Sunteți pe pagina 1din 14

Construcţia coloanelor cu umplutură

Inălţimea coloanei ca şi forma sa depinde de soluţia generală adoptată. Astfel,


fierbătorul care prin evaporarea lichidului transmite vaporilor acestuia energia
necesară învingerii rezistenţelor opuse până la ieşirea din coloană, poate face
corp comun cu coloana, fiind amplasat în partea inferioară a coloanei (fig. 5.1 )
sau poate fi independent de coloană.
Condensatorul aparat tubular în care are loc condensarea fracţiunii uşoare care
iese pe la vârful coloanei de rectificare, este în general independent de coloană.
In anumite cazuri, condensatorul poate face corp comun cu coloana cu
umplutură.
Corpul coloanei se construieşte din oţel laminat. In anumite cazuri,
speciale poate fi utilizată fonta sau oţelul turnat. Alegerea materialului pentru
coloană depinde de regimul de lucru şi de agresivitatea mediului prelucrat. In
unele cazuri se folosesc cărămizi antiacide cu care se zideşte în interior, corpul
coloanei executat din oţel carbon.
Coloanele emailate (fig.5.2) se construiesc în mod curent din tronsoane cu
dimensiunile Di = 700; 800; 1000 mm şi L = 2000 mm. Tronsoanele se
asamblează prin intermediul flanşelor prinse cu şuruburi cu agrafe. Incălzirea
părţii inferioare a coloanei se realizează prin intermediul cămăşii de încălzire cu
care este prevăzută (poziţia 5 fig. 5.2). Grătarele 3 şi 4 şi talerele de distribuţie a
lichidului 2, sunt rezemate pe piese inelare a, prinse între flanşele a două
tronsoane alăturate. Pe suprafaţa interioară a tronsoanelor emailate nu se poate
fixa nici o piesă a coloanei. Talerele de distribuţie a lichidului 2 şi grătarul 3,
sunt construite din material ceramic. Grătarul 4, care are dimensiuni mai mari
este din oţel emailat. Ca material de etanşare la strângerea inelelor sau a
grătarului 4, între flanşele emailate, se utilizează azbest sau teflon. Corpurile de
umplere emailate, sau din material ceramic se aşează pe grătarele coloanei .
La montarea coloanei ca şi în exploatare, spre a evita fisurarea emailului,
racordurile emailate ale coloanei nu trebuie să fie solicitate de forţe determinate
de greutatea ţevilor, rezemare, etc.

1
2
3
Coloane cu talere

4
Coloanele cu talere sunt utilizate în industria chimică pentru distilări şi
rectificări, pentru absorbţie, extracţie, reacţii chimice in sistem eterogen: gaz –
lichid, lichid-lichid etc.
Transferul de substanţă la aceste coloane are loc în zona de spumare sau
pulverizare ce se obţine ca urmare a barbotării vaporilor sau gazului prin lichidul
de pe taler. Dispersarea fazelor pe taler este uniformă.
Tendinta spre instalaţii mari şi necesitatea reducerii costului acestora a impus
orientarea spre coloane cu talere cu diametre mari (uneori 12-15m). Necesitatea
obţinerii unor produse de mare puritate a determinat cresterea numărului de
talere necesare unei separări înaintate. S-a ajuns în unele situaţii la diametre de
7- 9 m, înălţimi de 100 m, iar numărul talerelor 170 – 200.

Circulaţia lichidului şi a vaporilor în coloană.


La coloanele cu talere spaţiul din interiorul coloanei este împărţit într-un
număr de compartimente egal cu ()1+n, în care n reprezintă numărul talerelor.
Prin stratul de lichid de pe fiecare taler barbotează gazul sau vaporii. Lichidul şi
vaporii pot circula pe taler în contracurent (fig. 3.1a), în echicurent (fig. 3.1b) şi
în curent încrucişat sau mixt ( fig. 3.1c ).
Pe ansamblul coloanei însă, lichidul circulă de la vârf spre bază, sub efectul
gravitaţiei, iar vaporii în sens invers sub efectul presiunii.

Circulaţia lichidului şi a vaporilor în coloană depinde de soluţia constructivă


adoptată pentru elementele talerului. Astfel circulaţia în contracurent este
posibilă numai în aparatele cu talere fără deversoare (fig. 3.2a). In coloanele cu
talere cu deversoare se realizează un curent încrucişat (fig. 3.2c). Circulaţia în
echicurent a fazelor se întâlneşte la coloanele cu talere cu şicane (fig. 3.2b).

5
Talere cu clopote.

Talerele cu clopote au o construcţie asemănătoare celei din figura 3.14. Cele


mai utilizate clopote sunt cele rotunde şi cele tunel. Diametrul clopotelor
rotunde d2=50...150 mm, iar lungimea clopotelor tunel este de peste 300 mm.
Clopotele dreptunghiulare se aşează paralel între ele, iar cele rotunde, se aşază în
general în centrele unei reţele hexagonale. Capacele clopotelor sunt de formă
circulară, dreptunghiulară, sau de tunel ( fig. 3.15). Clopotele se aşează în şiruri
perpendiculare pe direcţia curentului de lichid după o reţea triunghiulară (fig.
3.16). Perimetrul inferior al capacului se prevede fie cu dinţi triunghiulari sau
dreptunghiulari, fie cu fante dreptunghiulare care divizează curentul de vapori.
Existenţa dinţilor este mai avantajoasă, deoarece aceştia micşorează pericolul
ieşirii unilaterale a vaporilor de sub clopot, în cazul în care clopotul este înclinat
faţă de verticală. Se recomandă ca la debite mici de vapori, crestăturile să fie
înguste, încât divizarea curentului să se facă în jeturi subţiri, îmbunătăţindu-se
astfel condiţiile de contact între faze.

6
Distanţa dintre clopote (lc) se stabileşte ca un compromis între necesitatea
de a vea o turbulenţă cât mai mare a lichidului (deci clopote cât mai apropiate) şi
necesitatea de a evita stropiri si antrenări exagerate. Se recomandă să se lase o
distantă mai mare decât (lc) între clopotele periferice şi peretele coloanei şi între
ultimul rând de clopote şi pragul deversor.
Talerele se execută, de cele mai multe ori din acelaşi material cu cel al
corpului coloanei. Clopotele se execută fie din acelaşi material cu talerul (oţel
fontă, cupru, etc.) fie din materiale ceramice sau materiale plastice
(polipropilenă, poliamidă, polietilenă, etc.) Alegerea materialului pentru
construcţia talerului depinde de presiunea şi temperatura de lucru a coloanei.
7
Presiunile pot varia de la vid înaintat până la peste 4 MN/m 2 şi temperaturi de la
–250oC la +250oC şi mai mult.
Utilizarea clopotelor din materiale plastice determină economii
importante, ducând la micşorarea costului coloanei şi a greutăţii totale.
Clopotele din oţel sau cupru se matriţează, iar cele din fontă se toarnă.
Prinderea clopotelor pe taler poate fi demontabilă sau nedemontabilă.
Racordurile deasupra cărora se montează clopotele se asamblează pe taler
nedemontabil, prin sudare sau prin mandrinare.
Capacul clopotului se asamblează cu racordul sau talerul demontabil sau
nedemontabil. Asamblările demontabile permit scoaterea şi înlocuirea capacelor
uzate, precum şi reglarea lor pe înălţime. Asamblarea nedemontabilă se
realizează prin intermediul sudării, lipirii sau nituirii.
Acest tip de asamblare poate fi aplicat la coloanele care prelucrează
lichide şi gaze pure, complet pasive şi care nu depun precipitat. In figura 3.17
sunt prezentate soluţii constructive de asamblare demontabilă, care prezintă
următoarele avantaje: scoaterea şi înlocuirea capacelor uzate, reglarea lor pe
înălţime. Dintre variantele prezentate varianta din fig. 3.17a, se execută mai
uşor, fiind adaptabilă la producţia de serie. Reglarea poziţiei capacului, pe
înălţime se face individual, pentru fiecare clopot. In alte construcţii (fig.3.18)
capacele clopotelor nu se asambleaza cu racordul. Ele se asamblează pe o
traversă comună, de obicei un cornier. Cornierul se reazemă pe un inel sudat de
coloană (fig.3.18a), sau pe tije sudate de taler (fig. 3.18b). Această soluţie se
adoptă la coloanele cu un diametru mare şi un număr mare de clopote, la care
reglarea separată a fiecărui capac prezintă greutăţi deosebite. In cazul din fig.
3.18, fiecare rând de capace se înşurubează pe tijele filetate prinse de cornier, se
verifică orizontalitatea asezării lor, apoi cornierul se aşează în coloană şi se
reglează poziţia sa. Îmbinarea dintre racord şi taler prin mandrinare, prezentată
în figura 3.19 a şi 3.19 b impune pentru taler 5-6 mm grosime, iar pentru racord
un perete de minim 3 mm grosime. La grosimi mai mici ale acestora nu se poate
realiza o îmbinare prin mandrinare rezistentă.
Se impun grosimi mai mici în cazul talerelor din oţel anticoroziv, când se
recurge la sudare (fig. 3.19c şi 3.19d).
Cu creşterea diametrului talerului se măreşte numărul de clopote şi creşte
greutatea talerului.

8
9
10
Talere cu elemente în formă de S

Talerele coloanelor pot fi realizate prin asamblarea din elemente separate,


care în secţiune transversală au formă de S (fig. 3.6 b). Un detaliu de asamblare
a unor asemenea elemente rezultă din fig. 3.6a, în care sunt date şi unele
dimensiuni ale elementului în formă de S (fig. 3.6 b). Pe latura pe care urmează
să barboteze vaporii de lichid, sunt prevăzute fante triunghiulare (cu vârful
superior racordat cu raza de 3mm) sau trapezoidale. Distanţa la bază între două
fante alăturate este orientativ de 5mm. Elementele în formă de S se obţin prin
ştanţarea din table metalice, în general subţiri, de 2-3 mm. In ultimul timp ele se
construiesc şi din elemente termoplastice. Forma acestor elemente le asigură o
rigiditate suficientă astfel ca în coloane cu diametru mai mic sau egal cu 3m să
nu fie nevoie de nervuri de rigidizare.
La coloanele cu talere cu elemente în formă de S, gazul sau vaporii trec de
jos în sus prin zona neobturată a S-ului, apoi prin fantele triunghiulare intră în
lichidul aflat pe S-ului următor. Are loc barbotarea vaporilor prin lichid întocmai
ca la talerele cu clopote. În cazul de faţă vaporii ies la fiecare element în aceeaşi
direcţie, şi anume în direcţia curgerii lichidului. Prin aceasta se micşorează
gradientul variaţiei nivelului lichidului pe taler, ceea ce micşorează şi
neuniformităţile funcţionale în direcţia curgerii lichidului. Diferenţa între nivelul
lichidului la intrarea pe taler si nivelul lichidului la ieşirea de pe taler este mai
mică decât la coloanele cu clopote. Capacele elementelor în formă de S se închid
la capete cu plăci de obturare. In felul acesta vaporii sau gazele vor fi obligate să
iasă numai prin fantele frontale. Lichidul circulă prin jgheaburile formate pe
taler ca urmare a modului de aranjare a elementelor în formă de S. Prin el
barbotează vaporii sau gazul. Aici are loc procesul de transfer de substanţă. La
capătul de intrare, talerul începe cu o zonă cu lichid. Primul element în formă de
S este incomplet, el serveşte şi la realizarea închiderii hidraulice, deoarece
partea inferioară a deversorului se află la o distanţă mai mică de taler decât
înălţimea capacului format de primul S (fig. 3.6 a). In zona de ieşire de pe taler,
acesta se termină cu un jgheab de lichid care este solidar cu placa deversoare.
Inălţimea plăcii deversoare pe taler este egală cu cea a elementului în formă de S

11
(80 mm). Distanţa de la placa deversoare la primul element trebuie să fie cel
puţin 60 mm, (fig. 3.6 a).
Coloanele cu talere cu elemente în formă de S cu D=1-4 m se realizează ,
în general cu un curent de curgere a lichidului pe taler. Cele cu D> 4m, se
realizează cu doi sau patru curenţi de lichid.
La aceste coloane talerul se realizează din subansamble, fiecare
subansamblu este constituit din 6-8 elemente în formă de S. Acest lucru permite
montarea mai uşoară a talerelor, demontarea în vederea înlocuirii numai a părţii
uzate sau corodate.
Subansamblele unui taler se sprijină pe un inel de reazem, sudat de
peretele coloanei şi se prind de acesta cu ajutorul unor cleme cu şurub (fig.3.6a).
Distanţa dintre talere poate fi la coloanele cu un singur sens de curgere pe
taler de 450, 500, 600, 700, 800, 900 mm. La coloanele cu D= 1-4 m şi cu un
singur sens de curgere, placa şi buzunarul deversor se sudează direct de corp şi
nu se prevăd grinzi transversale de rezemare a talerului. La coloanele cu D=4,5-
8m şi cu două sensuri de curgere ale lichidului se prevede o grindă de rezemare
în zona centrală, a cărei înălţime poate fi egală cu distanţa dintre talere. Grinda
se reazemă pe suporţi sudaţi de peretele coloanei, astfel că deformarea ei nu este
împiedicată. Pe tălpile inferioare şi superiare ale grinzii şi ale inelelor de
rezemare, se reazemă direct, fără inele de etanşare sau alte piese intermediare,
subansamblele din elemente în formă de S. Lungimea coardei plăcii deversoare
este orientativ, la coloanele cu un singur curent de lichid (0,7-0,74)Di, iar la
coloanele cu doi şi patru curenţi de lichid (0,65-0,7)Di.
Cercetările au arătat că asemenea coloane funcţionează stabil la un interval
larg de încărcare cu lichid, şi anume de la 8 la 45 m 3/m2 h. Deaoarece jgheabul
S-ului este în permanenţă inundat, se poate considera că asemenea talere
lucrează asemănător cu talerele sită. Căderea de presiune, prin talerul cu
elemente în formă de S, creşte cu mărirea vitezei vaporilor şi cu mărirea
densităţii de stropire. La o densitate de stropire > ca 45 m 3/m2 h, coloana
lucrează instabil.

Talere cu supape

Talerele cu supape se aseamănă cu cele cu clopote. Ceea ce le deosebeste este


construcţia părţii care favorizează contactul lichid-vapori (gaz). Dispersia
vaporilor în masa de lichid de pe taler se face prin intermediul supapelor.
Supapele, de formă circulară sau dreptunghiulară, ocupă orificiile talerului. Sub
efectul presiunii vaporilor supapa se ridică si permite trecerea vaporilor care
barbotează prin lichidul de pe taler. Deschiderea supapei se reglează automat
(între limite stabilite constructiv) în funcţie de interdependenţa dintre greutatea

12
supapei şi debitul de vapori. Principiul de funţionare a trei tipuri constructive de
supape cu secţiune circulară rezulta din figura 3.5.

Supapa 1 din figura 3.5 a este un simplu disc circular care obturează
orificiul talerului. Presiunea vaporilor ridică supapa, ceea ce le permite să intre
în lichidul de pe taler. Un limitator 2, reţine supapa în poziţia corespunzatoare
deschiderii maxime oricât de mult ar mai creşte debitul de vapori în continuare.
Un taler cu asemenea supape are nevoie de găuri de drenaj, deoarece la încetarea
procesului supapele obturează trecerea prin orificiile talerului 3.

Supapa 1, din figura 3.5 b este prevăzută cu patru picioruşe distanţiere 4,


care ţin rondela la 2-2,5 mm de talerul 3.Aceasta reprezintă deschiderea minimă
a supapei. Deschiderea maximă este limitată de limitatorul 2.

Supapa din figura 3.5c, lucrează în două etape. La debite relativ mici se ridică
discul 1. Cu creşterea debitului şi a presiunii dinamice a vaporilor, discul 1
atinge deschiderea sa maximă, determinată de rondela inelară 5, prevăzută cu
picioruşele 4. Mărirea în continuare a debitului de vapori, determină ridicarea
împreună a discului 1 si a rondelei 5. Poziţia maximă este limitată de 2.

13
14