-un mod
foarte interesant pentru a suscita interesul elevului. Printre dezavantajele acestui mod de predare
ar putea fi distragerea de la conținutul lecțiilor, obișnuința cu profesorul ca prieten care poate
duce la scăderea respectului pentru el și la neglijarea.
Apare însă următoarea întrebare: Sintagma „bine-educat” se referă la personalitatea sau la
nivelul de cunoștiințe dobândit? Putem observa că această sintagmă desemnează când un aspect,
când altul, în funcție de perioadă. Nel Nodding (2003) Profesor la Stanford University ne
sfătuiește să respingem concepția dăunătoare conform căreia principala prioritate a școlii ar
trebui să fie dezvoltarea intelectuală și susține că scopul principal al educației ar trebui să fie
acela de a produce oameni competenți, atenți la ceilalți, iubitori. El observă că majoritatea
școlilor înființate au avut întâi un scop moral și social, iar mai apoi un scop intelectual. În
Raportul membrilor comisiei Universității din Virginia din 1818, Thomas Jefferson includea în
obiectivele educației primare calități precum morala, înțelegerea datoriilor față de aproapele și
față de țară, cunoașterea drepturilor, inteligență și loialitate în relațiile umane. Nel Nodding
sugerează încă un scop: fericirea. Mari gânditori au asociat fericirea cu o bogată viață
intelectuală, relații umane satisfăcătoare, caracter armonois, model bun de educație, spiritualitate,
job mulțumitor. Prin încorporarea acestui scop în educație nu doar ar fi ajutați elevii să înțeleagă
componentele fericirii ci ar face clasele de la școală adevărate locuri ale fericirii.
Consider că este necesară o îmbinare de modele educaționale, împrumutând de la fiecare
model partea bună, pentru a servi atât scopului de a pregăti din punct de vedere științific elevii,
oferindu-le o bună cunoaștere a lumii înconjurătoare, dar și rolului formativ care are o valoare
mult mai mare.
Bibliografie:

1. Berger, Peter L., Thomas Luckmann, and Alexandru Butucelea. Construirea socială a

realităţii: tratat de sociologia cunoaşterii. Univers, 1999.
2. Kottak, C. P. (2010). Window on humanity: a concise introduction to anthropology.
McGraw-Hill.
3. Mead, George Herbert. Mind, self and society. Vol. 111. University of Chicago Press.:
Chicago, 1934.
4. Noddings, N. (2005). What does it mean to educate the whole child?. Educational
leadership, 63(1), 8.
5. Noddings, N. (2003). Happiness and education. Cambridge University Press.
6. Parsons, T., & Bales, R. F. (1956). Family socialization and interaction process (Vol. 7).
Psychology Press.

Surse electronice:

http://home.snu.edu/~hculbert/encultur.htm

http://sociologyindex.com/enculturation.htm

https://prezi.com/4hyfgez2wha1/traditional-vs-modern-teaching-styles/

Proiect educațional de colaborare interinstituțional

 „Voluntariatul - un mod de a fi”

1.Rezumat

Proiectul de față se dorește a fi un parteneriat între un liceu local și instituțiile cu caracter

social, publice sau private (case de plasament, azile, școli pentru persoane cu dizabilități,
asociații, ong-uri) din localitatea respectivă. Activitatea propusă elevilor va consta în voluntariat
la aceste instituții pentru o perioadă de câteva ore lunar, cu scopul dezvoltării personale ale
elevului, dar și a ajutorului oferit persoanelor care sunt ăn aceste instituții. Acestea vor
sensibiliza populația locală care se va implica mai mult în viața semenilor care au nevoie de
ajutor și nu sunt neapărat încadrați în una din aceste insituții.

2.Descrierea problematicii abordate și justificarea proiectului

Este important ca școala să susțină nu doar dobândirea de cunoștiințe ci și dezvoltarea

emoțională și psiho-socială a elevului. Astfel, adolescentul va fi pregătit pentru viață nu doar prin
bagajul de cunoștiințe dobândit, ci și prin anumite valori sociale indispensabile unei bune
funcționări a societății. Prin dezvoltarea caracterului copiilor, aceștia vor fi mai preocupați de
problemele celor din jur și vor încerca să facă tot posibilul pentru a îmbunătăți și înfrumuseța
viața semenilor, dar va dobândi și un fin simț civic de lipsa căruia ne plângem la nivel de
națiune. A dezvolta la tineri interesul pentru cei din jur, a-i face preocupați de rezolvarea
problemelor prin acțiunile ce le întreprind este lucrul care îi vor defini ca Oameni adevărați, ca
persoane dezvoltate armonios. Avantajele celor care desfăşoară activităţi de voluntariat variază
de la satisfacţia personală, la dobândirea de experienţă într-un domeniu de activitate,
familiarizarea cu diferite sisteme operaţionale şi cu instituţii şi/sau structuri organizaţionale,
legarea de prietenii, sau chiar în găsirea unui loc de muncă mai târziu pe baza experienţei
dobândite ca voluntar. Este necesar să cultivăm spiritul voluntariatului la copii încă de la vârste
mici, dar consider că elevii de liceu cărora li se adresează proiectul sunt mai în măsură să
conștientizeze rolul voluntariatul și importanța lui.
3.Descrierea beneficiarilor și grupul țintă

Beneficiarii direcți sunt elevii, beneficiarii indirecți sunt părinții, cadrele didactice și
comunitatea respectivă. Grupul țintă este constituit din elevii claselor IX-XII de la un liceu local.

4.Scopul și obiectivele

Scopul proiectului: desfășurarea unor activități de informare a copiilor cu privire la

beneficiile voluntariatului, realizarea de activități practice de voluntariat în vederea dezvoltării
personale a elevilor și a dezvoltării simțului civic a comunității din zona în care se află unitatea
de învățământ.

Obiective: Prin activitățile proiectului se va urmări atingerea unor obiective specifice,

precum:

- Promovarea conceptului de voluntariat.

- Implicarea elevilor în activități de voluntariat la diferitele instituții din comunitate și în
asociații sau organizații.
- Identificarea unor modalităţi de intervenţie pentru persoanele din comunitate ce au nevoie
de ajutor.
- Educarea sentimentului de prietenie și colegialitate în primul rând la nivelul elevilor, iar
apoi la nivelul persoanelor din societate care au anumite probleme.
- Dezvoltarea abilităților de comunicare, de lucru în echipă și asumarea de responsabilități.
- Antrenarea și stimularea creativității părinților pentru a oferi copiilor diferite posibilități
de voluntariat, în timpul liber, în afara celor oferite de proiect.

5.Planul de activități și metodele de implementare a proiectului

Primul pas este vizarea grupului țintă, adică toate clasele IX-XII de la Colegiul Național
Simion Bărnuțiu, Șimleu Silvaniei. Se vor informa atât profesorii care predau la acest liceu cât și
elevii din cadrul tuturor profilelor despre existența acestui proiect. Se vor selecta 5 elevi de la
fiecare profil, din fiecare clasă pe baza disponibilității lor de a participa la acest proiect. Câte un
profesor de la profilul respective, la alegere, se va ocupa de fiecare grup de 5 persoane, pe baza
unei instruiri prealabile. Premiile oferite pentru participanți vor consta în activitatea propriu-zisă,
care este o răsplată în sine, dar și un schimb de experiență cu anumite licee, precum și vizitarea
celor mai bune facultăți din Anglia pe parcursul unei săptămâni din vacanța inter-semestrială.
Acest lucru îi va motiva atât prin faptul că au șansa să fie împreună, să se simtă bine, să viziteze
Europa și orașele cele mai cunoscute dar și prin faptul că le va putea oferi o perspectivă de viitor
celor care doresc să continue studiile într-o țară străină. Ei vor putea compara nivelul de
învățământ de la acele universități față de cele din țară și chiar dacă nu erau hotărâți că vor studia
în străinătate, vor putea alege să facă aceasta cuceriți de ceea ce văd. Astfel vor putea fi oameni
cu expertiză într-un anumit domeniu care se vor întoarce în țară și vor pune umărul la
dezvoltarea ei.
Elevii care se vor înscrie la activitate vor avea de respectat un număr de minim 4 ore pe
săptămână în care să facă voluntariat la o instituție, în fiecare săptămână alegând o altă instituție.
La instituție respectivă vor fi sub îndrumarea personalului specializat care le va acorda sarcini pe
măsura posibilităților lor, fiecare ajutând după capacitățile și interesul lor.

6. Descrierea rezultatelor așteptate

Proiectul se preconizează că va avea un success foarte mare, deoarece cei 10 elevi de la

fiecare profil sunt auto-selectați deci motivația lor este crescută și au un anumit interes pentru
acest domeniu, sau cel puțin curiozitate și dorință de experiențe noi. După intrarea acestora în
proiect se preconizează că prin activitățile desfășurate interesul lor va fi stimulat, iar un număr de
4 ore săptămânal consider că este rezonabil.

7.Descrierea durabilității și a impactului proiectului

Programul se va desfășura pe parcursul unui semestru școlar, cu activități în fiecare

săptămână de aproximativ 4 ore din partea fiecărui elev. Se așteaptă un impact puternic local
deoarece liceul are o notorietate la nivel județean, iar prin implicarea lui în proiect este posibil ca
și alte licee să îi urmeze exemplul. Totodată va avea un impact și la nivelul familiilor și
prietenilor elevilor implicați în proiect, deoarece o experiență plăcută și o conștientizare a
voluntariatului se va transmite automat și la aceștia. Exemplul elevilor e posibil să fie luat și la
nivel de comunitate, deoarece persoanele vor fi conștientizate de importanța ajutorării semenilor
prin exemplul elevilor care își sacrifică din timpul lor pentru acestă cauză nobilă, dar un efect îl
va avea și presa locală care va populariza această acțiune.

8.Bugetul

Bugetul necesar pentru implementarea proiectului va fi susținut de fonduri primte de la

Inspectoratul Școlar Județean, donații de la sponsorii locali, precum și de la instituțiile care au
făcut parte din proiect. Suma totală necesară este de aproximativ 15.000 € care sunt împărțiți
astfel:

- 8.000 € cheltuieli cu transportul (40 elevi * 200 €/ persoană)

- 6.000 € cheltuieli cu masa și cazarea ( având în vedere că unele licee la care se va face
schimbul de experiență vor oferi o masă pe zi și cazare în internatul propriu).
- 100 € promovare în presa locală și națională ( pentru a oferi un exemplu, dar și pentru
atragerea de fonduri)
- 400 € pentru diferite mici cadouri acordate persoanelor nevoiașe încadrate în instituțiile
socilale unde s-a desfășutat activitatea de voluntariat.
- 500 € pentru organizarea unei mese la încheierea proiectului la care vor participa elevii,
profesorii și sponsorii proiectului.

9.Evaluarea rezultatelor

Se va evalua impactul asupra elevilor prin chestionare și discuții libere ale cadrelor
didactice cu aceștia, dar și prin impactul aceste activități asupra dorinței de implicare social după
terminarea proiectului. Se va evalua și impactul acestui proiect la nivelul părinților prin
intermediul ședințelor cu părinții, deoarece ei reprezintă un factor de influențare foarte puternic
pentru elevi. De asemenea va fi evaluat impactul proiectului asupra comunității.