Budismul este o religie orientală.

Își are originea în India în secolul VI, se bazează pe

învățăturile lui Gautama Siddhartha (Buddha Shakyamun), un gânditor indian ( 560 î.hr. și
480 î.hr.). Este o religie foarte divizată , fără o limbă sacră comună și fără o dogmă strictă.
Aparține grupului de religii dharmice alături de hinduism și de jainism, păstrând o puternică
influență a elementelor constituente ale acestor două religii. Mai este numit și Buddha
Dharma ceea ce înseamnă în limbile sanscrită și pali „învățăturile Celui Luminat”
În religia budistă oricine se trezește din „somnul ignoranței”, experimentând o relație
nemijlocită cu realitatea, fără să fi fost instruit de cineva, și predică învățăturile sale celorlalți
este numit buddha. Toți budiștii tradiționali sunt de acord că Buddha Shakyamuni sau
Gautama Buddha nu a fost singurul buddha: se crede că au existat mulți buddha înaintea lui și
că vor exista și viitori buddha de asemenea. Dacă o persoană obține "trezirea", fără ca
neapărat să o și predice comunității, el sau ea devine arhat (limba sanscrită) sau arahant
(limba pali). Siddhartha Gautama este unic între ceilalți buddha care au existat și vor exista,
deoarece învățăturile lui se concentrează asupra acestui tip de trezire, numit și „eliberare” sau
Nirvana.
O parte din doctrina promovată de Gautama Buddha cu privire la viața sacralizată și
scopul eliberării are la bază "cele patru adevăruri nobile", care analizează structura și originea
„durerii” (dukkha), un termen care face referire la suferința și neîmplinirea caracteristică
omului "ne-trezit", "ne-eliberat", aparținând lumii mundane. Ultimul din cele patru adevăruri
nobile, cel care vizează modul de stopare a durerii, cuprinde "drumul sfânt cu opt cărări", unul
din fundamentele vieții morale budiste.
Numeroase grupuri distincte s-au dezvoltat de la moartea lui Buddha, având diverse
învățături, percepții filosofice, moduri de celebrare a cultului etc. Cu toate acestea, există
câteva doctrine comune pentru majoritatea școlilor și tradițiilor budiste, cu toate că doar
Theravada le consideră pe toate centrale. S-a constatat că în legătură cu comunitățile budiste
se pot face puține generalizări[5].
Budismul prezintă și câteva concepții comune cu celelalte religii dharmice, cum ar fi
reîncarnarea ("samsara"), adică reîntruparea ființei în alte forme de existență pe baza
rezultantei faptelor comise și a legilor karmice.
Conform filozofiei budiste, existența, lumea în general are trei caracteristici:

 impermanența (skt. anitya pal. anicca)

 non-sinele (skt. Anātman pal. anatta)
 insatisfacția (skt. duhkha pal. dukkha) sau durerea

Cele patru adevăruri nobile.

Primul adevăr privește suferința sau durerea (dukkha) „nașterea este suferință,
bătrânețea este suferință, boala este suferință, moartea este suferință”
Al doilea Adevăr Nobil identifică originea suferinței în dorința, pofta sau setea (tanha)
care determină reîncarnările.
Al treilea Adevăr Nobil proclamă că eliberarea de suferință constă în anihilarea
dorinței. Stingerea acesteia este Nirvana.
Al patrulea Adevăr revelează căile care duc la încetarea suferinței, Buddha oferind un
mijloc prin care dorințele pot fi suprimate ("Calea cu opt brațe" sau "Calea cu opt cărări").
Formularea celor patru Adevăruri Nobile urmează structura unei metode din medicina
indiană: constatarea bolii, cauza ce a determinat-o, șansele de vindecare și tratamentul bolii.
Buddha însuși se identifica cu un doctor al cărui scop este acela de a trata o persoană grav
rănită.