Vaporizarea la presiune constantă a sistemelor monocomponente

Pentru studierea comportării unui sistem termodinamic monocomponent în timpul schimbării de

faze lichid – vapori sau invers se efectuează o experienţă. Se consideră un cilindru, prevăzut cu un piston
mobil, care se poate deplasa liber, fără frecare (fig.5.3). În cilindru se află o masă m 1kg de lichid pur (de
exemplu, apa) care se încălzeşte treptat la presiune constantă, p , primind căldură de la o sursă exterioară.
Iniţial, lichidul se află la o temperatură TA , inferioară temperaturii de fierbere (fig. 5.3 A). În figura 6.4
este reprezentată variaţia temperaturii în timpul acestei încălziri. Prin încălzire izobară, temperatura
lichidului creşte, iar volumul înregistrează o creştere foarte redusă. Apa constituie o excepţie între 0 C 0
şi 4 C 0 , când volumul scade, după care începe să crească. La continuarea încălzirii izobare, când se atinge
temperatura T s (fig. 5.3 B), în masa
lichidului încep să se formeze vapori.
Temperatura T s , la care începe
vaporizarea, în condiţiile încălzirii izobare
la presiunea p , se numeşte temperatura
de saturaţie, corespunzătoare acestei
presiuni. Lichidul aflat la presiunea p şi
temperatura T s se numeşte lichid
saturat. Vaporizarea începe din
momentul apariţiei primei molecule în
faza de vapori şi se sfârşeşte când lichidul
s-a transformat integral în vapori.

În cursul vaporizării, atât presiunea cât şi temperatura de saturaţie rămân constante şi amestecul
bifazic lichid – vapori va conţine o cantitate din ce în ce mai mare de vapori (fig. 5.3 C); procesul de
vaporizare este însoţit de creşterea puternică a volumului, pentru că volumul specific al vaporilor este
mult mai mare decât cel al lichidului. Se numesc vapori saturaţi umezi amestecul de lichid şi vapori aflat
la temperatura de saturaţie T s . Vaporii care nu mai conţin nici o particulă în faza lichidă şi se află la
temperatura de saturaţie se numesc vapori saturaţi uscaţi (fig.5.3 D). Vaporizarea la presiune constantă,
a sistemelor monocomponente, este o transformare izobar – izotermă, deoarece în timpul acestui proces
şi temperatura sistemului rămâne constantă. Dacă se continuă încălzirea vaporilor, se constată că
temperatura sistemului începe să crească; de asemenea volumul creşte (fig. 5.3 E). Vaporii aflaţi la o
anumită presiune şi la o temperatură, superioară temperaturii de saturaţie, corespunzătoare acestei
presiuni, se numesc vapori supraîncălziţi. Altfel spus, vaporii aflaţi la T T f p  s  sunt vapori
supraîncălziţi. Condensarea este transformarea de fază vapori-lichid, adică procesul invers vaporizării.
Evaporarea unui lichid este fenomenul de formare de vapori, care are loc numai la suprafaţa de separaţie
dintre lichid şi un gaz, când cele două fluide sunt de natură diferită.