Pestă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

„Doctor mascat din timpul pestei (1656)“ tablou în cupru Paulus Fürst

Răspândirea pestei între 1970 și 1998

Ciuma sau pesta (lat. pestis = epidemie) este o boală infecțioasă deosebit de

contagioasă, produsă de bacteria Yersinia pestis. În trecut, boala a luat forme
de pandemie întinzându-se pe mai multe continente. În prezent, între 1.000 și 2.000
de cazuri apar la nivel mondial, în fiecare an, în rândul oamenilor. [4]
Pe continentul european, au existat mai multe pandemii de ciumă, cum ar fi cea din
Atena (430 î.Hr.), cea numită Ciuma lui Iustinian (541-542), cea numită Moartea
neagră, în secolul XIV, Marea Ciumă din Londra din 1665-1666, Marea Ciumă din
1738 și o a cincea pandemie, datată 1855. Se știe faptul că a cincea pandemie a fost
cauzată de Yersinia pestis, dar afirmația că aceeași bacterie se face vinovată și
de Ciuma lui Iustinian și de Moartea Neagră este astăzi pusă la îndoială de istorici și
de medici.[5]

Forme de manifestare
Într-o pandemie sunt prezente toate formele de pestă, mai frecvente fiind
forma bubonică și pulmonară. Dintr-o formă bubonică care fără un tratament adecvat
se transformă de regulă într-o formă septicemică care duce la forma pulmonară.
1. Formă carbunculoasă sau Bubonenpest (gr. bubo = bubă , umflătură).
În forma bubonică (lat.Naike) infectarea este produsă de pișcătura puricelui de
șobolan. Vectorul bolii, ca gazdă intermediară, transmite agentul patogen de la
șobolan mai departe la om. Această schimbare de gazdă a puricelui se întâmplă
numai după moartea rozătorului, de aceea s-a observat o mortalitate în masă la
șobololani, înaintea izbucnirii unei epidemii de pestă la om.
Perioada de incubație durează de la câteva ore până la șapte zile.
Simptomele includ febră, dureri de cap și articulații, stare de abatere, slăbiciune până
la pierderea conștiinței.
Forma carbunculoasă provine de la umflăturile dureroase ganglionilor limfatici din
regiunea gâtului, zonelor axilare, aceste tumefieri pot atinge 10 cm mărime și din
cauza hemoragiilor din țesut devin de culoare albastru închis până la negru, care
ulcerează având un conținut purulent. Această formă de pestă se poate agrava sau
cu șanse de 50% duce la vindecare spontană. Deschiderea chirurgicală a abceselor
din cauza pericolulului de răspândire a bacteriilor în sânge și organe este
contraindicat.
Forma buboasă se transmite mai lent iarna decât vara, deoarece mobilitatea
puricelui sub 12 °C este nulă.
2. Forma septicemică frecvent fiind o formă secundară când agentul patogen ajunge și
se multiplică în sânge, această formă se manifestă cu o febră ridicată, frisoane,
dureri de cap, stare gravă de abatere, cu regiuni hemoragice întinse, boala are o
evoluție supra acută (de la câteva ore, la 36 de ore) având procentul de mortalitate
90-100% la bolnavii netratați.
Azi acest procent de mortalitate este mult mai redus prin folosirea de antibiotice de
tipul cloramfenicolului, tetraciclinei, streptomicinei, doxiciclinei sau a gentamicinei.
3. Forma pulmonară cu procentul de mortalitate 90-100% la bolnavii netratați.
4. Forma abortivă este varianta cea mai ușoară de pestă manifestată numai printr-o
febră ușoară, inflamația ganglionilor limfatici, urmată de vindecare, bolnavul fiind
dotat cu o imunitate solidă și față de formele grave de pestă.