Sunteți pe pagina 1din 9

CALITATEA AERULUI

Autorii lucrării
Student Iuliana MÎNDRILĂ, Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava,
Facultatea de Științe Economice și Administrație Publică, Contabilitate și Informatică de Gestiune, An III, Grupa 3
Student Alexandra-Aurora RĂESCU, Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava,
Facultatea de Științe Economice și Administrație Publică, Contabilitate și Informatică de Gestiune, An III, Grupa 3

Abstract:
În această lucrare am prezentat, pentru început, noțiuni introductive privind mediul înconjurător, atmosfera și
componentele ei și poluarea, apoi am descris și am analizat cauzele poluării aerului, factorii ce influențează și
intensifică efectele acesteia. De asemenea am analizat diferite rapoarte la nivel național și internațional, privind
poluarea aerului și am ajuns la concluzii nu foarte îmbucurătoare pentru menținerea și îmbunătățirea calității aerului.
Spre finalul acestei lucrări am identificat diferite măsuri care ar trebui aplicate cât mai curând și cât mai eficient.

Cuvinte-cheie: mediul înconjurător, calitatea aerului, poluare, poluanți atmosferici, protejarea sănătății umane,
emisii nocive.

Clasificarea JEL:
 Q5 Environmental Economics
 Q53 Air Pollution

1. INTRODUCERE

Creșterea îngrijorării la nivel mondial cu privire la eficienţa protecţiei mediului și a sănătăţii


umane a dus la dezvoltarea unei politici internaţionale privind evitarea și combaterea sau reducerea
emisiilor de poluanți atmosferici nocivi. Calitatea aerului are un impact direct asupra sănătății
populației, poluarea lui având efecte pe termen scurt care includ infecții ale căilor respiratorii, cum
ar fi pneumonia și bronșita, și agravarea condițiilor existente, cum ar fi astmul. Poluarea aerului
poate avea impact asupra speranței de viață, deoarece efectele pe termen lung includ bolile
pulmonare și cardiace.
Potrivit informațiilor oficiale, poluarea aerului în România este determinată prioritar de
circulația rutieră, cea feroviară și aeriană, de producerea energiei electrice, de încălzirea locuințelor,
precum și de activitatea industrială. Poluarea aerului este generată în special de folosirea energiei și
de activităţile de transport. Urbanizarea, dezvoltarea industriei și a transportului provoacă emisii cu
concentraţii mari de substanţe poluante în atmosferă, emisii care duc la efecte nocive asupra naturii
și a tuturor organismelor vii.
Atmosfera este considerată un mediu de tranzit pentru poluanţi, dar un mediu în care aceștia
se propagă cel mai repede și parcurg distanţe mult mai mari decât în alte medii. Poluarea aerului nu
cunoaște frontiere naţionale. Problema poluării transfrontaliere a fost abordată pentru prima dată
abia în anii 1970, până la acel moment poluarea atmosferică a fost concepută ca fiind un fenomen
local, iar reglementarea acestuia la nivel internațional nu era considerată o necesitate.
Însă, odată cu perceperea fenomenului de circulație la distanţe relativ mari a poluanţilor din
aer, precum și a consecințelor direct legate de acest fenomen, cum ar fi ploile acide, care afectează
atât sănătatea, cât și activitatea oamenilor, precum și vegetația, apele de suprafață, societatea
internațională a ajuns la concluzia că este nevoie de reglementarea juridică a poluării
transfrontaliere pe distanțe lungi.

1
1. Noțiuni introductive
1.1. Mediul înconjurător

Starea de degradare avansată a ecosistemelor naturale, interacţiunile dintre mediu şi


activităţile umane (în special cele economice), apariţia şi multiplicarea ”problemelor de mediu” la
scară globală reprezintă suficiente motive de îngrijorare pentru noi toţi. Dimensiunea internaţională
a fenomenului a devenit în prezent elementul central, poate chiar determinant, al politicilor
naţionale de mediu, care se răsfrâng, inevitabil, asupra politicilor externe ale tuturor statelor –
responsabile – ale lumii. O analiză atentă a elementelor care formează conţinutul termenului mediu
conduce , în mod inevitabil şi de la început , la concluzia că nici unuia nu i se poate acorda o
importanţă mai mică sau mai mare decât altuia, iar a proteja mediul – prin aceasta înţelegând
totalitatea acţiunilor menite să asigure conservarea resurselor naturale şi protejarea calităţii
componentelor mediului – echivalează cu acordarea unei aceleiaşi atenţii fiecărei componente.
Mediul reprezintă conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.195/2005 privind
protecţia mediului, publicată în Monitorul Oficial(M. Of.) nr. 1196 din 30 decembrie 2005, aprobată
prin Legea nr. 265/2006 şi modificată prin OUG nr. 57/2007 şi prin OUG nr. 114/2007 publicată în
M. Of. nr. 713 din 22 octombrie 2007, ansamblul condiţiilor şi elementelor naturale ale Terrei:
apa, aerul, solul şi subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice,
toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune
cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale şi spirituale, calitatea
vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului.
Din definiţia de mai sus rezultă că noţiunea cuprinde atât mediul natural – natura în forma sa
originară, cu părţile ei vizibile şi invizibile, reprezentând condiţia existenţei tuturor vieţuitoarelor
(terenurile de orice fel, subsolul oricăror terenuri, apele subterane şi de suprafaţă, pădurile, aerul,
flora şi fauna terestră şi acvatică etc.) – cât şi mediul artificial, cel creat de oameni, adică bunurile
care există datorită activităţii umane şi care reprezintă condiţiile materiale ale vieţii. Problematica
“mediului înconjurător” nu este nouă, ea stând în atenţia mai mult sau mai puţin conştientă a
omului, respectiv a socieţăţii încă de la începutul industrializării (prima jumătate a secolului al XIX-
lea), devenind o problemă acută încă din a doua jumătate a secolului XX - fapt ce a determinat o
serie de organisme naţionale şi internaţionale să se sesizeze de consecinţele acesteia nu numai
asupra sănătăţii societăţii, cât şi asupra productivităţii economice, atât pe termen scurt şi mediu, cât
pe termen lung.1
1.2. Aerul

Aerul este un amestec de gaze (azot 78,9%; oxigen 20,95%; bioxid de carbon 0,03-0,04%;
argon, heliu, neon, cripton, xenon, hidrogen, ozon, radon, care împreună constituie aproximativ 1%)
care formează atmosfera pământului și constituie principala sursă de oxigen necesară pentru
menținerea vieții. Pe parcursul evoluției, între organismul uman și mediul aerian s-a stabilit o
interacțiune strânsă, a cărei dereglare are o influență negativă asupra sănătății omului.2
Respirăm din momentul în care ne naștem și până când murim. Este o nevoie constantă și
vitală, nu doar pentru noi, ci pentru toate formele de viaţă de pe Pământ. Calitatea precară a aerului
ne afectează pe toţi: este nocivă pentru sănătatea noastră și pentru sănătatea mediului, iar acest lucru
duce la pierderi economice. Compoziţia aerului din atmosferă se modifică în permanenţă, unele
substanţe din aer au un mare potenţial reactiv, cu alte cuvinte au o mai mare predispoziţie de a
interacţiona cu alte substanţe pentru a forma unele noi. Atunci când unele dintre aceste substanţe
reacţionează cu altele, pot forma poluanţi „secundari” dăunători pentru sănătatea noastră și pentru
mediu. Căldura, inclusiv cea solară, este de obicei un catalizator care facilitează sau declanșează
reacţiile chimice.3
1
Politici de mediu-Adriana Bebeșelea, Veronica Kűrti, Ancuța Tamaș, Antonela Körösi (Timișoara 2013)
2
https://www.academia.edu/13429041/Aerul, accesat la: [06.11.2019]
3
https://www.eea.europa.eu/ro/semnale/semnale-de-mediu-2013/articole/aerul-pe-care-il-respiram, accesat la:
[06.11.2019]
2
Atmosfera, cuvânt de origine greacă (athmos = aer şi spherein = sferă, înveliş), denumeşte
învelişul gazos, de aer, al Pământului. Atmosfera planetei noastre este practic gazoasă, conţinând
însă şi urme de substanţe solide, prezente în stare fin divizată, atmosfera este un înveliş subţire
(aproximativ 1000 km), alcătuită din mai multe straturi distincte, diferite prin compoziţie şi
temperatură:
• Troposfera: situată între 0 şi 15 km, cu o descreştere a temperaturii până la -60°C. La
nivelul acestui strat are loc cea mai mare parte a fenomenelor meteorologice. În general, dispersia
poluanţilor are loc în stratul de jos al troposferei, numit stratul limită planetar situat între 0 şi 3 km
altitudine;
• Stratosfera: situată între 15 şi 50 km altitudine cu o creştere a temperaturii până la 0°C. La
nivelul acestui strat, între 25 şi 30 km, ozonul are concentraţia maximă;
• Mezosfera: între 50 şi 85 km, cu o descreştere a temperaturii care ajunge până la -100°C;
• Termosfera: de la 85 km în sus, temperatura creşte în permanenţă până la 1000°C.4

1.3. Poluarea

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează


cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul
în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor
naturale, cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din
activitățile umane. Se disting următoarele categorii: poluare fizică (incluzând poluarea
fonică și poluarea radioactivă), poluarea chimică (produsă de diverse substanțe eliberate în mediu
sub formă gazoasă, lichidă sau de particule solide), poluare biologică (cu germeni patogeni,
substanțe organice putrescibile etc.).
Există două categorii de poluanți:
 Poluanții biodegradabili sunt substanțe, cum ar fi cele conținute în apa menajeră, care
se descompun rapid prin unele procese naturale. Acești poluanți devin o problemă când se
acumulează mai rapid decât pot să se descompună.
 Poluanții nedegradabili sunt substanțe care nu se descompun, sau se descompun foarte
lent, în mediul natural. Odată ce apare contaminarea, este dificil sau chiar imposibil să se
îndepărteze acești poluanți din mediu. Compușii nedegradabili cum ar fi diclor-difenil-
tricloretanul, dioxinele, bifenilii policlorurați (BPC) și materialele radioactive pot să ajungă
la nivele periculoase de acumulare și pot să urce în lanțul trofic prin intermediul animalelor.
De exemplu, moleculele compușilor toxici pot să se depună pe suprafața plantelor acvatice
fără să distrugă acele plante. Un pește mic care se hrănește cu aceste plante acumulează o
cantitate mare din aceste toxine. Un pește mai mare sau alte animale carnivore care se
hrănesc cu pești mici pot să acumuleze o cantitate mai mare de toxine. Acest proces se
numește „bioacumulare”.5

2. Poluarea aerului

Poluarea atmosferei a fost definită ca fiind introducerea de către om, direct sau indirect, de
substanţe sau energie care au o acţiune nocivă, de natură să pună în pericol sănătatea omului, să
dăuneze resurselor biologice şi ecosistemelor, să deterioreze bunurile materiale şi să aducă atingere
sau să păgubească valorile de agrement şi alte utilizări legitime ale mediului. Poluarea aerului nu
cunoaşte graniţe politico-administrative. Ea afectează zone mai mult sau mai puţin întinse, putând
acoperi astfel teritorii ce pot aparţine mai multor state. Poluarea aerului apare aşadar ca un fenomen
global, internaţional, impunând ca şi lupta împotriva acestui flagel să îmbrace caracter internaţional,
să se organizeze o cooperare interstatală bazată pe documente internaţionale, convenţii bilaterale
sau multilaterale, încheiate sub îndrumarea unor organisme internaţionale.
4
Politici de mediu-Adriana Bebeșelea, Veronica Kűrti, Ancuța Tamaș, Antonela Körösi (Timișoara 2013)
5
https://ro.wikipedia.org/wiki/Poluare, accesat la[07.11.2019]
3
Principalii poluanţi atmosferici sunt următorii:
- compuşii acidifianţi: oxizii de sulf şi de azot;
- compuşii oxidanţi: dioxid de azot, ozon ;
- compuşii din particule: particule de tip PM10 şi PM2,5;
- compuşii organici: COVNM cu impact asupra păturii de ozon sau direct asupra sănătăţii
umane, cum ar fi benzenul;
- compuşii contaminanţi: metale grele, anumiţi compuşi organici, compuşi azotaţi;
- compuşii cu efecte la nivelul planetei: gaze cu efect de seră (dioxid de carbon, în principal,
dar şi ozon, protoxid de azot, metan, anumiţi compuşi halogenaţi) sau care au impact asupra
stratului de ozon (clorofluorocarburi, hidroclorofluorocarburi).
Evaluarea calităţii aerului înconjurător este reglementată prin Legea 104/2011 privind
calitatea aerului înconjurător ce transpune Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului privind calitatea aerului înconjurător şi un aer mai curat pentru Europa. Poluanţii
atmosferici luaţi în considerare în evaluarea calităţii aerului înconjurător sunt: ƒ
 dioxid de sulf (SO2);ƒ
 dioxidul de azot (NO2); ƒ
 oxizi de azot (NOx);
 particule în suspensie (PM10 şi PM2,5); ƒ
 plumb (Pb); ƒ
 benzen (C6H6);ƒ
 monoxid de carbon (CO);ƒ
 ozon (O3), ƒ arsen (As); ƒ
 cadmiu (Cd); ƒ
 nichel (Ni); ƒ
 hidrocraburi aromatice policiclice/Benzo(a)piren (BaP);
 mercur (Hg).
La nivelul anului 2011, evaluarea calităţii aerului înconjurător în România s-a realizat
permanent prin intermediul a 142 staţii de monotorizare continuă a calităţii aerului, ce fac parte din
Reţeaua Naţională de Monitorizare a Calităţii Aerului (RNMCA) repartizate pe întreg teritoriul
ţării. Staţiile sunt dotate cu analizoare automate ce măsoară continuu concentraţiile în aerul
înconjurător. Protecţia factorilor de mediu următorilor poluanţi: dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot
(NO2, NOx), monoxid de carbon (CO), benzen (C6H6), ozon (O3), particule în suspensie din
aerosoli (PM10 şi PM2,5). Acestora li se adaugă echipamente de laborator utilizate pentru
măsurarea concentraţiilor de metale grele, plumb (Pb), cadmiu (Cd), arsen (As), nichel (Ni), din
particule în suspensie şi din depuneri (PM10 sau PM2,5).
Punctele de prelevare sunt amplasate în concordanţă cu criteriile stabilite de directivele
europene privind calitatea aerului. Punctele de prelevare destinate protejării sănătăţii umane se
amplasează în aşa fel încât să furnizeze date referitoare la următoarele aspecte:
• ariile din interiorul zonelor si aglomerărilor în care apar cele mai mari concentraţii la care
populaţia este susceptibilă a fi expusă în mod direct sau indirect pentru o perioadă de timp
semnificativă în raport cu perioadele de mediere ale valorii/valorilorlimită/ţintă;
• nivelurile din alte perimetre (arii) din zonele si aglomerarile reprezentative pentru nivelul
de expunere a populatiei;
• depunerile care reprezintă expunerea indirectă a populatiei prin lanţul alimentar.6
Principalele activităţi generatoare de poluanţi în atmosferă sunt:
a) procese de producţie: producere energie electrică şi termică, fabricarea materialelor de
construcţii , prelucrarea metalelor, producţia de hârtie şi carton;
b) utilizarea solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii;
c) distribuţie şi depozitare combustibil;
d) tratarea şi depozitarea deşeurilor;
6
Politici de mediu-Adriana Bebeșelea, Veronica Kűrti, Ancuța Tamaș, Antonela Körösi (Timișoara 2013)
4
e) extracţia şi distribuţia combustibililor fosili;
f) agricultura.7
Sursele de poluare atmosferică sunt variate și pot fi antropice sau naturale:
 arderea combustibililor fosili în producerea de energie electrică, transporturi, industrie și
gospodării;
 procese industriale și utilizarea solvenţilor, de exemplu în industria chimică şi
extractivă;
 agricultură; 
 tratarea deşeurilor;
 erupţiile vulcanice, praful aeropurtat, dispersia sării marine și emisiile de compuşi
organici volatili din plante sunt exemple de surse naturale de emisie.8

3. Reglementări generale vizând calitatea aerului ambiental

Dacă la începutul anilor 1970 (respectiv 1972 – când a fost iniţiată preocuparea europeană în
domeniul mediului s-a fixat ca şi scop doar limitarea poluării prin stabilirea de standarde minime
(tratarea chestiunilor făcându-se de o manieră verticală, sectorială), din 1993 abordarea s-a
schimbat, iar problemele de mediu au început să fie tratate ”orizontal”, cu luarea în considerare a
tuturor factorilor de poluare (industrie, sector energetic, turism, transporturi, agricultură etc.),
precum şi toate aspectele ecologice (apa, aerul, solul).
Astfel, un moment important îl marchează Convenţia de la Geneva (din 13 noiembrie 1979)
privind poluarea atmosferică transfrontalieră la mare distanţă, iar mai apoi, adoptarea în 1996 a unei
Directive-cadru vizând instituirea unei gestiuni globale a aerului ambiental, text completat de
Directiva 96/62 (din 27.09.1996) privind evaluarea şi gestionarea calităţii aerului ambiental. La
rândul ei revizuită prin Hotărârea Consiliului nr.13/2007 din 25 iunie 2007, Directiva menţionată
oferă principii de bază pentru o strategie comună constând din fixarea unor obiective de calitate şi
de evaluare a realizării lor, pe baza metodelor şi criteriilor comune, în primul rând de menţinere a
calităţii aerului – acolo unde aceasta este corespunzătoare şi de îmbunătăţire – în celelalte cazuri.
Înainte de a trece la stoparea sau reducerea concentraţiilor de poluanţi atmosferici nocivi, Directiva
96/62/CEE impune valori limită ale concentraţiilor şi, de asemenea, de praguri de alertă pentru
nivelul de poluare a aerului.
Pragul de alertă reprezintă concentraţii de poluanţi din aer sau în emisii/evacuări care au
rolul de a avertiza autorităţile competente asupra unui impact potenţial asupra mediului şi care
determină declanşarea unei monitorizări suplimentare şi /sau reducerea concentraţiilor de poluanţi
din emisii/evacuări.
Pragul de intervenţie reprezintă concentraţii de poluanţi în aer sau emisii/evacuări la care
autorităţile competente vor dispune executarea studiilor de evaluare a riscului şi reducerea
concentraţiilor de poluanţi din emisii/evacuări. În ceea ce priveşte relevanţa acestor ”praguri” în
procesul de interpretare şi decizie se pot afirma următoarele:
1. când concentraţiile de poluanţi din emisiile atmosferice sunt sub pragul de alertă nu este
necesară stabilirea unor măsuri speciale;
2. când concentraţia unuia sau mai multor poluanţi depăşeşte pragul de alertă, dar sunt sub
nivelul de intervenţie, se consideră că există impact potenţial asupra aerului. În această situaţia
autorităţile competente vor cere reducerea concentraţiilor de poluanţi şi monitorizarea suplimentară
a surselor identificate sau potenţiale de poluare;
3. când concentraţiile depăşesc pragurile de intervenţie, se consideră că există impact asupra
aerului:
 dacă există o singură sursă, autorităţile competente dispun reducerea concentraţiilor
de poluanţi;

7
https://www.academia.edu/38682072/MONITORIZAREA_CALITATII_AERULUI accesat la: [10.11.2019]
8
http://www.anpm.ro/documents/2292240/3269459/Raport+anual.pdf , accesat la: [10.11.2019]
5
 dacă există mai multe surse sau dacă aerul ambiental este poluat peste pragul de
intervenţie şi nu este imediat posibilă identificarea principalei cauze a poluării,
autorităţile competente vor dispune monitorizarea suplimentară pentru identificarea
surselor poluării. După identificare se va dispune reducerea concentraţiei de poluanţi
până la nivelul de intervenţie.

4. Cadrul legislativ naţional şi internaţional consacrat protecţiei atmosferei

Relaţiile sociale formate în legătură cu protecţia atmosferei sunt supuse unor reglementări
cuprinse în mai multe acte normative, dintre care amintim:
Constituţia României;
Ordonanţa de Urgenţă nr. 243/2000 privind protecţia atmosferei;
Hotărârea Guvernului nr. 731/2004 privind Strategia naţională referitoare la protecţia
atmosferei;
Hotărârea Guvernului nr. 738/2004 privind Planul Naţional de Acţiune pentru Protecţia
Atmosferei;
Hotărârea Guvernului nr. 586/2004 privind înfiinţarea şi organizarea Sistemului naţional de
evaluare şi gestionare integrată a calităţii aerului;
Hotărârea Guvernului nr.541/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor
în aer ale anumitor poluanţi proveniţi din instalaţii mari de ardere;
Hotărârea Guvernului nr. 321/2005 privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiental;
Legea nr. 24/1994 pentru ratificarea Convenţiei – cadru a Naţiunilor Unite asupra
schimbărilor climatice;
Ordinul nr. 462/1993 al ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului pentru aprobarea
condiţiilor tehnice privind protecţia atmosferei şi a normelor metodologice privind
determinarea emisiilor de poluanţi atmosferici produşi de surse staţionare etc.;9
Directiva din 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa
(2008/50/CE).10

5. Calitatea aerului

Politica și legislația UE privind aerul curat impun îmbunătățirea semnificativă a calității


aerului în Uniunea Europeană, astfel încât aceasta să se apropie de calitatea recomandată de
Organizația Mondială a Sănătății. Poluarea aerului și impactul său asupra sănătății oamenilor, a
ecosistemelor și a biodiversității trebuie reduse și mai mult, cu obiectivul pe termen lung de a nu se
depăși cantitățile și nivelurile critice. Pentru aceasta este necesar să se intensifice eforturile în
vederea conformării depline cu legislația UE în domeniul calității aerului și să se definească
obiectivele și acțiunile strategice relevante pentru perioada de după 2020.
În scopul evaluării calităţii aerului, în fiecare zonă sau aglomerare, se delimitează arii care se
clasifică în regimuri de gestionare (A, B sau C) în funcţie de pragurile superior şi inferior de
evaluare. Regimurile de evaluare sunt prevăzute în art.25 din Legea nr.104/2011.
În scopul gestionării calităţii aerului, în fiecare zonă sau aglomerare, se delimitează arii care
se clasifică în regimuri de gestionare (I sau II) în funcţie de rezultatul evaluării calităţii aerului
înconjurător. Regimurile de gestionare sunt prevăzute în art.42 din Legea nr.104/2011.11

9
Politici de mediu-Adriana Bebeșelea, Veronica Kűrti, Ancuța Tamaș, Antonela Körösi (Timișoara 2013)
10
https://www.eea.europa.eu/ro/semnale/semnale-de-mediu-2013/articole/legislatia-in-domeniul-aerului-in-europa,
accesat la: [11.11.2019]
11
http://www.mmediu.ro/categorie/calitatea-aerului/56, accesat la: [11.11.2019]
6
Figura 1. Emisiile de PM2,5 și NOx pe sectoare în România
Sursa: Evaluarea din 2019 a punerii în aplicare a politicilor de mediu ale UE Raport de țară – ROMÂNIA

În România au scăzut emisiile generale de mai mulți poluanți atmosferici. Reducerea


emisiilor în perioada 1990-2014, menționată în evaluarea anterioară a punerii în aplicare a
politicilor de mediu, a continuat și în perioada 2014-2016. Emisiile de oxizi de sulf au scăzut cu
41,29%, emisiile de oxizi de azot au scăzut cu 41,29%, emisiile de amoniac au scăzut 0,69%,
emisiile de particule fine în suspensie au scăzut cu 4,5%, iar emisiile de compuși organici volatili au
scăzut cu 2,83% (a se vedea figura 1). Legea calităţii aerului are ca scop protejarea sănătăţii umane
şi a mediului ca întreg prin reglementarea măsurilor destinate menţinerii calităţii aerului
înconjurător acolo unde aceasta corespunde obiectivelor pentru calitatea aerului înconjurător
stabilite prin prezenta lege şi îmbunătăţirea acesteia în celelalte cazuri.
Conform unui raport special întocmit de Curtea de Conturi Europeană, acțiunile întreprinse
de UE pentru a proteja sănătatea umană împotriva poluării atmosferice nu au avut impactul așteptat.
Există riscul ca poluarea atmosferică să fie subestimată în unele cazuri, deoarece este posibil să nu
fie monitorizată întotdeauna în locurile potrivite. În prezent, statele membre au obligația de a
raporta Comisiei date validate și in timp real privind calitatea aerului. În anul 201757 s-au
înregistrat depășiri ale valorii-limită anuale pentru dioxidul de azot (NO2) în 5 (din 54) zone de
control al calității aerului (printre care București, ClujNapoca și Iași). De asemenea, s-au înregistrat
depășiri și în ceea ce privește particulele în suspensie (PM10) în 4 (din 54) zone de control al
calității aerului (printre care Iași, București și Brașov), precum particulele fine în suspensie (PM2,5)
în 2 (din 54) zone de control al calității aerului (Iași și Brașov).
Cu toate acestea, din cauza deficiențelor de raportare și de monitorizare, gradul de
conformare nu poate fi stabilit cu certitudine. Pe baza informațiilor furnizate în urma procedurii de
constatare a neîndeplinirii obligațiilor de monitorizare și de raportare, aflată în derulare, România
promite să corecteze raportările cât mai repede și să aducă sistemul de monitorizare la nivelul impus
de standarde până la începutul anului 2019.12
Calitatea slabă a aerului continuă să fie o problemă în România. Principalele surse de
poluare a aerului provin din sectorul transporturilor și din cel al energiei, în special din utilizarea
combustibililor fosili/solizi în gospodării. România ar putea înregistra progrese semnificative în
vederea soluționării acestei probleme prin:
 restructurarea sistemului energetic și a sistemului de încălzire a gospodăriilor (prin
favorizarea integrării surselor regenerabile și trecerea la gaze naturale, la încălzirea
centralizată și la controlul poluării);
12
Evaluarea din 2019 a punerii în aplicare a politicilor de mediu ale UE Raport de țară - ROMÂNIA
7
 măsuri de trafic;
 alte măsuri de control și prevenire a poluării.
În același timp, au fost identificate deficiențe grave și structurale în datele privind calitatea
aerului măsurate de rețeaua de monitorizare din România și raportate Comisiei Europene. În
realitate, situația ar putea fi mult mai gravă decât cea raportată efectiv.13

6. Măsuri prevăzute de lege privind calitatea aerului înconjurător

Legea prevede măsuri la nivel național privind:


 definirea și stabilirea obiectivelor pentru calitatea aerului înconjurător destinate să evite și să
prevină producerea unor eveniente dăunătoare și să reducă efectele acestora asupra sănătății
umane și a mediului ca întreg;
 evaluarea calității aerului îconjurător pe întreg teritoriul țării pe baza unor metode și criterii
comune, stabilite la nivel European;
 obținerea informațiilor privind aerului înconjurător pentru a sprijini procesul de combatere a
poluării aerului și a disconfortului cauat de acesta, precum și pentru a monitoriza pe termen
lung tedințele și îmbunătățirile rezultate în urma măsurilor luate la nivel național și
european;
 garantarea faptului că informațiile privind calitatea aerului înconjurător sunt puse la
dispoziția publicului;
 menținerea calității aerului înconjurător acolo unde acesta este corespunzător și/sau
îmbunătățirea acestuia în celelalte cazuri;
 promovarea unei cooperări crescute cu celelalte state membre ale Uniunii Europene în
vederea reducerii poluării aerului;
 îndeplinirea obligațiilor asumate prin acordurile, convențile și tratatele internaționale la care
România este parte.14

7. Concluzii

În urma cercetării problemei privind calitatea aerului putem spune că aerul și atmosfera, în
general, este unul dintre cei mai importanți factori de mediu, dacă nu chiar cel mai important
deoarece acesta este primordial pentru populație și pentru toate viețuitoarele de pe această planetă.
Drept urmare considerăm că este absolut necesar a fi elaborată, adoptată și implementată, cât
mai curând, o strategie la nivel național privind asigurarea calității aerului, însoțită de un plan de
acțiuni cât se poate de detaliat și explicit pentru a fi pe înțelesul tuturor. Această strategie trebuie să
creeze un mediu oportun atât pentru sectoarele-cheie ale economiei naționale, cât și alte domenii
precum sănătatea publică și altele, astfel încât să-și elaboreze sub acest aspect propriile strategii
și/sau planuri de acțiuni privind asigurarea calității aerului sau să integreze în strategiile deja
existente aspete de reducere a emisiilor de poluanți.
De asemenea apreciem a fi necesară actualizarea legii privind plata pentru poluarea mediului
prin revederea plățiilor pentru diminuarea emisiilor de poluanți în aerul atmosferic și perfecționarea
mecanismelor de realizare a măsurilor de stimulare materială și financiară a cadrelor, persoanelor
fizice și juridice care participă la procesul de diminuare a poluării aerului; cât și a restabilirii
nivelului amenzilor și despăgubirilor pentru poluarea atmosferică.

8. Bibliografie

1. Politici de mediu-Adriana Bebeșelea, Veronica Kűrti, Ancuța Tamaș, Antonela Körösi


(Timișoara 2013)
13
Evaluarea din 2019 a punerii în aplicare a politicilor de mediu ale UE Raport de țară - ROMÂNIA
14
http://www.mmediu.ro/beta/domenii/protectia-atmosferei/calitatea-aerului/, accesat la: [11.11.2019]
8
2. https://www.academia.edu/13429041/Aerul, accesat la: [06.11.2019]
3. https://www.eea.europa.eu/ro/semnale/semnale-de-mediu-2013/articole/aerul-pe-care-il-
respiram, accesat la: [06.11.2019]
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Poluare, accesat la[07.11.2019
5. https://www.academia.edu/38682072/MONITORIZAREA_CALITATII_AERULUI accesat
la: [10.11.2019]
6. http://www.anpm.ro/documents/2292240/3269459/Raport+anual.pdf , accesat la:
[10.11.2019]
7. https://www.eea.europa.eu/ro/semnale/semnale-de-mediu-2013/articole/legislatia-in-
domeniul-aerului-in-europa, accesat la: [11.11.2019]
8. http://www.mmediu.ro/categorie/calitatea-aerului/56, accesat la: [11.11.2019]
9. Evaluarea din 2019 a punerii în aplicare a politicilor de mediu ale UE Raport de țară –
ROMÂNIA
10. http://www.mmediu.ro/beta/domenii/protectia-atmosferei/calitatea-aerului/, accesat la:
[11.11.2019]

S-ar putea să vă placă și