BOLILE SPANACULUI

Patologia vegetală sau fitopatologia este ştinţa care se ocupa cu studiul bolilor plantelor,
cu prevenirea şi combaterea lor. Fitopatologia este totodată o ştintă cu caracter practic, aplicativ
avănd legatura cu viticultura, pomicultura, legumicultura, fitotehnia.

Latura practica a acestei ştiinţe este legata de producţia agricolă şi constă in studierea
bolilor şi paraziţilor plantelor, cu scopul de a găsi mijloacele cele mai potrivite pentru a lupta
impotriva lor, in vederea asigurării unei recolte bogate şi sanătoase.
Complexul constituit de planta gazdă şi parazitul care o atacă este supus influenţei directe a
mediului inconjurător care prin diferiţii săi factori, acţionează atăt asupra plantei, modificândui
rezistenţa, cât şi asupra agentului patogen modificândui virulenţa.Din această cauza, studiul
bolilor plantelor trebuie să se faca in stransă legatura cu cunoaşterile condiţiilor de mediu ceea
ce ii dă un pronunţat caracter regional.

Orice boală la plante se caracterizează printr-o scădere a cantitaţii de substanţe organice

produse şi acumulate în plantă, prin modificări morfologice,anatomice,histologice,citologice,
fiziologice, biochimice ceea ce inseamnă o scădere a recoltei când este vorba de plantele
cultivate. În general plantele cultivate sunt mai sensibile decăt plantele sălbatice. Această
sensibilitate mai accentuată se explică prin faptul că ele sunt puse uneori să se dezvolte in
condiţii diferite de condiţiile naturale de viaţa de la locul lor de origine. Intensificarea schimbului
de produse vegetale a favorizat răspândirea dintr-o regiune în alta, uneori pe distanţe foarte mari
a diferitelor boli şi paraziţi ai plantelor.

Spre deosebire de bolile animalelor, bolile plantelor nu au un caracter general ci sunt

localizate pe anumite parţi ale plantelor, pe anumite organe(rădăcini, frunze).excepţie de la
regulă o fac virozele şi bolile produse de unele bacterii şi ciuperci parazite care traiesc în vasele
plantelor şi provoacă îmbolnăvirea întregului organism.

Pentru a studia o boală la plante este nevoie să se cunoască simpotemele prin care ea se
manifestă, morfologia şi biologia agentului patogen care o provoacă,raporturile reciproce dintre
planta gazdă şi agentul patogen, precum şi influenţa pe care o exercită condiţiile de mediu.
 După modul cum se desfaşoară procesul patologic deosebim boli acute care au un
caracter rapid producând in scurt timp pierderea organului sau plantei atacate şi boli cronice cu
un caracter lent de lungă durata care slăbesc treptat planta bolnavă

În lupta impotriva bolilor plantelor au precădere măsurile profilactice, preventive. La

plante se urmareşte împiedicarea apariţiei diferitelor boli şi răspnâdirea lor la plantele de cultura.
Metodele de combatere a bolilor plantelor sunt de mai multe feluri si anume: metode culturale,
metode biologice, metode fizico-mecanice, metode chimice.

Prin intensificarea legumiculturii, mai ales în culturile de sere şi solare se creează condiţii
favorabile pentru dezvoltarea unor boli ale legumelor care aduc mari prejudicii recoltelor.

În culturile de legume, bolile sunt foarte periculoase deoarece ele se propaga uşor, pot să
cuprindă în scurt timp suprafeţe mari dintr-o seră sau cultura de câmp.

Cele mai frecvente boli ale plantelor legumicole sunt cele infecţioase (produse de agenţi
patogeni), predominante fiind cele produse de ciuperci fitopatogene,urmate de cele produse de
virusuri, bacterii, micoplaste şi antofite parazite.

Deoarece majoritatea speciilor legumicole cultivate in câmp sau spaţii special amenajate
se consumă in stare proaspată, în prevenirea şi combaterea bolilor trebuie să se urmărească atât
combaterea eficace a agenţilor patogeni, cât şi o protecţie a biocenozei. În lupta împotriva bolilor
plantelor legumicole, trebuie acordată prioritate măsurilor care contribuie la prevenirea
atacurilor, deoarece este mai indicat să se prevină boala decât să se combată.