MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

ACADEMIA DE POLIŢIE “ALEXANDRU IOAN CUZA”

TEZÃ DE DOCTORAT

PREVENIREA ŞI COMBATEREA MACROCRIMINALITÃŢII FINANCIARE

GENEZA ŞI RECICLAREA BANILOR MURDARI

Conducator de Doctorat :
PROF. UNIV. DR. Costicã VOICU

Doctorand :
RAPORTARU Florin

Bucuresti – 2010
 CUPRINS

Cuvânt înainte..............................................................................................................................
pag.8
CAPITOLUL I - MACROCRIMINALITATEA FINANCIARǍ COMPONENTǍ
A CRIMINALITÃŢII ORG........................................................................................ pag.9
1.Definiţie..................................................................................................................................... pag.9
2. Consideraţii generale................................................................................................................ pag.12
3. Puncte de vedere...................................................................................................................... pag.15
4. Conceptul de macrocriminalitate financiarã parte componentã a criminalitãţii organizate în
legislaţia internaţionalã................................................................................................................ pag.29
5. Conceptul de macrocriminalitate financiarã în legislaţia româneascã. Infracţiunile ce se
circumscriu acestui fenomen........................................................................................................ pag.49
6. Dimensiunea statisticã a fenomenului de macrocriminalitate financiarã în ultimii cinci ani.. pag.53

CAPITOLUL II - MACROCRIMINALITATEA FINANCIARÃ ÎN LUMEA pag.61

AFACERILOR..............................................................................................................
1. Studiu privind abordarea macrocriminalităţii financiare............................................. pag.61
2. Studiu al celor mai reprezentative domenii pretabile macrocriminalitǎţii
financiare......................................................................................................................... pag.68
a. Domeniul pieţei de capital............................................................................... pag.68
b. Domeniul produselor supuse controlului vamal (contrabanda)....................... pag.75
c. Domeniul sectorului financiar-bancar…….................................………….... pag.86
d. Domeniul jocurilor de noroc (cazinouri)......................................................... pag.89
e. Domeniul produselor accizabile...................................................................... pag.91
f. Alte domenii pretabile macrocriminalitaţii financiare..................................... pag.100
3. Practica judiciarã în domeniul macrocriminalitãţii financiare.................................... pag.101
a. În domeniul pieţei de capital............................................................................ pag.101
b. În domeniul contrabandei................................................................................ pag.106
c. În domeniul fraudelor cu file cec..................................................................... pag.111
d. În domeniul rambursarilor ilegale de TVA ................................................... pag.113
e. În domeniul creditelor cu documente false..................................................... pag.114
4. Autoritãţi româneşti cu atribuţii de prevenire şi combatere a macrocriminalitãţii
transfrontaliere ................................................................................................................ pag.116
a. Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţionalã....................................... pag.117
b. Biroul Naţional Interpol din România............................................................. pag.117
c. Punctul Naţional Focal (P.N.F.)....................................................................... pag.118

2
 d. Instituţia Ataşatului de afaceri interne............................................................. pag.119
e. Instituţia Ofiţerului de legătură........................................................................ pag.119
f. Acordul privind cooperarea dintre România şi Eurojust........................... ... pag.120
g.Acordul S.E.CI. (South-East European Cooperative Iniţiative)................. ..... pag.121
h.Biroul S.I.R.E.N.E. (Supplimentary Information Requested at National
Entries)................................................................................................................. pag.122
i. Unitatea Naţională EUROPOL.........................................................................
pag.122
CAPITOLUL III - SPĂLAREA BANILOR COMPONENTĂ A
MACROCRIMINALITÃŢII FINANCIARE............................................................ pag.123
1. Geneza spãlãrii banilor................................................................................................ pag.123
2. Legislatia româneascã referitoare la incriminarea infracţiunii de spalarea a
pag.131
banilor..........................................................................................................................
a. Cadrul general al reglementării........................................................................ pag.131
b. Definirea fenomenului de spălare a banilor..................................................... pag.132
c. Elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor........................... pag.136
d. Etapele procesului de spălare a banilor........................................................... pag.141
f. Reguli de bază ale spălării banilor................................................................... pag.146
g. Internaţionalizarea spălãrii banilor..................................................................
pag.147

CAPITOLUL IV - RECICLAREA BANILOR MURDARI....................................... pag.151

1. Istoric al reciclãrii banilor murdari în România.......................................................... pag.151
2. Inginerii financiare identificate în România, referitoare la reciclarea banilor
pag.158
murdari.........................................................................................................................
3. Inginerii financiare folosite de grupuri infractionale internationale organizate,
pag.161
pentru reciclarea banilor murdari................................................................................
4. Tehnici de simulare a originii legale şi/sau de disimulare a originii ilicite................. pag.169
a. Tranzacţii suspecte din Piaţa Bancarã............................................................. pag.170
b. Tranzacţii suspecte specifice Pieţei Monetare................................................. pag.174
c. Tranzacţii suspecte specifice Pietei de Capital................................................ pag.175
d. Tranzacţii suspecte specifice altor domenii..................................................... pag.175
5. Sisteme utilizate în spălarea banilor............................................................................
pag.178

CAPITOLUL V - PREVENIREA ŞI COMBATEREA SPALÃRII BANILOR

PARTE COMPONENTÃ A MACROCRIMINALITÃŢII FINANCIARE........... pag.186
1. Norme comunitare privind combaterea spãlãrii banilor............................................. pag.186

3
2. Norme internaţionale privind combaterea spãlãrii banilor......................................... pag.188
3. Autoritãţi internaţionale de acţiune financiarã privind combaterea spãlãrii
banilor.......................................................................................................................... pag.190
4. Autorităţile româneşti, cu atribuţii de prevenire si combatere a spãlãrii banilor........ pag.196
a. Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor...................... pag.196
b. Inspectoratul General al Poliţiei Române........................................................ pag.201
c. Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (D.I.I.C.O.T.).......... pag.208
d. Banca Naţionala a Romaniei........................................................................... pag.211
e. Comisia de Supraveghere a Asigurarilor......................................................... pag.212
f. Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare......................................................... pag.214
g. Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania.............. pag.215
h. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (―AVAS‖)...................... pag.218
i. Uniunea Nationala a Notarilor Publici din Romania........................................ pag.218
j. Asociatia Romana a Agentiilor Imobiliare (ARAI)......................................... pag.219
k. Uniunea Nationala a Barourilor din Romania................................................. pag.220
5. Managementul activitãtilor de prevenire a combaterii macrocriminalitaţii
financiare în general şi a spãlãrii banilor în special......................................................... pag.221
6. Alinierea legislaţiei româneşti la normele europene................................................... pag.226
7. Practica judiciară în domeniul combaterii macrocriminalitãţii financiare, sursã a
banilor murdari............................................................................................................ pag.232

CAPITOLUL VI - STUDIU PRIVIND CADRUL LEGISLATIV pag.253

INTERNAŢIONAL ÎN DOMENIUL COMBATERII SPÃLÃRII BANILOR.......
1.Legislaţia Statelor Unite ale Americii în domeniul combaterii spãlãrii banilor........... pag.253
2.Legislaţia Federaţiei Ruse în domeniul combaterii spãlãrii banilor............................ pag.258
3.Legislaţia Franţei în domeniul combaterii spãlãrii banilor.......................................... pag.261
4.Legislaţia Germaniei în domeniul combaterii spãlãrii banilor..................................... pag.265
5.Legislaţia Italiei în domeniul combaterii spãlãrii banilor............................................. pag.268
6. Legislaţia Japoniei în domeniul combaterii spãlãrii banilor........................................ pag.270
7. Legislaţia Marii Britanii în domeniul combaterii spãlãrii banilor .............................. pag.271
8. Legislaţia Argentinei în domeniul combaterii spãlãrii banilor.............................. pag.272
CAPITOLUL VII- CONCLUZII REFERITOARE LA EFICIENŢA
ACTIVITÃŢILOR DE PREVENIRE, INVESTIGARE ŞI SANCTIONARE A
FORMELOR DE MACROCRIMINALITATE FINANCIARÃ............................. pag.273

4
1. Concluzii...................................................................................................................... pag.273
2. Mãsuri.......................................................................................................................... pag.276
a. Definirea termenului de crima organizatã în noul Cod Penal.......................... pag.276
b. Completarea normelor juridico-penale ce formează sectorul criminal al
economiei subterane (inclusiv infracţiunile de evaziune fiscalã) cu agravante............... pag.276
c. Necesitatea înfiinţării Tribunalelor Fiscale ..................................................... pag.276
d. Definirea profesiei de consultant fiscal .......................................................... pag.277
e. Modificarea Codului Fiscal............................................................................ pag.277
f. Modificarea Legii nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei................... pag.287
g. Modificarea OUG nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a
utiliza aparate de marcat electronice fiscale.................................................................... pag.290
h. Elaborarea unui manual de bune practici la nivel comunitar (Europol ), sau
al altor autoritãţi judiciare................................................................................................ pag.294
3.Importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării.................................................... pag.294
BIBLIOGRAFIE........................................................................................................... pag.296

5
 Lista abrevierilor

A.N.A.F.- Agenţia Naţionalã de Aministrare Fiscalã;

A.N.V.- Autoritatea Naţionalã a Vãmilor;
A.N.P.C.-Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor;
A.V.A.S. - Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului;
Art.-articol;
Alin.-aliniat;
A.R.A.I. - Asociaţia Românã a Agenţiilor Imobiliare;
Biroul S.I.R.E.N.E. - (Supplimentary Information Requested at National Entries);
B.C.E.- Banca Centrală Europeană;
B.K.A. (poliţia judiciară germanã)- Bundeskriminalamtes Wiesbaden;
C.P.P.- Cod de Procedurã Penalã;
C.P. - Cod Penal;
CEC – Casa de Economii şi Consemnaţiuni;
C.E.- Comisia Europeană;
C.E.M.D.D.D. Centrul European de Monitorizare a Drogurilor şi Dependenţei de Droguri;
C.N.V.M.- Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare;
C.A.B.N.R.- Consiliul de Administraţie al Bãnci Naţionale a României;
D.I.I.C.O.T.-Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism;
D.G.I.P.I. - Direcţia Generalã de Informaţii şi Protecţie Internã;
D.G.C.C.O.–Direcţia Generalã de Combatere a Criminalitãţii Organizate;
D.E.X.- Dicţionarul Explicativ al Limbii Române;
DAI - Document administrativ de însotire;
D.N.A. – Direcţia Naţionalã Anticorupţie;
EUROPOL – Oficiul European de Poliţie;
ESW- Inginerii pentru o lume durabilă;
F.B.I.- Biroul Federal de Investigaţii;
F.M.I. - Fondul Monetar International;
FATF - Grupul de Acţiune Financiara Internaţionala (Financial Action Task Force);
G.F.- Garda Financiarã ;
GAFI - Grupul de Acţiune Financiară Internaţională împotriva Spălării Banilor;
GAFI - Grupul de Acţiune Financiară Internaţională împotriva Spălării Banilor;
H.G. - Hotãrâre de Guvern;
I.G.P.R.- Inspectoratul General al Poliţiei Române;
I.G.P.F.- Inspectoratul General al Poliţiei de Frontierã;
ICE - Iniţiativa Central Europeană ;
I.S.P.A. - Instrumentul pentru Politici Structurale de Pre-Aderare;
I.N.S.-Institutul Naţional de Statisticã;
J.A.I. - Afaceri Interne şi Justiţie;
M.A.I.- Ministerul Administraţiei şi Internelor;
M.F.P.- Ministerul Finanţelor Publice;
O.M.V. - Organizaţia Mondială a Vămilor;
O.L.A.F. - Oficiul European, Anti-Fraudă ;
ONU. – Organizatia Naţiunilor Unite;
O.C.D.E.- Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica;
O.U.G. - Ordonanţade Urgenţa;

6
O.I.P.C.- Organizaţia Internaţională de Poliţie Criminală (INTERPOL);
O.N.P.C.S.B. - Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spãlãrii Banilor;
O.L.A.F.-Organizaţia Europeanã de Luptã Antifraudã ;
O.R.D.A.- Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor;
O.P.C.- Oficiului pentru Protecția Consumatorului;
ONG - Organizatie non/ne guvernamentalã ;
P.I.C.C.J. - Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PHARE - Programul de pre-aderare finanţat de către Uniunea Europeană pentru a asista
ţările candidate din Europa Centrală şi de Est candidate la aderarea la
Uniune.Creat iniţial în 1989 pentru a asista Polonia şi Ungaria, programul
PHARE acoperă la ora actuală zece ţări;
P.I.B.- Produsul Intern Brut;
P.N.F. - Punctul Naţional Focal;
S.U.A.-Statele Unite ale Americii;
SAPARD - Asociatia Speciala de Programe pentru Agricultura şi Dezvoltare Ruralã
S.E.C.I- Centrul Regional al Iniţiativei de Cooperare în Sud-estul Europei pentru
combaterea criminalităţii transfrontaliere;
S.I.E. – Serviciul de Informaţii Externe;
S.R.I. – Serviciul Român de Informaţii;
S.S.I.F - Societatea de Servicii de Investiţii Financiare;
S.I.S.- Sistemul Informatic Schengen;
TVA – Taxa pe Valoarea Adãugatã;
U.E.- Uniunea Europeanã;
U.N.O.D.C. - Oficiul Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalitate;
U.S.C. - Codul Statelor Unite;
U.I.F. – Unitate de Informaţii Financiare;
W.B. – Banca Mondialã;

7
 MOTTO1

“Prezenţa banilor de provenienţă

criminală în masa monetară
globală poate deplasa procese de
o incalculabilă gravitate la nivelul
sistemului financiar internaţional”. Pino Arlacchi din Italia, sociolog

Cuvânt înainte - Aceastã tezã de doctorat, îşi propune sã analizeze fenomenul de

macrocriminalitate financiarã, sursa sau infracţiune premisã a spãlarii banilor, care prin concluziile
iterate în prezenta, poate duce la un reviriment important în plan normativ şi acţional, cu efecte benefice
în sfera diminuãrii economiei subterane şi implicit a consolidãrii bugetului de stat.
Macrocriminalitatea financiarã specifica gulerelor albe2, necesitã o analizã profundã, în scopul
identificãrii modalitãţilor de spalare a banilor rezultaţi din infracţiuni circumscrise criminalitãţii
organizate în general şi financiare în special.
Obţinerea banilor murdari 3, în principal din economia subterană, este în general o activitate
unanim condamnată, în toate statele lumii, dar procesul de reciclare a fondurilor, prin aspectul inofensiv
pe care îl îmbracă, poate scăpa atenţiei mai ales pe fondul concurenţei dure existente pe piaţa
internaţională a capitalurilor.
„ Reciclarea banilor este cea mai periculoasă componentă a economiei subterane 4 şi presupune o
încadrare strict juridica, care analizandu-se la nivel de fenomen, se constatã cã pericolul social
recunoscut de societate este dublat de un pericol economic, la fel de grav, fapt ce determinã în mod
evident studiul‖5 în aceastã temã.
Teza, analizeazã însăşi noţiunea de macrocriminalitate financiarã dublatã de spălarea banilor,
noţiune relativ recentă în vocabularul juridic, creatã din necesitatea de a ascunde natura sau existenţa
unor venituri criminale sau, cel puţin, dubioase.
Totodatã, sunt analizate şi instituţiile de aplicare a legii, urmate de geneza şi reciclarea banilor
murdari ce provin din sãvârşirea de infracţiuni pe cele trei componente ale pieţei financiare (piaţa
bancarã, piaţa monetarã şi piaţa de capital).
Ulterior acestei analize, completate cu expertiza legislativã internaţionalã, corelarea legislaţiei
româneşti cu cea europeanã, lucrarea abordeazã un nou principiu de piatã adaptat prezentei crize
economice.

1
Pino Arlacchi din Italia, sociolog-La Mafia imprenditrice. L’etica mafiosa e lo spirito del capitalismo. Il Mulino, 1983.
2
Gulerele albe (engl. white collar), concepte cu largă circulaţie în sociologia contemporană (în special anglo-saxonă), reprezintă noua clasă de mijloc în
societăţile industriale avansate. Ea înglobează o categorie largă şi eterogenă de ocupaţii tehnice, funcţionăreşti, administrative, terţiare etc., caracterizate prin
munci non-manuale şi printr-o stratificare internă destul de accentuată: la nivelurile inferioare vînzători, dactilografe, desenatori, contabili etc., la cele medii
tehnicieni, maiştri, supraveghetori ş.a., iar la nivelurile superioare toate categoriile de profesii considerate liberale (medici, profesori, avocaţi, arhitecţi,
precum şi manageri de diferite ranguri).
3
Bani murdari-bani ce provin din savârşirea de infracţiuni.
4
Economie subterana- Definitie si efecte asupra economiei.Economia subterana reprezinta ansamblul activitatilor economice desfasurate organizat, cu
incalcarea normelor sociale si ale legilor economice, avand drept scop obtinerea unor venituri ce nu pot fi controlate de stat. Aparitia economiei subterane
coincide cu aparitia statului si impunerea unor reguli, norme si legi, iar dezvoltarea fenomenului este corelata cu etapele istorice ale dezvoltarii statului.
5
Evaziunea fiscală şi spălarea banilor- Nicolae Cristis,editura Hamangiu,2006
8
 CAPITOLUL I

MACROCRIMINALITATEA FINANCIARǍ COMPONENTǍ A CRIMINALITÃŢII

ORGANIZATE

1. Definiţie
―Orice cercetare ştiinţifică a unui fenomen atât de complex şi dinamic cum este acela al
macrocriminalitǎţii financiare, riscă să se adauge la listă a diferitelor pagini scrise pe această temă, dacă
nu porneşte de la definirea termenilor şi conceptelor cu care se operează în marea majoritate a sistemelor
juridice‖6.
În conformitate cu DEX7, macrocriminalitatea se poate defini din punct de vedere etimologic, ca un
compus al particulelor macro (mare sau foarte mare) şi criminalitate, putând fi consideratã totalitatea
infracţiunilor mari sãvârşite pe un teritoriu, într-o anumitã perioadã de timp.
Totodatã, în condiţiile unui studiu de fenomen, acest termen de macrocriminalitate financiarã, nu se
poate limita la forma etimologicã, el putând fi acceptat ca o doctrinã cu principiile şi tezele din domeniul
criminalitãţii organizate, ce implicã explicarea termenilor de grup infracţional organizat şi infracţiune
gravǎ, prevǎzute de art. 2 din Legea 39/20038, coroborate cu termenul de piaţǎ financiara, astfel:
a) grup infracţional organizat9 - grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există
pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni
grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie
grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor
infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii
săi în cadrul grupului;
b) infracţiune gravă10 - infracţiunea care face parte din una dintre următoarele categorii: 1. omor,
omor calificat, omor deosebit de grav; 2. lipsire de libertate în mod ilegal; 3. sclavie; 4. şantaj;5.
infracţiuni contra patrimoniului, care au produs consecinţe deosebit de grave;6. infracţiuni privitoare la
nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare sau al altor
materii radioactive; 7.falsificare de monede sau de alte valori; 8. divulgarea secretului economic,
concurenţa neloială, nerespectarea dispoziţiilor privind operaţii de import sau export, deturnarea de
fonduri, nerespectarea dispoziţiilor privind importul de deşeuri şi reziduuri; 9. proxenetismul; 10.
infracţiuni privind jocurile de noroc; 11. infracţiuni privind traficul de droguri sau precursori; 12.
infracţiuni privind traficul de persoane şi infracţiuni în legătură cu traficul de persoane; 13. traficul de
migranţi;14. spălarea banilor;15. infracţiuni de corupţie, infracţiunile asimilate acestora, precum şi
infracţiunile în legătură directă cu infracţiunile de corupţie; 16. contrabanda;17. bancruta frauduloasă;
18. infracţiuni săvârşite prin intermediul sistemelor şi reţelelor informatice sau de comunicaţii; 19.
traficul de ţesuturi sau organe umane; 20. orice altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa
închisorii, al cărei minim special este de cel puţin 5 ani;
c) piaţa financiarǎ 11- Piaţa financiarã are funcţiuni diferite şi complementare şi anume piaţa
financiarã primarã specializatã în colectarea veniturilor economisite şi piaţa financiarã secundarã care
asigurã mobilitatea şi lichiditatea economiilor plasate.
- Piaţa financiarã primarã asigurã colectarea veniturilor economisite de la posesorii de capital
financiar disponibili pe piaţa internã şi cea internaţionalã.

6
Costică Voicu, Adriana Camelia Voicu, Ioan Geamănu – Criminalitatea organizată în domeniul afacerilor, Editura Pildner / Pildner – Târgovişte, 2006,
pag.7.
7
DEX-Dicţionarul Explicativ al Limbii Române
8
Legea 39/2003, privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate
9
Ibidem
10
Ibidem
11
Claudiu Bondari - "Piete de capital - piata financiara si bursa de valori" – referate.ro 2008
9
 - Piaţa financiarã secundarã asigurã deţinãtorilor de titluri financiare lichiditatea şi mobilitatea
veniturilor economisite, constituind un cadru organizat ce se numeşte bursa de valori pentru schimbarea
titlurilor financiare emise.
Totodatã piaţa financiarã este formatã din trei componente, având în vedere tipul activelor
financiare care se negociază şi mecanismul prin care acestea sunt introduse în circuitul financiar si
anume: piaţa monetarã , piaţa de capital şi piaţa bancarã.
a. Piaţa monetară12 este reprezentatã prin tranzacţiile monetare, în moneda naţională, între
rezindenţii aceleiaşi ţări, fiind consideratã piaţa pe care băncile se împrumută între ele, pe termen scurt.
b. Piaţa de capital13 este specializată în intermedierea de tranzacţii cu active financiare care au
scadenţe pe termene medii şi lungi. Prin intermediul ei, sunt satisfăcute nevoile de capital ale
solicitanţilor cu disponibilităţile de capital ale ofertanţilor.
c. Piaţa bancară14 se caracterizează prin tranzacţii cu active bancare nonnegociabile, a căror
lichiditate este maximă.Societăţile bancare au rol de intermediere între posesorii de disponibilităţi
băneşti şi utilizatorii de fonduri, pe baza relaţiilor de credit. Rolul acestor pieţe este de absorbţie a
excedentului de active monetare ale celor care economisesc şi care doresc să dispună de posibilitatea
retragerii lor în orice moment.

2. Consideraţii generale
În doctrina europeanã, noţiunea de macrocriminalitate financiarã circumscrisã criminalitãţii
organizate este o noţiune largă, care cuprinde fenomene variate. Fără să aibă o definiţie univocă, această
noţiune are totuşi un caracter operaţional ce produce efecte juridice deosebite, ―înţelegându-se totodatã
totalitatea principiilor unui anumit sistem de idei şi de soluţii din domeniul‖15 criminalitãţii financiare.
În opinia noastrã, adoptarea unei incriminări specifice a fost ocazionată de reprezentarea mafiei
ca fiind un fenomen ce ameninţă instituţiile democratice şi, în special, economia naţională. Numai
câteva ţari ceva mai conservatoare (Franţa şi Germania), se mulţumesc cu menţinerea infracţiunii
tradiţionale de asociere de infractori.
Nucleul de început, reprezentat de conceptul sociologic de crimă organizată, de criminalitate
organizată şi/sau de organizaţie criminală, care se transformă în noţiune juridică produce astfel efecte
care tind să modifice în întregime sistemul penal.
Analiza documentelor supuse cercetării confirmă multitudinea definiţiilor de tip sociologic ale
criminalităţii organizate în general şi macrocriminalitãţii financiare în special.
Trăsăturile generale evidenţiate se regăsesc şi printre elementele deja reperate de cercetători:
-modernizarea, relativă la un mod de acţiune de tip antreprenorial;
-caracterul internaţional;
-obţinerea profitului;
-multitudinea şi diversitatea activităţilor atât licite, cât şi ilicite.
Referirea la structura organizaţiilor criminale (ierarhie, repartizarea sarcinilor, regulile interne),
ca şi scopurile urmărite sunt pe locul al doilea raportate la modus operandi, care înseamnă o modalitate
de punere în aplicare a unor activităţi ilicite prin constrângere şi intimidare (şi eventual violenţă).
Literatura de tip sociologic a jucat un rol important în apariţia acestor reprezentări.
―Fiecare autor italian a propus o definiţie proprie a criminalităţii organizate cu referire, în special
la mafia siciliana şi la alte fenomene (Comorra Napolitană, N’dragheta Calabreză) aşa-zise de tip mafiot,
considerate ca forme de subcultură, de criminalitate a celor puternici sau de întreprindere criminală. ―16

12
Vasile Turliuc-Politici monetare editura Polirom 2002
13
Victor Stoica, - Pieţe de capital şi produse bursiere - Editura Universitatea, Editura Economica 2006, Bucuresti
14
Sorescu Laurenţiu - Insolventa bancara in dreptul comertului international (Monografii)-Editura Universul Juridic 2010
15
Definiţie conform-Wikipedia, enciclopedia liberă
16 Maria Luisa Cesoni - „Criminalitatea organizată - Geneva - 2004
10
 Aceste fenomene de tip mafiot se caracterizează printr-o asociere de mai mult de două persoane
care conlucrează pe o anumită perioadă de timp în vederea săvârşirii de infracţiuni pentru obţinerea unui
profit prin recurgerea la violenţă, intimidare sau la influenţa pe care o au în mediul politic, economic, în
administraţia publică şi în mass-media. Dacă utilizarea violenţei este supusă controverselor, recurgerea
la presiuni şi la intimidare este recunoscută ca făcând parte din modus operandi tipic al
macrocriminalitãţii circumscrise criminalitãţii organizate.

3. Puncte de vedere

Macrocriminalitatea ca fenomen social, desemnează ansamblul infracţiunilor grave, incriminate

în legile penale şi în legile speciale cuprinzând dispoziţii penale, care se produc într-o societate, într-un
anumit interval de timp.
―Din punct de vedere al intensităţii şi al pericolului social produs, macrocriminalitatea este o
formã superioarã a criminalitatãţii, ce poate fi ordonatã astfel în ierarhia criminalitãţii- criminalitate
ordinară (microcriminalitatea);- criminalitatea medie;- criminalitatea organizată(macrocriminalitatea);‖17
Folosind termenul de criminalitate economico-financiara, profesorul elveţian Bachmann18 îl
definea ca „ansamblul crimelor şi delictelor care au loc prin abuz sau profitând de slăbiciunile dreptului
în vigoare în domeniul relaţiilor economice, ale unor „actori" care, ascunzându-se sub un camuflaj
comercial licit, profită de încrederea generalizată care domneşte aici, punând astfel în pericol sistemul
economic (dincolo de prejudiciul cauzat intereselor individuale) şi a căror descoperire este foarte
complicată, datorită multitudinii felurilor de a comite acte de criminalitate economică‖.

Astfel, prin Rezoluţia nr. 1147 (1998) 1 intitulată sugestiv „Criminalitatea afacerilor - o
ameninţare pentru Europa‖, Consiliul Europei recunoaşte faptul că „criminalitatea afacerilor, asociată,
printre altele, fenomenului de spălare a banilor murdari şi corupţiei, a cunoscut în ultimii ani o amploare
fără precedent, reprezentând în prezent un pericol deosebit nu numai pentru stabilitatea economico -
socială din numeroase ţări, dar şi la adresa normelor de drept şi însăşi a democraţiei‖19.
Astfel, în concepţia lui Nicolas Queloz20 , ―criminalitatea economico-financiară îşi are originile
în întreprinderi active în viaţa economică, având drept scopuri obţinerea de câştiguri, de profit şi
influenţă, chiar de supravieţuire cu orice preţ, prin utilizarea de mijloace legale şi ilegale. Metodele
utilizate sunt: viclenia, frauda, falsurile, abuzurile de încredere, corupţia, spălarea banilor. Valorile
prejudiciate sunt: buna credinţă, siguranţa şi credibilitatea economică şi financiară, concurenţa loială şi
interesul general.‖
Criminalitatea organizată îşi are originile în asociaţii, carteluri şi bande criminale şi societăţi
ecran, având drept scopuri prioritar dirijate spre crimă, exploatarea slăbiciunilor sistemului pentru
obţinerea de câştiguri şi profituri, influenţă şi putere prin mijloace legale şi ilegale. Metodele utilizate
sunt: violenţă, eliminare, trafic organizat, extorcare, corupţie, manipulări, fraude, spălarea banilor.
Valorile prejudiciate sunt. viaţa, libertatea, integritatea fizică, securitatea publică, libertăţi democratice.
Criminalitatea transnaţională are o dimensiune internaţională care înseamnă că un grup
criminal acţionează pe teritoriul mai multor state, o dimensiune transnaţională care înseamnă cooperarea
pe care grupurile criminale de diferite naţionalităţi o realizează între ele pentru a controla anumite pieţe.

17 Costică Voicu, Adriana Camelia Voicu, Ioan Geamănu – Criminalitatea organizată în domeniul afacerilor, Editura Pildner / Pildner – Târgovişte, 2006,
pag.10.
8
Bachmann A, Lutte- Împotriva criminalitãţii economice, Zurich, Pliiss Druck, 1982, pag. 21 -32
19
Rezoluţia nr. 1147 (1998) - „Criminalitatea afacerilor - o ameninţare pentru Europa‖
20
N.Queloz, op.cit, pag.126
11
 Potrivit Raportului Uniunii Europene asupra criminalităţii organizate, prezentat la Bruxelles pe 6
noiembrie 1998 „este cunoscut că grupurile criminalităţii organizate explorează şi exploatează astăzi noi
spaţii criminale cu aceeaşi vigoare ca şi întreprinderile legale. Ele sunt preocupate să se implice în acele
activităţi criminale care generează mari profituri şi prezintă riscuri mai reduse pentru răufăcătorii
implicaţi‖21.
Alături de piaţa legală funcţionează o piaţă ilegală, dar şi o piaţă paralelă.
―Astfel, pieţele ilegale sunt cele în care se produc şi se comercializează bunuri ilicite, a căror
producţie, comercializare şi consum sunt interzise (droguri, unele categorii de medicamente, pornografia
infantilă etc), iar pieţele paralele sunt acelea în care tranzacţiile vizează bunuri ilicite, dar comercializate
ilegal, respectiv prin contrabandă (ţigări, alcool, cafea, produse electronice, calculatoare etc), respectiv
prin evitarea procedurilor legale privitoare la declararea oficială a produselor şi plata taxelor aferente
acestora"22.
Este, în opinia noastră, o definiţie operaţională, de lucru, prea stufoasă şi neoperantă în plan
normativ, de vreme ce în anexa la această formulare este redat un tabel cu 11 caracteristici care ar fi de
natură să faciliteze înţelegerea acestui fenomen. Cele 11 caracteristici sunt:1. colaborarea dintre două
sau mai multe persoane;2. existenţa unei împărţiri a responsabilităţilor;3. operează pe o perioadă lungă
sau nedeterminată de timp;4. operează conform unei anumite discipline şi control;5. sunt bănuite de
săvârşirea unor infracţiuni grave;6. operează la nivel informaţional;7. folosesc violenţa şi alte mijloace
de intimidare;8. folosesc structuri comerciale sau pseudo-comerciale;9. spală bani murdari;10. îşi
exercită influenţa în politică, în mass-media iar administraţia publică sau în sectorul economic; 11.
urmăresc profitul şi puterea.
Dacă un grup infracţional prezintă cel puţin şase dintre aceste caracteristici, între care obligatorii
sunt cele de la punctele 1, 5 şi 11, el poate fi considerat implicat în crima organizată.
În viziunea Comitetului European pentru problemele criminale (Consiliul Europei, Strasbourg),
criminalitatea organizată include atât o lume subterană cât şi o lume vizibilă, care evoluează sub o faţadă
de legalitate, mai ales în cadrul instituţiilor financiare sau de afaceri.

4. Conceptul de macrocriminalitate financiarã parte componentã a criminalitãţii organizate în

dreptul internaţional
Referitor la conceptele date diferitelor tipuri de criminalitate (de drept comun, cea a afacerilor,
organizată etc.) există definiţii normative (fixate de legiuitor în cuprinsul actelor normative) dar şi
definiţii formulate din perspectivă criminologică, sociologică, politologică ori definiţii operaţionale date
de practicienii dreptului, de organele de aplicare a legii.
a.Legislaţia penalã elveţianã, în art. 304 bis reţinem definiţia organizaţiei criminale, ca fiind „o
organizaţie formată din cel puţin trei persoane care îşi păstrează structura şi efectivul în secret şi care
urmăreşte scopul de a comite acte de violenţă criminală sau de a-şi însuşi venituri prin mijloace
criminale‖.23
b. Legislaţia penalã italiană privind conceptul de macrocriminalitate.
Legislaţia italiană nu conţine definiţia de macrocriminalitate, chiar dacă, din complexul normativ
penal, atât cel substanţial cât şi cel procesual, se pot individualiza trei categorii de criminalitate
organizată:
- mafiotă incriminată în art. 51 alin.3 bis din Codul penal;
- eversivă (asocierea cu scop terorist sau de eversiune – art. 270 bis Cod penal);
- comună (asocierea pentru comiterea de infracţiuni – art. 416 Cod penal).

21
Raportului Uniunii Europene asupra criminalităţii organizate, prezentat la Bruxelles pe 6 noiembrie 1998
22
P. Broyer - Criminalitatea financiară, Ed. D’Organisation, Paris, 2002, pag. 8-9
23
art. 260 indice 3 din Codul penal elveţian
12
 Dreptul penal italian, considerat un important model european în combaterea crimei organizate24,
prevede, în partea specială25, la capitolul „Delicte contra ordinii publice‖, două articole care definesc
cele două forme de asociaţii:
- asociaţii în vederea comiterii de infracţiuni (assiazione per delinquere), art. 416;
- asociaţiile de tip mafiot (associazione di tipo mafioso), art. 416 bis.
Desigur, nu este uşor şi nici până acum nu se cunoaşte totul despre Mafie, deoarece anumite
caracteristici privind organizareaşi codul comportamental al componenţilor săi sunt greu de penetrat. În
opinia unor cercetători26, ―termenul―Mafia‖ – ca modalitate a crimei organizate - derivă din limba arabã
şi înseamnă ―loc de refugiu‖, concept ce se pare că ar fi fost adoptat în Sicilia în timpul stăpânirii
arabe.‖
Potrivit unei alte opinii27, ―Mafia ar reprezenta o organizaţie secretă constituită în anul 1282, în
timpul unei revolte, cunoscută în istorie sub numele de ―viespile siciliene‖, îndreptată împotriva
ocupanţilor francezi, iar termenul de Mafia ar corespunde prescurtării cuvintelor unei lozinci frecvent
utilizate: Morte alla Francia, Italia anela‖ (Moarte Franţei, strigă Italia).
―În mod tradiţional, când se vorbeşte de Mafie se au în vedere Cosa Nostra (mafia siciliană),
Camorra Napolitană, N’drangheta28 calabreză, în Italia, şi Cosa nostra29 în America, câ tşi unele filiale
ale acestora (Sacra Corona unită din Apreia – Italia, desemnată de mafia siciliană să folosească în
exclusivitate zona litorală din regiunea respectivă pentru a face trafic de droguri s.a.) “
Acestea au aceleaşi caracteristici (structură30, conspirativitate, ermetism, profit, utilizarea forţei
fără reţinere în atingerea scopului, existenţa codului comportamental specific).

24
Mohamed Zaid – Particularităţi ale cunoaşterii crimei organizate, Colectivul de la Alexandria al Asociaţiei Internaţionale de Drept Penal, 1977, R.I.D.P.,
vol.69, pag. 519.
25
Cap.V art. 416 şi 416 bis din Codul penal italian
26
Mohamed Zaid – Particularităţi ale crimei organizate – RIDP, vol. 69 p. 515şi Sergio Moccia – I sistemi penali alla prova del crimine organizata –
Congresul Aidp – Neapoli 1977 RIDP 3/.4
27
Gh. Nistoreanu, C. Păun – op. cit., p. 238.
28
Termenul provine de la cuvântul―andr on ghetas‖ – om valorosşi priceput. Prima apariţie a acestui cuvânt este
semnalată în documentele oficiale redactate de jandarmeria din seminaria la sfârşitul sec. al-XVIII-lea. Vezi Luigi
Palmieri op. cit.
29
Comitetul Kefauver de investigare a crimei organizate constituit în 1950 de Senatul American a concluzionat
printre altele că : în S.U.A. există un cartel naţional al crimei cunoscut sub numele de Mafia, ale cărui tentacule se întind în mul t e or aş e mar i ; Mafia este
o organizaţie secretă împotriva legiişi ordinii, gata oricând să elimine pe oricine s-ar opune succesului operaţiunilor pe care aceasta le desfăşoară. Ea distruge
pe oricine ar încerca să-i afle secretele. În acest scop, Mafia utilizează orice mijloc disponibil, influenţa politică, intimidarea, santajulşi chiar crima anulând
orice încercări din partea organelor legii de a prejudicia operaţiunile sale. (A se vedea Gh. Nistoreanu, C. Păun – op. cit. pag. 228; L. Siegel – Criminology
op. cit. P. 387).Comisia Prezidenţială asupra înfăptuirii Legiişi Administraţiei justiţiei concluziona că în America există o alianţă naţională compusă din cel
puţin 24 de familii numită COSA NOSTRA. Familiile au organizare proprie, sunt formate din italienişi sicilieni, ori descendenţii acestora, fiind legate între
ele prin înţelegerişi tratate. Aceştia sunt principalii cămătari, distribuitori de narcoticeşi controlează jocurile de noroc, avândşi un monopol virtual asupra
unor întreprinderi legale. Ei dispun de mai mulţi congresmani la nivel federalşi de persoane oficiale din ramurile legislative executiveşi judiciare ale
guvernului. La nivel federalşi local un număr de oficiali guvernamentali, inclusiv judecători, sunt consideraţi a fi, de asemenea, membrii ai Cosa Nostra (a se
vedea Gh. Nistoreanu, C. Păun op. cit., pag. 229. Donald R. Cressey op. cit, pag. X- XI).
Comitetul Kefauver de investigare a crimei organizate constituit în 1950 de Senatul American a concluzionat
printre altele că : în S.U.A. există un cartel naţional al crimei cunoscut sub numele de Mafia, ale cărui tentacule se întind în mul t e or aş e mar i ; Mafia este
o organizaţie secretă împotriva legiişi ordinii, gata oricând să elimine pe oricine s-ar opune succesului operaţiunilor pe care aceasta le desfăşoară. Ea distruge
pe oricine ar încerca să-i afle secretele. În acest scop, Mafia utilizează orice mijloc disponibil, influenţa politică, intimidarea, santajulşi chiar crima anulând
orice încercări din partea organelor legii de a prejudicia operaţiunile sale. (A se vedea Gh. Nistoreanu, C. Păun – op. cit. pag. 228; L. Siegel – Criminology
op. cit. P. 387).Comisia Prezidenţială asupra înfăptuirii Legiişi Administraţiei justiţiei concluziona că în America există o alianţă naţională compusă din cel
puţin 24 de familii numită COSA NOSTRA. Familiile au organizare proprie, sunt formate din italienişi sicilieni, ori descendenţii acestora, fiind legate între
ele prin înţelegerişi tratate. Aceştia sunt principalii cămătari, distribuitori de narcoticeşi controlează jocurile de noroc, avândşi un monopol virtual asupra
unor întreprinderi legale. Ei dispun de mai mulţi congresmani la nivel federalşi de persoane oficiale din ramurile legislative executiveşi judiciare ale
guvernului. La nivel federalşi local un număr de oficiali guvernamentali, inclusiv judecători, sunt consideraţi a fi, de asemenea, membrii ai Cosa Nostra (a se
vedea Gh. Nistoreanu, C. Păun op. cit., pag. 229. Donald R. Cressey op. cit, pag. X- XI).
30
Deşi structura în principiu este aceeaşi, denumirile sunt diferite în cele patru organizaţii. Astfel în Cosa Nostra din America avem:- boss (capo);- consilierii
boss-ului;- adjunct (sottocapo)- om de legătură cu restul reţelei, supranumit buffer (tampon) ; - locotenenţi responsabili cu comanda grupului armat de
acţiune ce impune ordinea interioară ş i reglează conturile cu adversarii ;- jocurile de noroc ; - comătă ; - sindicate, uniuni de muncă etc. ; - comandamentul
13
c. Legislaţia penalã francezã
Astfel, conceptul de macrocriminalitate („la grande criminalite organisse”)31 se referã la marea
criminalitate organizatã şi prevede ca şi alte sisteme europene de drept, o infracţiune distinctă,
sancţionată separat denumită „asocierea de răufăcători‖ pentru anumite infracţiuni specifice crimei
organizate, forme agravante, în cazul comiterii în „bandă‖.32
a) „Asociaţia de răufăcători” este reglementată în art. 450 indice 1-3 din Codul penal francez
adoptat în 1994 astfel:
- „constituie o asociere de răufăcători orice grupare constituită sau în curs de constituire,
caracterizată prin unul sau mai multe fapte materiale, în vederea comiterii unei infracţiuni sau delict
pentru care este prevăzută închisoarea de 10 ani‖ (art. 450 alin.1).33
b) „Banda organizată” (art. 132-71 Cod penal francez), nu este o infracţiune separată, autonomă,
este o circumstanţă agravantă a infracţiunilor deja comise34, fapte ce o deosebeşte de asociaţiile de
răufăcători.
În cazul infracţiunilor continuate, comise în bandă organizată, banda organizată poate fi
calificată ca o asociaţie de răufăcători, considerându-se că ea a fost înfiinţată special pentru comiterea
acelor infracţiuni.

d. Legislaţia penalã olandezã nu cuprinde prevederi pe linia macrocriminalitãţii ci numai conceptul de

crimã organizatã, atât în Codul penal, cât şi în legile speciale.
În acest sens Codul penal olandez prevede în art. 140 următoarele:
„a) participarea într-o organizaţie care intenţionează să comită delicte va fi pedepsită cu
închisoare de maximum 5 ani sau o amendă de categoria 4;
b) participarea la funcţionarea continuă a unei persoane juridice care a fost declarată irevocabil
ilegală şi de aceea dizolvată va fi pedepsită cu închisoare de maxim un an sau amendă categoria 3;
c) referitor la fondatori sau manageri, termenele de închisoare pot creşte cu o treime.‖35

e. Legislaţia penalã germanã, art. 129 modificat este aplicabil strict infracţiunilor legate de
macrocriminalitate circumscrisã crimei organizate, menţionând ca:
„Oricine formează o asociaţie ale cărei obiective sau activităţi sunt îndreptate către comiterea de
acte criminale, sau oricine participă la o astfel de asociaţie ca membru, cotizează pentru ea, sau o
sprijină, va fi pedepsit cu închisoare până la 5 ani sau amendă‖36.
Conform doctrinei penale germane, organizaţia trebuie să cuprindă cel puţin trei membri, să
desfăşoare o activitate criminală continuă, fiecare membru să se supună voinţei asociaţiei, să existe o
legătură între aceştia, o parte din cartierul general să se afle în Germania.
Doctrina germană defineşte totodatã crima organizată astfel: „comiterea cu intenţie a unor
infracţiuni în scopul obţinerii de profit şi putere, de două sau mai multe persoane, ce colaborează pentru
o perioadă de timp prelungită sau nedefinită, îndeplinind sarcini dinainte stabilite prin folosirea unor
structuri comerciale sau similare celor de afaceri, prin folosirea violenţei sau a altor mijloace de

locotenentului ; - soldaţi . În Italia, Cosa Nostra (şeful familiei, oameni de onoareşi soldaţi în total 10. Deasupra familiei se găseşte comisia sau cupola
constituită dinşefii de canton sau raion, prezidată de unşef de comisie) Camorra (mai expansivă după extinderea zonelor în 1980, s-a divizat – familiile
democrate care au format Nuova Famiglia cu autonomie proprieşi cele tradiţionaliste sub denumirea de Nuova Camorra Organizata
31
Jean-Michel Ducros -Les formes non violentes de la grande criminalité organisée Département de recherche sur les Menaces Criminelles
Contemporaines - © D.R.M.C.C. 2003
32
Damian Miclea – Combaterea crimei organizate, vol.I, Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor,Bucureşti, 2004, pag. 84
33
art. 450 indice 1-3 din Codul penal francez
34
Infracţiunile incriminate în forma agravantă a bandei organizate sunt: traficul de droguri, proxenetismul, răpirea şi sechestrarea, extorcarea, escrocheria,
tăinuirea, distrugerile, transportul, punerea în circulaţie sau deţinerea de monedă falsă, spălarea banilor
35
art. 140 Codul penal olandez
36
Codul penal german, art. 129
14
intimidare, ori prin exercitarea unor influenţe asupra politicienilor, administraţiei publice, autorităţilor
judiciare sau economice‖.37

f. Legislaţia penală greacã

Prevederile legale specifice macrocriminalitãţii circumscrise crimei organizate au fost cuprinse
în legile speciale adoptate în vederea combaterii crimei organizate, în general şi a terorismului în
particular, legi ce au fost abrogate ulterior.38
Codul penal grec, intrat în vigoare în 1990, încearcă să dea totuşi contur legal formelor crimei
organizate.
În art. 187 intitulat „Organizaţia şi conspiraţia‖ se prevede:
a) Orice persoană care se înţelege cu o alta pentru comiterea unei anumite infracţiuni sau se
alătura altora pentru comiterea mai multor infracţiuni nespecificate încă, va fi pedepsită cu închisoarea
de minimum 6 luni;
b) Orice persoană care se înţelege cu o alta sau se alătură alteia pentru comiterea uneia sau mai
multor infracţiuni la care pedeapsa stipulată este închisoarea de minimum un an, se pedepseşte cu
închisoare;
c) Un făptuitor va fi scutit de pedeapsa prevăzută la paragrafele precedente dacă prin informarea
autorităţilor face posibilă împiedicarea producerii infracţiunii.39

g. Legea belgiană relativă la organizaţiile criminale adoptată în anul 1999 defineşte macrocriminalitatea
circumscriã criminalitãţii organizate drept: „o asociaţie formată din mai multe persoane care plănuieşte
comiterea de infracţiuni ce se pedepsesc cu închisoare de până la trei ani sau cu pedeapsă mult mai
gravă, pentru a obţine în mod direct sau indirect avantaje, folosind intimidarea, ameninţarea sau violenţa
ori recurgând la organizaţii comerciale pentru a disimula sau a facilita comiterea de infracţiuni.
Organizaţia al cărui obiectiv este strict de ordin politic, sindical filantropic sau religios, ori care
urmăreşte atingerea oricărui alt scop legitim nu poate fi considerată o organizaţie criminală conform
definiţiei de mai sus‖.40

h.Legislaţia penalã americanã - Biroul Federal de Investigaţii (F.B.I.) din S.U.A., nu are o definiţie
pentru „macrocriminalitate dar defineşte crima organizată drept o conspiraţie infracţională continuă, care
se autoîntreţine, având o structură organizatorică menţinută prin frică şi corupţie, motivată de
lăcomie.‖41

Totodatã Legea americană R.I.C.O/1970 este adoptata in Senatul American, oferind Politiei si
FBI puterea neconditionata sa faca arestari (The Racketeer Influenced and Corrupt Organizations ).
Aceastã lege face referire la influenţa gangsterilor şi organizaţiilor complete42, fiind promulgată ca o
armă contra crimei organizate, având atât prevederi penale, cât şi civile 43. R.I.C.O. este una din cele mai
controversate legi, promulgată în acest secol şi, în acelaşi timp, una dintre cele mai eficiente.44 Ea
intenţionează să ―eradicheze în Statele Unite crima organizată prin întărirea instrumentelor juridice de

37
Lilie Hans – Specific Offences of Organized Crime and German, Criminal Law – in Revue Internationale de Droite Penal, Editura Eres, Paris, 1998, pag.
142
38
Damian Miclea – Combaterea crimei organizate, vol.I, Editura M.A.I., Bucureşti, 2004, pag. 92.
39
Codul penal grec- art 187
40
Costică Voicu, Adriana Camelia Voicu, Ioan Geamănu – Criminalitatea organizată în domeniul afacerilor, Editura Pilner / Pilner, Târgovişte, 2006,
pag.12.
41
Emil Hedeşiu – Contracararea crimei organizate transfrontaliere, Editura UNAP, Bucureşti, 2005, pag.15
42
Promulgat de legea de control a crimei organizate din 1970 (ACCA),titlul IX, 18 USC,art.1961-1968.Dispoziţiile cele mai importante sunt art.1961 la
1964.
43
Gleen Beard, “Influenţa gansterilor şi a organizaţiilor corupte”; 33 Revista Americană de Drept 929(1966)
44
Barbara Sicolides, R.I.C.O., C.E.E.şi Extrădarea internaţională nr.62, Revista de drept 1281,1285 (1989); Bradley-Racketeers , Congresul şi Tribunalele
nr.65, Revista de drept din Iawa 837, 892-893 (l980).
15
strângere a probelor, prin stabilirea de noi interdicţii penale şi prin stabilirea de noi pedepse, mai severe,
şi a unor remedii noi pentru a face faţă activităţilor ilegale ale celor care fac parte din crima
organizată‖45.

i. Legislaţia penalã japonezã

În codul penal japonez, nu există nici o reglementare care să trateze în mod special
macrocriminalitatea sau crima organizată, exceptând cazurile de agravarea pedepsei persoanelor care
comit acte de intimidare, atac sau distrugere a proprietăţii sau prin impunerea forţei unei întreprinderi
sau grup, ce se pedepsesc cu o amendă de până la 300.000 yeni sau închisoare de până la 3 ani46.
Jean Claude Monet, şef de departament la Institutul de Înalte Studii pentru Securitatea Internă
din Franţa, apreciază că „ceea ce caracterizează cel mai bine diferenţa dintre delicvenţa individuală şi
crima organizată, este faptul că strategia acţiunii individuale diferă total de strategia grupului criminal,
considerat ca un ansamblu uman reperabil şi caracterizat prin: diviziunea sarcinilor, ierarhizarea
nivelurilor de competenţă, existenţa şi aplicarea riguroasă a procedurilor de coordonare şi control şi
asigurarea circulaţiei fluxurilor ilicite‖.47

5. Conceptul de macrocriminalitate financiarã în legislaţia româneascã. Infracţiunile ce se

circumscriu acestui fenomen

Ambiguitatea conceptuală în materia macrocriminalitãţii financiare circumscrise criminalităţii

organizate, a existat şi continuă să se manifeste şi în dreptul român.
Constatăm, în primul rând, o inconsecvenţă terminologică de natură să producă unele confuzii în
abordarea teoretică, dar şi în lupta efectivă împotriva unui fenomen atât de complex.
Confuzia este amplificată de faptul că în România au fost elaborate două acte normative de
aceeaşi putere (legi) elaborate şi intrate în vigoare la interval de doar 30 de zile una de cealaltă, sintagma
de grup sau organizaţie criminală fiind definitã diferit.
Astfel, în art. 2 lit. 1 din Legea nr. 682/2002, privind protecţia martorilor, publicată în Monitorul
Oficial al României, partea I nr. 964/28.12.2002, intrată în vigoare la 27 ianuarie 2003, este definit
„grupul sau organizaţia criminală‖ ca reprezentând „grupul structurat, alcătuit din trei sau mai multe
persoane, care există de o anumită perioadă şi acţionează în înţelegere, în scopul săvârşirii uneia sau mai
multor infracţiuni grave, pentru a obţine, direct sau indirect, un avantaj financiar sau de altă natură‖48.
În art. 2 lit. a din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50/29.01.2003 şi intrată în vigoare la 28
februarie 2003, este definit „grupul infracţional organizat‖ ca „grupul structurat, format din trei sau mai
multe persoane care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia
sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt
beneficiul material‖ 49, în teza a doua a aceluiaşi articol 2 lit. a legiuitorul, parcă pentru a ne demonstra
claritatea definiţiei formulate în teza unu, ne spune ce nu este acela un grup infracţional organizat, spre a
risipi orice confuzie.
Confuzia, dincolo de faptul că nu se risipeşte, este sporită de o altă sintagmă definită diferit în
cele două acte normative, respectiv cea de „infracţiune gravă‖.

45
Legea de control a crimei organizate din 1970, 84, 922, 923 (1970).
46
Hitoshi Saeki, op.cit.pag.-419,‖Legea Anti-Boryokudan – este o schemă reglementativă pentru a încerca stabilizeze zona gri (suspectă). Nu are nimic de a
face cu pedepsirea crimelor serioase comise de membrii crimei organizate‖.
47
Jean Claude Monet – Criminalitatea organizată, Paris, 1996, pag.9.
48
Legea nr. 682/2002, privind protecţia martorilor (art. 2 lit. 1 din), publicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr. 964/28.12.2002
49
Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate(art. 2 lit. a), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
50/29.01.2003
16
 Astfel, în Legea nr. 682/2002 „infracţiunea gravă‖ este definită în art.2, lit, h ca fiind infracţiunea
care face parte din una dintre următoarele categorii:
- ―infracţiunile contra păcii şi omeniei, contra siguranţei statului sau contra siguranţei naţionale,
terorismul, omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, traficul de droguri şi traficul de persoane,
spălarea banilor, falsificarea de monede sau de alte valori, infracţiuni privitoare la nerespectarea
regimului armelor şi muniţiilor, infracţiunile privitoare la regimul materialelor nucleare sau al altor
materii radioactive, infracţiunile de corupţie, infracţiunile contra patrimoniului care au produs
consecinţe deosebit de grave, precum şi orice altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa
închisorii al cărei minim special este de cel puţin 10 ani sau mai mare.‖
În Legea nr. 39/2003 „infracţiunea gravă‖ este definită în art. 2, lit. b ca fiind: „infracţiunea care
face parte din una dintre următoarele categorii:-omor, omor calificat, omor deosebit de grav, lipsire de
libertate în mod ilegal, sclavie;
-şantaj, infracţiuni contra patrimoniului, care au produs consecinţe deosebit de grave; -infracţiuni
privitoare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare
sau altor materii radioactive, falsificarea de monedă sau de alte valori; -divulgarea secretului economic,
concurenţa neloială, nerespectarea dispoziţiilor privind operaţii de import sau export, deturnarea de
fonduri, nerespectarea dispoziţiilor privind importul de deşeuri şi reziduuri; -proxenetismul; -infracţiuni
privind jocurile de noroc; -infracţiuni privind traficul de droguri sau precursorii; infracţiuni privind
traficul de persoane şi infracţiuni în legătură cu traficul de persoane;-traficul de migranţi;-spălarea
banilor; -infracţiuni de corupţie, infracţiunile asimilate acestora şi infracţiunile în legătură directă cu
infracţiunile de corupţie; contrabanda; bancruta frauduloasă; infracţiuni săvârşite prin intermediul
sistemelor şi reţelelor informatice sau de comunicaţii; traficul de ţesuturi sau organe umane şi orice altă
infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii, al cărei minim special este de cel puţin 5 ani‖.

6. Dimensiunea statisticã a fenomenului de macrocriminalitate financiarã în ultimii cinci ani

În opinia noastrã analiza fenomenului de macrocriminalitate financiarã în ultimii cinci ani, poate
evidenţia atât momentele critice ale economiei naţionale şi amploarea economiei subterane .
Conform unui studiu realizat de Centrul Român de Politici Economice din cadrul Institutului
Naţional de Statistică, „72% din economia subterană totală se regăseşte în sectorul formal, adică în
cadrul structurilor economice organizate sub forma persoanelor juridice ca societăţi, cvasi-societăţi şi
instituţii publice. Din totalul economiei subterane, 51% se realizează în domeniul serviciilor, proporţie
care se regăseşte şi în datele Institutului Naţional de Statistică.‖50
Totuşi în concepţia noastrã, principala cauză a activităţilor subterane este, nivelul ridicat al
impozitării, evaziunea fiscală fiind argumentul cu semnificaţia cea mai puternică pentru un astfel de
demers, mult peste cel al birocraţiei.
În acelaşi timp, corupţia este considerată cu precădere „corupţie de buzunar‖, practicată la toate
nivelele societăţii. Cauzele economiei subterane pot fi considerate: impozitarea excesivă, reglementările
foarte dure pentru unele tipuri de activităţi, teama de a pierde unele beneficii sociale acordate de stat,
flexibilitate prea mare în utilizarea forţei de muncă, interzicerea unor tipuri de activităţi, crizele
economice, etc.
Reforma fiscală, ca soluţie pentru diminuarea nivelului economiei subterane este susţinută de
mulţi specialişti, dar în acelaşi timp persistă şi concluzii pesimiste. „Din păcate, odată ce un obicei este
dobândit, este puţin probabil că el va fi eliminat datorită preconizărilor creşterii economice‖51.

50
Studiul „Economia subterană în România‖, realizat de Centrul Român de Politici Economice 2009
51
Peter Spiro - „Evidence of a post –GST in the underground economy‖, Canadian Tax Journal, n.41(2)/1993
17
 CAPITOLUL II
MACROCRIMINALITATEA FINANCIARÃ ÎN LUMEA AFACERILOR

1. Studiu privind abordarea macrocriminalităţii financiare

Dobândirea de către România a statutului de membră a Uniunii Europeane a fost posibilă şi ca

urmare a progreselor înregistrate în îndeplinirea obiectivelor cuprinse în Capitolul „Afaceri Interne şi
Justiţie".
Acest capitol a fost considerat cel mai dificil, întrucât domeniul afacerilor interne şi justiţiei a
presupus şi, va impune în continuare, un efort major pentru că „statele viitoare membre ale Uniunii
Europene trebuie în mod obligatoriu să-şi însuşească nu numai obiectivele, dar şi mijloacele pentru
atingerea acestora‖52.
Calea fundamentală ce trebuie urmată, o reprezintă corelarea legislaţiei naţionale cu legislaţia
deja creată în cadrul Uniunii Europene, ce trebuie să determine o corelare instituţională şi operaţională.
Acest studiu scoate în evidenţa existenţa unei pieţe comune a criminalităţii, ce induce
sentimentul unei Europe rigide, chiar neputincioase, în reacţia de tip legislativ, instituţional şi
operaţional faţă de extensia celor două tipuri de criminalitate: cea pe verticală şi cea pe orizontală.
„Criminalitatea pe verticală vizează acţiunile crimei organizate prin care sunt grav afectate
interesele economico-financiare ale fiecărui stat în parte, precum şi interesele financiare ale Uniunii
Europene.‖53 În fiecare stat din Uniunea Europeană se finalizează cu succes operaţiuni criminale de
mare anvergură, veritabile agresiuni la adresa economiilor şi finanţelor acestora şi, implicit, a finanţelor
şi economiei europene.
Studiind criminalitatea pe verticală, aceasta nu poate fi consideratã periculoasă ci doar prin
marele potenţial distructiv pe care îl conţin infracţiunile în sine, şi mai ales, prin faptul că ea
prejudiciază grav încrederea participanţilor la economia de piaţă, încrederea în statul de drept, în
capacitatea acestuia de a asigura ordinea economică şi socială.
Periculozitatea criminalităţii pe verticală este amplificată de fuziunea acesteia cu criminalitatea
pe orizontală (traficul de droguri, traficul de persoane, pirateria asupra drepturilor de proprietate
intelectuală, falsificarea mijloacelor de plată, traficul cu obiecte şi opere de artă), cea care generează o
puternică stare de insecuritate a populaţiei.
În opinia noastrã, Europa este astăzi preocupată de cele două forme de criminalitate, tot aşa cum
este sensibilă şi îngrijorată de criminalitatea stradală (cerşetorie, prostituţie, proxenetism, furturi,
spargeri, agresiuni fizice etc).
Cea mai importantă pare a fi armonizarea sancţiunilor, aşa cum afirmã D. Fontanaud54, expert al
Comisiei Europene şi preşedinte al Comitetului pentru combaterea criminalităţii din cadrul Consiliului
Europei preciza; „instituirea unor incriminări comune fără o armonizare la nivelul pedepselor ar putea
duce la eşec şi la menţinerea, chiar în cadrul Uniunii Europene, a unor zone de sanctuar, de către
organizaţiile criminale ar şti cu siguranţă cum să profite‖55
În opinia noastrã, conceptul lansat în doctrina franceză56 privitor la „nevoia de a delega Uniunii
Europene o parte mai mare de suveranitate” este actual şi perfect justificat în materia dreptului şi
justiţiei, de vreme ce suveranitatea economică şi monetară a statelor membre este de mult timp
împărţită. Totodatã, acţiunea integrată a structurilor informative, operative, de investigare şi cercetare,
printr-o eficientă coordonare, reprezintă garanţia conceperii şi punerii în executare a unui management
eficient de luptă împotriva macrocriminalităţii organizate în general.

52
Decizia 2235/2002/CE Parlamentul European şi a Consiliului
53
G. Antoniu - Armonizarea legislaţiei penale române – 2003, pag 98
54
D. Fontanaud - Expert al Comisiei Europene şi preşedinte al Comitetului pentru combaterea criminalităţii din cadrul Consiliului Europei
55
D. Fontanaud - Criminalitatea banilor - Paris, 2005, pag. 150
56
J.P. Dintilhac. op.cit. pag.242
18
2. Studiu privind cele mai reprezentative aspecte ale macrocriminalitǎţii financiare

a. Domeniul pieţei de capital57

Piaţa de capital reprezintă, în esenţă, ansamblul relaţiilor şi mecanismelor prin intermediul cărora
capitalurile disponibile şi dispersate din economie sunt dirijate către agenţii economici sau către orice
entităţi publice şi private solicitatoare de fonduri.
Existenţa pieţei de capital este determinată de cererea de capital pentru necesităţi curente de
trezorerie şi pentru investiţii şi, totodată, este condiţionată de un proces real de economisire ca
fundament al ofertei de capital.
Piaţa de capital oferă modalităţi de investire, respectiv de atragere a capitalurilor, diferite de cele
specifice sistemului bancar. Ca o alternativă la constituirea depozitelor bancare, investitorii pot
achiziţiona valori mobiliare iar emitenţii pentru a nu apela la credite bancare pot atrage capitaluri prin
emisiune de acţiuni şi obligaţiuni.
Criminalitatea în domeniul pieţei de capital, este consideratã în lumea specialiştilor pieţei de
capital, componentă a criminalităţii gulerelor albe.
Din perspectiva teoriilor clasice, criminalii cu „gulere albe‖ sunt trataţi ca nişte criminali
raţionali care înainte de a-şi desfăşura activitatea infracţională cântăresc cu atenţie care sunt costurile şi
beneficiile pe care le pot obţine din această activitate.
„Într-un asemenea mediu economic operatorii din domeniu sunt preocupaţi de supravieţuirea
societăţilor administrate de ei şi de obţinerea unui profit care să le asigure traiul şi mai puţin de
respectarea legislaţiei în domeniu sau de protejarea intereselor financiare ale propriilor clienţi.‖58 În
acest context este relevant de subliniat că de exemplu numărul de societăţi de servicii de investiţii
financiare a scăzut de la aproximativ 200 câte erau în 1997 la numai 73 în prezent.

b.Domeniul produselor supuse controlului vamal (Contrabanda)

Actele de contrabandă, fraudele valutar-vamale şi urmare a lor, evaziunea fiscală, au constituit în

tot acest timp activităţi extrem de profitabile pentru elementele infractoare, numeroşi agenţi economici
devenind într-o perioadă foarte scurtă multimiliardari de pe urma comerţului cu mărfuri provenite din
astfel de infracţiuni.
S-au creat reţele calificate de traficanţi în domeniul petrolului, alcoolului, ţigărilor, cafelei etc.,
care au facilitat intrarea sau ieşirea din ţară a unor imense cantităţi de produse şi organizarea unor
adevărate canale subterane de distribuire a acestora către majoritatea localităţilor din ţară.
Ridicarea controalelor la frontierele interne se realizează ca urmare a unei Decizii unanime a
Consiliului Uniunii Europene, care sã confirme capacitatea României de a implementa acquis-ul
Schengen, şi nu pe baza unor acorduri bilaterale încheiate de România cu statele vecine.
Sistemul Integrat pentru Securitatea Frontierei de Stat a României cuprinde patru niveluri/filtre
complementare:
a) Activităţi desfăşurate în terţe ţări, în special în tarile de origine şi tranzit;
b) Cooperarea internaţionala privind frontiera;
c) Controlul şi supravegherea frontierei de stat a României;
d) Activităţi desfăşurate în interiorul teritoriului naţional.
Acest feneomen îmbracã fãrã doar şi poate caracteristica de macrocriminalitate transfrontalierã

57
Ion Stoian, Emilia Dragne şi Mihai Stoian - COMERT INTERNATIONAL – Tehnici, strategii, elemente de baza ale comertului electronic - Volumul II,
Editura Caraiman, 2000
58
Istoricul evolutiei bursei de valori in Romania-finante -Universitatea de stat din Pitesti /2007
19
 Analizând evoluţia fenomenului, „principalele tendinţe care definesc evoluţia criminalităţii
transfrontaliere sunt‖59:
▪ amplificarea şi diversificarea fenomenului infracţional transfrontalier, dobândirea unui caracter tot
mai bine organizat, conspirat şi internaţionalizat;
▪ specularea abila a legislaţiei existente şi atragerea unor persoane cu funcţii de decizie din instituţii
cu atribuţii în lupta împotriva fraudelor vamale şi a corupţiei, la asigurarea protecţiei operaţiunilor
ilegale desfăşurate;
▪ diversificarea formelor de valorificare a produselor, valorilor şi avantajelor rezultate din
infracţiuni, menite sa ascundă sursele venitului ilicit si sa îl amplifice (jocuri de noroc, reţeaua
cazinourilor, intensificarea traficului ilicit cu obiecte de arta si din patrimoniul cultural naţional etc);
▪ extinderea fenomenului de conexare a infracţiunilor aducătoare de mari venituri cu alte infracţiuni
conexe, cu amploare şi consecinţe grave în rândul populaţiei (acţiuni teroriste, destabilizatoare etc), in
vederea asigurării finanţării acestora din urma;
▪ scăderea numărului de infracţiuni simple şi creşterea ponderii infracţiunilor a căror săvârşire
presupune organizare, pregătire minuţioasa şi dotări tehnice de vârf;
▪ schimbarea permanenta a rutelor utilizate şi a mărfurilor sau produselor traficate la „cerinţele
pieţei‖;
▪ diversificarea formelor de sustragere de la controlul legal şi de specialitate al trecerilor peste
frontiera a mărfurilor.
Dimensiunea statisticã furnizatã de Inspectoratul General al Politiei de Frontiera (IGPF) cu
privire la valorile de trafic ale cetatenilor români, înregistrate pe sensul de intrare şi ieşire în/din tara, în
punctele de trecere a frontierei la nivelul întregii ţãri, în perioada 2007-2009 relevã faptul cã ―a crescut
traficul la granita cu Serbia - de la 1.045 mii iesiri/intrari, la 3.443 mii -, la cea cu Ucraina - de la 1.952
mii, la 2.206 mii, precum si în aeroporturi - de la 3.794 mii, la 4.294 mii. Totodata, s-au înmulţit de trei
ori trecerile în mijloace de transport romanesti în/din Serbia: de la 369 mii, în urma cu trei ani, la 1.102
mii, anul trecut. In schimb, numarul românilor sau al vehiculelor care au tranzitat punctele de frontiera
cu Bulgaria, Moldova şi Ungaria, în acelaşi interval de timp, a stagnat sau a scãzut uşor. Facem
precizarea cã o persoanã sau un vehicul - autoturism, automarfar sau autocar - poate efectua mai multe
deplasãri în afara graniţelor ţãrii, într-o perioadã determinatã.‖ 60
―Traficul ilicit cu bunuri accizabile sau de larg consum se mentine în continuare la cote ridicate,
persoanele implicate, atat cetateni români, cât şi strãini, având în intenţie eludarea legii vamale, pentru
obţinerea de profituri substanţiale din vânzarea bunurilor transportate pe piaţa specificã de desfacere.
Marfurile de contrabanda constau în cafea, ţigari, produse alimentare, produse electronice si
electrocasnice, confectii, jucarii etc.‖61, se arata în comunicatul transmis de Inspectoratul General al
Politiei de Frontiera (I.G.P.F.)

Conform Institutului de Statisticã în anul 2009.

“ Efectele Crizei

 -6,6 miliarde lei scãderea încasãrilor în benzinrii

 -1,1 miliarde lei scãderea încasãrilor în magazine IT&soft

59
HOTARARE nr. 324 din 28 martie 2007 pentru aprobarea Strategiei nationale de management integrat al frontierei de stat a Romaniei in perioada 2007-
2010

60
Comunicatul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontierã - 2009
61
Comunicatul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontierã - 2009
20
  -4 miliarde lei scãderea încasãrilor în raioanele nealimentare din mini/super/
hipermarketuri şi discounteri

Creşterea pieţei nefiscalizate*:

 1,4 miliarde lei la alimente , bãuturişi tutun

 2,6 miliarde lei la produse nealimentare

)*-piaţa neagrã, micul trafic de frontierã, piaţa ţãrãneascã ‖62

Astfel, întrucât fenomenul contrabandei înregistra o crestere alarmantã, în special în actualele

condiţii economice europene şi mondiale, iar Romania se individualiza în randul statelor membre ale
Uniunii Europene prin nesanctionarea penala a contrabandei savarsite în locurile prin care se efectueaza
controlul vamal, s-a impus reglementarea de urgenta a acestei situatii, prin sanctionarea penala, de
îndata, „a celor ce sustrag controlului vamal marfuri a cãror valoare în vamã este mai mare de 20.000 lei
şi prin impunerea, totodata, a unui puternic caracter preventiv63‖.

c. Domeniul sectorului financiar-bancar

Pe fondul predispoziţiei pentru obţinerea unor câştiguri facile şi necuvenite, manifestată de unii
factori de decizie, la nivel central sau local, au fost montate operaţiuni de creditare preferenţială a unor
firme private, fără garanţii corespunzătoare, ajungându-se la situaţii în care recuperarea datoriilor, de
ordinul miliardelor de lei şi a milioanelor de dolari, a devenit practice imposibilă din cauza
insolvabilităţii declarate a debitorilor.
De asemenea, au fost sesizate tentativele unor cetăţeni străini şi ale unor adevărate reţele externe
care, sub masca unor colaborări financiare cu grupuri din străinătate, urmăreau, în realitate, fie angajarea
partenerilor români în operaţiuni fictive dar generatoare de masive prejudicii, fie spălarea unor fonduri
obţinute în exterior din activităţi ilegale.
―Se poate afirma că o parte a sistemului bancar din România a fost utilizat pentru spălarea
banilor murdari rezultaţi din afacerile de mare contrabandă şi acte de evaziune fiscală, trafic cu droguri,
maşini furate etc.‖64

d.Domeniul jocurilor de noroc (cazinouri)

„România deţine cele mai multe săli de jocuri şi aparate electronice din Uniunea Europeană.
Numai în Bucureşti există 700 de săli cu jocuri electronice de noroc şi 12 cazinouri.
Comparând, în toată Ungaria sunt doar trei cazinouri, iar în Grecia 9. Peste 60% din clienţi sunt
străini. Ca şi clienţii care le calcă pragul, cazinourile din România sunt patronate frăţeşte de turci,
israelieni, italieni şi români.‖65
Acest domeniu reprezintã în opinia noastrã o sursã viabilã pentru economia subteranã, aspect ce
duce la prejudicierea bugetului consolidat al statului.

62
Estimarea Institutului de Statisticã în anul 2009-Estimare Piatã
63
Ordonanţă de urgenţă nr. 33 din 01/04/2009 pentru completarea art. 270 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României
64
Cartea Albă a Crimei Organizate şi a Corupţiei, Op. cit., pag. 78 şi următoarele
65
Comunicatul -Asociaţiei Organizatorilor de Cazinouri din România-2009
21
e.Domeniul produselor accizabile

În urma unei analize efectuate de o companie privatã de consultanţã Riff Holding, „poziţia
României se reflectă negativ asupra bugetului de stat. Metodele de evaziune fiscală sunt destul de simple
şi numeroase. Romania se afla intr-o zona de tranzit a traficului de arme, masini, droguri si astfel este
posibil ca activitatile financiare asociate cu aceste activitati sa provoace fenomene infractionale destul
de grave"66.
Aceeaşi companie de consultanţã apreciazã cã „România ocupă locul doi în Uniunea
Europeană, după Italia, în privinţa evaziunii fiscale. Persoanele reusesc sa ascunda, în Italia mai bine
de 50% din veniturile impozabile, în Romania vorbim de 42%, urmata de Bulgaria cu
39%”.67Analizând statisticile U.E., se poate concluziona cã nivelul infracţionalităţii economice din zona
României creşte şi din cauza corupţiei vamale, şi coroborat cu evaziunea fiscala poate produce efecte
extrem de negative în principal bugetului de stat.
Principalele metode de operare în evaziunea fiscala
a. Productia ilegala sau neinregistrata de materii prime in cadrul fabricilor de alcool si distilate
prin utilizarea unor mijloace tehnice si/sau procese fizico-chimice aplicate pe fluxul fabricatie-
depozitare.
b. Procurarea si utilizarea de catre producatorii de bauturi alcoolice de documente fiscale
speciale apartinand unor societati cu comportament fiscal tipic firmelor fantoma, în scopul crearii unei
aparente de legalitate pentru introducerea în circuitul economic a materiilor prime obtinute ilegal.
c. Inregistrarea în evidenta financiar contabila a producatorilor, de aprovizionari de la furnizori
insolvabili, cu asa-numite "materii prime", purtatoare de accize în proporţii sensibil egale ca volum şi
chiar mai mari decat produsul finit.
d. Montarea, înainte de intrarea în contoare, a unor robineti, furtune sau alte conducte prin care
se sustrage alcoolul.
e. Eludarea prevederilor legale care interzic circulatia bauturilor alcoolice în stare vrac, prin
utilizarea unor mijloace tehnice (conducte, mijloace de transport cu compartimente disimulate), care fac
posibil transferul direct între doi sau mai mulţi producatori de bauturi alcoolice. În acest mod se
realizeaza şi "economisirea" de marcaje fiscale si pe cale de consecinta inregistrarea unor obligatii
fiscale diminuate.
Produsele specifice obţinute/comercializate în acest domeniu sunt şi uleiurile minerale.
Procesarea uleiurilor minerale.Vânzarea de către un agent economic producător a uleiurilor
minerale accizate către o rafinărie, în vederea prelucrării sau etilării, se face la preţuri fără accize. În
această situaţie accizele se datorează bugetului de stat o singură dată de către rafinăria prelucrătoare, la
livrarea produselor finale rezultate din prelucrare sau etilare.
Regimul deducerilor
Pentru uleiurile minerale de natura celor pentru care se datorează accize, aduse din import în
vederea procesării în baza contractelor încheiate între agentul economic procesator şi agentul economic
importator, acciza se plăteşte în momentul întocmirii formalităţilor de vămuire.

f. Alte domenii pretabile macrocriminalitaţii financiare:

- supraevaluarea preţului unui bun printr-o factură de valoare mai mare decât valoarea sa reală
sau printr-o factură partial sau în totalitate falsă;
- tranzacţii comerciale false inserate în cadrul unei afaceri legale prin: tranzacţii cu numerar
dintr-o valută în alta în mod repetat şi rapid, folosirea unor conturi bancare multiple, deschiderea şi

66
Marius Stancescu -presedintele companiei private de consultanţã Riff Holding
67
Ibidem
22
închiderea repetată a acestora, transferuri electronice bancare din contul unor persoane juridice în contul
unor persoane fizice, efectuarea de transferuri externe a unor valori mari folosind multiple instrumente
monetare, cecuri bancare sau de călătorie, operaţiuni de credit, investiţii, constituirea de garanţii fictive,
etc;
- metoda împrumutului returnat. O parte din fondurile transferate pe căi ilicite în străinătate
revin sub formă de împrumut infractorului sau firmei pe care o controlează. Această operaţiune este
urmată apoi de returnarea sumei împrumutate, la care se adaugă dobânzile convenite de parti şi eventual
penalităţi de întarziere, ce conduc la sume din ce în ce mai mari, care intra astfel in circuitul legal;
- poliţele de asigurare, prin schimbări frecvente ale beneficiarilor, plata unor prime mai mari
decât cele normal datorate şi solicitarea ulterioară ca rambursarea să fie făcută către o terţă persoană,
recepţionarea primelor de asigurare prin brokeri sau intermediari financiari din centre offshore care nu
respectă regulile de publicitate sau evidenţă, la care de fapt intentionat nici nu sunt obligaţi contractual.
- Sistemul financiar-bancar romanesc
”În conformitate cu legislatia in vigoare activitatea bancara în tara noastra se desfasoara numai
prin intermediul Bancii Nationale a Romaniei68 si prin celelalte banci autorizate”.
3. Practicã judiciarã în domeniul macrocriminalitãţii financiare
a. în domeniul pieţei de capital;
b. În domeniul contrabandei;
c. În domeniul fraudelor cu file cec;
d. În domeniul rambursarilor ilegale de TVA;
e. În domeniul credite cu documente false;

4. Autoritãţi româneşti cu atribuţii de prevenire şi combatere a macrocriminalitãţii

transfrontaliere 69

Pornind de la Tratatul de la Lisabona (2007), România este unul dintre primele state membre
care au ratificat acest tratat, Parlamentul român finalizând procedura de ratificare prin Legea nr.13 din
7 februarie 2008 .Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare la data de 1 decembrie 2009. Acesta pune la
dispoziţia Uniunii Europene instituţii moderne şi metode de lucru optimizate pentru a face faţă, în mod
eficient, provocărilor contemporane. Astăzi, mai mult ca niciodată, într-o lume în evoluţie constantă,
Europa trebuie să facă faţă unor noi provocări: globalizarea economiei, evoluţia demografică,
schimbările climatice, nevoia de surse durabile de energie şi noile ameninţări la adresa securităţii.
70
Pentru finalizarea acestor provocãri, ce nu ţin cont de frontiere, cele 27 de state membre trebuie să se
modernizeze, să dispună de instrumente eficiente şi coerente, adaptate nu numai la funcţionarea unei
Uniuni recent extinse de la 15 la 27 de state membre, ci şi la transformările rapide prin care trece lumea
de astăzi.

a. Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională (C.C.P.I)

b. Biroul Naţional Interpol din România
c. Punctul Naţional Focal (P.N.F.)
d. Instituţia Ataşatului de afaceri interne
e. Instituţia Ofiţerului de legătură

68
Drept bancar şi valutar -Dr.Florescu Viorel, Bucureşti 2006
69
Investigarea Fraudelor-curs pentru masterat vol 1;2 , Costicǎ Voicu, Ungureanu Georgeta Stefania , Ed. Siteh Craiova 2009
70
Eduard Dragomir, Dan Nita, Tratatul de la Lisabona, Editura Nomina Lex, Bucuresti, 2009.

23
 f. Acordul privind cooperarea dintre România şi Eurojust
g. Acordul S.E.CI. (South-East European Cooperative Initiative)
h. Biroul S.I.R.E.N.E. (Supplimentary Information Requested at National Entries)
i. Unitatea Naţională EUROPOL

CAPITOLUL III
SPĂLAREA BANILOR COMPONENTA A MACROCRIMINALITÃŢII
FINANCIARE
1. Geneza spalarii banilor71
Aceastã activitate de ,,spălare a banilor ‖ nu este nouă, tendinţa de ascunde originea ilicită a unor
sume şi de a conferi acestora o aparentă legalitate şi implicit onestitate şi respectabilitate posesorilor
acestor sume, are origini vechi.
Astfel germenele fenomenului spălarea banilor sau al legalizării veniturilor ilegale este întâlnit
încă în antichitate. În secolul VI î.e.n., faraonul Amasis72 obliga fiecare egiptean să declare
conducătorului provinciei veniturile sale anuale. Cei care se eschivau de la aceste prescripţii sau nu
puteau să justfice în mod legal sursa veniturilor lor erau ameninţaţi cu moartea.
Reformatorul Solon a stabilit în Atena73 aceeaşi ordine. Evident, este mai uşor să obţii, mai întâi,
un venit pe căi ilegale şi apoi să-l legalizezi, decât să-l obţii iniţial în mod legal, în urma cărui fapt o
bună parte a sumelor sunt vărsate în bugetul de stat.
―Pot fi amintiţi în acest context negustorii şi cămătarii din Evul Mediu74 care, pentru a ascunde
dobânzile primite pentru împrumuturile ce le atribuiau, în condiţiile în care biserica catolică interzisese
cămătăria, apelau la o gamă variată de trucuri financiare, care corespund în mare parte şi azi tehnicilor
de reciclare a fondurilor‖.
―Totusi se consideră că fapta „ money laundering‖75 a apărut în anii ’20 ai secolului al XX-lea,
cel care a inventat-o fiind gangsterul american All Capone76. Clanurile mafiote au inventat atunci o
metodă ingenioasă de legalizare a mijloacelor provenite pe căi ilegale. Au făcut-o prin intermediul
curăţătoriilor chimice. Ţara fusese împânzită de spălătorii. Prin intermediul acestor reţele de spălătorii,
mafia „spăla‖ venitul criminal, folosind o schemă deloc complicată: profitul zilnic de la activitatea
acestor întreprinderi legale se amesteca cu „banii murdari ‖, ultimii fiind declaraţi venituri legale.‖77
Această istorie a condus la reţinerea termenului de „spălare‖ care, deşi utilizat la figurat, exprimă
totuşi clar esenţa întregului proces ilegal. La începutul procesului se plasează „banii murdari‖ care,
depăşind mai multe etape de „prelucrare tehnică‖, în cele din urmă devin „curaţi‖, adică pe deplin
legali.78
În schimb, anume Maier Lanski79 a fost cel care a creat diverse metode de spălare. El se
conducea de principiul după care toate veniturile ce nu sunt cunoscute de către serviciul fiscal nu se
supun impozitării. A fost primul care a evaluat priorităţile conturilor în băncile elveţiene, ale zonelor
71
Cristis Nicolae Evaziune fiscală şi spălarea banilor, Editura Hamangiu, 2006, pag 59
72
Ibidem
73
Ibidem
74
Ibidem
75
Eng.-Spalarea banilor
76
All Capone-Alphonse Gabriel Capone ,celebrul gangster s-a nascut in 1899. Era al patrulea copil al unui frizer si al unei croitorese, originari din sudul
Italiei si emigrati in SUA in 1893
77
Paradisuri financiare, secretul bancarşi spălarea banilor // Sinteze documentare, nr.1/2000, Bucureşti, Editura Ministerului de Interne, 2000, pag. 121
78
Ibidem
79
Meyer Lansky (născut Majer Suchowliński, 4 iulie 1902 — d. 15 ianuarie 1983) a fost un gangster american care, alături de Charles „Lucky‖ Luciano, a
avut un rol principal în dezvoltarea „Sindicatului Naţional al Crimei‖ (National Crime Syndicate) din SUA.
24
off-shore şi ale jocurilor de noroc. Astfel se poate descrie pericolul spălării banilor, cum că aceasta ar fi
inima crimei organizate, adică ceea ce o face să existe.
Pentru prima dată însuşi termenul „spălarea banilor‖ apare în publicaţiile din anul 1973 în legătură
cu numele preşedintelui american Richard Nixon80. De altfel, se consideră că la adoptarea „Legii
Volstead care, impreuna cu cel de-al 28-lea amendament al Constituţiei SUA şi legile ce decurgeau din
el, au instaurat o ciudata şi agitata epoca a istoriei SUA cunoscuta drept Perioada Prohibitiei ‖81, fapt ce
a favorizat spălarea banilor, nu s-a ţinut cont de tradiţiile statului, cum ar fi libertatea de a purta arme,
hotarele deschise între statele ce formează federaţia, autonomia legislativă a unor state de cea federală,
absenţa tradiţiilor culturale etc.
―Problema spălării banilor a fost abordată, în mod organizat, în conţinutul Convenţiei Naţiunilor
Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope, care a fost adoptată la data de 20
decembrie 1988, la Viena, în contextul sensibilizării comunităţii internaţionale pentru combaterea
traficului de droguri.‖82
În opinia noastrã , necesitatea de a recicla banii decurge din dorinţa de a ascunde o activitate
infracţională. Aceastã activitate poate fi consideratã cea mai periculoasă componentă a economiei
subterane şi cuprinde: activităţile de producţie, distribuţie şi consum de droguri, traficul de arme, traficul
de materiale stratergice şi nucleare, furtul de automobile, prostituţia, traficul de persoane, corupţia,
şantajul, falsificarea de monede sau alte valori, contrabanda, etc. Faptele în sine presupun o încadrare
strict juridică,dar analizându-se la nivel de fenomen, se constată că pericolul social recunoscut de
societate este dublat de un pericol economic, la fel de grav, chiar dacă este mai puţin evident şi studiat.
Mai mult decât atât forma superioara de organizare a grupurilor de infractori în toate domeniile
şi în special al afacerilor se numeste ―MAFIE‖83, acest termen a aparut in Italia şi s-a extins în multe ţari
ale lumii.O alta componentă aparte a macrocriminalitãţii financiare o constituie MAFIA
GULERELOR ALBE, respectiv grupurile compuse din specialişti în afaceri bancare şi comerciale.
Cea mai mare parte a acestora provin din rândul experţilor în operaţiuni de import-export, a
directorilor de mari unităţi economice, foşti angajaţi la reprezentanţele comerciale ale României în
străinătate, foşti diplomaţi şi demnitari în regimul comunist. Aceste grupuri, cu puternică priză şi
influenţă în structurile de decizie, s-au profilat pe afaceri ilegale în domeniul privatizării, obţinerea
ilegală de credite în valută, sustragerea de la plata taxelor aferente importurilor de cereale şi altor bunuri
de larg consum, obţinerea ilegală a unor licenţe de export pentru bunuri contingentate.
Prin forţa financiară dobândită într-un timp relativ scurt (3-4 ani) aceste grupuri au determinat
autorităţile să subevalueze patrimoniul unor importante obiective economice, industriale, turistice,
agricole etc. pe care le-au achiziţionat la preţuri scăzute, devenind proprietari ai unor averi fabuloase.
Elita albă 84 se află astăzi în imediata apropiere a structurilor de putere din România
(parlament, guvern, administraţie, justiţie şi mass-media), fiind mai abilă şi mai rafinată decât orice
forţă legală a statului. Elita albă din România are capacitatea de a influenţa, fie şi vremelnic, decizia în
domeniul politic, legislativ, economic şi al justiţiei.‖

80
Richard Nixon- Richard Milhous Nixon, (n. 9 ianuarie 1913, Yorba Linda, California - d. 22 aprilie 1994) a fost cel de-al treizeci şi şaselea vicepreşedinte
şi cel de-al treizeci şi şaptelea preşedinte al Statelor Unite ale Americii
81
Legea Volstead-legea prohibiţiei prin care se interzicea cetatenilor americani fabricarea, vinderea, schimbarea pe alte marfuri, transportul si furnizarea de
bauturi cu continut de alcool mai mare de 0,5%.
82
CONVENŢIA DIN 1988 CONTRA TRAFICULUI ILICIT DE STUPEFIANTE ŞI SUBSTANŢE PSIHOTROPE-adoptata de România prin Legea nr.
118 din 15 decembrie 1992 pentru aderarea Romaniei la Conventia asupra substantelor psihotrope din 1971 si la Conventia contra traficului ilicit de
stupefiante si substante psihotrope din 1988
83
DEX- MÁFIE s.f. 1. Organizație teroristă secretă criminală din Sicilia și S.U.A. care tinde să se substituie puterii publice printr-o formă primitivă de
judecată și de pedeapsă, exercitată în favoarea unor persoane private. 2. Grup, asociație de persoane unite pentru a-și satisface prin orice mijloace interesele
private, chiar împotriva celor publice. [Gen. -iei, acc. și mafíe, scris și maffie. / < it. mafia].
84
Spalarea banilor murdari-www.preferatele.com/docs/economie/9/spalarea-banilor-mur12.php
25
 „ Economia subterana este considerata o economia paralela ce se alimenteaza si se dezvolta
dintr-o mare diversitate de afaceri ilegale, inclusiv prin intermediul piatei de capital, care produc o
imensa masa monetara necontrolata. „85

2. Legislatia româneascã referitoare la incriminarea infracţiunii de spalarea a banilor

a.Cadrul general
Legea nr. 21/1999 a fost abrogată la data de 7 decembrie 2002, când Parlamentul României a
adoptat o nouã formã a legii -Legea nr.656 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor86.
Odatã cu Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, îşi face apariţia
şi ale reglementãri în materie, care vor duce la adaptarea legislaţiei româneşti la cea comunitarã, cum ar
fi prevederile Directivei Europene nr.97/2001/CE a Parlamentului European si a Consiliului Europei,
referitoare la prevenirea utilizarii sistemului financiar in scopul spalarii banilor sau cele 40 de
Recomandari elaborate de Grupul de Actiune Financiara Internationala ori cele 9 Recomandari Speciale
GAFI privind finantarea terorismului, precum si cu recomandarile facute de catre grupul MONEYVAL
din cadrul Consiliului Europei.
b. Definirea fenomenului de spălare a banilor
Definirea acestui fenomen s-a reuşit prin explicarea în câteva cuvinte a modului de acţiune şi a
scopului operaţiunilor de spălare a banilor, care în timp, prin semnarea şi ratificarea ,,Convenţiei
Naţiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope" de la Viena din anul
1988 a dobândit caracter de lege în cele mai multe din statele lumii : ―spălarea banilor presupune
conversia sau transferul de bunuri în scopul de a disimula sau deghiza originea ilicită a acestora.‖
c. Elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor
Concept:
Infracţiunea de spălare a banilor este incriminată în art. 23 alin.(1) din Legea nr.656/2002 în trei
variante:
Prima variantă, prevăzută de art. 23 alin.(1) lit. a), constă în „schimbarea sau transferul de
bunuri, cunoscând că provin din săvârsirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau a disimulării originii
ilicite a acestor bunuri sau in scopul de a ajuta persoana care a săvârsit infracţiunea din care provin
bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau de la executarea pedepsei‖.
A doua variantă, prevăzută în art. 23 alin.(1) lit. b), constă în „ascunderea sau disimularea
adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a
drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârsirea de infracţiuni‖.
A treia variantă, prevăzută în art. 23 alin.(1) lit. c), constă în „dobândirea, deţinerea sau folosirea
de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârsirea de infracţiuni‖.

I. Obiectul infracţiunii

Sunt susceptibile de a fi trase la răspundere penală pentru infracţiunea de spălare a banilor

persoanele care spală orice fel de valori provenite din orice infracţiune.

a) Obiectul juridic al infracţiunii de spălare a banilor îl reprezintă relaţiile sociale de tip

patrimonial, care se nasc si se dezvoltă în legătură cu normala circulaţie a valorilor în cadrul circuitelor
financiare, bancare, de credit, si de afaceri, realizate prin intermediul instituţiilor si entităţilor menţionate
de Legea nr.656/2002 (art. 8).

85
Giuseppe Costanzo- La Mafia imprenditrice. L’etica mafiosa e lo spirito del capitalismo. Il Mulino, 1983, pag86
86
M.Of. nr. 904 din 12 decembrie 2002
26
 b) Obiectul juridic special al acestei infracţiuni mai cuprinde si relaţiile sociale care se nasc si
se dezvoltă în legătură cu activitatea justiţiei, faptele de ascundere a bunurilor provenite din infracţiune,
împiedicând aflarea adevărului si înfăptuirea justiţiei87.

c) Obiectul material al infracţiunii de spălare a banilor îl reprezintă bunurile rezultate din

săvârsirea infracţiunii principale care sunt supuse actelor de spălare.

II. Subiecţii infracţiunii

a) Subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi orice persoană responsabilă penal,
nefiind precizată vreo calitate specială a subiectului.
b) Subiectul pasiv al infracţiunii de spălare a banilor este, în primul rând statul, ca titular al
obligaţiei de asigurare si garantare a unui climat de normalitate în ceea ce priveste desfăsurarea
activităţii economico-financiare si de afaceri.

a) Elementul material al infracţiunii de spălare a banilor în prima variantă, prevăzută în art. 23

alin. (1) lit. a), constă în acţiunea de schimbare sau transfer de bunuri, cunoscând că acestea provin din
săvârsirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în
scopul de a ajuta persoana care a săvârsit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la
urmărire, judecată sau de la executarea pedepsei88.
Urmarea imediată. În cazul variantei analizate, urmarea imediată constă în ascunderea sau
disimularea originii ilegale a bunurilor care au fost schimbate sau transferate, precum si în tăinuirea sau
favorizarea persoanelor implicate în săvârsirea infracţiunilor din care provin bunurile ce fac obiectul
infracţiunii de spălare de bani.
Legătura de cauzalitate. Infracţiunea de spălare a banilor subzistă atunci când există legătură de
cauzalitate între acţiunea de schimbare sau transfer de bunuri rezultate din infracţiuni si urmarea
imediată arătată mai sus89.

b) Elementul material al infracţiunii de spălare a banilor în a doua variantă, prevăzută de art. 23

alin. (1) lit. b), constă în acţiunea subiectului activ de ascundere sau disimulare a naturii reale a
provenienţei, situării, dispoziţiei, circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor sau a dreptului asupra acestora,
cunoscând că aceste bunuri provin din săvârsirea de infracţiuni.

c) Elementul material al infracţiunii de spălare a banilor în a treia variantă, prevăzută în art. 23

alin. (1) lit. c), constă în acţiunea subiectului activ de a dobândi, a deţine sau a folosi bunuri, cunoscând
că acestea provin din săvârsirea de infracţiuni.
Latura subiectivă90 a infracţiunii de spălare a banilor, în toate cele trei forme reglementate de
art. 23 din Legea nr. 656/2002, constă în vinovăţie sub forma intenţiei directe, întrucât subiectul activ
înfăptuieste acţiunile concrete ( schimbarea, transferul, ascunderea, disimularea, dobândirea, posesia,
utilizarea unui bun), cunoscând că bunurile provin din săvârsirea unei infracţiuni.

Forme. Modalităţi. Sancţiuni

Actele pregătitoare, desi posibile, sunt lăsate în afara incriminării de către legiuitor.
Tentativa la infracţiunea de spălare a banilor, indiferent de forma acesteia, se pedepseste.

87
V. Dobrinoiu, Drept penal. Partea specială, vol. I, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2004, pag 385
88
C. Voicu, Al. Boroi si colaboratorii, Dreptul penal al afacerilor, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2006, pag. 280
89
Idem, pag.281
90
C. Voicu, Al. Boroi si colaboratorii, Dreptul penal al afacerilor, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2006, pag. 280 şi urmãtoarele

27
d. Etapele procesului de spălare a banilor

Nu există o singură metodă de spălare a banilor. Metodele pot varia de la cumpărarea şi vinderea
unui obiect de lux (de ex. o maşină sau o bijuterie) până la trecerea banilor printr-o reţea complexă,
internaţională, de afaceri legale şi companii „scoică" (companii care există în primul rând numai ca
entităţi legale fără să desfăşoare activităţi de afaceri sau comerciale).
Procesul de spălare a banilor are trei faze: plasare, stratificare şi integrare sau, altfel spus,
prespălare (convertirea banilor murdari în bani curaţi); spălarea principală (conversia banilor în intrări
contabile); uscarea sau reciclarea (folosirea banilor pentru a obţine profit)91.
- Plasarea fondurilor in circuitul financiar presupune: deplasarea fizică a profiturilor în numerar92,
necesară pentru evitarea controlului de către organele legii; reprezintă „scăparea", la propriu, de
numerar şi îndepărtarea fizică a veniturilor iniţiale derivate din activitatea ilegală. Este cea mai
vulnerabilă etapă a spălării banilor deoarece implică colectarea şi manevrarea unei mari cantităţi de
numerar.
- Stratificarea fondurilor : este procesul de mişcare a fondurilor între diferite conturi pentru a le
ascunde originea93; separarea veniturilor ilicite de sursa lor prin crearea unor straturi complexe de
tranzacţii financiare proiectate pentru a înşela organele de control şi pentru a asigura anonimatul.
- Integrarea fondurilor în economia reală : reprezintă mişcarea fondurilor astfel spălate prin
intermediul organizaţiilor legale; furnizarea unei legalităţi aparente bogăţiei acumulate în mod
criminal94.
f. Reguli de bază ale spălării banilor

Anonimatul este una din regulile spălării banilor prin care tranzacţia cu valori obţinute din
infracţiuni trebuie să fie asemănătoare altor tranzacţii legale din mediul sau locul unde acestea au loc.
Viteza- circulaţia rapidă a valorilor, pentru a nu putea fi detectate. Odată ce numerarul a intrat
în sistemul financiar, fie că se află sau nu în ţara de origine, spălătorul poate utiliza avantajele create de
progresele informatice (IT), metodele moderne de transmitere a banilor, pentru a-i pune rapid în
circulaţie
Complexitatea. Prin împărţirea fondurilor sale în mai multe tranzacţii si viteza acestor
operatiuni, spălătorul face dificilă şi uneori imposibilă munca investigatorilor de a reconstitui drumul
banilor..
Secretul. În ciuda faptului că secretul bancar are un scop legitim şi o justificarea comercială,
acesta poate conduce la apariţia unor paradisuri financiare, ce oferă protecţie infractorilor, la nivel
mondial existând aproximativ un million de corporaţii anonime, ce impun un secret financiar strict şi
apără investitorii străini de investigaţii şi anchete judiciare.
g. Internaţionalizarea spălãrii banilor

Faza de internaţionalizare a afacerilor ilegale derulate de grupurile criminale organizate este

cea în care s-a realizat parteneriatul (cooperarea) acestora cu grupurile similare din alte ţari. Beneficiind
de o forţa financiara remarcabila, grupurile crimei organizate au realizat o dotare materiala şi logistica
de ultima ora, superperformanta care le permite contacte rapide şi eficiente cu parteneri de afaceri din
toate zonele lumii.

91
C. Voicu, Al. Boroi si colaboratorii, Dreptul penal al afacerilor, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2006, pag. 280
92
M. Mirela Codul de procedura fiscala,comentarii şi explicaţii
93
Drept bancar şi valutar -Dr.Florescu Viorel, Bucureşti 2006
94
C. Voicu, Al. Boroi si colaboratorii, Dreptul penal al afacerilor, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2006, pag. 280 şi urmãtoarele

28
 CAPITOLUL IV.
RECICLAREA BANILOR MURDARI

1. Istoric al reciclãrii banilor murdari în România

Termenul de reciclare adaptat macrocriminalitãţii financiare, poate fi definit în conformitate cu
DEX, ca şi activitate de prelucrare a unui bun în vederea folosirii lui din nou, aspect sinonim de cele
mai multe ori cu termenul de spãlare a banilor. În acest caz bunul poate fi adoptat ca şi produsul al
infracţiunii (banii murdari).

Potrivit cotidianul britanic „The Guardian‖95, România se numãrã între primele zece state din
lume care constituie surse de bani spalaţi, unde totalul tranzacţiilor de acest gen urca pâna la 115
miliarde de dolari.
Cotidianul britanic ofera lista ―primelor zece tari care constituie sursele cele mai obisnuite de
bani spalati: SUA (1.300 de miliarde de dolari), Italia (150 de miliarde de dolari), Rusia (147 de miliarde
de dolari), China (131 miliarde de dolari), Germania (128 de miliarde de dolari), Franta (124 de miliarde
de dolari), Romania (115 miliarde de dolari), Canada (82 de miliarde de dolari), Marea Britanie (69 de
miliarde de dolari), Hong Kong (63 de miliarde de dolari).‖
Lipsa unor reglementări legale96, carenţele existente în cele în vigoare, coroborate cu lipsa de
cooperare a factorilor responsabili cu înfiinţarea societăţilor comerciale au fost speculate de diverşi
comercianţi inventivi care au înfiinţat o mulţime de firme, care, deşi, aparent funcţionează legal, nu sunt
de găsit la sediile declarate. Precum un miraj, aceste firme existã, dar nu se văd, nu pot fi atinse. De
aceea, ele nu se regăsesc în economia reală, de la suprafaţă, locul lor predilect de acţiune constituindu-l
economia subterană, invizibilă. Astfel de firme sunt elementele primordiale generãrii evaziunii fiscale,
contrabandei, bancrutei frauduloase şi altor infracţiuni considerate ca generatoare de bani murdari.
Înfiinţarea şi funcţionarea firmelor fantomă nu constituie un scop în sine, ci, pentru a eluda legislaţia, cel
mai adesea în domeniul fiscal. De cele mai multe ori asemenea firme se creează în special pentru
tranzacţionarea unor mari afaceri ilegale, după care acestea dispar din lumea afacerilor, patronii lor
procedând la înfiinţarea altor asemenea societăţi, utilizate în acelaşi scop, după care din nou sunt
abandonate şi asemenea mai departe.

2. Inginerii financiare identificate în România, referitoare la reciclarea banilor murdari

În opinia noastrã, toate aceste procedee de reciclare a banilor murdari, parcurg etape deja
consacrate în domeniu şi anume: plasare, stratificare şi integrare sau, altfel spus, prespălare
(convertirea banilor murdari în bani curaţi), spălarea principală (conversia banilor în intrări contabile),
uscarea sau reciclarea (folosirea banilor pentru a obtine o forma licita). Câteva din aceste inginerii
financiare, caracteristice ultimilor cinci ani, conform cazuisticii I.G.P.R.97, le putem prezenta astfel:
1. Spalare de bani obtinuti din contrabanda şi evaziune fiscalã, prin intermediul sistemului
bancar, de cãtre grupuri infractionale organizate, specializate în înfiinţarea şi folosirea firmelor
fantomã, pentru a transfera ilegal în strainatate fondurile obţinute din astfel de activitaţi ilegale;
2. Transferarea succesiva a unor mari sume de bani din conturile curente ale societãţilor
comerciale ce desfasoara activitaţi aparent legale, în contul unor firme fantoma pe baza unor operaţiuni
comerciale fictive, diminuand astfel baza impozabilã şi generand fictiv TVA deductibil;

95
The Guardian - ziar din Marea Britanie înfiinţat în anul 1821 cu numele de The Manchester Guardian. Din anul 1959 numele a fost schimbat în The
Guardian. Ziarul este deţinut de compania Guardian Media Group.
96
Tratat de drept financiar si fiscal - Dan Drosu- Saguna, ed. All Beck SA 2001, pag78
97
Rapoartele de evaluare a activităţii Poliţiei Române în perioada 2005-2008
29
 3. Spãlarea banilor proveniţi din evaziune fiscalã prin intremediul conturilor curente ale unor
societãţi comerciale şi retragerea banilor pe baza unor documentaţii false;
4. Debitarea conturilor curente aparţinând societăţilor comerciale, prin realizarea de
retrageri de numerar de către administratorii sau reprezentanţii unor firme prin folosirea unor documente
de identitate false şi/sau a unor documente justificative întocmite în fals;
5. Ascunderea provenienţei sumelor în valută prin obţinerea unor credite garantate cu
astfel de sume, care ulterior nu sunt rambursate şi sunt urmate de executarea sumelor constituite
drept garanţie;
5. Spălarea de mari sume de bani prin metoda creditării firmelor proprii de către
administratori, urmată de ―restituire credit asociat‖ şi schimbarea în valută, schema folosita inclusiv de
cei care pe baza unor circuite comerciale fictive isi insusesc in mod ilegal de la bugetul consolidat al
statului TVA.
6. Simularea unor activităţi editoriale, respectiv tipărirea unor cărţi într-un număr mic de
exemplare şi înregistrarea unor tiraje de masă şi a unor preţuri mari. Astfel, aceste „best sellers-uri― pot
transforma o bună parte din banii murdari ai unor afacerişti veroşi, în bani curaţi şi parfumaţi, de un alb
strălucitor. Desigur, totul se ascunde sub masca unor generoase sponsorizări. Acelaşi procedeu este
folosit şi în producţia de filme, numai că, în România, producţia aceasta a scăzut de-a dreptul dramatic.
Oricum, există producţie de televiziune, unde rating-urile pot fi şi ele..., cum să o spunem?, mai mult sau
mai puţin... reale, în fine, repetăm, este un procedeu verificat de spălare a banilor proveniţi din crima
organizată, adică droguri, trafic de prtsoane ori macrocriminlaitate financiarã.
7. O practică larg folosită la noi este legalizarea de către stat a sumelor respective, prin
intermediul micilor magazine.98 Vorbim despre sumele de bani murdari ce aparţin grupărilor de crimă
organizată, care achiziţionează bunuri de larg consum la preţuri foarte mici, apoi le revînd la preţuri
modice, indicînd, însă, în actele contabile, un preţ mult mai mare şi înregistrînd veniturile
corespunzătoare din care statul îşi reţine impozitul, restul fiind profit net de bani „legali―.
8. O altă formulă folosită este spălarea banilor cu corupţia, profitîndu-se de posibilitatea pe
care o au demnitarii de a contracta împrumuturi fără dobîndă, rambursabile pe termen lung, acestea fiind
plasate la anumite bănci care asigură deponentului dobînzi cu mult mai mari, legalizînd, pe de o parte,
banii respectivi şi, în acelaşi timp, îmbogăţindu-l pe funcţionarul corupt. Exemplu celebru: Bancorex. În
general, aceste profituri sînt reciclate în străinătate şi aduse sub formă de investiţii străine.
9. În cazinouri, contra jetoanelor pentru joc, se primesc cecuri în conturile unor întreprinderi în
dificultate financiară; jetoanele, la rîndul lor, sînt predate, fără a fi întrebuinţate la joc, contra unui cec
sau a banilor lichizi care sînt declaraţi drept cîştig. Alte modalităţi de reciclare a banilor în cazinouri sînt
introducerea de sume ilicite declarate, ulterior, „pierdute în joc― de către client, sau utilizarea unui lanţ
de cazinouri, aflate în administraţia aceleiaşi grupări între care se efectuează „locaţii de măsură de joc―,
la tarife extrem de ridicate, sumele fiind introduse, apoi, în conturi unde fiscul şi justiţia au acces dificil.
În opinia noastrã nu este o noutate faptul că România se află în vizorul specialiştilor în
„spălarea― banilor, îndeosebi ca urmare a deschiderii pieţei în condiţiile inexistenţei unui cadru eficient
pentru prevenirea folosirii, în scopuri ilicite, a facilităţilor oferite pentru atragerea capitalului străin. Aşa
se explică şi utilizarea, cu predilecţie, de către grupuri specializate, a unor domenii ce asigură o
circulaţie rapidă şi condiţii de eludare a controlului pe circuitul acestora, cum ar fi cazinourile, casele de
schimb valutar, filialele unor bănci şi companii de asigurare special înfiinţate. Pe aceşti infractori, din
păcate, îi găsim peste tot. Cu costum, cravată şi oferte speciale, jucînd jocul finanţatorilor lor din umbră.

98
Rapoartele de evaluare a activităţii Poliţiei Române în perioada 2005-2008

30
3. Inginerii financiare folosite, de grupari infracţionale internaţionale organizate, pentru
reciclarea banilor murdari

- Metoda folosita de cetatenii chinezi;

- Metoda folosita de cetatenii arabi;
- Grupãrile organizate ţigãneşti;
- Modelul francez;
- Metoda PIZZA;
- Scheme de reciclare banilor murdari prin intermediul instituţiilor bancare din paradisurile
fiscale;
- Grupurile organizate din fostele ţãri sovietice ( Ucraina şi Moldova);
- Hawalla/Hundi99 ;
-O altã componentã „superioarã‖ a infracţinulior de criminalitate organizatã o constituie Finanţarea
Terorismului100.

4. Tehnici de simulare a originii legale şi/sau de disimulare a originii ilicite

În opinia noastrã, în multe cazuri specialiştii în domeniul financiar bancar, evită aprofundarea
studiului despre modul în care pot fi recunoscute operaţiunile financiare ce au drept scop spălarea
banilor, considerând că această activitate are un caracter de anchetă. Managementul acestei activitãţi se
poate reprezintã o expresie a modului responsabil de control, eficienţa acestuia depinzând în mare
măsură de cadrul legislativ în care îşi desfăşoară activitatea, eficienţă care trebuie în permanenţă
raportată la misiunea controlului fiscal deîncurajare a contribuabililor pentru conformarea fiscală
voluntară şi respectarea legislaţiei fiscale.
a. Tranzacţii suspecte din Piaţa Bancarã 101:
-Spălarea banilor folosind conturile băncilor;
-Spălarea banilor folosind tranzacţii de investiţii102;
-Spălarea banilor prin activităţi internaţionale offshor103;
-Spălarea banilor implicând agenţi şi funcţionari ai instituţiilor financiare104;
-Spălarea banilor prin împrumuturi asigurate sau neasigurate105;
b.Tranzacţii suspecte specifice Pieţei Monetare ;
Spălarea banilor folosind tranzacţiile în numerar (cash106);
c.Tranzacţii suspecte specifice Pietei de Capital107;
d.Tranzacţii suspecte specifice altor domenii ;

99
Hawalla- sisstem folosit în Anglia de emigranţi ceaţeni din India şi Pachistan pentru a trimite familiilor de acasa sume de bani, fãra a folosi sistemul
bancar- www.pci-tenerifeproperties.info/.../international-money-transfers-hawall
100
LEGE Nr. 535 din 25 noiembrie 2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului
101
Manual de instruire privind combaterea spalarii banilor si a finantarii terorismului- Proiect finanţat deUniunea Europeană prin programul PHARE RO99-
IB/JH-02-Editat de C.N.Imprimeria Naţionalà S.A. -pag19-35
102
Manual de instruire privind combaterea spalarii banilor si a finantarii terorismului- Proiect finanţat deUniunea Europeană prin programul PHARE RO99-
IB/JH-02-Editat de C.N.Imprimeria Naţionalà S.A. -pag19-35
103
Manual de instruire privind combaterea spalarii banilor si a finantarii terorismului- Proiect finanţat deUniunea Europeană prin programul PHARE RO99-
IB/JH-02-Editat de C.N.Imprimeria Naţionalà S.A. -pag19-35
104
Manual de instruire privind combaterea spalarii banilor si a finantarii terorismului- Proiect finanţat deUniunea Europeană prin programul PHARE RO99-
IB/JH-02-Editat de C.N.Imprimeria Naţionalà S.A. -pag19-35
105
Ibidem
106
Manual de instruire privind combaterea spalarii banilor si a finantarii terorismului- Proiect finanţat deUniunea Europeană prin programul PHARE RO99-
IB/JH-02-Editat de C.N.Imprimeria Naţionalà S.A. -pag19-35
107
Manual de instruire privind combaterea spalarii banilor si a finantarii terorismului- Proiect finanţat deUniunea Europeană prin programul PHARE RO99-
IB/JH-02-Editat de C.N.Imprimeria Naţionalà S.A. -pag19-35
31
În domeniul pieţei imobiliare;
În domeniul jocurilor de noroc (cazinouri
În domeniul asigurărilor
În domeniul financiar
În domeniul vamal
În domeniul valutar

e. Sisteme utilizate în spălarea banilor;

- Destinaţiile offshore108.
Paradisurile offshore sunt ţări sau teritorii, adesea insule sau grup de insule, care acceptă
implantări fictive de companii, utilizate ca simple cutii poştale, zone cu reglementări elastice privind
controlul schimburilor valutare şi mari libertăţi privind impozitele şi care oferă, în acelaşi timp, aproape
fără excepţie, un secret bancar impenetrabil şi multe drepturi în acest sens companiilor private.
- Companiile scoică109.
În esenţă, companiile scoică sunt acelea care există doar pe hârtie. Documentele de înfiinţare ale
companiei pot cuprinde un cont bancar valid şi ceva mai mult decât numele sau adresa avocatului sau
agentului care se ocupă cu înfiinţarea companiei, împuternicit şi poate câţiva acţionari.
- Folosirea liber-profesioniştilor110.
Avocaţii, notarii, contabilii şi alti liber-profesionisti realizează un număr semnificativ de activitati
în sprijinul clienţilor lor, organizând şi administrându-le afacerile financiare si comerciale.
- Sistemele alternative de transmitere a banilor111.
Sistemele alternative de transmitere rapidã a banilor (SAT) permit ca banii sã circule în jurul
lumii fãrã a utiliza sistemul bancar conventional. SAT poate fi utilizat în scopuri legale si ilegale si poate
exista în forme diverse.
- Cazinourile si Internetul112.
Un cazino este un club comercial de jocuri care ofera mai multe tipuri de jocuri, de exemplu jocuri
mecanice, care solicitã monezi sau jetoane pentru a fi activat.
Cazinourile sunt vulnerabile de a fi manipulate de cãtre spãlãtorii de bani datoritã vitezei si
naturii intensive a jocurilor cu numerar şi datoritã faptului cã într-un numãr mare de tãri cazinourile
furnizeazã clientilor lor o gamã largă de servicii financiare. Riscul spãlãrii banilor este foarte mare
datoritã faptului cã Internetul folosit în aceste cluburi oferã accesul usor şi aproape universal, eliminã
contactul fatã-în-fatã şi este extrem de rapid si eficient în eliminarea frontierelor. Există trei
caracteristici ale Internetului care împreună tind să agraveze anumite riscuri convenţionale de spălare a
banilor:
- accesul uşor prin Internet;
- contactul dintre client şi instituţie este unul depersonalizat;
- rapiditatea tranzacţiilor electronice.

108
Idem pag 36
109
Manual de instruire privind combaterea spalarii banilor si a finantarii terorismului- Proiect finanţat deUniunea Europeană prin programul PHARE RO99-
IB/JH-02-Editat de C.N.Imprimeria Naţionalà S.A. –pag 43
110
Manual de instruire privind combaterea spalarii banilor si a finantarii terorismului- Proiect finanţat deUniunea Europeană prin programul PHARE RO99-
IB/JH-02-Editat de C.N.Imprimeria Naţionalà S.A. –pag 47
111
Manual de instruire privind combaterea spalarii banilor si a finantarii terorismului- Proiect finanţat deUniunea Europeană prin programul PHARE RO99-
IB/JH-02-Editat de C.N.Imprimeria Naţionalà S.A. –pag 49
112
Manual de instruire privind combaterea spalarii banilor si a finantarii terorismului- Proiect finanţat deUniunea Europeană prin programul PHARE RO99-
IB/JH-02-Editat de C.N.Imprimeria Naţionalà S.A. –pag 54-57
32
- Societãtile cu titluri nominale si la purtãtor113;
Certificatele de actionar sunt documente care dovedesc dreptul de prioritate asupra companiei
sau societăţii comerciale.
- Folosirea organizaţiilor non-profit114;
Organizaţiile non-profit adună sute de miliarde de dolari anual de la donatori si distribuie acesti
bani -după plata costurilor lor administrative- către beneficiari. Atât cheltuielile lor administrative, cât şi
cuantumul şi necesitatea cheltuielilor beneficiarilor pot fi exagerate şi dificil de apreciat utilitatea lor.
- Paradisurile fiscale, concept şi caracteristici;
Crima organizată caută să-şi plaseze afacerile şi produsul financiar rezultat al acestora în aşa
numitele „paradisuri fiscale‖. Într-un sens strict, aproape fiecare ţară din lume poate fi considerată un
paradis fiscal pentru că, într-o formă sau alta, companiilor şi persoanelor fizice străine li se oferă diferite
stimulente pentru a încuraja investiţiile lor şi promova creşterea economică.Principalele caracteristici ale
paradisurilor fiscale sunt115:
a.Impozite reduse;
b.Secretul;
c. Activitatea bancară;
CAPITOLUL V

PREVENIREA ŞI COMBATEREA SPALÃRII BANILOR

PARTE COMPONENTÃ A MACROCRIMINALITÃŢII FINANCIARE
1. Norme comunitare privind combaterea spãlãrii banilor
Cea mai eficientă soluţie în problema spălării banilor pe plan internaţional este în primul rând
cooperarea internaţională116 şi sisteme de control şi reglementări unitare în cadrul fiecărei ţări. Spălarea
internaţională a banilor se bazează pe exploatarea, prin operatori financiari subtili, a diferenţelor dintre
reglementările financiare şi bancare ale ţărilor de pe întreg globul.
- Convenţia Naţiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope,
adoptată la 20 decembrie 1988 la Viena;
-Conventia Consiliului Europei nr. 141 privind spalarea, cercetarea, sechestrarea si
confiscarea veniturilor obtinute din infractiuni – Strasbourg 8 Noiembrie 1990;
În opinia noastrã, spălarea internaţională a banilor are efecte nocive considerabile asupra
economiei mondiale prin: deteriorarea operaţiunilor eficiente ale economiilor naţionale, coruperea lentă
a pieţei financiare şi reducerea încrederii publice în sistemul financiar internaţional, mărind riscurile şi
stabilitatea sistemului, ce duc toate, în final, la reducerea ritmului de creştere economică mondială.
2. Norme internaţionale privind combaterea spãlãrii banilor
a. Conventia ONU privind traficul ilicit de droguri si de substante psihotrope – 1988, Viena, cele mai
importante prevederi:
b. Conventia ONU privind Crima Organizata Transnationala - 2000
Cele mai importante prevederi:
• Cuprinde toate infractiunile predicat, toate infractiunile penale grave
• Instituie un regim reglementat pentru banci, institutii financiare non-bancare si alte organisme
susceptibile de spalare a banilor

113
Manual de instruire privind combaterea spalarii banilor si a finantarii terorismului- Proiect finanţat deUniunea Europeană prin programul PHARE RO99-
IB/JH-02-Editat de C.N.Imprimeria Naţionalà S.A. –pag 45
114
Manual de instruire privind combaterea spalarii banilor si a finantarii terorismului- Proiect finanţat deUniunea Europeană prin programul PHARE RO99-
IB/JH-02-Editat de C.N.Imprimeria Naţionalà S.A. –pag45
115
Bujor, V., Popa, O., Utilizarea circuitelor bancare în activităţile de spălare a banilor, pag.19
116
Romania si Uniunea Europeana - Daniel Daianu, Radu Vranceanu, editura Polirom 2002
33
 • Regimul include:
-Reguli de identificare a clientului;
-Obligatia de pastrare a evidentelor;
-Obligatia de raportare a tranzactiilor suspecte;
-Autoritatile vor trebui sa aiba capacitatea de a coopera si de a schimba informatii la
nivel national si international.
c. Limitele acordurilor internaţionale privind spălarea banilor.
Referindu-se la pericolul pe care operaţiunile de spălare a banilor îl prezintă pentru stabilirea
economiei mondiale,în Raportul117 pentru anul 1998 elaborat de Oficiul de control al drogurilor şi
prevenirea criminalităţii din cadrul ONU,se menţionează că ,,eforturile de a reduce veniturile obţinute
prin spălarea banilor au început să ocupe o poziţie proeminentă pe lista de priorităţi a tuturor celor care
se ocupă de aplicarea legii iar tendinţa de azi a tot mai multor ţări este de a reconsidera fapta de spălare a
banilor".
3 . Autoritãti internaţionale de acţiune financiarã privind combaterea spãlãrii banilor

a. Grupul EGMOND (prima intalnire a grupului în anul 1955 la palatul EGMOND – Aremberg din
Bruxelles la care au participat 24 de state si 8 organizatii internationale).
În prezent grupul EGMOND numãrã 48 membri iar scopul sau este cooperarea internationala
între agentiile nationale specializate în lupta internationala împotriva spalarii banilor. Între membrii
acestui grupu au loc schimb de informatii financiare legate de spalarea banilor, ce au la bazã
memorandum-uri de intelegere bi sau multilaterale.
b. Financial Action Task Force privind spălarea banilor (FATF) este un organism inter-guvernamental
al căror scop este dezvoltarea şi promovarea politicilor de combatere a spălării banilor - prelucrarea
produselor infracţiunii, în scopul de a ascunde originea lor ilegale. Aceste politici scopul de a preveni
acestor produse de a fi utilizate în viitoarele activităţi criminale şi de la care afectează activităţile
economice legitime.
c. Grupul de Actiune Financiara Internaţionala în domeniul spalarii banilor
(GAFI) este un organism interguvernamental ce dezvolta si promoveaza politici de combatere a
spalarii banilor; in mod curent este alcatuit din 26 tari (tari insemnate din punct de vedere financiar din
Europa, America de Nord si Asia) si 2 organisme internationale;

4. Autorităţile româneşti, cu atribuţii de prevenire si combatere a spãlãrii banilor

a. Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor118

Aceastã instituţie, a fost înfiinţatã în anul 1999, în baza Legii nr. 21/1999 privind prevenirea şi
sancţionarea spălării banilor, datorită necesităţii existenţei unei autorităţi, la nivel naţional, în domeniul
combaterii spălării banilor. În anul 2002 a fost promulgată Legea nr.656/2002 privind prevenirea şi
sancţionarea spălării banilor, act normativ care a abrogat Legea nr. 21/1999.
b. Inspectoratul General al Poliţiei Române
Astfel în conformitate cu Legea 39/2003 de prevenire si combatere a criminalitatii organizate şi
Obiectivul General al HOTĂRÂRII Nr. 2209 din 9 decembrie 2004 privind aprobarea Strategiei
naţionale de combatere a criminalităţii organizate în perioada 2004 – 2007119 şi anume:

117
Tratat de drept financiar si fiscal - Dan Drosu- Saguna, ed. All Beck SA 2001

118
Hotărârea Guvernului nr. 531/2006 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a
Spălării Banilor
119
Bilantul Inspectoratului General al Politiei Române pe anul 2007;

34
Compatibilizarea structurilor Direcţiei Generale de Combatere a Crimei Organizate (D.G.C.C.O.) cu
structurile Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism
(D.I.I.C.O.T.), prin Ordinele Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. I/0561 din 01.08.2005 şi I/0583
din 04.08.2005, a fost infiintata Directia de Combatere a Marii Criminalitati Economico-Financiare şi
apoi reorganizatã în anul 2008 sub forma Direcţiei de Combatere a Finanţãrii Terorismului şi Spãlãrii
Banilor, cu competenţe exclusive în domeniul întocmirii actelor procedurale dispuse de procurorii
D.I.I.C.O.T., referitoare la infracţiunile grave prevãzute în Legea 508/2004.
Principalul obiectiv urmarit de directia de combatere a finanţãrii terorismului şi spãlãrii banilor a
fost: adaptarea capacităţii instituţionale şi operaţionale a structurii specializate de combatere a marii
criminalitati economico-financiare la standardele europene, pentru siguranta cetateanului din Uniunea
Europeana şi combaterea spalarii banilor, infractionalitatii vamale şi celei impotriva Pietei de Capital.

c. Structura Parchetului de pe lângã Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie (D.I.I.C.O.T. )

Organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor

de Criminalitate Organizată şi Terorism în conformitate cu prevederile Legii 508/2004
Prin aceastã lege s-a înfiinţat Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism, în cadrul Ministerului Public, ca structură specializată în combaterea infracţiunilor de
criminalitate organizată şi terorism a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin
reorganizarea Secţiei de combatere a criminalităţii organizate şi antidrog şi a structurilor sale teritoriale.
d. Banca Naţionala a Romaniei120
Banca Naţionalã a României, înfiinţatã în anul 1880, este banca centralã a României. Banca
Naţionala este o instituţie publicã independentã, cu sediul central în municipiul Bucureşti. Este unica
institutie autorizata sã emita însemne monetare, sub formã de bancnote si monede, ca mijloace legale de
plata pe teritoriul Romaniei.
e. Comisia de Supraveghere a Asigurarilor121
Comisia de Supraveghere a Asigurarilor (CSA) este autoritatea autonoma de specialitate, cu
personalitate juridica, al carei scop principal este apararea drepturilor asiguratilor si promovarea
stabilitatii activitatii de asigurare in Romania.
f. Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare122
comisia nationala a valorilor mobiliare, denumita in continuare C.N.V.M., este o autoritate
administrativa autonoma cu personalitate juridica.
g. Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania123
Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania, este persoana juridica de
utilitate publica si autonoma, din care fac parte expertii contabili si contabilii autorizati, in conditiile
prevazute de lege.
h. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (“AVAS”)124
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (―AVAS‖) este organizata ca institutie
specializata cu personalitate juridica a administratiei publice centrale, in subordonarea Guvernului.
Scopul AVAS este recuperarea activelor bancare neperformante preluate de la majoritatea companiilor
detinute de stat, in vederea pregatirii lor pentru privatizare si a reducerii efortului financiar al Statului in
astfel de operatiuni.
i. Uniunea Nationala a Notarilor Publici din Romania125

120
Manual de instruire privind combaterea spalarii banilor si a finantarii terorismului
121
Manual de instruire privind combaterea spalarii banilor si a finantarii terorismului
122
Manual de instruire privind combaterea spalarii banilor si a finantarii terorismului
123
Manual de instruire privind combaterea spalarii banilor si a finantarii terorismului
124
Manual de instruire privind combaterea spalarii banilor si a finantarii terorismului
125
Manual de instruire privind combaterea spalarii banilor si a finantarii terorismului
35
 Uniunea Nationala a Notarilor Publici din Romania este o organizatie profesionala cu
personalitate juridica, cu un consiliu de conducere si alte organisme stabilite prin statutul propriu.
j. Asociatia Romana a Agentiilor Imobiliare (ARAI),
Asociatia Romana a Agentiilor Imobiliare (ARAI), organizata prin H.G. nr. 3/21.012000, este o
organizatie profesionala non-profit care are ca obiectiv principal regularizarea activitatii in domeniul
imobiliar si cresterea prestigiului professional al agentiilor care opereaza in domeniul imobiliar.
k. Uniunea Nationala a Barourilor din Romania126
Toti avocatii din barouri formeaza Uniunea Nationala a Barourilor din Romania cu sediul in Bucuresti.
Nici un barou nu poate functiona in afara Uniunii.

3. Managementul activitãtilor de prevenire a combaterii macrocriminalitaţii financiare în general

şi a spãlãrii banilor în special

a. Definiţie:
Managementul are rãdãcini în limba latinã şi poate fi definit pe scurt „arta generalului”, sau
„know how‖127. Aceastã artã a conducerii este structuratã sub douã forme şi anume:
- managementul strategic,
- managemnetul operaţional.
Mangement strategic reprezinta unul din cele mai importante aspecte ale cuvintelor
managementului şi anume cei care se afla în topul organizatiei, care trebuie sa îndeplineasca în bune
conditii aceasta sarcina în domeniul combaterii macrocriminalitatii financiare.
Implimentarea managementului strategic presupune: determinarea atât a directiei viitoare cât si
îndeplinirea deciziilor legate, pentru atingerea obiectivelor propuse.
Managementul strategic este aplicabil în acest caz pentru organizatiile din sectorul de stat.
Managementul strategic constituie un mijloc prin care se încearca revenirea schimbarilor - se
caracterizeaza prin integrarea planificarii cu activ de conducere strategic într-un singur produs.
Managementul operational spre deosebire de managementul strategic de ansamblu, se refera
numai la verigile organizatorice interne (structuri), care opereaza cu perioade scurte de timp (luna,
decada, saptamâna, zi, si uneori chiar ora) si se ocupa în mod special de aspectele de amanunt ale
procesului de prevenire şi combatere a macrocriminalitãţii financiare

b. În plan Institutional
România a adoptat o serie de măsuri menite să responzabilizeze instituţiile cu atribuţiuni de
aplicare a legii în domeniul prevenirii şi combaterii criminalitãţii fianaciare în general şi a splălării
banilor în special.
Astfel în anul 1999, a fost înfiinţat Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării
128
Banilor , ce are ca obiect de activitate, prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării actelor de
terorism, scop în care primeşte, analizează şi prelucrează informaţii financiare, iar când constata
existenţa unor indicii temeinice de săvârşire a infracţiunilor de spălare a banilor sau finanţare a actelor
de terorism, sesizează Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casatie si Justitie. În situaţia în care se
constată operaţiuni de finanţare a unor acte de terorism, O.N.P.C.S.B. va sesiza de îndată şi Serviciul
Român de Informaţii.
c. Cooperarea între structurile de prevenire şi combatere a criminalitãţii financiare

126
Manual de instruire privind combaterea spalarii banilor si a finantarii terorismului
127
Know-how înseamnă a şti cum să faci; a şti în ce fel, termen consacrat pentru tehnologiile de toate felurile; ansamblu de cunoştinţe tehnice nebrevetate,
necesare la elaborarea, la fabricarea, la exploatarea şi, uneori, la comercializarea unui produs; În fapt „ansamblul de noţiuni, de cunoştinţe, de experienţă, de
operaţiuni şi de procedee necesar fabricării unui produs‖.
128
Legea 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor;
36
 În baza Protocolului de Cooperare pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor din 2004,
încheiat între I.G.P.R. şi O.N.P.C.S.B., se poate realiza schimbul reciproc de date şi informaţii între cele
două instituţii, în conformitate cu prevederile Legii nr.656/2002, în sensul că Oficiul poate furniza date
şi informaţii numai prin intermediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Datele şi
informaţiile transmise sunt confidenţiale şi îşi păstrează categoria de clasificare atribuită conform Legii
nr.182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate.

5. Alinierea legislaţiei româneşti la normele europene

1. Modificarea legii 656/2002 prin OUG nr. 53/2008, pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor,
precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism,
aceastã ordonanta de urgenta aduce urmãtoarele modificãri :
Astfel, avand in vedere obligatiile ce revin Romaniei ca urmare a angajamentelor asumate in
cadrul Tratatului de aderare la Uniunea Europeana si necesitatea de a transpune în legislatia interna
Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind
prevenirea utilizarii sistemului financiar in scopul spalarii banilor si finantarii terorismului, publicata in
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L nr. 309 din 25 noiembrie 2005, si Directiva 2006/70/CE a
Comisiei Europene din 1 august 2006 de stabilire a masurilor de punere in aplicare a Directivei
2005/60/CE a Parlamentului European si a Consiliului in ceea ce priveste definitia "persoanelor expuse
politic" si criteriile tehnice de aplicare a procedurilor simplificate de precautie privind clientela, precum
si de exonerare pe motivul unei activitati financiare desfasurate in mod ocazional sau la scara foarte
limitata, In temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata, Guvernul Romaniei a adoptat
aceastã ordonanta de urgenta, cu urmãtoarele principale modificãri:

2. c) prin tranzactie suspecta se intelege operatiunea care aparent nu are un scop economic sau legal
ori care, prin natura ei si/sau caracterul neobisnuit in raport cu activitatile clientului uneia dintre
persoanele prevazute la art. 8, trezeste suspiciunea de spalare a banilor sau de finantare a actelor de
terorism;

d) prin transferuri externe in si din conturi se intelege transferurile transfrontaliere, astfel cum sunt
acestea definite potrivit reglementarilor nationale in materie, precum si operatiunile de plati si incasari
efectuate intre rezidenti si nerezidenti pe teritoriul Romaniei;

3. i) prin banca fictiva se intelege o institutie de credit ori o institutie care desfasoara activitate
echivalenta, inregistrata intr-o jurisdictie in care aceasta nu are o prezenta fizica, respectiv conducerea si
administrarea activitatii si evidentele institutiei nu sunt situate in acea jurisdictie, si care nu este afiliata
la un grup financiar reglementat;

4. Art. 21. (1)In sensul prezentei legi, persoane expuse politic sunt persoanele fizice care exercita sau
au exercitat functii publice importante, membrii directi ai familiilor acestora, precum si persoanele
cunoscute public ca asociati apropiati ai persoanelor fizice care exercita functii publice importante.

5. Art. 22. - (1) In sensul prezentei legi, prin beneficiar real se intelege orice persoana fizica ce detine
sau controleaza in cele din urma clientul si/sau persoana fizica in numele ori in interesul caruia/careia se
realizeaza, direct sau indirect, o tranzactie sau o operatiune.
6. Limita maximã - La articolul 3, alineatele (6)-(9) se modifica si vor avea urmatorul cuprins: (6)
Persoanele prevazute la art. 8 ori persoanele desemnate potrivit dispozitiilor art. 14 alin. (1) vor raporta
Oficiului, in cel mult 10 zile lucratoare, efectuarea operatiunilor cu sume in numerar, in lei sau in valuta,

37
a caror limita minima reprezinta echivalentul in lei a 15.000 euro, indiferent daca tranzactia se realizeaza
prin una sau mai multe operatiuni ce par a avea o legatura intre ele.
(7) Prevederile alin. (6) se aplica si transferurilor externe in si din conturi pentru sume a caror
limita minima reprezinta echivalentul in lei a 15.000 euro.
7. Autoritatea Nationala a Vamilor comunica lunar Oficiului toate informatiile pe care le detine,
potrivit legii, in legatura cu declaratiile persoanelor fizice privind numerarul in valuta si/sau in moneda
nationala, care este egal sau depaseste limita stabilita prin Regulamentul (CE) nr. 1.889/2005 al
Parlamentului European si al Consiliului privind controlul numerarului la intrarea sau la iesirea din
Comunitate, detinute de acestea la intrarea sau iesirea din Comunitate. Autoritatea Nationala a Vamilor
va comunica Oficiului de indata, dar nu mai tarziu de 24 de ore, toate informatiile legate de suspiciunile
de spalare de bani sau finantare a terorismului ce sunt identificate in cursul activitatii specifi
(12) Sunt exceptate de la obligatiile de raportare prevazute la alin. (6) urmatoarele operatiuni
derulate in nume si pe cont propriu: intre institutii de credit, intre institutii de credit si Banca Nationala a
Romaniei, intre institutii de credit si trezoreria statului, intre Banca Nationala a Romaniei si trezoreria
statului.
8. tranzacţii suspecte . La articolul 19, dupa alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2.1),
cu urmatorul cuprins:
(2.1) Oficiul efectueaza analiza tranzactiilor suspecte:
a) la sesizarea oricareia dintre persoanele prevazute la art. 8;
b) din oficiu, cand ia cunostinta pe orice cale despre o tranzactie suspecta."
9. informatiile privind platitorul Art. III- (1) In aplicarea Regulamentului Parlamentului European si
al Consiliului (CE) nr. 1.781/2006 din 15 noiembrie 2006 cu privire la informatiile privind platitorul,
care insotesc transferurile de fonduri, publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, nr. L 345 din 8
decembrie 2006, se desemneaza in calitate de autoritati responsabile cu supravegherea respectarii
dispozitiilor privind informatiile despre platitor, care insotesc transferurile de fonduri:
a) Banca Nationala a Romaniei, pentru institutiile de credit;
b)Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, pentru orice alta persoana
juridica ce presteaza servicii de transfer de fonduri.
10. În conformitate cu Decizia 2007/845/JAI A CONSILIULUI din 6 decembrie 2007 privind
cooperarea dintre oficiile de recuperare a creanţelor din statele membre în domeniul urmăririi şi
identificării produselor provenite din săvârşirea de infracţiuni sau a altor bunuri având legătură cu
infracţiuni.
Astfel, fiecare stat membru înfiinţează sau desemnează un oficiu naţional de recuperare a
creanţelor, în scopul de a facilita urmărirea şi identificarea produselor provenite din săvârșirea de
infracţiuni şi a altor bunuri având legătură cu infracţiunile şi care ar putea face obiectul unei dispoziţii de
îngheţare, sechestru sau confiscare emise de o autoritate judiciară competentă în cursul unor proceduri
penale sau, în măsura permisă de dreptul intern al statului membru în cauză, în cursul unor proceduri
civile.
6 . Practica judiciară în domeniul combaterii macrocriminalitãţii financiare, sursã a banilor
murdari
În dezbaterea acestui subiect, am apreciat cã se impune prezentarea unor moduri de operare în
domeniul combaterii macrocriminalitãţii financiare în general şi a spãlãrii banilor în special, expertiza
judiciarã fiind furnizatã de catre „ task-force‖-uri129 compuse din structuri naţionale de aplicare a legii în
acest domeniu şi anume: Direcţia de Investigare a Criminalitãţii Organizate şi
Terorismului,Inspectoratul General al Poliţiei Române-Direcţia Generalã de Combatere a Crimnalitãţii
Organizate, şi Oficiul Naţional de Prevenire şi Combaterea Spãlãrii Banilor.

129
Tasf-force- O mica echipa ce are responsabilitati pentru un termen scurt cu anumite atribuţii
38
 CAPITOLUL VI

STUDIU PRIVIND CADRUL LEGISLATIV INTERNAŢIONAL ÎN DOMENIUL

COMBATERII SPÃLÃRII BANILOR

1. Legislaţia Statelor Unite ale Americii în domeniul combaterii spãlãrii banilor

USA Patriot Act -―Unificarea şi Consolidarea Americii prin furnizarea instrumentelor adecvate
necesare pentru a intercepta şi obstrucţiona Terorismul, Act din 2001‖130
1. Ĩn Statele Unite ale Americii, spălarea banilor ca fenomen în sine, iar ulterior ca infracţiune, a
fost instituită începând cu anii ’20 ai secolului al XX-lea, de aceea se insistă asupra abordării unor
aspecte ale legislaţiei americane „a priori‖ celorlalte. Mai mult decât atât, legalizarea veniturilor ilegale
ca fapt incriminat diferă nu doar de la stat la stat, ci chiar în rândul celor 50 de state ale SUA.
La început, spălarea banilor, era denumită „regele vieţii‖131 în sfera traficului de droguri şi a
criminalităţii organizate, pentru ca treptat să-şi extindă sursa ilegală a veniturilor supuse operaţiunilor de
spălare. Prin legea din 1986 (Money Laundering Control Act), spălarea banilor a fost declarată drept
infracţiune de rang federal.132 Introducerea în Titlului 18 ca lege penală, a fost o reacţie a Congresului
american ca urmare a nivelului sporit al criminalităţii în SUA. Scopul a fost de a declara în afara legii
procesul în care se deghizează folosirea venitului ilegal. Prima referire la spălarea banilor de fapt apare
şi în timpul scandalului Watergate133 .

USA Patriot Act, cunoscută ca "Patriot Act", este un statut adoptat de către Guvernul Statelor
Unite, pe 26 octombrie, 2001. Actul creşte capacitatea agenţiilor de aplicare a legii pentru: -
identificarea numerelor de telefon, e-mail, comunicaţii, fişe medicale, financiare şi de altă natură;
facilitează colectarea de informaţii străine, în Statele Unite; extinde atribuţiile Secretarului de Trezorerie
pentru a reglementa tranzacţiile financiare, în special cele care implică persoane fizice străine ori alte
entităţi; sporeşte capacitatea de aplicare a legii şi a autorităţilor de imigrare în reţinerea şi deportarea
imigranţilor suspectaţi de acte teroriste; extinde definiţia terorismului prin includerea terorismului
intern;134 Patriot Act permite pierderea oricărui drept de proprietate în jurisdicţia din Statele Unite,
pentru bunurile ce au fost dobândite prin infracţiuni împotriva unui alt stat.Legea impune, Secretarului
Trezoreriei sã ia toate măsurile pentru a încuraja guvernele străine să menţioneze numelui iniţiatorului
unui transfer bancar în documentele bancare, pentru a limita transferurile bancare oneroase, cãtre SUA
ori în alte ţări.

2. Legislaţia Federaţiei Ruse în domeniul combaterii spãlãrii banilor

Ĩn Federaţia Rusă în textul noului Cod penal, adoptat în 1996, a apărut un nou articol ce
prevede răspunderea penală pentru „legalizarea (spălarea) mijloacelor băneşti sau a altor bunuri
obţinute pe cale ilegală” (art.174)135.

130
Patriot Act- este un statut adoptat de către Guvernul Statelor Unite că preşedintele George W. Bush a semnat în dreptul pe 26 octombrie, 2001
131
www.fdic.gov/regulations/examinations
132
USA Patriot Act este numele scurt pentru HR 3162, intitulat "Unificarea and Strengthening America by Providing Appropriate Tools Required to
Consolidarea şi America prin oferirea unor instrumente necesare pentru a Intercept and Obstruct Terrorism.‖ Title III.
133
Afacerea Watergate- este denumirea generică atribuită unui scandal politic şi al unui imens succes mediatic (ziarul Washington Post şi reporterii Bob
Woodward şi Carl Bernstein, laureaţi ai premiului Pulitzer pentru ancheta desfăşurată) al anilor 1970 din Statele Unite care a dus la o criză politică-
prezidenţială fără precedent, culminând cu demisia preşedintelui Statelor Unite, Richard Nixon. Numele de Watergate provine de la spargerea comisă la
hotelul omonim, ale cărei investigaţii declanşează scandalul.
134
USA Patriot Act, -statut adoptat de către Guvernul Statelor Unite, pe 26 octombrie, 2001
135
Codul Penal al Federaţiei Ruse
39
3. Legislaţia Franţei în domeniul combaterii spãlãrii banilor
Ĩn Franţa, actul care incrimineazã spãlarea banilor este, „Legea nr.627/1987 din Codul sănătăţii
publice‖ (blanchiment d’argent)136 , cu menţiunea cã sunt tratate numai aspectele ce au legãturã cu
spălarea banilor proveniţi din trafic de stupefiante.

4. Legislaţia Germaniei în domeniul combaterii spãlãrii banilor

După ratificarea de cãtre Germania, la data de 22.12.1993, a Convenţiei de la Viena din 1988
contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope şi adoptarea, la 15 iulie 1993, a Legii privind
lupta cu traficul ilegal de droguri şi cu alte forme ale criminalităţii organizate, în legea Codul Penal
German a apărut o nouă infracţiune prevăzută de art.261, intitulat „Spălarea banilor.

5. Legislaţia Italiei în domeniul combaterii spãlãrii banilor137

- Din studierea legislaţiei italiene în domeniul combaterii spãlãrii banilor, cea mai recentã
incriminare a acestei infracţiuni s-a concretizat prin Decretul legislativ nr.231/21 noiembrie 2007,
referitor la punerea în aplicare a Directivei 2005/60/CE privind prevenirea utilizării sistemului financiar
în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului preum şi a Directivei 2006/70/CE, care prevede
mãsuri executive îndomeniul combaterii spãlãrii banilor .

6. Legislaţia Japoniei în domeniul combaterii spãlãrii banilor

În legislaţia Japonezã, spălarea banilor rămâne o infracţiune penală numai în cazurile privind
traficul de droguri. În alte privinţe, legea japoneză este în concordanţă cu Convenţia ONU din 1988, pe
care a ratificat-o, precum şi cu recomandările FATF. Japonia este singurul membru al P-8138, care a
creat FATF, şi nu a incriminat spălarea încasărilor din toate infracţiuni grave. În cadrul ultimei
Conferinţe P-8 de la Paris, reprezentanţii Japoniei au discutat prelungirea infracţionalitãţii de
incriminare a spălarii banilor şi pentru alte infracţiuni decât narcoticele 139. În acest context Ministrul
justiţiei din Japonia, va acţiona în calitate de iniţiator al noii legi în domeniul combaterii spãlãrii banilor.

7. Legislaţia din Marii Britanii în domeniul combaterii spãlãrii banilor

Marea Britanie, a adoptat în anul 1986 o primã formã pentru sancţionarea spãlãrii banilor din
traficul de droguri, iar în 2001 fost editat ―NATIONAL DRUG POLICY‖, în care la Secţiunea 24 a
Actului pentru sancţionarea traficului de droguri, se stipulează că „orice persoană care acordă asistenţă
unui terţ, pentru ca acesta să poată profita de fonduri, ştiind sau suspectând că ele pot proveni dintr-un
trafic de stupefiante, este pasibilă de o pedeapsă care poate ajunge până la 14 ani închisoare‖140 .
Însă, în anul 2006, dupã atacurile teroriste din 07 iulie 2005 de la Londra, a fost elaborat
―Terrorism Act‖, iar unii dintre termenii săi s-au dovedit a fi extrem de controversaţi. Guvernul
considerând că acest act de răspuns necesar la o ameninţare teroristă este de neegalat

136
blanchiment d’argent-albirea banilor
137
Informaţii furnizate de: Avv. Michele Gioffre , Antonelli Cocuzza & Associati Studio Legale Milano, Italia
138
P-8-Primele 8 ţãri membre ale FATF , în prezent fiind 31
139
Hitoshi Saeki –Sistemul de justiţie înfruntând crima organiyată, Raport la Colocviul A.I.D.P.,Alexandria, 1997,R.I.D.P., vol. 69, pag. 414

NATIONAL DRUG POLICY: UNITED KINGDOM Prepared For The Senate Special Committee On Illegal Drugs Gérald Lafrenière Law and
140

Government Division 3 July 2001 -LIBRARY OF PARLIAMENT

40
 Astfel, noul Terrorism Act141, prevede că „orice persoană care participă, fie este în înţelegere, la
o operaţiune prin care ar facilita reţinerea sau controlul de către o altă persoană, a profiturilor teroriste,
prin disimulare, transfer într-o altă jurisdicţie, transfer prin reprezentant, sau prin orice alt mijloc, comite
o infracţiune de spălare pasibilă de o pedeapsă de până la 14 ani închisoare‖.
8. Legislaţia Argentinei în domeniul spãlãrii banilor, poate fi atribuită statelor cu risc în privinţa
spălării banilor. Luând în consideraţie amplasarea geografică a acesteia în regiunea producătoare de
droguri. Modalităţile de prevenire a spălării banilor sunt impuse prin ―Legea privind drogurile nr. 23.737
din 10 octombrie 1989‖, care a impus o serie de măsuri de contracarare a spălării banilor, în special prin
sistemul bancar.

CAPITOLUL VII

CONCLUZII REFERITOARE LA EFICIENŢA ACTIVITAŢILOR DE PREVENIRE ŞI

COMBATERE A MACROCRIMINALITÃŢII FINANCIARE ÎN GENERAL CU EFECT
IMEDIAT DE
REDUCEREA ECONOMIEI SUBTERANE

a. Concluzii:
Macrocriminalitatea financiarã în general şi evaziunea fiscalã în special fac parte din fenomenele
economico-sociale complexe de maximã importanţa cu care statele de astăzi se confrunta şi ale cărui
consecinţe nedorite caută sã le limiteze cat mai mult, eradicarea fiind, practic, imposibila.
Având în vedere toate aceste aspecte, pentru eficientizarea operaţiunilor de prevenire şi
combatere a formelor de macrocriminalitate, generatoareale economiei subterane în actualele condiţii de
crizã, propunem urmãtoarele mãsuri ce ar produce efecte imediate în reducerea economiei subterane:
b. Mãsuri:
1. Definirea termenului de crima organizatã în noul Cod Penal.
Din pãcate, fenomenul macrocriminalitãţii încorporat de termenul „crima organizată” nu este
definită în Codul penal român, ceea ce, în opinia noastră, constituie un impediment serios în
contracararea acestui fenomen.
2. Completarea normelor juridico-penale ce formează sectorul criminal al economiei subterane
(inclusiv infracţiunile de evaziune fiscalã) cu agravante de tipul comiterii faptelor respective de către
grupări criminale organizate, grupuri de interese neînregistrate, ori organizaţii sau asociaţii criminale,
aspect util şi eficient în prevenirea şi combaterea fenomenului respectiv.
În toate aceste cazuri, legile fiscale trebuie sã fie simple, clare, precise şi relativ stabile, şi sã facã
deosebire între cazurile când legile sunt încãlcate cu intenţie de fraudã sau când sunt încalcate din culpã,
din neglijenţã, sau din cauze independente de voinţa contribuabilului.
3. Necesitatea înfiinţării Tribunalelor Fiscale .
Un element important al economiei actuale în reprezintã la civismului fiscal, prin creşterea
eficienţei sistemului de impunere de tip declarativ şi reducerea formelor de sustragere de la plată
generate de sistem. Toate acestea sunt dependente de existenţa unui climat adecvat ce trebuie regăsit în
cadrul raporturilor fiscale. Însă, fără un „arbitru‖ specializat, aceste raporturi vor fi „alterate‖ de
acţiunile celor două părţi:
 statul - în dorinţa acestuia de a obţine un maxim de venituri - va fi tentat să crească
presiunea fiscală,

141
Terrorism Act 2006 este un act al Parlamentului Regatului Unit care au primit aviz conform Regal la 30 martie 2006, după ce a fost introdus la data de 12
octombrie 2005
41
  contribuabilii – iritaţi oricum de obligaţia de a plăti – vor recurge la metode dintre cele
mai „novatoare‖ pentru a-şi proteja venitul din calea impozitării, inclusiv sustragerea de
la plată prin încălcarea legii.
Raporturile fiscale reprezintă cauză şi efect a evaziunii fiscale dar, totodată sunt rezultatul
modului în care este considerat, în procesul de impunere, principiului de echitate fiscală.
Astfel, din „alterarea‖ raporturilor fiscale se nasc o serie de controverse între contribuabili şi
reprezentanţii statului, pentru soluţionarea cărora, susţinem necesitatea înfiinţării Tribunalelor Fiscale.
Aceste instanţe specializate, ar avea un rol foarte important, atât în decongestionarea actului de
justiţie în general cât şi în asigurarea unei aplicări unitare a legii fiscale.
4. Definirea profesiei de consultant fiscal.
O decizie pozitivă în acest sens ar aduce avantaje pentru: stat, aparatul fiscal, contribuabili dar şi
pentru o nouă profesie care şi-ar găsi locul pe piaţă, aceea a consultantului fiscal.
Un dezavantaj pe care l-am identificat este legat tocmai de cei care ar trebui să ia această decizie,
fiind poate, printre cei mai „expuşi‖ riscului de a fi sancţionaţi: politicienii. Aceastã afirmaţie, are la
bazã faptul cã independenţa acestei instituţii i-ar „vitregi‖ de controlul pe care politicienii îl au acum
asupra aparatului fiscal prin numirea managerilor fiscali şi chiar a şefilor de serviciu din instituţiile
finanţelor, pe de o parte, şi de faptul că, pe lângă „calitatea‖ de politician o au şi pe aceea de om de
afaceri, cu toate implicaţiile sale, poate şi aceea de evazionist.
5. Modificarea Codului Fiscal.
a. Având în vedere aspectele legate de cauzã şi efect, în condiţiile actuale de criza economicã,
având şi exemplul ( din pãcate ) negativ al Greciei, pentru combaterea macrocriminalitãţii financiare ori
a diminuãrii economiei subterane, propunem modificarea Codului Fiscal , aspect ce poate genera efecte
imediat în creşterea bugetului consolidat al statului.
Astfel, în scopul descurajarii şi controlãrii evaziunii fiscale, propunem promovarea încurajãrii
oficiale a formãrii capitalului mediu. Astfel, o persoanã cu venituri medii ar putea beneficia de
diminuarea impozitului (cu 50%) prin deschiderea un cont de economii medii, aspect valabil şi pentru
copii, astfel numãrul conturilor ar putea fi mai mare decãt numãrul populaţiei.
- Astfel, contribuabilul ar fi cointeresat prin deschiderea acestor conturi la banci cu capital de
stat, cum ar fi CEC-ul, întrucât ar beneficia de reduceri la plata anumitor impozite anuale( pe locuintã,
terenuri, autoturisme etc.), aspect ar putea aduce lichiditãţile contribuabililor ( de multe ori depozitate în
casã ) în aceastã bancã de stat, cu condiţia ca timp de 6 luni, de la data depunerii capitalul sã fie la
dispoziţia statului.
Prin aceastã modificare a art. 13 din Codului fiscal, depunerile în cauzã ar putea fi accesate de
Guvern şi utilizaţe sub formã de împrumuturi (cu dobândã minimã) pe termen scurt, urmând a restitui
titularilor de drept sumele de bani ce li se cuvin.
- De asemenea, pentru reducerea economiei subterane ar putea fi folosita o soluţie asemãnãtoare,
ce ar consta în deschiderea unor conturi bancare la aceeaşi bancã cu capital de stat, pe numele oricãrei
persoane fizice sau juridice aducãtore de profit, unde statul sã aibã drept de uzanţa asupra capitalului o
perioadã de 2 ani.
În aceste conturi persoana juridicã sau fizicã, aducãtoare de profit, sã-şi depoziteze profitul,
facilitatea constând în diminuarea impozitului pe profit cu 50% (sau chiar eliminarea impozitului pe
profit).
Astfel persoanele juridice vor fi interesate sã declare pofiturile reale (cât mai mari) fãrã sã-i mai
preocupe ingineriile financiare ilegale (insolvenţa, nerentabilitate, etc.) care le poate creea probleme,
culminând cu punerea sub sechestru patrimoniul societãţii.
În aceasta perioadã de graţie de 2 ani, statul român ar putea beneficia de o imagine aproape reala
a profiturilor nete, fãcând comensurabilã economia subteranã, existând posibilitatea creãrii unui cadru
legislativ adecvat consolidãrii bugetului statului.

42
 Acest sistem este utilizat în Japonia unde formare a capitalului, are procentul cel mai mare din
lume. „Astfel orice ţarã care vrea sa fie competitiva într-o era antreprenorialã trebuie sã-şi construiască
un sistem de impozite de tipul celui japonez, printr-o atitudine de încurajare a formãrii capitalului.‖142
Având în vedere criza mondiala actuala şi tendinţa de dezvoltare a economiei subterane,
„intervenţia‖ statului român în menţinerea unui anumit grad de evaziune fiscala şi diminuarea economiei
subterane, trebuie analizata prin prisma raportului dintre efect (formarea capitalului) si eforturi (o mare
risipa de resurse, bugetare sau nu, crearea de inechitate în veniturile disponibile ale contribuabililor,
etc.).
De asemenea trebuie sã se ţina seama de efectul benefic al intervenţiei statului, în special sub
raportul legislativ direct, imediat şi vizibil, în timp ce efectele ei nefaste sunt treptate, indirecte,
neperceptibile. Unul din aceste efecte este fenomenul corupţiei care este practic inevitabil însoţitor al
evaziunii fiscale.
2. Modificarea art 220, privind Codul Fiscal, pentru întãrirea controlului fiscal asupra
operaţiunilor comerciale cu produse acizabile.
Propunerea are în vedere ca decontările între agenţii economici, furnizori de produse
accizabile, şi agenţii economici, cumpărători ai acestor produse, sã se realizeze integral şi în
exclusivitate prin unităţi bancare (şi nu prin oficiile poştale ori alte persoanele juridice care prestează
servicii de transfer bancar, în lei sau în valută )
Aceasta menţiune, trebuie facutã întrucât modurile de operare cu privire la plata produselor
accizabile sunt din ce în ce mai ingenioase. Astfel, prin obligativitatea efectuãrii decontărilor între
agenţii economici (furnizori de produse accizabile, şi agenţii economici, cumpărători ai acestor
produse), integral prin unităţi bancare, este eliminatã tendinţa de ascunderea identitãţii agenţilor
economici implicati în aceste operaţiuni cu produse accizabile, prin evitarea menţiunilor din extrasul de
cont bancar. De cele mai multe ori agenţii economici în cauzã, justificã folosirea decontãrilor cash(
mandate poştale )folsindu-se oficiile poştale ca fiind asemãnãtoare cu cele ale entitãţilor bancare.
Cu alte cuvinte agenţii economici se prevaleazã de faptul cã mandatele poştale sunt trimiteri
înregistrate, prin care subunităţile poştale remit la destinaţie sumele de bani în lei încredinţate de
expeditori, asimilidu-le cu transferuri bancare.
Mai mut decât atât, în cazul nerespectãrii acestei obligativitãţi legea nu prevede pedepse,
propunerea fiind în cazul nerespectãrii acestor prevederi la TITLUL IX^1 , Infracţiuni Art. 296^1 cu
completarea astfel
(1) Constituie infracţiuni următoarele fapte:
- Infracţiunile prevăzute la alin. (1) se pedepsesc astfel:
a. cu închisoare de la 1 an la 3 ani, cele prevăzute la prezenta prevedere legalã, iar după constatarea
faptelor prevăzute în prezentul articol organul de control competent dispune oprirea activităţii, sigilarea
instalaţiei şi înaintează actul de control autorităţii fiscale care a emis autorizaţia, cu propunerea de
suspendare a autorizaţiei de antrepozit fiscal. Astfel propunerea concretã transpusã în textul de lege ar
putea fi urmãtoarea:
7. Modificarea Legii nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei.
O altã „infracţiune de actualitate‖ cu repercursiuni grave asupra bugetului consolidat al statului
o constituie contrabanda.
Contrabanda cu ţigarete a crescut alarmant în ultima perioadă a anului 2010 şi a devenit în acest
moment liderul în volum al pieţei de ţigarete din România. Pe hîrtie şi în mod oficial, motivele acestui
fenomen le constituie majorarea succesivă a accizelor (50% în doar nouă luni) pe fondul crizei şi a
scăderii puterii de cumpărare a populaţiei.
În vederea contracarãrii fenomenului de contrabandã, a fost adoptatã Legea nr. 291/2009 privind
aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 33/2009 pentru completarea art. 270 din Legea nr.
142
P.E.Drucker – ―Inovaţia si sistemul antreprenorial‖, Editura Enciclopedica, Bucureşti, 1993, pag.171
43
86/2006 privind Codul vamal al Romaniei, potrivit cãreia începand cu data de 4 octombrie 2009
„constituie infracţiune de contrabanda introducerea în sau scoaterea din ţara prin locurile stabilite pentru
controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a marfurilor care trebuie plasate
sub un regim vamal, daca valoarea în vama a bunurilor sau a marfurilor sustrase este mai mare de
20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor şi mai mare de 40.000 lei in cazul celorlalte bunuri sau
marfuri.‖
Cu toate acestea, legislaţia este consideratã tot permisivã întrucât 20.000 LEI (aprox 5.000euro)
reprezintã o sumã suficient de mare pentru a putea procura o cantitate de ţigãri suficienta.
Întrucât aceastã prevedere nu este deloc descurajatoare propunem urmãtoarea definire a infracţiunii de
contrabandã : Articolul 270 , se modifică şi va avea următorul cuprins:
Introducerea sau scoaterea din ţară, peste frontierã, în mod ilegal, prin orice mijloace, a bunurilor
sau mărfurilor, indiferent de valoarea mãrfii, constituie infracţiunea de contrabandă şi se pedepseşte cu
închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi

8. Modificarea OUG nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate
de marcat electronice fiscale.

Unul dintre acste mijloace îl poate constitui nemiterea bonului de casã, în conformitate cu OUG
nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.
Acest fapt fapt ar permite agentului economic sã poatã utiliza cele mai simple modalitãţi evaziune
fiscalã prin omisiunea, în tot sau în parte, a evidentierii, în actele contabile ori în alte documente legale a
operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate( ex. contabilizarea unei mici cantitãţi de
marfã şi comercializarea în realitate a unei cantitãţi cu mult mai mari).Întrucât populaţia se aşteaptã ca
Guvernul sã aibe soluţii magice (miraculoase), în opinia noastrã apreciem cã soluţia poate fi mult mai
simplã, prin cointeresarea contribuabilului asfel:

Contribuabilul sã solicite bonul fiscal pentru orice produs achiziţionat, astfel încât sã poatã
beneficia în baza unui calcul realizat de cãtre administraţia finaciarã de reduceri la plata impozitului sau
de returnarea unui procent de 5% din TVA aferent produsului.

Aceastã returnare, în fapt nu s-ar realza fizic, suma putând reprezenta un depozit al
contribuabilului (concretizat într-un cont virtual) , din care se va compensa impozitul pe diferite bunuri,
ori facilitãţi pentru anumite servicii ale structurilor bugetare

În acest mod, prin cointeresarea contribuabilului, la solicitarea bonului de casã pentru achiziţii
mici, ori factura fiscala + bon de casã pentru achiziţii ce depãşesc 1.000 Ron, agenţii economici vor fi
obligaţi sã înregistreze aproape toate activitãţile comerciale, aspecte ce pot scoate în evidenţa adevãratul
profit şi implicit plata cotei standard este 16% din profit (impozitul pe profit) plătibil în fiecare
trimestru, până la 25 ale lunii următoare trimestrului pentru care se plăteşte, aspect ce va contribui la
consolidarea bugetului de stat şi diminuarea evaziunii fiscale.

Clienţii vor beneficia de scutiri de impozit cu de pâna la 50% ori returnarea unui procent de 5%
din TVA-ul aferent produselor cumpãrate, dacã trimestrial vor prezenta administraţiei financiare locale
bonurile fiscale.Valoarea calculatã se va constitui întrun cont virtual din care vor fi compensate diverse
servicii ori diminuãri ale impozitului datorat de contribuabil.
Art. 10,1 constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 1 an şi suspendarea activitãţii
societãţii comerciale pânã la 1 ani, urmãtoarele fapte:

44
a) neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu
o valoare inferioara celei reale, precum si nereintroducerea datelor inscrise pe rola jurnal privind
tranzactiile efectuate de la ultima inchidere zilnica pana in momentul stergerii memoriei operative;
b) emiterea bonului fiscal continand date eronate sau fara ca acesta sa contina toate datele prevazute la
art. 4 alin. (1);
c) nepredarea bonului fiscal clientului de catre operatorul aparatului de marcat electronic fiscal;

9. Elaborarea unui manual de bune practici la nivel comunitar (Europol ), sau al altor
autoritãţi judiciare:

Cu siguranţã, la nivel comunitar macrocriminalitatea financiarã constituie o preocupare a

autoritãţilor administrative sau judiciare, rezultatele concrete înregistrate de acestea fiind influenţate de
o veritabilã paletã de circumstanţe proprii sau externe acestor instituţii. Experienţa investigatorilor,
amploarea fenomenului, eficienţa procedurilor proprii şi nu în ultimul rând soliditatea voinţei politice
manifestate în legãturã combaterea macrocriminalitãţii financiare în general şi a spãlãrii banilor în
special, sunt tot atâtea elemente care explicã eficienţa sau ineficacitatea instituţionalã sau operaţionalã.

Manualele de bunã practicã înstituţionalizeazã în principiu, proceduri legale şi acceptabile care

şi-au dovedit eficienţa în urma aplicãrii în situaţii reale şi care, din aceastã cauzã, pot constitui seturi de
prescripţii care asigurã aficacitatea operaţiunilor iniţiate şi desfãşurate în baza lor. Acest gen de manuale
nu prezintã în sine un caracter obligatoriu şi limitativ, însã pot orienta reglementãrile legale,
metodologice sau instrucţiunile de lucru ce urmeazã a fi adoptate şi ulterior puse în practicã.

c. Importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării.

Importanţa teoretică a lucrării rezidă în cercetarea complexă a fenomenului macrocriminalitãţi
financiare în general şi a spãlãrii banilor în special, ce alimenteazã economia subteranã sub aspect
corelativ şi de componenţă în vederea relevării particularităţilor şi structurii acestuia, a factorilor
criminogeni ce-i determină apariţia, existenţa şi evoluţia, precum şi în generalizarea ansamblului de
măsuri cu caracter juridic şi special criminologic de prevenire şi combatere, inclusiv a legislaţiei şi
experienţei altor state în acest domeniu.
Valoarea practică a lucrării constă în consolidarea bazei teoretice a elaborării şi adoptării
măsurilor de directivă în domeniul contracarării fenomenului macrocriminalitãţii financiare, sursã a
economiei subterane, inclusiv a infracţiunilor de spălare a banilor ca cea mai periculoasă componentă a
acestuia, care constituie, în ansamblu, o parte indispensabilă a politicii penale cât şi asigurarea
condiţiilor necesare pentru realizarea cu succes în continuare a studiilor teoretico-aplicative privind
problematica investigată.
Propunerile şi recomandările formulate în lucrare pot fi aplicate de către practicieni la
organizarea şi desfăşurarea lucrului profilactic al infracţionalităţii de acest gen. De asemenea, ele pot fi
luate în consideraţie la pregătirea proiectelor legislative şi la predarea cursurilor de drept penal şi
criminologie sau a altor cursuri speciale.

45
 BIBLIOGRAFIE

Legislaţia româna:

1. Constituţia României, republicatã în 2003;

2. Constituţia Uniunii Europene din 2005;
3. Codul Penal al României;
4. Codul de Procedurã Penalã al României;
5. Legea nr. 656 / 2002, pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor;
6. Legea nr.565/2002, pentru ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva criminalitãţii
transnaţionale;
7. Legea nr. 39/2003, privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate;
8. Legea nr. 161/2003, privind asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţii publice;
9. Legea nr. 508/2004, privind organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei
de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism;
10. Legea nr. 302/2004, modificatã prin legea 224/2006, privind cooperarea judiciarã internaţionalã
în materie penalã;
11. Legea nr. 197/2004 pentru ratificarea Acordului privind cooperarea dintre România şi Oficiul
European de Poliţie, semnat la Bucureşti la 25 noiembrie 2003;
12. Ordonanţa Guvernului nr.86/2003 privind reglementarea unor mãsuri în materie financiar-
fiscalã;
13. Legea nr. 304 /2004, privind organizarea judiciarã;
14. Legea nr. 218/2002, privind organizarea Poliţiei Române;
15. Legea nr. 571/2003, privind Codul Fiscal al României;
16. Legea nr. 86/2006 , privind Codul Vamal al României;
17. Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale;
18. OUG nr. 28/1999, privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat
electronice fiscale;
19. Legea 291/2009 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 33/2009 pentru
completarea art. 270 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei;
20. Legea nr.297/2004, privind piaţa de capital ;
21. Legea nr. 682/2002, privind protecţia martorilor;
22. Legea nr. 535/2004, privind prevenirea şi combaterea terorismului
23. Legea 31/1990, societatilor comerciale, modificatã;
24. Ordonanţa de Urgenţă nr. 159/2001 pentru prevenirea şi combaterea utilizării sistemului
financiar - bancar în scopul finanţării de acte de terrorism;
25. Regulamentul de organizare şi funcţionare a Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a
Spălării Banilor aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 531/19 aprilie 2006;
26. Decizia Plenului Oficiului nr. 496/2006 prin care au fost aprobate Normele privind prevenirea şi
combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism, standardele de cunoaştere a
clientelei şi control intern pentru entităţile raportoare care nu sunt supuse supravegherii
prudenţiale a unor autorităţi;
27. Decizia Plenului nr. 493/22.06.2006, privind aprobarea Metodologiei de examinare a
informaţiilor referitoare la tranzacţiile suspecte, specifică activităţii de analiză a tranzacţiilor
suspecte, cu modificările şi completările ulterioare;
28. Decizia Plenului Oficiului nr. 11 din 14 ianuarie 2008, prin care au fost modificate şi completate
―Procedurile de lucru pentru desfăşurarea acţiunilor de supraveghere, perificare şi control al
persoanelor fizice/juridice prevăzute la art.8 din Legea nr.656/2002‖;

46
 29. Decizia Plenului Oficiului nr. 673 din 29 mai 2008 pentru aprobarea Metodologiei de lucru
privind transmiterea rapoartelor de tranzacţii cu numerar şi a rapoartelor de transferuri externe;
30. Decizia Plenului Oficiului nr. 674 din 29 mai 2008 privind forma şi conţinutul Raportului de
tranzacţii suspecte, ale Raportului de tranzacţii cu numerar şi ale Raportului de transferuri
externe;
31. Ordonanţă de urgenţă nr. 53/2008 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor;
32. Hotãrârea de Guvern nr. 2209 din 9 decembrie 2004 privind aprobarea Strategiei naţionale de
combatere a criminalităţii organizate în perioada 2004 – 2007
33. Legea nr.312/2004, privind Statutul BNR;
34. Legea nr.32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor;
35. H.G. nr. 3/21.012000 privind organizarea şi funcţionarea Asociatiei Romane a Agentiilor
Imobiliare (ARAI);

Legislaţie internaţionalã:

1. Tratatul de la Lisabona / 2009;

2. Convenţia de la Viena din 1988 contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope şi
adoptarea, la 15 iulie 1993;
3. Conventia ONU privind Crima Organizata Transnationala - 2000;
4. Conventia Consiliului Europei nr. 141 privind spalarea, cercetarea, sechestrarea si confiscarea
veniturilor obtinute din infractiuni – Strasbourg 8 Noiembrie 1990;
5. Directiva Consiliului Europei 91/308/CEE din 10 iunie 1991 pentru prevenirea folosirii
sistemului financiar in scopul spalarii banilor – Brussels;
6. Directiva Consiliului Comunitatii Europene cu privire la folosirea sistemului financiar in scopul
spalarii banilor nr. 91/308/EEC, adoptata la Luxemburg la 10 iunie 1991;
7. Directiva Parlamentului şi a Consiliului European cu privire la prevenirea utilizării sistemului
financiar în scopul spălării banilor şi al finanţării activităţilor teroriste, adoptată la 9 august 2005;
8. Decizia-cadru 2003/577/JAI din 22 iulie 2003 privind executarea în Uniunea Europeană a
ordinelor de înghețare a bunurilor sau a probelor;
9. Decizia-cadru 2005/212/JAI din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a
instrumentelor şi a bunurilor având legătură cu infracţiunea de spalare a banilor;
10. Codul Penal al Germaniei;
11. Codul penal al Elveţiei;
12. Codul Penal al Rusiei;
13. Codul Penal al Italiei;
14. Codul Penal al Franţei;
15. Codul penal al Olandei;
16. Codul penal al Greciei;
17. Patriot Act/2001 în SUA ;
18. Legea RICO/1970 (The Racketeer Influenced and Corrupt Organizations)/SUA;
19. Legea Money Laundering Control Act din 1986 /SUA;
20. National Drug Policy/2001- Marea Britanie;
21. Terrorism Act/2006-Marea Britanie;
22. Decretul legislativ nr.231/21 noiembrie 2007, incriminarea spălãrii banilor-Italia;
23. Legii controlului organizaţiilor criminale/1975 (Mafia şi Cosa Nostra din America)-Italia;
24. Legea din 2002, privind îmbunătăţirea condiţiilor de suprimarea spălării banilor şi combaterea
finanţării terorismului (Geldwäschegesetz, sau GwG)-Germania;

47
 25. Legea nr.627/1987 din Codul sănătăţii publice-Franţa;
26. Legea nr. 96-392 din 13 mai 1996, privind spălarea produselor crimei sau ale delictului – Franţa
27. Legea federalã nr 115-FZ de contracarare a spãlãrii banilor combaterea criminalitãţii şi a
finanţării terorismului-Rusia

Autori români:

1. C.Voicu – ―Controlul economic – metoda eficienta pentru prevenirea si combaterea

infractiunilor si altor nereguli din economie‖, editia a II-a, Editura Ministerului de Interne,
Bucuresti, 1993;
2. C.Voicu – „Banii murdari şi crima organizată‖, Ed. Artprint, 1995;
3. C. Voicu – ―Criminalitatea afacerilor în România‖ Tipografia Ministerului de Interne, Bucuresti,
1997;
4. C.Voicu, Sandu F., Dascalu I. – ―Frauda în domeniul financiar bancar si al pietei de capital‖,
Editura Trei, Bucuresti, 1998;
5. C.Voicu, ; Ungureanu, Ştefănescu, Georgeta; Voicu, Camelia, Adriana, Investigarea
criminalităţii financiar bancare, Editura Polipress, 2003
6. C. Voicu, Al. Boroi si colaboratorii, Dreptul penal al afacerilor, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2006;
7. C. Voicu, Adriana Camelia Voicu, Ioan Geamănu – „Criminalitatea organizată în domeniul
afacerilor‖, Editura Pilner / Pilner, Târgovişte, 2006;
8. C. VOICU -Repere ale parteneriatului public-privat în prevenirea şi combaterea criminalităţii-
2007;
9. C.Voicu, Prunã, Ştefan-Managementul poliţiei, Editura Media Uno, Bucureşti/2007;
10. C.Voicu-Investigarea Fraudelor.Curs de Masterat - Editura Sitech Craiova 2009;
11. Vintilă Dongoroz/Siegfried Kahane/Ion Oancea/Iosif Fodor/Nicoleta /liescu/Constantin
Bulai/Rodica Stănoiu, Explicaţii teoretice ale Codului penal român. Partea generală, vol.I şi II, şi
Partea specială, voi.III şi IV, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1969-1972;
12. Valerian Cioclei – Despre ambiguitatea conceptuală în materia criminalităţii organizate, în
Culegerea de materiale „Proiectul Tempus Jep‖, Bucureşti, 2001;
13. CRAIU N., 2003, „Există o raţionalitate sau o moralitate a economiei subterane?‖, Revista
Finanţe Publice şi Contabilitate, nr.10/2003;
14. G. Antoniu - Armonizarea legislaţiei penale române – 2003;
15. Ionel Marin - Comunitatea de Informaţii 2004,soluţia problemelor de securitate, Editura A.N.I.;
16. Ion Stoian, Emilia Dragne şi Mihai Stoian - COMERT INTERNATIONAL – Tehnici, strategii,
elemente de baza ale comertului electronic - Volumul II, Editura Caraiman, 2000;
17. Victor Stoica, - PIEŢE DE CAPITAL ŞI PRODUSE BURSIERE - Editura Universitatea, 2006,
Bucuresti;
18. Gabriela Anghelache – PIAŢA DE CAPITAL – Editura Economica, 2004;
19. Florescu Viorel -Drept bancar şi valutar -, Bucureşti 2006;
20. Eduard Dragomir, Dan Nita, -Tratatul de la Lisabona, Editura Nomina Lex, Bucuresti, 2009;
21. Cristis Nicolae -Evaziune fiscală şi spălarea banilor, Editura Hamangiu, 2006;
22. Pitulescu Ion, -Consideraţii referitoare la infracţiunea de spălare a banilor /Dreptul, 2002;
23. Constantin Enescu -Metode de analiză a activităţii de comerţ exterior-,Bucureşti 1993;
24. Dan Drosu- Saguna -Tratat de drept financiar si fiscal , ed. All Beck SA 2001;
25. V. Dobrinoiu, Drept penal. Partea specială, vol. I, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2004;
26. Marian Negruş -Plăţi şi garanţii internaţionale -,Bucureşti 1999;

48
 27. Theodor Mrejeru, Dumitru Andreiu, Petre Florescu, Dan Safta, Marieta Safta -Evaziunea fiscala,
ed. Tribuna Economica 2000;
28. Constantin Enescu -Metode de analiză a activităţii de comerţ exterior,Bucureşti 1993;
29. Daniel Daianu, Radu Vranceanu -Romania si Uniunea Europeana , editura Polirom 2002;
30. Dr.Florescu Viorel -Drept bancar şi valutar , Bucureşti 2006;
31. M. Mirela - Codul de procedura fiscala-,comentarii şi explicaţii/2005
32. Ramona C.-Modalităţi de spălare a banilor prin intermediul insituţiilor bancare,
www.pînzaru.ro/drept/drept bancar
33. Balaban, C -Revista Controlului Economic Financiar –Prevenirea şi identificarea fraudei şi
corupţiei, nr. 7 (79), iulie, 2003;
34. Nicolae Cristis -Evaziunea fiscală şi spălarea banilor-editura Hamangiu, 2006;
35. Claudiu Bondari - "Piete de capital - piata financiara si bursa de valori" – referate.ro 2008;
36. Vasile Turliuc-Politici monetare editura Polirom 2002;
37. Victor Stoica, - Pieţe de capital şi produse bursiere - Editura Universitatea, Editura Economica
2006, Bucuresti;
38. Sorescu Laurenţiu - Insolventa bancara in dreptul comertului international (Monografii)-Editura
Universul Juridic 2010;
39. Damian Miclea – Combaterea crimei organizate, vol.I, Editura M.A.I., Bucureşti, 2004, pag. 92
40. Emil Hedeşiu – Contracararea crimei organizate transfrontaliere, Editura UNAP, Bucureşti,
2005, pag.15

Autori strãini:

1. Maria Luisa Cesoni - „Criminalitatea organizată - Geneva – 2004;

2. Bachmann A, Lutte- Împotriva criminalitãţii economice, Zurich, Pliiss Druck, 1982;
3. Bemasconi P- Noi instrumente juridice contra criminalităţii economice internaţionale, Napoli, La
Cita Del Sole, 1995;
4. G. Falcone –Crima organizată – o problemă mondială, Revista Internaţională de Poliţie Tehnică
şi Criminologie, nr. 4/1992;
5. L. Francois, P. Chaignean şi M. Chesney, -Criminalitatea financiară, Ed. D' Organisation, Paris,
2002;
6. F. Roberti, -Cooperarea judiciară în combaterea criminalităţii organizate şi a criminalităţii
economice - articol publicat în Culegerea Tempus - 20031 P. Broyer - Criminalitatea financiară,
Ed. D’Organisation, Paris, 2002;
7. J. Cartier-Bresson- Criminalite organisee, Paris, 1997;
8. N.Queloz – Criminalitatea economico-financiară în Europa, Editura L’Harmatt, 2002;
9. Mohamed Zaid – Particularităţi ale cunoaşterii crimei organizate, Colectivul de la Alexandria al
Asociaţiei Internaţionale de Drept Penal, 1977;
10. Luigi Palmieri – Crima organizată în Italia. Revista Interpol nr. 435/1992 ;
11. Jean-Michel Ducros -Les formes non violentes de la grande criminalité organisée Département
de recherche sur les Menaces Criminelles Contemporaines - © D.R.M.C.C. 2003;
12. Pinar Olger – The Criminal justice Systems Facing The Challenge of Organized Crim – în Revue
International de Droite Penal, Editura Eres, Paris, 1998;
13. Hans Lilie – Specific Ofences of Organized Crime and German Criminal Law – in Revue
Internationale de Droite Penal, Editura Eres, Paris, 1998;
14. Gleen Beard- ―Influenţa gansterilor şi a organizaţiilor corupte‖ 33 Revista Americană de Drept
929(1966)

49
 15. Barbara Sicolides, R.I.C.O., C.E.E.şi Extrădarea internaţională nr.62, Revista de drept 1281,1285
(1989); Bradley-Racketeers , Congresul şi Tribunalele nr.65, Revista de drept din Iawa 837,
892-893 (l980).
16. Dorean Koening- ―Confruntarea dintre sistemul justiţiei penasle şi crima organizată‖
RIDP,vol.69/1999;
17. Donglas E.Asochans, Legislaţia penală şi interesul public. Revista de drept 33, 56-57 (1966)
18. Raymond Gassin – Criminologie, Editura Dalloz, Paris, 2004;
19. Herve Boullanger – La criminalite economique en Europe, Editura PUF, Paris, 2002;
20. Raymond Kendal – Interpolul şi lupta împotriva criminalităţii organizate transnaţionale, Studiu
publicat în „Criminalitatea organizată‖, coordonator Marcel Lectere, Editura La documentation
Francaise, Paris, 1996;
21. Jean Claude Monet – Criminalitatea organizată, Paris, 1996;
22. Peter Spiro - „Evidence of a post –GST in the underground economy‖, Canadian Tax Journal,
n.41(2)/1993;
23. VASS A., 2000, „Economia subterană are şi consecinţe pozitive?‖, Revista „Tribuna
Economică‖, nr. 51-52, decembrie 2000;
24. E. Vernier- Tehnici de spălare a banilor, Ed. Dunod, Paris, 2005;
25. L. Francois - Criminalitatea financiară - 2004, Paris;
26. D. Fontanaud - Criminalitatea banilor - Paris, 2005;
27. JACQUES Le Goff, Negustoriişi bancherii în Evul Mediu, Traducere de Nicolae Ghimpeţeanu,
Bucureşti, Editura Meridiane, 1994;
28. Hitoshi Saeki –Sistemul de justiţie înfruntând crima organizată, Raport la Colocviul
A.I.D.P.,Alexandria, 1997;
29. Giuseppe Costanzo- La Mafia imprenditrice. L’etica mafiosa e lo spirito del capitalismo. Il
Mulino, 1983;

Lurãri de specialitate şi alte publicaţii:

1. Bilanţurile Poliţiei Române pe anii(2005-2009);

2. Evaluarea infractiunilor economice- Buletinul Informaiv al Poliţiei Române 2010
3. Culegere de lecţii în sprijinul pregătirii cadrelor superioare de poliţie, Bucureşti, Editura
Ministerului de Interne, 1994,
4. Comunicatul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontierã - 2009
5. Cartea Albă a Crimei Organizate şi a Corupţiei/2005;
6. Comunicatul -Asociaţiei Organizatorilor de Cazinouri din România-2009;
7. Revista Finanţe publice si contabilitate – nr.3/ 2003, nr.1/2002, editata de Ministerul
Finanţelor Publice;
8. Studiul „Economia subterană în România‖, realizat de Centrul Român de Politici Economice
2009;
9. Manual de instruire privind combaterea spalarii banilor si a finantarii terorismului- Proiect
finanţat deUniunea Europeană prin programul PHARE RO99-IB/JH-02-Editat de
C.N.Imprimeria Naţionalà S.A;

Infografie:

1. www.reclaimdemocracy.org/civil_rights/govpower_enhancement_act.html;
2. www.kmarket.ro-b3/pete.doc, A. Todea, ―Teoria pietelor eficiente si analiza tehnica: Cazul
pietei romanesti‖;

50
3. www.kmarket.ro, ―Ghidul incepatorului pe piata financiara a Romaniei‖;
4. www.pînzaru.ro/drept/drept bancar;
5. www.aljazeerah.info/opinion.htm;
6. www.eia.doc.gov/emeu;
7. www.realitatea.net;
8. www.wikipedia.org/wiki;
9. www.mai.gov.ro;
10. www.politiadefrontiera.ro;
11. www.politiaromana.ro;
12. www.securitatenationala.ro;

51