Sunteți pe pagina 1din 2

O scrisoare pierduta

Scriitorul si dramaturgul Ion Luca Caragiale face parte din perioada marilor clasici,
fiind cunoscut ca cel mai mare dramaturg roman. Opera sa este caracterizata prin satira
acerba, se divizeaza in opere in proza de tip nuvela si schita sau opere dramatice de tip
comedie si drama.Opera literara “O scrisoare pierduta” se inspira din evenimentele politice
ale anului 1883, este jucata pe scena in 1884 si publicata in 1885. Opera apartine genului
literar dramatic si este o comedie de moravuri de tip classic.
Titlul pune in evidenta contrastul comic dintre aparenta si esenta. Pretinsa lupta
pentru putere politica se realizeaza, de fapt, prin lupta de culise, avand ca instrument al
santajului politic “o scrisoare pierduta” – pretextul dramatic al comediei. Articolul nehotarat
indica atat banalitatea intamplarii, cat si repetabilitatea ei (pierderile succesive ale scrisorii,
aplificate prin repetarea intamplarii in alt context, dar cu acelasi efect).
Tema operei o constituie satirizarea societatii burheze si a lumii politice de la
mijlocul secolului al 19-lea. Opera are un caracter de generalitate prin tema, fapt evidentiat si
de reperele spatio-temporale “In capitala unui judet de munte, in zilele noastre.” Opera
cuprinde 4 acte in care conflictul dramatic se cumuleaza prin tehnica bulgarelui de zapada,
conflicte secundare acumulandu-se in cel principal, scotandu-se astfel in evidenta
amplificarea treptata a conflictului.
Personajele din comedii au trasaturi care inlesnesc incadrarea lor tipologica. Ele
epartin viziunii clasice pentru ca se incadreaza intr-o tipologie comica, avand o dominanta de
caracter si un repertoriu fix de trasaturi: tipul incornoratului (Trahanache), tipul primului-
amorez si al donjuanului (Tipatescu), tipul cochetei si al adulterinei (Zoe), tipul politic si al
demagogului (Tipatescu, Catavencu, Farfuridi, Branzovenescu, Trahanache, Dandanache),
tipul confidentului (Pristanda, Tipatescu, Branzovenescu)
Conflictul dramatic principal consta in confruntarea pentru puterea politica a doua forte
opuse: reprezentantii partidului aflat la putere (prefectul Stefan Tipatescu, Zaharia
Trahanache – presedintele gruparii locale a partidului si Zoe, sotia acestuia) si gruparea
independenta constituita in jurul lui Nae Catavencu. Conflictul secundar este reprezentat de
grupul Farfuridi-Branzovenescu, care se teme de tradarea prefectului. .
Actul I începe cu o scenă expozativă în care se anunţă pierderea unei scrisori de
dragoste, în jurul căreia se va petrece întreaga acţiune. Zoe Trahanache, soţia unui
important om politic din oraş, Zaharia Trahanache, şi amanta prefectului, pierde
scrisoarea de amor pe care acesta i-oadresasePunctul culminant al acestei scene îl constituie
vestea că Nae Caţavencu nu vrea să restituie scrisoarea decât în schimbul asigurării că va fi
numit candidat pentru un loc de deputat, şi apariţia lui Zaharia Trahanache care anunţă că a
descoperit o plastografie a lui Caţavencu.
Actul 4  aduce rezolvarea conflictului initial, pentru ca scrisoarea ajunge iar la Zoe,
iar Catavencu se supune conditiilor ei. Intervine un alt personaj, Dandanache, care intrece
prostia si lipsa de onestitate a candidatilor locali. Propulsarea lui politica este cauzata de o
poveste asemanatoare: si el gasise o scrisoare compromitatoare. Este ales in unanimitate si
totul se incheie cu festivitatea condusa de Catavencu, unde adversarii se impaca.
În concluzie,Avand in vedere aceste caracteristici, opera literara O scrisoare pierduta
de I.L. Caragiale este o comedie de moravuri, in care sunt satirizate aspecte ale societatii
contemporane autorului.
In opinia mea, prin aceste mijloace, piesa provoaca rasul, dar, in acelasi timp, atrage atentia
cititorilor/ spectatorilor, in mod critic, asupra “comediei umane”.