Esenţial al acesteia este credinţa că persoana charismatică este divină sau deţine puteri

extraordinare, supra-omeneşti.
o tonalitate captivantă a vocii,
gesturile mâinii, postura, expresia facială, stilul vestimentar
realizarea unui contact ocular direct cu auditoriul, exprimarea unui puternic, sigur şi dinamic stil
interacţional. Desigur, aceste artificii specifice liderului charismatic trebuie să se altoiască pe alte
câteva atribute strict necesare oricărui lider de succes: aptitudini organizatorice, competenţe,
spirit pragmatic, clarviziune şi hotărâre, grad înalt de autocontrol, cunoaşterea limitelor puterii
etc.
Max Weber, considerând că pot fi numiţi charismatici numai acei lideri care pretind că deţin şi
cărora li se recunosc sau li se atribuie anumite calităţi supranaturale
Relaţiile dintre oameni şi conducătorul charismatic sunt de ordin personal, subiectiv, bazate pe o
iluzie de reciprocitate. Fiecare auditor îşi imaginează că se află în contact direct cu omul pe care
îl priveşte, îl ascultă şi îl admiră atât de mult, şi este suficient să-l fi văzut
Un rol esenţial îl poate avea contextul social de criză. Într-un mediu instabil, liderul charismatic
dă sens lumii, o viziune care aduce stabilitate, o ordine, o semnificaţie, învingerea răului ş.a.m.d.
Un mesaj universal valabil
se arată sensibili faţă de nevoile adepţilor lor