Sunteți pe pagina 1din 9

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE, FILOSOFIE ŞI ȘTIINȚE ALE COMUNICĂRII


DEPARTAMENTUL FILOSOFIE ŞI ŞTIINŢE ALE COMUNICĂRII
PROGRAM POSTUNIVERSITAR DE FORMARE ŞI DEZVOLTARE PROFESIONALĂ
CONTINUĂ: BIBLIOTECONOMIE ŞI ŞTIINŢA INFORMĂRII ȘI DOCUMENTĂRII

Modulul I, februarie 2020


Disciplina: G.C.

Examen –Gândirea critică…

1) Rezolvati itemii din Testul de gandire critica de mai jos, incercuind raspunsurile
corecte ;
2) Argumentati / fundamentati raspunsul corect si contrargumentati la
raspunsurile incorecte gasite/alese la cate 1 item/1 intrebare de :
A) gandire logica
B) gandire comprehensiva
C) gandire analitica

Itemi de Gândire comprehensivă


Deşi este cel mai bine cunoscută pentru opera ei literară, Edith Wharton (1862-1937) a
scris mult şi despre arhitectură şi decoraţiuni. Ea s-a concentrat pe "designer", care trebuie să
ţină cont de constrângerile impuse de o locuinţă deja existentă şi să producă un design bun pe
fondul unei structuri imperfecte şi ilogice. Aceasta a dus la o meditaţie prelungită asupra
esteticii spaţiilor închise, în care înseşi limitele care restrâng expresia artistică sunt privite ca
oferind cadrul care o face posibilă. Această temă a spaţiului închis apare şi în opera ei
literară, servind ca o metaforă a multiplelor constrângeri impuse de societate şi tradiţie.
Pe la sfârşitul secolului aceste constrângeri nu erau nicăieri mai evidente decât în ceea ce
priveşte poziţia femeii în societate. Deşi opera ei literară abordează cu multă înţelegere
complexităţile şi tragediile vieţii femeilor din clasa de mijloc, Edith Wharton, spre deosebire
de multe alte feministe ale vremii, era pesimistă cu privire la posibilitatea de a sfărâma
barierele tradiţionale ridicate în calea promovării femeilor. Ea a ales în schimb o cale diferită,
deşi tot feministă, în credinţa că cea mai mare şansă a femeilor era obţinerea autodeterminării
economice în cadrul societăţii tradiţionale. În acest scop, ea a devenit managerul propriei
cariere, unul isteţ şi încrezător în forţele proprii. Ea s-a întreţinut din scris la o vreme la care
cele mai multe scriitoare erau fie incapabile să facă acest lucru, fie erau forţate, spre
deosebire de Wharton, să scrie sub pseudonime masculine. Scepticismul ei cu privire la
valoarea unei schimbări sociale mai radicale reflecta o credinţă fundamentală în multe dintre
aspectele societăţii tradiţionale. Metafora spaţiului închis exprima atitudinea ei ambivalentă
faţă de o societate pe care o percepea ca fiind atât limitativă cât şi oferind o structură
necesară.
Această atitudine ambivalentă a fost exprimată şi în viziunea estetică a lui Wharton. În
scrierile ei despre arhitectură, simpatia ei se îndreaptă mai degrabă spre designerul de
interioare care trebuie să lucreze cu o serie de constrângeri date de locuinţa respectivă pentru

1
a o face locuibilă, decât spre arhitect care primeşte mână liberă într-o mult mai mare măsură
şi, după părerea ei, produce prea adesea, în numele autonomiei artistice, spaţii în care nu se
poate locui. Această preferinţă se potriveşte cu respingerea ei vehementă faţă de acei artişti şi
acele mişcări artistice care, la suprafaţă cel puţin, sunt cei mai de frunte reprezentanţi ai
schimbării, şi care, printre altele, cer abandonarea formelor închise ale genurilor folosite de
şcolile principale. În proza ei literară ea adesea a ales genul nuvelei, care este cel mai
constrângător şi concentrat dintre genurile de proză, şi care cere scriitorului să se adapteze la
convenţii literare pre-determinate – cum ar fi un început în ritm rapid şi un deznodământ
dramatic – la care se aşteaptă publicul. În acelaşi timp, ea recunoaşte că povestirea trebuie,
într-o anumită măsură, să-şi dicteze propria structură. Deoarece pretenţiile antinomice ale
tradiţiei şi autonomiei individuale constituie o temă recurentă a nuvelelor lui Wharton, forma
reflectă conţinutul în acest caz prin încorporarea aceleiaşi dialectici a spaţiului închis.

1. Care dintre următoarele abordări critice faţă de opera unui romancier s-ar asemăna cel mai
mult cu descrierea lui Edith Wharton aşa cum este ea făcută de autor?
(A) Credinţa romancierului în schimbările sociale fundamentale poate fi regăsită în temele
din opera romancierului.
(B) Atitudinea romancierului faţă de schimbările sociale este folosită pentru a explica
utilizarea de către acesta de tehnici caracteristice romanelor la modă.
(C) În opera romancierului a fost descoperit un conflict între convingerile sale politice şi cele
estetice.
(D) Se descriu ambiţiile personale ale romancierului şi apoi se arată că ele sunt acelea ale
personajelor din opera sa.
(E) Se demonstrează că, de fapt, convingerile politice şi estetice ale romancierului sunt
rezultatul unor consideraţiuni de ordin economic.

2.Fragmentul sprijină fiecare dintre afirmaţiile de mai jos despre nuvelele lui Edith Wharton
CU EXCEPŢIA celei în sensul că:

(A) Adeseori evoluează înspre un punct culminant dramatic.

(B) Forma lor este adeseori o oglindă a conţinutului lor.

(C) Protagoniştii lor ajung adesea la independenţă economică.

(D) Au adesea un început în ritm alert.

(E) De cele mai multe ori respectă convenţiile literare ale vremii lui Edith Wharton.

3. În acest fragment, autorul caută în principal să:


(A) arate modul în care Edith Wharton a creat posibilităţi de auto-exprimare în interiorul unor
convenţii prestabilite.

2
(B) explice modul în care a reuşit Edith Wharton să depăşească constrângerile sociale şi să
devină o romancieră cu succes financiar.

(C) compare viaţa şi atitudinile lui Edith Wharton cu stereotipurile tradiţionale pe care le
aveau de suportat femeile.

(D) identifice originea interesului lui Edith Wharton faţă de arhitectură şi design.

(E) arate că, în ciuda aparenţelor, Edith Wharton era o feministă.

4. Cu care dintre scenariile de nuvelă de mai jos s-ar potrivi cel mai bine caracterizarea pe
care o face autorul operei literare a lui Edith Wharton?

(A) Lupta unei femei pentru independenţă financiară o împinge să fure bani şi să fugă în altă
ţară, unde îşi ia o nouă identitate.

(B) O femeie, ţinută în casă de o boală, este împinsă spre blânde reverii de obiectele
tradiţionale din camera sa.

(C) O femeie se hotărăşte să facă o carieră în medicină după ce fiica sa se însănătoşeşte în


urma rănilor căpătate într-un accident.

(D) Două surori, după ce au trăit înstrăinate mai toată viaţa în urma unui conflict pe care l-au
avut când erau copii, se împacă după ce rămân amândouă văduve.

(E) O femeie este sfâşiată de cerinţele divergente ale rolului său de soţie şi mamă pe de o
parte şi ale dorinţei sale de a excela ca pictoriţă pe de altă parte.

Itemi de Gândire analitică

Fiecare din următorii cinci experţi - un avocat, un naturalist, un oceanograf, un psiholog şi un


statistician – ţine câte o prezentare la o conferinţă. Cele cinci prezentări se desfăşoară una
după cealaltă. Fiecare prezentare este susţinută numai într-una din următoarele patru limbi:
franceză, germană, japoneză sau mandarină. Fiecare expert vorbeşte numai una dintre aceste
limbi. Trebuie întrunite următoarele condiţii:
Două dintre prezentări sunt în aceeaşi limbă.
Statisticianul ţine cea de-a doua prezentare în limba germană.
Avocatul ţine cea de-a patra prezentare în mandarină sau în franceză.
Oceanograful prezintă fie în franceză, fie în japoneză; la fel şi psihologul.
Prima şi ultima prezentare sunt în japoneză.

5. Care anume dintre următoarele afirmaţii trebuie să fie adevărată?


(A) Oceanograful prezintă în japoneză.

3
(B) Oceanograful este primul care prezintă.
(C) Oceanograful este ultimul care prezintă.
(D) Psihologul nu ţine cea de-a treia prezentare în limba mandarină.
(E) Psihologul nu ţine cea de-a treia prezentare în limba franceză.
A. Oceanograful prezinta fie in franceza, fie in japoneza deci poate fi adevarata.
B. Nu este specificat cine prezinta primul, poate fi oceanograful sau naturalistul.
C. Nu este specificat cine prezinta ultimul.
D. Nu este specificat cine tine a treia prezentare si nici in ce limba.
E. Nu este specificat cine tine a treia prezentare si nici in ce limba.

6. Dacă naturalistul prezintă în limba franceză, care anume dintre următoarele afirmaţii ar
putea fi adevărată?
(A) Oceanograful este al treilea care prezintă.
(B) Oceanograful este al cincilea care prezintă.
(C) Avocatul ţine prezentarea în limba franceză.
(D) Oceanograful ţine prezentarea în limba franceză.
(E) Psihologul ţine prezentarea în limba franceză.
A. Oceanograful poate fi al treilea care prezinta, desi nu se specifica asta.
B. Tinand cont ca prima si ultima prezentare sunt in japoneza, iar oceanograful
prezinta fie in franceza, fie in japoneza, aceasta afirmatie poate fi adevarata.
C. Avocatul nu poate tine cea de-a patra prezentare in franceza deoarece doar 2
prezentari pot fi in aceiasi limba, prima si ultima prezentare sunt in japoneza.
D. Oceanograful nu poate tine prezentarea in limba franceza deoarece doar 2
prezentari pot fi in aceiasi limba, prima si ultima prezentare in limba japoneza.
E. Psihologul nu poate tine prezentarea in limba franceza deoarece doar 2 prezentari
pot fi in aceiasi limba, prima si ultima prezentare in limba japoneza.

7. Dacă avocatul prezintă în limba franceză, atunci care anume dintre următoarele afirmaţii
trebuie să fie adevărată?
(A) Naturalistul este primul care prezintă.
(B) Naturalistul este al treilea care prezintă.
(C) Oceanograful este primul care prezintă.
(D) Oceanograful este al cincilea care prezintă.

4
(E) Psihologul este primul care prezintă.
A. Naturalistul nu poate prezenta primul, deoarece in prima prezentare limba vorbita
este japoneza , adica pot prezenta oceanograful sau psihologul.
B. Naturalistul poate fi al treilea care prezinta.
C. Oceanograful poate fi primul care prezinta deoarece prezentarea este in japoneza.
D. Oceanograful poate fi al cincilea care prezinta deoarece prezentarea este in japoneza.
E. Psihologul poate fi primul care prezinta deoarece prezentarea este in japoneza.

8. Să presupunem că înlocuim condiţia ca statisticianul să facă cea de-a doua prezentare în


limba germană cu condiţia ca statisticianul să facă una din cele două prezentări susţinute în
limba japoneză. Dacă toate celelalte condiţii iniţiale rămân valabile, atunci care anume dintre
următoarele variante ar putea reprezenta ordinea în care experţii fac prezentările, începând cu
primul şi sfârşind cu ultimul?
(A) avocatul, oceanograful, statisticianul, naturalistul, psihologul
(B) naturalistul, oceanograful, psihologul, avocatul, statisticianul
(C) oceanograful, statisticianul, naturalistul, avocatul, psihologul
(D) psihologul, oceanograful, avocatul, naturalistul, statisticianul
(E) statisticianul, oceanograful, naturalistul, avocatul, psihologul
A . Aceasta nu poate fi adevarata deoarece avocatul nu tine cea de-a patra prezentare,
iar statisticianul nu tine o prezentare in limba japoneza.
B. Aceasta poate fi adevarata deoarece avocatul tine ca de-a patra prezentare iar
statisticianul tine a cincea prezentare in limba japoneza.
C. Aceasta nu poate fi adevarata deoarece statisticianul nu tine o prezentare in limba
japoneza.
D. Aceasta nu poate fi adevarata deoarece avocatul nu tine cea de-a patra prezentare.
E. Aceasta poate fi adevarata deoarece statisticianul tine prima prezentare, iar avocatul
pe cea de-a patra prezentare.

Itemi de Gândire logică


Dacă împrumut o maşină de tuns iarba de la un vecin, am obligaţia morală să i-o dau înapoi
când nu mai am nevoie imediată de ea. Să presupunem, însă, că iau cu împrumut un
automobil şi, când mă duc sa îl dau înapoi, vecinul de la care l-am împrumutat este foarte
beat şi vrea să se suie la volan; atunci obligaţia de a returna automobilul imediat este mult
mai puţin limpede. Aşa că nu toate cazurile de împrumuturi sunt echivalente între ele.

5
1. Care dintre următoarele variante exprimă cel mai exact ideea principală a raţionamentului
de mai sus?
(A) Deşi unele cazuri par să constituie excepţii, regula conform căreia cel care a luat ceva cu
împrumut trebuie să dea acel ceva înapoi nu are excepţii.
(B) Există obligaţia de a te abţine să acţionezi de o manieră care poate avea ca rezultat
vătămarea altora, şi această obligaţie are preeminenţă asupra obligaţiilor mai puţin importante
atunci când apare un conflict între ele.
(C) Dacă există posibilitatea ca un om pe care îl cunoaştem să rănească pe altul nu este
complet limpede dacă avem sau nu obligaţia de a interveni.
(D) Deşi într-o situaţie obişnuită faptul de a fi luat ceva cu împrumut dă naştere unei obligaţii
de a returna obiectul cu promptitudine, nu este atât de evident că se petrece acelaşi lucru în
absolut toate cazurile.
(E) Deşi proprietatea privată are o semnificaţie morală, această semnificaţie este mai scăzută
decât aceea a vieţii şi sănătăţii omeneşti.

Herman: Când doi oameni îşi fac reciproc cadouri şi cadoul dat de primul este în mod evident
mai scump decât cel dat de al doilea, apare o situaţie socială stânjenitoare. Şi totuşi, când doi
oameni îşi fac unul altuia cadouri de valoare egală, îşi dau seama curând că puteau la fel de
bine să şi le păstreze în loc să le dea. Schimbul de cadouri are, deci, ca rezultat, invariabil, fie
o situaţie stânjenitoare din punct de vedere social, fie un transfer inutil de bunuri.
Manuela: Dar din experienţa mea nu e deloc aşa. De exemplu, o veche prietenă din copilărie
şi cu mine ne-am făcut una celeilalte cadouri despre care sunt sigură că erau foarte diferite ca
preţ. Şi totuşi, deoarece ne-am dat una alteia câte un cadou care exprima gustul celei care-l
oferise, amândouă am considerat acest schimb ca extrem de potrivit.

2. Cu care anume din principiile de mai jos se potriveşte cel mai bine judecata Manuelei cu
privire la caracterul potrivit al schimbului de cadouri?
(A) Orice cadou acceptat atrage după sine o obligaţie din partea celui care-l primeşte de a
oferi în schimb un cadou de valoare egală, la o dată ulterioară.
(B) Numai oamenii care se potrivesc foarte bine la gusturi ar trebui să-şi facă unul altuia
cadouri.
(C) Principalul lucru de avut în vedere la alegerea unui cadou este ca acesta să te reprezinte.
(D) Cu excepţia situaţiilor în care cadoul este o formalitate complet lipsită de importanţă, cei
care fac un cadou ar trebui, când îl aleg, să aibă în vedere nevoile persoanei căreia i-l vor da.
(E) Deoarece sentimentul din spatele cadoului este ceea ce îi conferă acestuia valoare, absolut
orice obiect poate constitui un cadou potrivit.

Unii psihologi susţin că răspunsurile empatice sunt forme de comportament moral.


Observând că la copiii mici care sunt martorii suferinţei altora reacţia este de exprimare a
tristeţii şi de oferire de ajutor, aceşti psihologi consideră că acest comportament moral începe

6
devreme în viaţă. Un al doilea grup de psihologi susţine că răspunsul empatic nu constituie,
în sine, comportament moral şi că, pentru a avea caracter moral, comportamentul trebuie să
se bazeze pe o înţelegere clară a principiilor morale şi pe un anumit grad de aptitudini de
raţionament moral. Pe baza reacţiilor verbale nesofisticate ale copiilor la dileme morale
ipotetice, aceşti psihologi conchid că la copii lipseşte gradul de aptitudini de raţionament
moral necesar pentru ca modul în care se comportă, oricât ar fi de plin de compasiune, să fie
considerat a fi de ordin moral.

3. Care anume din următoarele variante se potriveşte cu susţinerile primului grup de psihologi
şi nu se potriveşte cu cele ale celui de-al doilea grup?
(A) Pisicile şi câinii, care nu sunt capabili de raţionament moral, dar sunt capabili de reacţii
empatice, sunt capabili de comportament moral.
(B) La oamenii cu reacţii empatice puternice este mai mare posibilitatea de a avea bune
aptitudini de raţionament moral decât la oamenii cu reacţii empatice slabe.
(C) La oamenii cu reacţii empatice puternice este mai mică posibilitatea de a avea bune
aptitudini de raţionament moral decât la oamenii cu reacţii empatice slabe.
(D) Principiile morale sunt greu de învăţat.
(E) Caracterul moral al unei acţiuni trebuie judecat mai curând din punctul de vedere al
intenţiei care a stat la baza sa decât din punctul de vedere al consecinţelor sale.

4. Care dintre următoarele variante, dacă este adevărată, subminează cel mai mult concluzia
trasă de al doilea grup de psihologi?
(A) Copiii studiaţi de al doilea grup de psihologi au dat dovadă de un nivel ceva mai înalt de
raţionament moral când erau odihniţi decât atunci când erau obosiţi.
(B) Adulţii care răspund la dileme morale ipotetice dau dovadă de un nivel mult mai înalt de
raţionament moral decât copiii care au răspuns la aceleaşi dileme morale ipotetice.
(C) Copiii studiaţi de cel de-al doilea grup de psihologi au dat dovadă de un nivel ceva mai
înalt de raţionament moral ca raspuns la dileme ipotetice care implicau adulţi decât ca
raspuns la dileme ipotetice care implicau copii.
(D) În situaţiile în care apar dileme morale reale, copiii dau dovadă de un nivel de
raţionament moral mult mai înalt decât cel al copiilor care, în studiul celui de-al doilea grup
de psihologi, au răspuns numai la dileme ipotetice.
(E) Unii adulţi care răspund la dileme morale ipotetice raţionează cam la acelaşi nivel ca şi
copiii care răspund la aceleaşi dileme morale ipotetice.

Un criminolog: Cei care propun o lege prin care sentinţa cu închisoarea pe viaţă să fie
obligatorie pentru orice infractor care are mai multe condamnări pentru infracţiuni grave
susţin că acest lucru ar fi o lovitură dată infractorilor de carieră. În realitate, totuşi, puţini
recidivişti ajung să fie condamnaţi pentru alte fapte decât încălcări minore ale legii.

7
5. Care dintre enunţurile de mai jos este sprijinit cel mai mult de afirmaţiile criminologului,
dacă acestea sunt adevărate?
(A) Sentinţele aplicate majorităţii recidiviştilor nu ar fi afectate de propunerea legislativă,
dacă aceasta ar intra în vigoare.
(B) Mulţi infractori primari sunt condamnaţi atât pentru infracţiuni grave, cât şi pentru
încălcări minore ale legii.
(C) Este foarte redusă posibilitatea ca persoanele care nu au fost niciodată condamnate pentru
o infracţiune minoră să devină infractori de carieră.
(D) Cei mai mulţi oameni care au săvârşit infracţiuni grave nu sunt condamnaţi decât pentru
încălcări minore ale legii.
(E) Dacă propunerea legislativă ar deveni lege, ea nu ar creşte cu adevărat numărul de
sentinţe cu închisoarea pe viaţă.

Mioara: Te înşeli când afirmi că problema autenticităţii tabloului este o chestiune de fapt. Tu
s-ar putea să crezi că tabloul este autentic, dar aceasta este o opinie şi nu un fapt. Experţii nu
sunt de acord dacă tabloul este sau nu autentic.
Pavel: Dacă un tablou este frumos sau nu este doar o chestiune de opinie, dar nu este o
chestiune de opinie şi cine l-a pictat. Un tablou fie este autentic, fie nu este. Aşadar
autenticitatea tabloului este o chestiune de fapt.
6. Care dintre următoarele variante descrie cel mai exact rolul jucat în argumentaţia lui Pavel
de afirmaţia că este doar o chestiune de opinie dacă un tablou este frumos sau nu?
(A) Este oferită ca o modalitate de a îi da dreptate Mioarei în sensul că tabloul s-ar putea să
nu fie autentic.
(B) Este prezentată ca o respingere a punctului de vedere al Mioarei că autenticitatea
tabloului este o chestiune de opinie.
(C) Este folosită pentru a clarifica ce înţelege Pavel prin „chestiune de fapt”, prin contrast cu
o chestiune de opinie.
(D) Este punctul de vedere pe care argumentaţia lui Pavel trebuie să-l respingă pentru a
ajunge la concluzia sa.
(E) Este concluzia argumentaţiei lui Pavel.

În general, pentru oricare două specii de animale, specia la care raportul dintre masa
creierului şi cea a corpului e mai mare va fi mai inteligentă. Totuşi, s-a stabilit că mulţi mari
matematicieni au creiere considerabil mai mici relativ la masa lor corporală, decât omul
obişnuit. De aici reiese că, deşi raportul dintre masa creierului şi cea a corpului este un
indicator demn de încredere al inteligenţei între specii diferite, acelaşi lucru nu mai este
adevărat şi în cadrul aceleiaşi specii.
7. Care dintre următoarele enunţuri este o presupunere cerută de raţionamentul de mai sus?
(A) Raportul dintre masa creierului şi cea a corpului este indicatorul cel mai demn de
încredere al inteligenţei între specii diferite de animale.

8
(B) Nu există diferenţe fiziologice notabile între membrii aceleiaşi specii care să arate intr-un
mod demn de încredere care dintre ei este mai inteligent.
(C) Există unii mari matematicieni cu un raport relativ scăzut între masa creierului şi cea a
corpului şi care sunt mai inteligenţi decât omul obişnuit.
(D) Raportul dintre masa creierului şi cea a corpului la oameni nu are nici o legătură cu
aptitudinile la matematică.
(E) Raportul dintre masa creierului şi cea a corpului în interiorul unei specii de animale tinde
să nu varieze mult.

Un politolog: Deşi alegătorii au dreptul prin lege de a şti ce fac cei pe care i-au ales, trebuie
să existe şi unele limite ale accesului publicului la amănuntele funcţionării procesului
legislativ. Legiuitorii primesc prea puţine laude pentru că ajung la soluţii de compromis, dar o
mulţime de critici pentru că nu-şi respectă principiile şi astfel devin mai puţin dispuşi să-şi
modifice pretenţiile astfel încât legislaţia necesară să poată fi adoptată.
8. Care anume dintre următoarele principii, dacă ar fi valid, ar sprijini cel mai mult
raţionamentul politologului?
(A) Legislaţia trebuie redactată astfel încât să urmărească binele tuturor cetăţenilor şi nu doar
pe al câtorva dintre ei.
(B) Restrângerea anumitor drepturi prevăzute de lege este acceptabilă dacă prin aceasta
procesul politic devine mai eficient.
(C) Numai legiuitorii fără principii pot ajunge la compromisuri între facţiuni cu interese la fel
de puternice.
(D) Procesul legislativ trebuie astfel gândit încât să reducă la minimum lipsa de transparenţă
la nivelul autorităţilor în stat.
(E) Legiuitorii trebuie lăudaţi pentru ajungerea la compromisuri care facilitează votarea unor
acte normative necesare.