ȘCOALA POSTLICEALĂ ,,CAROL DAVILA “

ASISTENT MEDICAL GENERALIST

DREPTURILE OMULUI
REFERAT

PROF.GHERGHINUTA

M41:ETICA SI DEONTOLOGIE PROFESIONALA

CURSANT:BRIA ADELINE

ANUL III B
 Drepturile omului sunt "de obicei înțelese ca drepturi inalienabile fundamentale la care o persoană are în
mod inerent dreptul pur și simplu pentru că el sau ea este o ființă umană.". Drepturile omului sunt astfel
considerate ca fiind universale (se aplică peste tot) și egalitare (aceleași pentru toți). Aceste drepturi pot exista
ca drepturi naturale sau ca drepturi legale, atât în legislația națională, cât și în cea internațională. Doctrina
drepturilor omului în practica internațională, în cadrul dreptului internațional, instituțiile globale și regionale, în
politicile de state și în activitățile organizațiilor non-guvernamentale a fost o piatră de temelie a politicilor
publice din întreaga lume. Aceasta a spus că: "În cazul în care discursul public al societății pe timp de pace
global poate fi spus să aibă o limbă comună morală, este cea a drepturilor omului". În ciuda acestui fapt,
afirmațiile puternice făcute de doctrina drepturilor omului continuă să provoace chiar și în prezent dezbateri
considerabile cu privire la conținutul, natura și justificarea drepturilor omului . Într-adevăr, problema a ceea ce
se înțelege printr-un "drept" este în sine un controversat subiect de dezbateri filosofice continue. Multe dintre
ideile de bază care au animat mișcarea s-au dezvoltat în urma celui de Al Doilea Război Mondial și a
atrocităților Holocaustului, culminând cu adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului din Paris de
către Adunarea Generală a Națiunilor Unite în 1948. Lumea antică nu poseda conceptul de drepturi universale
ale omului. Societățile antice au avut "sisteme elaborate de taxe, concepții de justiție, legitimitate politică, și
umană înfloritoare, care a căutat să realizeze demnitatea umană, înflorirea, sau bunăstarea în întregime
independente de drepturile omului".Conceptul modern al drepturilor omului s-a dezvoltat în perioada modernă
timpurie, alături de secularizarea europeană a eticii iudeo-creștine. Precursorul real al discursului privind
drepturile omului a fost conceptul de drepturi naturale, care a apărut ca parte a tradiției medievale. Dreptul
natural a devenit proeminent în timpul Iluminismului, enunțat de filosofii John Locke, Francis Hutcheson,
și Jean-Jacques Burlamaqui, precum și o poziție importantă în Discursul politic al revoluției americane și
al revoluției franceze. Din această fundație modernă s-a născut mișcarea pentru drepturile omului apărută în a
doua jumătate a secolului al XX-lea.
Primele declarații oficiale care consemnează necesitatea respectării drepturilor omului datează din
perioada iluministă (secolul al XVIII-lea) – „Cartea drepturilor coloniilor americane” și „Declarația Drepturilor
Omului și ale Cetățeanului”, apărută în timpul Revoluției Franceze.După Al Doilea Război Mondial, la 10
decembrie 1948, Organizația Națiunilor Unite și-a asumat „Declarația Universală a Drepturilor Omului”.
Drepturile omului, democrația și statul de drept sunt valori esențiale ale Uniunii Europene. Înscrise în
tratatul său fondator, acestea au fost consolidate prin adoptarea Cartei Drepturilor Fundamentale. Țările care
doresc să adere la UE, precum și cele care au încheiat acorduri comerciale sau de altă natură cu Uniunea,
trebuie să respecte drepturile omului. Prin articolul 9 se recunosc drepturile fundamentale ale cetățeanului.
Aceste drepturi nu sunt o creație proprie a Uniunii Europene, ci apar ca o recunoaștere și apărare a drepturilor
interne respectate în interiorul statelor naționale.

1. Uniunea recunoaște drepturile, libertățile și principiile enunțate în Cartea Drepturilor

Fundamentale care constituie partea a II-a prezentei Constituții.
2. Uniunea va adera la Convenția europeană de apărare a drepturilor omului și a libertăților
fundamentale. Aderarea la această Convenție nu modifică competențele Uniunii așa cum sunt definite în
prezenta Constituție.
3. Drepturile fundamentale, garantate prin Convenția europeană de apărare a drepturilor omului și a
libertăților fundamentale și care rezultă din tradițiile constituționale comune statelor membre, fac parte din
dreptul Uniunii ca principii generale.
Libertatea personală este apărată și garantată în cadrul U.E. conform dispozițiilor Constituției, precum și
libera circulație a persoanelor, a mărfurilor, a serviciilor și a capitalurilor și libertatea de stabilire. În domeniul
de aplicare a Constituției Europene și fără să aducă atingere dispozițiilor specifice prevăzute de aceasta, este
interzisă orice discriminare pe motiv de naționalitate.
 Ce sunt drepturile? Drepturile sunt libertățile acordate cetățenilor pe baza unui sistem juridic, a unui
pact social sau a unei teorii etice. Adesea, drepturile sunt privite în raport cu anumite grupuri sociale
(minorități) sau în raport cu toți indivizii. Drepturile care se încadrează la această a doua categorie, cea a
drepturilor universale, se numesc drepturile omului. Drepturile omului sunt libertăți umane fundamentale,
bazate pe principiul respectării persoanelor și pe ipoteza că toate ființele umane merită să fie tratate în mod egal
și cu demnitate. Deși drepturile omului nu sunt respectate sau aplicate în multe părți ale lumii, toți oamenii de
pretutindeni trebuie să beneficieze de ele. Înțelegerea celor mai mici detalii legate de drepturile omului
reprezintă o parte importantă a statutului nostru comun de membri ai comunității umane globale. Este la fel de
important să ne concentrăm asupra istoriei drepturilor omului, pentru a avea o privire de ansamblu asupra
consecințelor prezenței (sau absenței) drepturilor omului la nivelul societăților. De-a lungul istoriei, oamenii au
fost privați de drepturile lor și au fost adeseori nevoiți să recurgă fie la mijloace pașnice, fie la mijloace violente
pentru a le recuceri. În multe colțuri ale lumii, astfel de eforturi continuă și în ziua de astăzi. Pentru a înțelege
cum se răsfrâng drepturile omului asupra vieții noastre de zi cu zi și pentru a fi conștienți de responsabilitatea
care ne revine în recunoașterea nevoii de a găsi un echilibru între drepturile noastre și drepturile celorlalți,
trebuie să înțelegem ce sunt drepturile omului. Așadar, ce sunt drepturile omului? Cum au apărut? Ce impact au
asupra umanității? Cum mă afectează?
Definiții Drepturile omului Drepturile omului sunt drepturi și libertăți fundamentale de care trebuie să
se bucure toate ființele umane, indiferent de naționalitatea, sexul, originea națională sau etnică, rasa, religia,
orientarea sexuală sau limba lor ori de alte caracteristici ale acestora. Printre drepturile omului se numără
drepturile civile și politice, cum ar fi dreptul la viață, la libertate și la libertatea de exprimare, drepturile
economice, sociale și culturale, inclusiv dreptul de a participa la viața culturală, dreptul la hrană, dreptul la
muncă și dreptul la educație. Drepturile omului sunt apărate și garantate de legislația și tratatele naționale și
internaționale. Declarația Universală a Drepturilor Omului (DUDO) stă la baza sistemului internațional de
apărare a drepturilor omului. A fost adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 10
decembrie 1948. Anual, la această dată, se sărbătorește Ziua Internațională a Drepturilor Omului. Cele 30 de
articole ale DUDO consacră drepturile civile, politice, economice, sociale și culturale ale tuturor oamenilor.
Declarația reprezintă o viziune a demnității umane care depășește autoritatea și frontierele politice, determinând
guvernele să se angajeze să garanteze drepturile fundamentale ale fiecărui om. (Definiție elaborată de
Amnestyy AnterNational, 2015) Etică Principiile morale care dictează comportamentul unei persoane sau
modul ei de a acționa. Ramură a cunoașterii care se ocupă de principiile morale. (Definiție cuprinsă în Oxford
Dictionary) Drepturile minorităților Eforturile depuse de grupurile aflate în minoritate pentru a-și conserva
diferențele culturale, religioase sau etnice apărute ca urmare a creării statelor-națiuni în secolele al XVIII-lea și
al XIX-lea. Recunoașterea și apărarea drepturilor minorităților în temeiul dreptului internațional a apărut pentru
prima oară odată cu nașterea Ligii Națiunilor, prin adoptarea unei serii de „tratate privind minoritățile”. La
crearea Organizației Națiunilor Unite, în 1945, – pentru a înlocui Liga Națiunilor – aceasta a elaborat, la rândul
ei, o serie de standarde, proceduri și mecanisme referitoare la minorități. (Definiție elaborată de Oficiul
Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului , 2010) Privilegii Un beneficiu sau avantaj
special și deosebit de care se bucură o persoană, o societate sau o clasă socială în plus față de avantajele
obișnuite de care se bucură ceilalți cetățeni. O putere sau scutire excepțională sau extraordinară. Un drept, o
putere, o distincție sau o imunitate deținută de o persoană sau de o clasă socială în detrimentul legii sau dincolo
de lege. Privilegiul reprezintă o scutire de sarcini sau de obligații de care se bucură anumite persoane, întrucât
legea pleacă de la premisa că posturile pe care le ocupă sau activitățile pe care le desfășoară acestea sunt de așa
natură încât necesită tot timpul și atenția lor și că, în lipsa acestei scutiri, persoanele în cauză nu și-ar putea
desfășura activitatea astfel încât să servească interesului public. (Definiție din Dicționarul juridic)

Romania este din 1994 parte la ,,Conventia Europena pentru apararea drepturilor omului si
libertatilor fundamental “si se supune jurisdictiei Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) de la
Strasburg .
 De asemenea in cadrul Uniunii Europene ,Romania a semnat in 2007 Tratatul de la
Lisabona care care contine : ,,Carta Drepturilor Fundamentale ‘’.

Drepturile absolute garantate de CEDO sunt :

1.Dreptul la viata

2.Dreptul de a nu fii supus torturii si relelor tratamente

3.Dreptul de a nu fi supus sclaviei si muncii fortate

4.Dreptul de a nu fi supus unei pedepse neprevazute de lege .

5.Dreptul de a nu fi judecat de doua ori pentru aceeasi fapta

Drepturi relative garantate de CEDO .

1.Dreptul la libertate si singuranta

2. Dreptul la un process echitabil

3. Dreptul la respectarea vietii private si de familie , a domiciliului si corenspondentei

4. Libertatea de gandire , constiinta si religie

5.Libertate de exprimare

6.Libertate de intrunire si asociere

7.Dreptul la casatorie

8. Dreptul la recurs efectiv

9.Drepul la protectia proprietatii

10. Dreptul la instruire

11.Dreptul la libera circulatiei

 BIBLIOGRAFIE :

https://ro.wikipedia.org/wiki/Drepturile_omului

https://historia-europa.ep.eu/sites/default/files/Discover/EducatorsTeachers/ActivitiesForYourClassroom/hr-
introduction-ro.pdf