Sunteți pe pagina 1din 4

Muzio Clementi

6 SONATINE

Opus 36

Pentru PIAN

©2008. Toate drepturile rezervate.


Copierea de orice fel se va efectua exclusiv cu acordul scris
al SCRL Casa de Editură GRAFOART.

Casa de Editură GRAFOART


Str. Braşov nr. 20, sector 6, Bucureşti
Tel. : 0727345474 / Fax. : 0318151513
Web : http://www.grafoart.ro
E-mail : contact@grafoart.ro
MUZIO CLEMENTI
(Roma, 1752 – Evesham, Anglia, 1832)

Compozitor, pianist şi fabricant de piane italian. Fiu al unui reputat bijutier pasionat de muzică, Muzio
Clementi şi-a făcut studiile în oraşul său natal, fiind ulterior luat în grijă de un mecena englez, Peter Beckford.
Spre sfârşitul anului 1766, acesta l-a dus la proprietatea lui din Dorset, unde tânărul Clementi a continuat să se
formeze timp de şapte ani.
La Londra, unde s-a instalat în 1773 / 1774, Clementi a dat recitaluri şi a
dirijat orchestra de muzică italiană de la King’s Theatre, cucerindu-şi renumele
mai ales după publicarea celor şase sonate op. 2 (1779).
În 1780, a plecat în primul dintre numeroasele lui turnee prin Europa :
Paris, Strasbourg, München, Viena (unde, la sfârşitul anului 1781, împăratul
Iosif al II-lea îl pune să intre într-o competiţie pianistică cu Mozart, care l-a
judecat drept „un mecanic, fără pic de sensibilitate sau de gust”), Zürich, Lyon
(unde o poveste de dragoste fără viitor l-a făcut să rămână mai mult de un an)
şi, probabil, Roma.
Revenind la Londra la sfârşitul anului 1783, Clementi pleacă din nou
către Lyon şi Berna în 1784, apoi se stabileşte în capitala britanică din 1785
până în 1802, consacrându-se atât compoziţiei şi dirijatului de orchestră, cât şi
carierei de pianist (pe care o va părăsi brusc şi, aparent, fără motiv) şi de
profesor.
În 1798, din asocierea lui cu Longman şi Broderip, care tocmai dăduseră faliment, a luat naştere firma
„Longman, Clementi & Co.”. În acest context, până la retragerea sa din 1830, s-a dedicat editării, vânzării şi
mai ales fabricării manuale a pianelor.
În 1802, a plecat împreună cu elevul său preferat, John Field, într-un lung turneu care, până în 1810, l-a
dus în marile centre urbane ale Europei, printre care Paris, Viena, Sankt-Petersburg, Dresda, Praga, Zürich,
Leipzig, Berlin (unde, la vârsta de 52 de ani, s-a căsătorit cu o fată de 19 ani), în Italia (unde tânăra lui soţie a
murit la naşterea unui fiu), turneul încheindu-se la Viena, unde a încheiat avantajoase contracte de editare cu
Beethoven.
La 6 iulie 1811 s-a căsătorit cu Emma Gisburne, care avea să-i dăruiască doi băieţi şi două fete.
Împărţindu-şi timpul între compoziţie, fabrica de piane şi dirijat, Clementi a participat la înfiinţarea Societăţii
Filarmonice din Londra.
La moartea lui au fost organizate funeralii naţionale; a fost înmormântat la Westminster Abbey.

A debutat ca interpret de clavecin, iar primele sonate le-a scris pentru acest instrument, cariera lui de
interpret fiind luată ca model de nenumăraţi pianişti virtuozi de la începutul secolului al XIX-lea. Componistic,
deşi nu s-a consacrat în exclusivitate muzicii pentru instrumentele cu claviatură, Clementi este creatorul stilului
pianistic modern, atât pe plan tehnic (octave şi terţe paralele), cât şi pe planul sonorităţilor, toate acestea având
să-i inspire pe elevii şi succesorii lui, în frunte cu Beethoven (care punea sonatele lui Clementi mai presus decât
pe cele ale lui Mozart). Este posibil ca remarcile lipsite de amabilitate ale lui Mozart în privinţa sa şi care i-au
provocat un adevărat şoc atunci când i-au fost aduse la cunoştinţă, abia spre sfârşitul vieţii, să fi fost, în parte,
dictate de invidie.
Multe dintre sonatele lui Clementi sunt capodopere care aveau să apară adeseori, chiar după moartea lui,
în programele recitalurilor. Creaţia lui componistică nu se rezumă nici pe departe la cele şase sonatine op. 36
(1797) cunoscute de toţi pianiştii începători. Este şi autorul unei celebre culegeri didactice, Gradus ad
Parnassum op. 44 şi a două simfonii op. 18. Multe alte simfonii au fost compuse şi interpretate în anii 1790 şi
în preajma anilor 1820, dar nu au fost niciodată editate şi au rămas în dezordine. Patru simfonii, una dintre ele
având ca citat God Save the King, au fost reconstituite în anii 1970 de Piedro Spada.
CUPRINS :

SONATINA Op. 36 n. 1 ......................................... 3

SONATINA Op. 36 n. 2 ......................................... 6

SONATINA Op. 36 n. 3 ....................................... 11

SONATINA Op. 36 n. 4 ....................................... 16

SONATINA Op. 36 n. 5 ....................................... 22

SONATINA Op. 36 n. 6 ....................................... 32


CONTACT

WEB: http://www.grafoart.ro

E-MAIL: comenzi@grafoart.ro

TEL.: 07 GRAFOART (0747236278)

Bun de tipar : februarie 2008. Apărut : 2008


Casa de Editură GRAFOART,
Str. Braşov nr. 20, sector 6, Bucureşti, CP: 061448,
Tel.: 07-GRAFOART (0747236278), Fax.: 0318151513,
Web : http://www.grafoart.ro, E-mail : contact@grafoart.ro