Sunteți pe pagina 1din 7

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

PROGRAMUL DE MASTERAT:

KINETOTERAPIA IN AFECTIUNILE LOCOMOTORII

KINETOTERAPIA
IN HERNIA DE DISC
LOMBARA

Coordonator Știițific:

Prof. Univ. Dr. 

Student:
Constantinescu Bogdan Cosmin

2016
CAPITOLUL I
NOŢIUNI DE ANATOMIE

Coloana vertebrala  umana este formata din 24 de vertebre. Vertebrele sunt asezate


una peste alta pentru a forma coloana vertebrala. Ea ofera principalul suport vertical al
corpului.
Vazuta dintr-o parte, coloana vertebrala prezinta trei curburi. 
1. Gatul sau coloana cervicala prezinta o usoara curbura anterioara. 
2. Partea de mijloc a coloanei, sau coloana toracala, prezinta o curbura posterioara.
3. Coloana inferioara, sau coloana lombara, prezinta o usoara curbura anterioara. O curbura
anterioara a coloanei poarta numele de lordoza.
Coloana lombara este formata din ultimele cinci vertebre. Medicii se refera la acestea
cu termenii de L1-L5. Vertebra cea mai inferioara a coloanei lombare se articuleaza cu osul
sacrum, un os triunghiular aflat la baza coloanei, care se potriveste intre cele doua oase
pelvine. Unele prezinta o vertebra suplimentara, a sasea vertebra lombara. Aceasta conditie
particulara nu produce de obicei probleme.

Fiecare vertebra este formata dintr-o portiune osoasa compacta, numita corpul
vertebral. Corpul vertebrelor lombare este mai inalt si mai masiv comparativ cu cele din alte
regiuni. Acest lucru apare deoarece regiunea lombara este supusa unei presiuni suplimentare,
datorita greutatii corporale si datorita anumitor miscari cum ar fi: ridicarea de greutati,
purtarea unor obiecte sau rasucirea corpului. De asemeni, in zona lombara se gasesc muschi
mari si puternici, exercitand o forta suplimentara asupra corpurilor vertebrale lombare.
Un inel osos se ataseaza in regiunea posterioara a fiecarui corp vertebral. Acest inel prezinta
doua parti. Doua pedicule osoase se conecteaza direct regiunii posterioare a corpului
vertebral. Doua lame osoase unesc pediculele pentru a completa inelul. Cand vertebrele sunt
asezate una peste alta, inelele osoase formeaza un tub care inconjoara maduva spinarii si
nervii. Laminele ofera un acoperis protector pentru tesutul nervos.
O excrescenta osoasa se proiecteaza in afara, in locul in care cele doua lamine se unesc in
regiunea posterioara a coloanei. Aceste proiectii osoase, numite procese spinoase, pot fi
simtite la palparea coloanei vertebrale. Fiecarevertebra mai prezinta inca doua excrescente
osoase, care se proiecteaza in lateral, una pe partea dreapta, iar cealalta pe partea stanga.
Aceste proiectii osoase se numesc procese transverse. Proiectiile osoase ale zonei lombare
sunt mai inguste comparativ cu alte zone, intrucat aici se ataseaza muschi mari care
actioneaza cu o forta mare.
Intre vertebrele fiecarui segment spinal exista doua fatete articulare. Acestea sunt localizate in
spatele coloanei spinale. Exista doua fatete articulare intre fiecare pereche de vertebre, pe
fiecare parte a coloanei. O fateta articulara este formata dintr-o excrescenta osoasa mica, care
se aliniaza cu celelalte de-a lungul coloanei posterioare. In locul in care aceste excrescente se
intalnesc, formeaza o articulatie care conecteaza cele doua vertebre. Aliniamentul fatelor
articulare ale coloanei lombare permite miscari libere de aplecare inainte si inapoi.
Suprafata fiecarei fatete articulare este acoperita de cartilaj articular. Acesta este alcatuit dintr-
un material neted si elastic care acopera capetele majoritatii articulatiilor. Permite capetelor
osoase sa se miste una pe langa cealalta fara frictiuni.
Pe partile laterale ale fiecarei vertebre exista un mic tunel care poarta numele de foramen
neural. Cei doi nervi care parasesc maduva la nivelul fiecarei vertebre, trec prin aceste
foramene, unul pe partea dreapta si celalalt pe partea stanga. Discul intervertebral (descris mai
jos) se gaseste exact in fata acestei deschideri. Un disc herniat poate ingusta deschiderea,
exercitand presiune asupra nervului. O fateta articulara se gaseste in spatele
foramenului. Excrescenteleosoase care se pot forma la nivelul acestei articualtii pot fi
proietate in tunel, ingustandu-l si lezand nervul.

Nervii
Tubul format de inelele osoase vertebrale adaposteste maduva spinarii. Maduva spinarii se
poate asemana cu un cablu lung, format din milioane de fibre nervoase. Asa cum craniul
protejeaza creierul, in acelasi fel coloana vertebrala protejeaza maduva spinarii.
Maduva spinarii se intinde inferior pana la a doua vertebra lombara L2. Sub acest nivel
canalul spinal cuprinde mai multe radacini nervoase care inerveaza membrele inferioare si
organele pelvine. Termenul latin pentru aceasta grupare de nervi este cauda equina, care
inseamna coada de cal.
Intre vertebre, doi nervi mari pornesc din maduva spinarii, unul pe partea dreapta si celalalt pe
partea stanga. Nervii trec prin foramenul neural al fiecarei vertebre. Acesti nervi spinali se
grupeaza pentru a forma principalii nervi care inerveaza organele si membrele. Nervii
maduvei lombare (cauda equina) inerveaza organele pelvine si membrele inferioare.
Tesutul conjunctiv
Tesutul conjunctiv este o retea de fibre care mentine celulele corpului la un loc.
Ligamentele sunt formate din tesut conjunctiv puternic, care ataseaza oasele unele de altele.
Mai multe ligamente lungi conecteaza portiunile anterioare si posterioare ale vertebrelor.
Ligamentul longitudinal anterior se intinde in lungime pe fata anterioara a corpurilor
vertebrale.
Alte doua ligamente se gasesc in interiorul canalului spinal. Ligamentul longitudinal
posterior se ataseaza pe fata posterioara a corpurilor vertebrale. Ligamentul flavum (galben)
este o banda lunga, elastica, care conecteaza suprafetele anterioare ale laminelor osoase.
Ligamentele groase fac, de asemenea, conexiune intre oasele coloanei lombare si osul
sacrum (osul de sub vertebra lombara 5) si pelvis.
Un tip special de structura la nivelul coloanei se numeste disc intervertebral si este, de
asemeni, format din tesut conjunctiv. Fibrele discului sunt formate din celule speciale, numite
celule de colagen.
Fibrele de colagen se pot gasi asezate in paralel sau formand o retea. 
Discul intervertebral este format din doua parti. Centrul, numit si nucleu, este spongios si
ofera cea mai buna protectie prin absorbtia socurilor de la nivelul coloanei. Nucleul este tinut
in loc de catre annulus (inel fibros), o serie de inele ligamentare puternice care il inconjoara.
Musculatura portiunii inferioare a spatelui este aranjata in straturi. Stratul cel mai
superficial, cel mai aproape de suprafata pielii, este acoperit de un tesut gros numit fascie.
Stratul mijlociu, numit erector spinal, are muschi sub forma de striuri care traverseaza
deasupra coastelor, toracelui si portiunii inferioare a spatelui. Acestea se unesc cu articulatiile
coloanei lombare, pentru a forma un tendon gros care uneste oasele spatelui, pelvisului
si sacrumul. Cel mai profund strat muscular se ataseaza de-a lungul suprafetei posterioare a
oaselor vertebrale, conectand spatele, pelvisul si sacrumul. Acesti muschi profunzi isi
coordoneaza actiunile impreuna cu muschii abdominali pentru a mentine coloana stabila in
timpul miscarilor.
Segmentul spinal
O modalitate buna de a intelege anatomia coloanei lombare este studierea segmentelor
spinale. Fiecare segment spinal include doua vertebre separate printr-un disc intervertebral,
nervii care parasesc maduva spinarii la nivelul fiecarei vertebre si micile fatete articulare care
conecteaza fiecare nivel al coloanei vertebrale.
Discul intervertebral separa cele doua corpuri vertebrale ale segmentului spinal. In
mod normal discul functioneaza ca un amortizor de socuri. El protejeaza maduva de actiunea
zilnica a acceleratiei gravitationale. De asemeni, protejeaza maduva in timpul activitatilor
grele care exercita presiune mare asupra acestei zone, cum ar fi saritul, alergatul sau ridicarea
de greutati.
Segmentul spinal este conectat prin doua fatete articulare, descrise mai sus. Cand
fatetele articulare ale coloanei lombare se misca impreuna, ele apleaca si rasucesc zona
lombara.

CAPITOLUL II
DOMENIUL DE PATOLOGIE

Se caracterizeaza prin ruperea inelului fibros de la marginea discului , permitand


hernierea materilalului nucleului pulpos , care va interesa radacinile nervoase.
Dupa modul de severitate al conflictului disc-radacina nervoasa se descriu trei stadii de hernie
de disc lombara:

- stadiul 1 - cu iritatrea radacinii (durere pe traiect radicular);


- stadiul 2 – compresia radacinii (durere si parestezii pe traiect radicular cu
modificari ale reflexelor osteotendinoase);

- stadiul 3 -  paralizia radacinii ( duereri ,parestezii , pareza/paralizie pe membrul


inferior cu, cu reaicet radicular). 

Debutul HDL este brutal , legat de un factor declansator (efort fizic mare , frig etc) sau
insidios, progresiv.

Orice pacient cu hernie de disc lombara prezinta clinic cinci sindroame:

1.) rahidian = vertebral ( durere , contractura musculara paravertebrala, tulburari de


statica vertebrala – scolioza , cifoza - si tulburari de dinamica vertebrala – limitarea miscarilor
de flexie , extensie , inflexiuni laterale);

2.) radicular = suma semnelor si simptomelor ce exprima suferinta a una


sau mai multor eadacini (durere radiculara , tulburari de sensibilitate si neuromotorii);

3.) dural = semne cu expresie clinica reziltate din cresterea presiunii la care este supus
lichidul cefalorahidian;

4.) miofascial = dureri localizate in tesutul moale , identificate la palmare;

5.) neuropsihic = totalitatea modificarilor comportamentae si de reactivitate


neuropsihica a bolnavului.

Principalele traicete radiculare la nivelul membrului inferior sunt:


L 2, L 3 – fata laterala si anterioara a coapsei , pana in treimea ei inferioara;
L4 – fata antero-externa sold , coapsa anterior ( de-a lungul muschiului croitor),
fata interna a genunchiului; este corelata cu reflexul osteotendinos rotulian;
L5 – fesa , fata posterioara a coapsei pana la capul peronelui, loja antero-externa a gambei , in
jurul maleolei externe , fata dorsala a piciorului pana la haluce si spatiul interdigital I;
S1 – fesa , fata posterioara a coapsei pana in spatiu popliteu , fata posterioara
a gambei pana la nivelul tendonului achilian si calcaului , ½ externa a plantei , ultimele trei
degete.
S1 L5 L4 L2-L3