Sunteți pe pagina 1din 7

SCOALA POSTLICEALA ‘’HENRI COANDA’’ CONSTANTA

PSIHOLOGIE
Profesor: Mihai Traian

Elaborat :Enache Andreea

Anul 1 BFKT .

Data:29.10.2019

Motto:

‘’Educaţia e ca un pom fructifer, dacă nu e altoită, face fructe mici şi acre.’’

(Citat classic  din Robert Frost.)


Cuprins:

Metoda experimentului………………………………………………………………1

Definitie………………………………………………………………………………….……1

Avantajul si Dezavantajul exeperimentului…………………………..……1

Clasificarea experimentului………………………………………………………….2

Experimentul ,,Micul Albert’’………………………………………………………..2

Pareri asupra experimentului……………………………………………………….5

Ce s-a intamplat cu ‘’Micul Albert’’……………………………………………..5

Concluzii……………………………………………………………………………………….5
Metoda experimentului

Definitie: Experimentul presupune provocarea unui fenomen psihic, in conditii bine determinate,
cu scopul verificarii unei ipoteze, a unei relatii cauzale.

Experimentul este considerat cea mai importanta metoda de cercetare in psihologie, deoarece ofera
posibilitatea culegerii datelor obiective despre comportament si permite stabilirea cauzelor ce stau la
baza manifestarilor psihologice. Daca in observatie psihologii constata relatiile dintre fenomene ce apar
in mod natural, in studiile experimentale ei creeaza sau provoaca o situatie in care se pot controla toate
aspectele fenomenelor studiate, fapt pentru care experimentul este considerat o observatie provocata,
controlata.

Avantajul metodei consta in aceea ca evenimentele studiate sunt provocate, produse de


experimentator, spre deosebire de celelalte metode unde cercetatorul asteapta producerea
fenomenelor pe cale naturala.

Dezavantajul experimentului rezulta din necesitatea respectarii cu strictete a conditiilor prezentate mai
sus si din faptul ca unele fenomene nu pot fi provocate sau produse in laborator, in conditii foarte bine
controlate. Criticii metodei experimentale deplang faptul ca situatiile controlate din laborator sunt
artificiale si nu seamana cu cele naturale.

Cea mai cunoscută clasificare este cea care evidenţiază trei tipuri de experiment: natural, de laborator şi
psiho-pedagogic.

Experimentul natural se realizează în condiţii naturale, fireşti. Sarcina este şi ea naturală, pentru că
subiectul îşi desfăşoară activitatea sa obişnuită. Desfăşurându-se în condiţii obişnuite, reacţiile
subiectului nu vor fi influenţate de ambianţă – acesta fiind principalul avantaj al experimentului natural.
Dezavantajul constă în faptul că acest tip de experiment este mai imprecis şi nu avem certitudinea că nu
intervin şi alţi factori care să influenţeze desfăşurarea fenomenului.

Experimentul de laborator se realizează în condiţii artificiale, deoarece presupune scoaterea subiectului


din ambianţa obişnuită de viaţă şi introducerea lui într-un laborator special amenajat în acest scop, cu
aparatură adecvată, condiţii şi programe de desfăşurare bine determinate etc. Avantajul acestui tip de
experiment constă în faptul că este foarte precis şi riguros prin dozarea şi succesiunea precisă a
sarcinilor, realizarea unui control maxim al situaţiei experimentale, eliminarea variabilelor ascunse care
ar putea influenţa rezultatele. Dezavantajele sunt legate de caracterul artificial al experimentului de
laborator. Condiţiile de laborator fiind total diferite de cele din viaţa reală, se pune problema identităţii
comportamentului subiecţilor în condiţii de laborator şi în condiţiile concrete, naturale de viaţă. De
asemenea forţa unor variabile care intervin în laborator este cu totul alta decât cea din viaţa reală,
subiectul putând să o sub sau supraaprecieze. Este posibil de asemenea ca uneori experimentatorul să
sugereze în mod involuntar ce anume aşteaptă de la subiect, deformându-i astfel reacţiile, sau subiecţii
din dorinţa de a se prezenta într-o lumină favorabilă să reacţioneze altfel decât în condiţii obişnuite.

Experimentul psiho-pedagogic este o formă particulară a experimentului natural, utilizată în cadrul


procesului instructiv-educativ. El poate fi constatativ, urmărind consemnarea situaţiei existente la un
moment dat şi formativ, urmărind introducerea unor factori de progres în vederea îmbunătăţirii
performanţelor. Pentru evitarea erorilor experimentale se impun a fi respectate câteva condiţii. În
primul rând trebuie să avem grijă ca subiecţii introduşi în experiment să fie motivaţi corespunzător. Dacă
nu există o motivaţie adecvată, atunci vom măsura doar aparenţe. O altă cerinţă este asigurarea
reprezentativităţii eşantionului de subiecţi şi stabilirea unor grupe experimentale echivalente. Şi în
sfârşit pentru că atât experimentul natural cât şi cel de laborator au avantaje, dar şi dezavantaje este cel
mai bine ca acelaşi experiment să se organizeze mai întâi în condiţiile naturale obişnuite ale subiecţilor,
iar apoi să se repete în condiţii de laborator.

‘’Micul Albert’’

Reprezinta un experiment psihologic faimos, realizat de behavioristul John B. Watson si Rosalie


Raynor.Subiectul acestui experiment a fost un copil pe care Watson si Raynor l-au numit Albert B, insa in
prezent, este cunoscut ca Micul Albert. La varsta de unsprezece luni, Albert a fost implicat in
experimentul propriu-zis. Initial i-a fost aratat un soarece alb, iar cand baiatul s-a intins pentru a-l atinge,
a fost declansat un sunet puternic. Copilul s-a dezechilibrat, insa nu a plans. La a doua incercare
procedeul s-a repetat, dar de data aceasta micul Albert a inceput sa planga. O saptamana mai tarziu,
copilul a avut o noua intalnire cu soarecele. A ezitat sa il atinga, iar animalul a fost apropiat de el. Baiatul
s-a intins usor spre el, insa si-a retras mana inainte de a-l atinge.

In momentul in care iepurele a fost introdus in camera, baiatul s-a indepartat de el, incepand sa
planga. Apoi, lui Albert i-a fost prezentat atat iepurele cat si cainele, acestora fiindu-le adaugat sunetul
puternic, elemente fata de care baiatul a avut reactia asteptata de cercetatori: teama.

Dupa o alta saptamana, lui Albert i-a fost arata soarecele singur, si desi a incercat sa il evite, reactia sa
nu a implicat plansul, nefiind la fel de violenta ca inainte. Asadar, cercetatorii au pus animalul aproape
de mana sa si au produs zgomotul puternic, asistand la o reactie puternica din partea baiatului. In
continuare, baiatului i-a fost aratat de inca doua ori sorecele singur, iar copilul s-a departat imediat de
el.

In cadrul urmatoarei intrevederi cu soarecele, copilul a inceput sa planga la simpla sa vedere. Acum ca
Watson si-a atins scopul, acela de a conditiona o reactie emotionala, cercetatorul a vrut sa afle daca
aceaste raspunsuri pot fi transferate asupra altor obiecte. La o saptamana dupa sedinta initiala, Albert a
fost pus in aceiasi camera, numai ca de data aceasta i-au fost date cuburi pentru a se juca. A intrat
razand, demonstrand astfel ca nu a dezvoltat sentimentul de teama fata de camera, de masa, sau de
cuburi. Apoi, a fost introdus soarecele, de care baiatul s-a indepartat scancind.

Ulterior i-a fost prezentat iepurele, iar Albert a inceput imediat sa planga, plecand cat mai departe de
animal. Experimentul a continuat prin introducerea in camera a unui caine. La vederea acestuia micul
Albert nu a inceput sa planga, acesta reactie avand loc abia in momentul cand patrupedul s-a apropiat. A
urmat apoi, aducerea in camera a unei haine de blana, la vedera careia baiatul a devenit agitat, iar cand
aceasta a fost dusa aproape de el, copilul a inceput sa planga.

In continuare , cercetatorii i-au dat lui Albert o punga de hartie in care se afla vata. Pentru a evita
atingerea cu mainile a pungii, baiatul a impins-o cu piciorul. Apoi, Watson insusi si-a apropiat capul de
copil pentru a vedea daca se va juca in parul sau, insa acest lucru nu s-a intamplat. In schimb, s-a jucat in
parul altor cercetatori. Pentru a intelege mai bine, Watson a intrat in camera puratnd o masca de Mos
Craciun, fata de care micul Albert a avut o reactie negative

Mai departe, Watson a vrut sa testeze daca aceste reactii continua intr-un mediu diferit. Testele
anterioare au fost realizate intr-o camera mica, intunecata. Acum, Albert este adus intr-o camera, mare
luminoasa. Desi a fost expus la aceiasi stimuli (soarecele si iepurele), mediul a facut ca reactiile copilului
sa fie diminuate. Cu toate acestea, baiatul a scancit la vederea patrupedului. Apoi, a fost comparata
reactia fata de sobolan singur, si fata de acesta asociat cu sunetul puternic, concluzionandu-se faptul ca
cea din urma a fost mai puternica. Atunci cand cainele si iepurele i-au fost prezentati, baiatul a fost
ezitant fata de ambii.

Desi Watson a deovedit ca teama poate continua timp de o saptamana. el a dorit sa stie daca acest lucru
poate fi posibil pentru o perioada mai lunga de timp. Asadar, Albert a fost dus acasa, intorcandu-se o
luna mai tarziu. Mai intai, lui Albert i-a fost aratata masca de Mos Craciun, fata de care s-a temut, iar
atunci cand a fost obligat sa o atinga, a plans. Apoi, a plans numai la vederea acesteia. Acelasi lucru s-a
intamplat atunci cand cercetatorii au adus haina de blana, soarecele si iepurele.

Vazand ca reactia emotionala a rezistat de-a lungul timpului si in medii diferite, Watson a vrut sa incerce
sa le ”indrepte”. Una din multele solutii propuse de Watson a constat in plasarea baiatului in acelasi loc
cu animalele, pana ce teama va disparea. O alta varianta era reprezentata de reconditionarea reactiilor
lui Albert, lucru realizabil prin asocierea animalelor cu dulciuri si diverse activitati constructive. Din
pacate, studiul asupra reconditionarii baiatului nu a mai avut loc, deoarece Albert nu a mai fost adus la
spital. Totusi, Watson a reusit, prin intermediul acestor descoperiri, sa faca afirmatii importante,
influentand oamenii din jurul sau.

Watson a concluzionat ca fobiile sunt cel mai probabil reactii conditionate. El afirma ca acestea erau fie
teama de stimulul original, fie ca au fost transferate asupra altor obiecte pe masura ce persoana
inainteaza in varsta. Ca si Freud, Watson considera considera ca experientele din timpul copliariei
influenteaza personalitatea adulta. Spre deosebire de psihanalist, Watson detinea dovezi
comportamentale in privinta reactiilor invatate in copilarie si transferate asupra stimulilor si mediilor,
continuand pentru o vreme, in timp ce Freud se axeaza pe instinct.
Experimentul ”Micul Albert” este esential atat pentru psihologie, cat si pentru alte discipline. Acesta a
fost sursa de inspiratiei pentru alte cercetari, si continua sa influenteze investigatia psihologica in
prezent.

Pareri asupra experimentului


Desi acest experiment este unul dintre cele mai faimoase din domeniu si este inclus in multe cursuri de
introducere in psihologie, nu a fost ferit de critici. In primul rand, Watson si Raynor nu au folosit un
sistem care sa evalueze reactiile lui Albert, facand uz numai de propriile interpretari, subiective. In al
doilea rand, au fost ridicate numeroase chestiuni etice. Acest experiment nu ar putea fi reluat in prezent
din cauza lipsei eticii.
Ce s-a intamplat cu Albert?
Unul din misterele psihologiei a fost soarta micului Albert. Cei doi cercetatori nu au reusit sa elimine
teama conditionata a baiatului deoarece acesta s-a mutat la mama sa la scurt timp dupa terminarea
experimentului. Multi au preconizat evolutia baiatului intr-un barbat cu o fobie stranie fata de obiecte
albe, cu blana.
Cu toate acestea, recent a fost descoperita identitatea si soarta baiatului, de catre psihologul Hall P.
Beck, dupa o cercetare de sapte ani. Astfel, micul Albert se numea de fapt Douglas Merrite, iar povestea
sa nu are un final fericit. Aparent, acesta a murit la varsta de sase ani, pe data de 10 mai 1925, datorita
hidrocefaliei, o acumulare de lichid cefalorahidian in membranele creierului.
Concluzie :

In concluzie, experimentul este singura metoda prin care se poate explica relatia cauzala ce exista intre
doua sau mai multe variabile.Acesta este posibil dar dificil de organizat.
Bibliografie:
https://strainu.ro/romana/experimentulinpsihologie/

http://www.actrus.ro/reviste/2_2004/r7.pdf

http://puimirelapsiholog.blogspot.com/2016/01/video-controversatul-experiment-al.html

https://www.academia.edu/36066590/Suport_curs_introducere_in_psihologia_experimentala

https://prezi.com/sxqwkoce5mxc/experiment-micul-albert/