Curs 7

Separarea si purificarea produsilor de biosinteza

Scopul procesarilor ulterioare fermentatiei este de a indeparta impuritatile, de a

reduce volumul total si, implicit a concentra produsul util si-n final purificarea
acestuia.
Aceasta etapa a procesului tehnologic poate cuprinde intre 3-6 faze de separare,
cele mai utilizate metode fiind: precipitarea, schimbul ionic, extractia, adsorbtia si
operatiile membranare.
Alegerea metodei de separare si purificare se face tinand cont de considerente
tehnice (natura si proprietatile fizico-chimice ale mediului de fermentatie rezultat dar
si a produsilor, de locul de obtinere al produsului- intra sau extracellular) si de
considerente de natura economica.

Flotatia si flocularea sunt tehnici utilizate curent in tratarea apelor reziduale si

producerea de biomase proteice. In scopul imbunatatirii operatiei de separare se
apeleaza la floculare pentru cresterea dimensiunii particulelor solide.

Centrifugarea se foloseste mai ales in cazul in care produsul de biosinteza se obtine

intracelular, iar filtrarea pentru separarea produsului obtinut extracelular.

Filtrarea este operatia de separare a unui sistem eterogen G-L (gaz-lichid) sau L-S
(lichid-solid). Ea consta in retinerea particulelor solide aflate in suspensie pe o
structura poroasa (strat, material, tesatura membranara). Se poate realiza in diferite
conditii, iar alegerea echipamentului adecvat trebuie sa tina cont de o serie de
factori:
- proprietatile fizico-chimice ale sistemelor disperse ce urmeaza a fi separate (in
special de densitate si vascozitate);
- de natura fazei solide;
- de forma si dimensiunile particulelor;
- de distributia granulometrica;
- de caracteristicile de vrac;
- de raportul S-L dupa faza care este de interes;
- de volumul ce urmeaza a fi separat
- de modul de operare (continuu sau discontinuu);
- necesitatea sau nu a asigurarii conditiilor aseptice;
- necesitatea de a asigura depresiune sau suprapresiune pentru o buna viteza
de filtrare.
In cazul filtrarii suspensiilor bacteriene sau a unor suspensii gelatinoase ce provoaca
scaderea semnificativa a vitezei de filtrare sau blocarea partiala a filtrului, se
utilizeaza agenti acceleratori de filtrare, cel mai utilizat fiind Kieselgur. Aceste
materiale pot fi depuse printr-un strat pe materialul filtrant impiedicand astfel blocarea
partiala a porilor, sau poate fi amestecat in suspensia ce urmeaza a se filtra,
conducand la obtinerea unui precipitat cu proprietati adecvate ce permite obtinerea
unei viteze mari de filtrare.
Cele mai utilizate filtre sunt filtrele presa, filtrele Nuce, filtrul celular cu discuri, filtrul
rotativ cu tambur.

Filtrul presa functioneaza discontinuu, are suprafata mare de filtrare intr-un volum
relativ redus, operatia de filtrare este accelerata prin trimiterea suspensiei, sub
presiune, precipitatul ramanand iar filtratul se scurge prin canalele prevazute in placi.
Materialul filtrant (nisip, carbune, Kieselguri), material granular, straturi fibroase
(azbest, fibra de sticla, bumbac), tesaturi (din lana, bumbac, fibre sintetice), placi
poroase (de cuart, sticla, grafit), site metalice sau nemetalice (anorganice,
compozite, schimburi de ioni).

Avantaje:
- se obtine un precipitat cu continut mic de umiditate;
- caracteristici de flexibilitate a conditiilor de operare;
- suprafata mare de filtrare;
- posibilitatea protejarii impotriva coroziunii;
- costuri de investitie reduse;
Dezavantaje:
- manopera laborioasa;
- uzura relativ rapida a pompelor;
- spalarea defectuoasa a precipitatului.

Filtrul Nuce functioneaza discontinuu. Constructiv este alcatuit dintr-un recipient

cilindric sau paralelipipedic, cu sau fara capac, prevazut la baza cu un gratar sau
placa poroasa pe care se fixeaza materialul filtrant. Suprafata filtranta poate sa fie
intre 1-6 mp.

Avantaje:
- indepartarea avansata a lichidului din precipitat;
- constructie simpla, exploatare usoara;
- filtrarea se produce datorita diferentei de presiune creata intre partea superioara si
cea inferioara ce rezulta atat datorita presiunii hidrostatice exercitata de suspensie,
cat si a realizarii de vid la partea inferioara.

Filtrul celular cu discuri poate fi orizontal sau vertical, poate fi operat ca filtru de
presiune sau de vid. Constructiv se poate realiza astfel incat una sau ambele fete ale
discului sa fie acoperite de suspensie. Pe parcursul filtrarii discurile sunt statice, dar
pot fi rotite la final facilitand evacuarea lichidului.

Filtrul rotativ cu tambur functioneaza continuu, cu vid si se foloseste la filtrarea

maselor celulare. Asigura o suprafata mare de filtrare si posibilitatea de spalare a
precipitatului pe filtru. Este format dintr-un tambur rotativ alcatuit din doi cilindri
coaxiali orizontali. Cilindrul exterior este perforat si acoperit cu material filtrant.
Spatiul dintre cilindri este impartit in mai multe celule etanse (10-12 celule), fiecare
celula functionand succesiv si independent ca filtru Nuce. Legatura dintre celule si
conductele de vid sau de presiune se realizeaza prin intermediul cablului de
distributie, iar indepartarea precipitatului se face cu ajutorul unui cutit. Suprafata
tamburului este impartita in mai multe zone cu roluri diferite: filtrare, spalare
precipitat, uscare, indepartare precipitat. Tamburul are un grad diferit de scufundare
in suspensie. Stabilirea adancimii se face functie de caracteristicile stratului filtrant si
a necesitatii de spalare si uscare.

Centrifugarea
Microorganismele si alte particule similare ca dimensiuni se pot separa din medii
lichide prin centrifugare atunci cand filtrarea este nesatisfacatoare. Ea este mai
costisitoare dar trebuie aplicata atunci cand filtrarea se realizeaza cu dificultate
(durata mare de filtrare), cand celulele sau alte microorganisme aflate in suspensii se
afla la un grad mare de uscare, cand lichidul este partea de interes si nu se admit
pierderi in precipitat.
Separarea in camp centrifugal se caracterizeaza prin intensitate variabila datorita
modificarii vitezei de reactie pe directia radiala a campului.
Factorii ce influenteaza viteza de sedimentare in camp centrifugal:
- viteza de rotatie;
- diferenta de densitate intre fazele ce urmeaza a se separa;
- diametrul sau dimensiunile celulelor;
- vascozitatea fazei lichide;
De cele mai multe ori celulele au dimensiuni foarte mici, densitate mica si sunt
suspendate in fluide vascoase.
Cea mai simpla centrifuga este alcatuita dintr-o virola cilindrica cu pereti perforati pe
care este fixat materialul filtrant, are functionare continua, iar cand s-a atins gradul de
umplere exista pericolul de indepartare a precipitatului inainte de indepartarea
celulelor.
Centrifuga cu camere- ideala pentru separarea suspensiilor cu max. 5% faza solida
si dimensiuni ale particulelor intre 0,1- 200 micrometri. Alimentarea cu suspensie se
face central si parcurge un traseu printre camere, solidul fiind colectat pe fetele
exterioare ale fiecarei camere. Particulele cele mai mici se colecteaza pe camerele
exterioare unde sunt supuse unor forte mai mari. Datorita tensiunilor mecanice la
care este supusa, centrifuga poate fi utilizata la turatii de maxim 6500 rot./min.
Centrifuga orizontala elicoidala – este utilizata la separarea continua la unele
materiale ca namolurile, suspensia fiind alimentata printr-o conducta centrala. Faza
solida ce se depune pe pereti este raclata de catre nucleul rotitor si dirijata spre
capatul conic a carui panta favorizeaza desecarea. Functioneaza la turatii de 2000 –
4000 rot./min.
Centrifuga cu talere – ideala la separarea de emulsii, de suspensii de drojdie.
Suspensia se alimenteaza central, sufera o prima separare in tambur, separarea fiind
definitivata in spatiul dintre talere. Sedimentul formeaza un namol ce poate fi evacuat
continuu prin intermediul unor orificii situate pe peretele rotorului. Functioneaza la
turatii de 5000 – 10000 rot./min.
Centrifuga tubulara (supercentrifuga) – alcatuita dintr-un tub central de diametru
maxim 150 mm si inaltime de aproximativ 700 mm. Acest tip de aparat realizeaza
separari avansate nu numai pentru sistemele S-L ci si L-L sau L-L-S. Faza solida se
depune pe peretele tubului central, iar faza lichida se separa in lichid dens si lichid
usor care se evacueaza separat. Are viteze de rotatie intre 8000 si 45000 de rot/min.
Avantaje: - realizarea unor forte centrifugale foarte mari;
- desecari avansate ale precipitatului;
- curatare usoara.
Dezavantaje:
- capacitate limitata pentru faza solida;
- pe masura reumplerii, scade eficienta.

Microfiltrarea este operatia de separare cu membrana a solidelor coloidale sau

suspensiilor de particule de dimensiuni cuprinse intre 0,02 – 10 micrometri.

Ultrafiltrarea perimte separarea de molecule de dimensiuni mai mari din solutii. Se

aplica la separarea lactozei din lapte sau separarea acidului lactic din mediile de
fermentatie din fermentatoare cu recirculare externa.