Ocluzologie – curs – 1 şi 2 1

CURS NR 1

EXAMENUL CLINIC AL PACIENTULUI

 Pacientul trebuie examinat complet si complex.
 Complet = fiecare afecţiune de la nivelul ADM trebuie examinată, ceea ce înseamna
- un examen complet odontal ( leziuni dentare ),
- examen edental ( ex edentatiei ),
- parodontal
- şi examenul ocluziei
 Complex = luarea în consideraţie a tuturor afecţiunilor existente în CB, examenul edental şi
parodontologic ( de specialitate ).
Examenul pacientului dpdv protetic.
Ne interesează:
- dacă individul prezintă toţi dinţii pe arcadă
- daca prezintă edentaţii
- dacă aceste edentaţii au produs sau nu modificări postextracţionale.
- examenul ocluziei
EXAMINAREA PROPRIU-ZISĂ:
 Pacientul este aşezat în scaun, cu capul în uşoară extensie scaunul ridicat la nivelul taliei
examinatorului. Examinatorul se spală pe mâini în prezenţa pacientului,
 Se pune pacientului bărbiţa,
 Avem nevoie de trusa de examinare: sonda, pensă, oglinda stomatologică
 Se începe examenul cu fiecare dinte în parte, pe toate feţele, mai ales cele proximale. Se pune
diagnosticul odontal de carie, pulpita, gangrena
 Nu se trece la dintele următor până nu se examinează toate feţele atent.
 Neapărat se examinează şi versantul vestibular, partea mucoasei de deasupra dinţilor pentru a
observa o fistulă sau o gangrenă complicată.
 Se face un control al tartrului → poate influenţa tratamentul
 După examenul odontal examinăm felul în care arată mucoasa, să fie roz, netumefiată.

Dacă avem un pacient edentat se precizează poziţia dinţilor ce mărginesc breşa.

Terminologie:
- poziţie normală a dinţilor vecini breşei,
sau pot apare migrări :
a) în cazul dintelui situat distal de breşă
- mezioversiune = migrare axială a dintelui, migrarea dintelui mezio-distal, prin basculare spre breşă
- meziogresiune = migrare corporală a dintelui
- linguoversiune sau linguogresiune – frecventă în cazul dinţilor inferiori care migrează şi lingual.
b) în cazul dintelui situat mezial de breşă: avem aceleaşi modificări, dar cu termen de
- distoversiune,
- distogresiune şi
- linguoversiune sau linguogresiune ( este vorba de obicei de PM ),M6 nu suferă de obicei migrări spre
lingual,
 Afară de dinţii limitrofi trebuie să examinăm dintele antagonist situat în dreptul breşei edentate.
 La acest dinte, nemaiavând un sprijin, se poate produce:
-EXTRUZIE ( migreză numai dintele), şi avem coroana clinică > decât coroana anatomică, sau
-EGRESIUNE ( migrarea dintellui + osul alveolar → mai ales la tineri )
 Toate aceste modificări se examinează prin apelul dinţilor
 Prin extruzie si egresiune = plan de ocluzie denivelat
1
 Ocluzologie – curs – 1 şi 2 2
 Dupa terminarea examinării pe hemiarcadă, se face o scurtă apreciere monomaxilară.
 Nu trebuie făcută întotdeauna, dar uneori trebuie precizate anumite lucruri. Se face în 3 sensuri:
1. SAGITAL : (antero – posterior)
- în zona frontală – modificări: vestibularizări ( prodenţie, sau proalveolodenţie), lingualizări
( retrodenţie )
- în zona laterală – meziogresiuni şi distogresiuni
2. TRANSVERSAL (stg – dr )
- vestibulopoziţie ( ex. caninul )
- linguopoziţie ( oropozitie)
3. VERTICAL ( migrări de sus în jos)
- se analizează curbura sagitala ( SPEE ): adâncă, medie şi uşor pronunţată
- se analizează şi curbura incizalăcare poate fi liniară,concavă sau convexă
EXAMENUL OCLUZIEI:
 se face în special după clasificarea lui ANGLE,
 El clasifică anomaliile dentomaxilare în 3 clase:
Clasa I – ocluzie neutrală normală
Clasa a II a – ocluzie distală
Clasa a III a – ocluzie mezială.
 Se poate întâlni cheia lui Angle modificată, dar fară migrări mandibulare → ocluzie fals mezializată
sau distalizată
 Cu toate ca Angle are în vizor modificările în plan sagital, se examinează şi cele în sens transversal
şi vertical

Practic:
 Pacientul închide gura pe toţi dinţii si va trebui să examinăm rapoartele de ocluzie la M1, C şi I .
CLASA I Angle: ocluzie neutrală
 molarul 1:
-sagital: cuspidul M-V al M1 sup va trebui să intre între primul şanţ intercuspidian al M1 inf
M1 inf este înaintea celui sup → inferiorii sunt cu 1 / 2 cuspid înapoi faţă de sup.)
- în sens transversal M1circumscrie pe cel inferior şi
- vertical – contact
 caninul sup :
-sagital:trebuie să angreneze între caninul inf şi primul PM . Acest raport este foarte important în
ocluzologie.
- în sens transversal caninul trebuie să vină în contact cu inferiorii.
-în plan vertical grad de acoperire până la maxim jumătate,
 Incisivul:
-în sens sagital: I inferior trebuie să atingă faţa palatinala a sup
-transversal: linia mediană să fie linie dreapta . Angle se referea la linia mediană intermaxilară
ce marchează linia frenurilor sup şi inf pe aceeaşi linie. Dacă frenul este deviat la dr, atunci linia
mediană este deviata la dr. Se poate ca linia interincisiva sa fie deviata, fara ca linia intermaxilară
sa fie afectată.( în traumatisme pot apărea deviaţii al liniei intermaxilare )
-vertical: gradul de acoperire ( over-bite ) trebuie să fie de 1/3, maxim 1/2

CLASA a II a Angle: ocluzie distală ( de la doi )ocluzie atipică, anormală, generatoare de

disfuncţii ocluzale
 Molarii:
-sagital – cuspidul M-V al M1 sup angrenează cu cuspidul M-V al M1 inf
( antagonism singular ) .Poate apărea contact cu PM2, sau şi mai grav cu PM1
! Trebuie să ne dăm sema dacă sunt false sau adevărate
2
 Ocluzologie – curs – 1 şi 2 3
-transversal: - cuspid-cuspid şi mai mult angrenare inversă.
-angrenaj invers
-poate fi şi ocluzie lingualizată datorită migrarii unui dinte ( când M1 este
complet lingualizat )
-vertical : contacte ocluzale funcţionale sau nefuncţionale
 caninii:
-sagital: C sup are antagonist singular, se află în dreptul celui inf, mai mult, are antagonist un I
lat + C inf
-transversal: dacă nu avem contacte→ inocluzie, distanţare C inf de sup , cap la cap ( f .rar,
apare în abrazie) , angrenare inversă
-vertical : supraacoperire mare sau inocluzie
 incisivii
-sagital : over-jet = treaptă sagitală pozitivă → spaţiu între faţa O a sup şi faţa V a inf
( psalidodontă )
-! Ocluzia cap la cap este considerată normală
-transversal: linia mediană deviată la stg sau la dr
- vertical:
- supraacoperire mare → over-bite aproape total → atinge gingia cu marginea.
Inferiorii ating marginea gingivală la nivelul palatului.
- Reversul: inocluzie la copii şi ocluzie deschisă la adult.

CLASA a III a Angle ocluzia mezială ( prodenţie):

 molari:
-sagital: cuspidul M-V al M1 sup angrenează în al 2 lea sanţ al M1 inf sau articulează cu
cuspidul D-V al M1 inf şi mai intră între M1 şi M2 inf sau în progenii f grave, intră în contact cu
M2 inf
- transversal: ocluzie neutrală sau angregare inversă
- vertical: stopuri ocluzale funcţionale sau nefuncţionale
 canini:
-sagital C sup angreneazăîntre C inf şi PM1 sau chiar cu PM1
-transversal: angrenare inversă cu contact dentar sau fară contact dentar cu inocluzie de X mm.
-vertical: supraacoperirea de obicei este mare ( cuspidul C inf se vede în afara şi depăşeşte 1/2/
din gradul de acoperire )
 incisivii:
-sagital: angrenare inversă cu contacte dentare sau cu treaptă sagitală negativă ce trebuie
precizată în mm.
-transversal: linia mediană deviată la stg sau dr sau linia interincisivă, sau poate fi normală
-vertical : precizăm gradul de acoperire

OCLUZOLOGIE = stiinţa care se ocupă cu studiul morfologiei, funcţiei şi disfuncţiei sistemului de

ocluzie, în scopul cunoaşterii, menţinerii sau reabilitării echilibrului perturbat al acestui sistem.

Elemente de morfologie ocluzală:

Terminologie:
 cuspizii: oral( lingual ) şi vestibular
 reperul pentru extern şi intern este axul lung al dintelui.
 fiecare cuspid are un versant intern şi unul extern ce formează aria ocluzală ( până la ecuatorului
dintelui )

3
 Ocluzologie – curs – 1 şi 2 4
 nu toate versantele vin în contact cu dinţii antagonişti ( cl. I Angle ) – versantul ext al cuspidului
V al M6 sup şi versantul extern al cuspidului lingual al M inferiori nu vin în contact.
 axul interalveolar = linia ce uneşte axul lung al dinţilor sup şi inf .
-Este uşor înclinat cu convergenţa spre apical, la nivelul maxilarului baza apicală este mai mică
decât baza coronară.
-În masticaţie, forţele cad în axul lung al dintelui, dacă direcţia dintelui este respectată. În
condiţii patologice forţele se transmit în afara axului dintelui , iar acesta este suprasolicitat

La nivelul ariei ocluzale trebuie să cunoaştem câteva elemente anatomice:

 Aria ocluzală prezintă un cadru bine delimitat ce înconjoară aria ocluzală de jur împrejur
 La nivelul cuspizilor V şi O o numim creasta Mezio-Distală, ea separă versantul extern de versantul
intern
 între cresta M-D a cuspizilor int si ext se află creasta marginală: versant intern şi extern fiind
despărţite de coama crestei marginale.
 La nivelul feţei ocluzale mai avem: sanţul M-D ,cu fosetele laterale M sau D şi centrală, în fosete
angrenează cuspizii antagonişti,
 Versantul intern al cuspidului are 2 pante despărţite de o muchie: muchia longitudinală, care împarte
versantul în panta M şi D; pe ele se realizează ghidajele normale ( ghidaj de grup) şi anormale ce
constituie obstacolele în alte forme de ghidaj anormal
 în ceea ce priveşte contactul cu dintele vecin, mai exact contactul dintre 2 dinţi acest contact se
numeste arie de contact .
 în jurul ariei de contact avem 4 ambrazuri: ( = spaţii existente în jurul zonei de contact )
1. ocluzală ( nişa masticatorie )
2. vestibulară
3. orală, palatinală, linguală
4. gingivală ( triunghiul interdentar )

Alte elem cu importanţă în ocluzologie:

4
 Ocluzologie – curs – 1 şi 2 5
CUSPIZII DE SPRIJIN = cuspizii, care în PIM sau RC articulează cu crestele marginale şi fosetele
dinţilor antagonisti. Ei realizează stopurile ocluzale.
STOPURILE OCLUZALE = contactele ce se realizează între anumite grupuri de cuspizi şi fosete sau
creste marginale ale dinţilor care în momentul închiderii gurii stopează prin contactele realizate de
aceste elemente.

În ocluzologie se cunosc 3 categorii de cuspizi de sprijin: grupul I, II. III

Gr. I = cuspizii V ai dinţilor de la nivelul mandibulei

Gr.II = marginile incizale ale Ic inf şi cuspizii caninului inferior
Gr. III = cuspizii palatinali ai PM si M superiori

Fiecare din acestă grupă realizează stopuri ocluzale cu dinţii antagonişti. Contactele cu antagonişti se
fac fie la nivelul crestelor marginale, fie la nivelul fosetelor ( rol important – fosetele centrale ale M )

Grupa I
PM 1 inferior:
Cuspidul V al PM 1 inf articulează după cum urmează:
 cu ambrazura ocluzală dintre C şi PM1
 cu versantele interne ale crestei marginale distale ale C şi crestele marginale meziale ale PM1
 în nişa masticatorie dintre C şi PM1
 sau articulează cu foseta mezială a PM1

PM2 inferior:
Cuspidul V al PM2 articulează
 cu ambrazura ocluzală dintre PM1 şi PM2
 cu versantele externe ale crestelor marginale ale PM1( distală ) şi PM2 ( mezială )
 cu nişa masticatorie dintre PM1 şi PM2
 foseta mezială a PM2

M1 inferior:
 cuspidul M-V articulează similar cu PM, între PM2 şi M1 cu aceleaşi texte
 cuspidul centrovestibular al M1 inferior articulează cu foseta centală a M1 superior.
 Cuspidul disto- vestibular ( central ) al M1 în mod obişnuit este nefuncţional,

M2 inferior:
→ Cuspidul M-V al M2 inf articulează:
 cu nişa masticatorie dintre M1 şi M2 superior

5
 Ocluzologie – curs – 1 şi 2 6
 cu versantele ext ale crestei marginale dintre M1 si M2 sup
→ Cuspidul D-V (central) al M2 articulează:
 cu foseta centrala a M2 superior
→ Cuspidul D în mod obişnuit, sau este nefuncţional.

Grupa I a cuspizilor de sprijin articulează preponderentcu foseta dintre crestele marginale ale
dinţilor antagonişti sau cu foseta mezială a dintelui omolog cu excepţia cuspizilor centrovestibulari ai
M1 şi distovestibulari ai M2 şi M3 , ce articulează cu foseta centrală.

Grupa I este considerată cea mai valoroasă dintre cele trei grupe, din mai multe motive:
1. cuspizii vestibulari mandibulari sunt mai voluminoşi decât cei palatinali ( gr III ), sunt mai robuşti,
mai rezistenţi
2. forţele de ocluzie care se exercită în timpul masticaţiei sunt preluate prin intermediul acestor cuspizi
şi transmise în axul lung al dintelui. De aceea rezistenţa lor este durabilă în timp, aceste forţe fiind
stimulente pt parodonţiu şi întreţin o stare de sănătate a parodontiului.
3. la nivelul fosetelor dintre crestele marginale, atât procesele carioase , cât şi abrazia, au efecte
distructive mai reduse.

Grupa II a cuspizilor de sprijin este reprezentată de marginile incizale ale incisivilor frontali
mandibulari şi cuspizii caninilor inferiori.
 Marginile incizale şi cuspizii C, trebuie să articuleze cu fosetele de sub cingulum şi cu crestele
marginale ale frontalilor superiori.
 Ic inf → articulează cu cresta mezială a Ic omonim şi cu foseta de sub cingulum
 Il inf → articulează cu cresta distală şi mezială şi foseta de sub cingulum
 C inf → articulează cu creasta marginală a C sup
 S-a dovedit că prin lipsa acestui grup de dinţi, masticaţia este posibilă. Apare ulterior mezio-
versiunea dinţilor superiori.
 Sunt destul de rare situaţiile când se articulează sub cingulum.
 Gradul de acoperire este diferit
 Plasarea pe poziţia secundară se datorează faptului că la 21,7 % din populaţie marginea liberă a
dinţilor frontali mandibulari articulează cu faţa palatinală a antagoniştilor în altă zonă decât strict cea
infracingulară, nerealizându-se practic adevărate stopuri ocluzale.
 În acelaşi timp, susţinerea ocluziei numai de grupul al II lea nu rezistă o perioadă lungă de timp,
abraziunea, îmbolnăvirea parodontală sau alte fenomene patologice modificând aceste stopuri ocluzale.

Grupa III a cuspizilor de sprijin este reprezentată de cuspizii palatinali ai dinţilor cuspidaţi . Aceştia ca
şi Grupa I articulează fie cu foseta dintre crestele marginale ( ambrazura ocluzala, versantele ext ale
crestelor marginale sau nişa masticatorie ) şi fosetele centrale ( în principal ).

6
 Ocluzologie – curs – 1 şi 2 7
 PM1 sup - cuspidul palatinal al PM1 NU vine în contact cu antagonistul, fiind mai scurt . Există
situaţii ideale, când articulează cu foseta distală a omologului. Dar sunt situaţii şi mai rare când
articulează cu foseta dintre crestele marginale ale lui PM1 şi PM2
 PM2 sup – cuspidul palatinal articulează mai bine decât PM1 , fiindcă cuspidul acestui dinte este
mai mare şi ajunge la nivelul planului de ocluzie.
- el articulează inconstant şi poate ajunge, fie la nivelul fosetei distale a omologului, fie la nivelul
ambrazurii ocluzale dintre PM2 si M1
 M1 - cuspidul M-P articulează cu foseta centrală a M1 inferior
- cuspidul D-P articulează în foseta dintre crestele marginale ale M6 şi M7
 M2 - cuspidul M-P articulează în foseta centrală a lui M2 inf
- cuspidul D-P NU are un raport constant deoarece esta mai mic şi NU ajunge la planul de
ocluzie. În cazul în care ajunge, articulează cu ambrazura ocluzală dintre M2 şi M3.

Concluzie:
Grupa III a cuspizilor de sprijin, prezintă stopuri ocluzale, mai puţin stabile decât Grupa I
datorită raporturilor inconstante de la nivelul PM şi a cuspizilor D-P de la nivelul M.
Raporturile care se realizează sunt la nivelul fosetelor centrale ( în principal ) şi la nivelul
fosetelor dintre crestele marginale ( în mai mică măsură ) la nivelul PM şi la nivelul cuspizilor
distopalatinali şi raportat la nivelul fosetelor centrale
Simpla enunţare a fosetelor care participă la realizarea acestor ocluzale justifică prin localizarea
mai frecventă a cariilor şi abraziunii, clasificarea lor pe locul al 3 lea.
Dinţii laterali maxilari migrează mai frecvent decât omologii lor mandibulari, datorită structurii
osoase mai spongioase.
Cunoaşterea importanţei fiecărui grup de stopuri î-şi găseşte raţiunea în faptul că atunci când se
impune îndepărtarea prin şlefuire a unor contacte ocluzale defectuoase, se recomandă protejarea
cuspizilor „ de sprijin “, retuşul ocluzal interesând fosetele antagoniste,binenţeles atunci când cuspizii de
sprijin nu disuncţionează planul de ocluzie, prin migrări.
! Când conflictul ocluzal se produce între un cuspid de grup I şi unul de grup III, retuşul
se va adresa în primul rând cuspidului de grup III.
De altfel, cuspizii palatinali ai premolarilor maxilari pot realiza 3 eventualităţi :
1) absenţa contactului cu antagoniştii.
2) Articulează cu fosetele distale ale premolarilor inferiori,
3) Articulează mai rar cu fosetele dintre crestele marginale ale premolarilor şi molarului prim.

IMPORTANŢA STOPURILOR OCLUZALE ( pagina 18 Sergiu Ioniţă)

TIPURI DE STOPURI OCLUZALE:

Stopurile ocluzale sunt funcţionale şi nefuncţionale.

I . Stopurile ocluzale functionale:
Ioniţă, acceptă 3 tipuri de stopuri functionale:
1. Contact tripodic ( contact versant cuspid- versant fosetă):
Presupune că un cuspid cu morfologie primară, neabrazat, să fie situat în dreptul fosetei centrale,
care şi ea are 3 feţe neabrazate .
Contactul se realizează în numai 3 puncte ( ex: 3 bile pe masă şi a 4-a deasupra )
Acest tip de contact este cel mai funcţional.
Din păcate el este foatre greu de realizat şi mai ales de corectat în lucrările protetice fixe.
2. Contact vârf cuspid – fund fosetă:
7
 Ocluzologie – curs – 1 şi 2 8
Este specific tinerilor .
Odată cu vârsta apare abrazia.Suprafeţele convexe se abrazează, foseta se deschide şi cuspidul de
sprijin se subţiază usor. Acest contact presupune existenta unui cuspid de dimensiuni mici si a unei
fosete destul de largi, a.î. vf. cuspidului să articuleze cu fundul fosetei.
Acest contact se referă atât la fosetele centrale cât şi la cele de la niv fosetelor marginale.
3. Marginile incizale în foseta de sub cingulum

II Contacte ocluzale nefuncţionale.

Contactele amintite anterior, cele funcţionale, sunt considerate în acest fel deorece transmit
fortele în axul lung al dintelui, a.î. dintele este stimulat de aceste forţe si nu traumatizează dintele.
Există şi un alt tip de contacte care preiau forţele şi le transmit în afara axului, dezvoltând forţe
orizontale, foarte traumatizante pt. parodonţiu.
Dintele nu va suporta şi va ceda, apărând mobilitatea patologică si retracţia parodonţiului.

1. Vârf cuspid – versant fosetă:

Acest contact se referă la contactul doar într-un singur punct şi nu în 3,
contactul se realizează cu vârful cuspidului , această forţă fiind traumatizantă.

2. Contact versant cuspid – versant fosetă: acelaşi fenomen:

Forţele sunt transmise paraaxial cu apariţia forţelor orizontale.
Parodonţiul este strivit şi traumatizat.
3. Contact vârf cuspid - vârf cuspid:
Aici, forţele orizontale nu apar aşa puternice ca în contactele precedente, dar apare ocluzia
instabilă.
Pacientul nu are siguranţă în poziţionarea mandibulei în PIM.
Din această cauză mandibula işi găseşte un drum diferit→ apare ocluzie atipică, cu abrazie
atipică şi se dezvoltă o parafuncţie.
4. Contact în suprafaţă:
Apare datorită unei abrazii patolologice ce duce la dispariţia cuspizilor şi apariţia unui contact
între suprafeţe plane.
Este un contact ocluzal nefuncţional cu toate că ocluzia în acest caz este stabilă, neprovocând
deplasarea mandibulei.
Motivul pt care este considerat contact nefuncţional, este acela că suprasolicită sistemului dento-
maxilar pt masticaţie. Suprafeţele plane au randament masticator minim dar efort funcţional maxim.
Efortul funcţional se extinde la nivelul musculaturii care este obligată să-şi mărească funcţia pt a
realiza masticaţia.
Mărind funcţia musculară, parodonţiul tuturor dinţilor este suprasolicitat → cedează.
Acesta este principalul mecanism prin care contactul în suprafaţa este nefuncţional.
În plus mai apare un al 2-lea mecanism, mărirea ariei de ocluzie.
Se cunoaşte faptul că dinţii prezintă un ecuator anatomic pe la ½ a dinţilor laterali.
Odată cu abrazia, aria ocluzala devine >prin apropierea de ecuatorul dintelui.

5. Inocluzia – lipsa contactelor:

este reprezentată de anomalii Clasa II Angle → inocluzia sagitală,
Ex. ocluzia deschisă din zona frontală ce poate fi deschisă în sens vertical sau sagital

PLANUL DE OCUZIE

8
 Ocluzologie – curs – 1 şi 2 9
 suprafaţa ce se formează prin unirea marginii incizale şi a vârfurilor cuspidiene. ( vf cuspidiene
se referă atât la cuspizii V cât şi la cei O )
 suprafaţa care se formează în momentul contactului dintre ariile ocluzale la dinţii maxilari şi
mandibulari.
Caractere:
1. este un plan real; la acest nivel se întâlnesc diţtii celor două arcade
2. se referă la dentaţia naturală sau arcade artificiale realizate prin lucrări protetice
3. este un plan curb căruia i se pot descrie 3 curburi:
Curburile planului de ocluzie:
1. Curbura sagitală ( curba lui Spee ) prin care se înţelege linia ce se formează prin unirea vf
cuspizilor V în plan sagital.
Caracteristicile curbei sagitale:
- este o curbă cu concavitarea în sus la mand şi convexitatea în jos la maxilar.
- adâncimea curburii este diferită, începând de la o adâncime minimă, uneori chiar dreaptă, până la o
adancime mare.
- Adancimea este în concordanţa cu gradul de acoperire al incisivilor şi cu caracterul ghidajului ant:

2. Curbura transversala ( c. lui Wilson )

- este curbura care uneşte vf cuspizilor V cu cei orali ai fiecărui dinte atât în hemiarcada stg, cât ăi în
cea dr, şi care se prelungeşte spre linia mediană.
- curbura lui Wilson prelungită la niv liniei mediane formează un unghi cu vf în jos. Aceasta se
datorează poziţiei cuspizior Palatinali maxilari şi Vestibulari mandibulari care sunt implantaţi într-o
poziţie mai înaltă faţă de cuspizii de echilibru sau de ghidaj.
- importanţa curburii transversale este deosebită în studiul ghidajului lateral.

3. Curbura incizala este curbura ce uneşte marginile incizale ale I superiori.

- în mod normal este curba cu concavitatea îndreptată în sus deoarece prin unirea marg incizale ale I
se realizează aceasta curbă întrucât incisivii laterali sunt plasaţi mai sus decat incisivii centrali.
- De fapt doar I centrali ating planul de ocluzie, iar I laterali sunt mai sus cu 1.5 mm.
9
 Ocluzologie – curs – 1 şi 2 10

! Completare la examenul clinic al pacientului cu privire la stopuri:

- pacientul este pe scaun, iar după analiza Angle precizăm tipul de stopuri funcţionale sau
nefuncţionale.

Modificari ale PIM ideale:

- Tipul de contacte ocuzale amintite la cele 3 grupe de cuspizi de sprijin reprezintă contacte ideale.
- Autorii germani au folosit termenul de “ ocluzie centrica “ pt contactele ideale,
! A nu se confunda cu RC.
Pe parcursul anilor apar modificari:
1.ocluzia de necesitate = este o ocluzie recent apărută ca urmare a unei terapii stomatologice, sau ca
urmare a unor migrări dentare ce provoacă un contact prematur la nivelul arcadelor.
Contact prematur = obstacol la nivelul unui dinte sau a mai multor dinţi ce impiedică realizarea corectă
a PIM sau RC.
Caracteristicile acestui tip de ocluzie:
- apare imediat după aplicarea unei obturaţii sau lucrări protetice ( punte, proteza dentara unitara)
- pacientul acuza discomfort : simte un dinte mai înalt şi mai sensibil deoarece forţele se exercită
preponderent pe el.
- provoacă devierea mandibulei
- Pt a ocoli acest obstacol care î-l deranjează, pacientul va găsi o alta poziţie a mandibulei.
- odată cu înlaturarea obstacolului ocluzia revine la normal → este REVERSIBILĂ

2.ocluzie de obişnuinţă ( ocluzie habituală )

Cauza: contact prematur în PIM care a acţionat o perioada de timp mai lungă şi care cu mult timp
înainte a provocat devierea mandibulei, iar pacientul şi-a găsit o alta poziţie de PIM care să ocolească
acest obstacol.
Caracteristici:
- apar modificări la nivel dentar manifestată prin abrazie atipică
- linia mediană intermaxilară este deviată la stg sau la dr.
- pacientul nu este deranjat de aceasta poziţie deoarece s-a realizat o compensare funcţională şi poate
realiza masticaţia în această poziţie.
- Ocluzia este stabilizată funcţional, contactul prematur ce a provocat această situaţie nu se mai poate
pune în evidenţă.
- este IREVERSIBILĂ, deoarece devierea mandibulei a produs fenomene compensatorii la toate
nivelele: dentar, muscular, articular.
- La nivel muscular s-a realizat un anumit stereotip ce compensează bine masticaţia.
- Datorită faptului că este ireversibilă dar bine tolerată, este considerată ocluzie funcţională.

EXAMENUL MISCAREA DE PROPULSIE (PROTRUZIE)

Mişcarea de propulsie este mişcarea parcursă de mandibulă atunci când Incisivii inferiori alunecă
pe faţa Palatinală a Incisivilor superiori, pornind de laPIM până la poziţia cap la cap.
Aceasta faţă Palatinală a Incisivului superior, pe care alunecă marginea incizală ale Incisivului
inferior se numeşte “ suprafaţă de ghidaj “.

10
 Ocluzologie – curs – 1 şi 2 11
Suprafaţa aceasta de ghidaj poate fi foarte scurtă sau mai lungă în fncţie de gradul de
supraacoperire.
Deoarece mişcarea de propulsie este realizată de Incisivi, la care participă uneori şi Caninii,
această mişcare poartă numele de ghidaj anterior.

Caracteristicile ghidajului anterior:

- dependent de 2 factori: supraacoperire frontală şi marimea treptei sagitale
1. Supraacoperirea frontală ( over-bite )
- poate fi diferită în funcţie de particularităţile individuale.Ea poate fi mică, medie, totală.
- Dacă supraacoperirea este < ghidajul de acoperire se poate realiza doar pe întindere foarte mică pe
verticală.La aceasta se mai adaugă ocluzia labiodontă.
- Gradul de acoperire imprimă gradul de mişcare → la supraacoperire totală → mişcare amplă pe
verticală: supraacoperire mare cu retruzia incisivilor inferiori → parodontopatie şi migrări.
- Supraacoperirea mică este mai puţin traumatizantă pt dinţii frontali, pe când cea mare este foarte
traumatizantă, mergând în timp până la pierderea dinţilor.
- Supraacoperirea mică prezintă în schimb un alt dezavantaj pt dinţii laterali: în condiţiile unei
reabilitări protetice prin punte, aceasta va fi foarte pretenţioasă deoarece trebuie realizată o
intercuspidare foarte mică pentru a nu apărea interferenţe în zona laterală.
2. Mărimea treptei sagitale imprimă gradul de mişcare al mandibulei în sens sagital, adică gradul de
propulsie: 1,5-2-3mm e considerată normală.
Definiţie: Treapta sagitală = distanţa dintre marginea incizală V a inferiorilor şi marginea incizală P
a superiorilor.
- În mod normal avem treaptă sagitală mică la I de 1.5 – 2 –> 3 mm.
- Pe aceasta treaptă, propulsia mandibulei este minimă. Apar situaţii în care treapta sagitală se
măreşte mai mult sau mai puţin, adăugând până la 10 mm → protruzie de sugere.
- Treapta sagitală se masoară cu ocluzometrul, cu un simplu compas sau cu un aparat special.
- Din analiza celor 2 factori importanţi, trebuie să constatăm caracterul ghidajului anterior.
Astfel, întâlnim anumite aspecte normale:
- ghidajul trebuie făcut pe cel puţin 2 dinţi frontali. Cu cât ghidajul se face pe mai mulţi dinţi, cu
atât aceştia sunt mai protejaţi de forţele ce acţionează în timpul inciziei.
- odată cu aprecierea nr de dinţi participanţi la ghidaj se stabileşte caracterul ghidajului.
- Acesta se poate face scurt, preponderent pe verticală, datorită lipsei treptei sagitale,
- sau preponderent pe orizontală, datorită unei trepte sagitale mari
- după ce am analizat caracterele ghidajului incizal trebuie să studiem zona laterală
- în zona laterală trebuie să se producă dezocluzia tuturor dinţilor imediat ce începe ghidajul →
dezocluzie imediată şi totală a dinţilor cuspidaţi.

EXAMENUL CLINIC AL MIŞCĂRILOR DE PROPULSIE

 după examinarea în PIM se face examenul mişcării de propulsie :
- capul drept în poziţie verticală şi nu culcat, î-l invităm să închidă gura pe toţi dinţii , să propulseze
mandibula să alunece incisivii,dar trebuie dirijată mişcarea astfel încât să nu permitem devierea
mandibulei la stg sau la dr.
- Dacă se deplasează stg-dr examenul va fi fals, greşit.
- În timpul mişcării de ghidaj va trebui să urmărim pe care incisivi se face.
- Se foloseşte hârtia de articulare ( la nivelul feţei palatinale a frontalilor superiori)
- Se constată contact pe tot timpul mişcării,
- Dacă ghidajul anterior nu se face pe cel puţin 2 dinţi ci doar pe unul singur avem o situaţie
patologică, iar incisivul va fi traumatizat,
- Prin suprapresiuni pot apărea interferenţe active pe partea lucrătoare.

11
 Ocluzologie – curs – 1 şi 2 12
INTERFERENŢA → un obstacol care apare în timpul realizării unei mişcări funcţionale de propulsie
sau lateralitate.
- interferenţa în propulsie înseamnă obstacolul ce apare în timpul mişcării de propulsie,
- interferenţa în propulsie pe partea lucrătoare înseamnă un ostacol ce apare în propulsie la nivelul
părţii active.

! Felul în care se se examinează ghidajul este împotriva mişcării reale ce se petrece în timpul masticaţiei
- în afară de interferenţele părţii active apar şi contactele premature, numai când un incisiv intră în
contact cu antagonistul său.
Ulterior vom examina dinţii din zona laterală:
- dacă în timpul mişcării de propulsie, incisivii inferiori alunecă pe panta de ghidaj apare un obstacol
în zona laterală → interferenţă pasivă, sau interferenţă propulsivă pe partea nelucrătoare ( francezii o
mai denumesc interferenţă propulsivă inactivă ).

CONTACTUL PREMATUR :
- apare în propulsie pe partea nelucrătoare
- apare între un cuspid şi altul ( cuspid pe cuspid , cuspid pe versant ), a.î. acest contact situat în zona
laterală nu permite realizarea poziţiei de cap la cap a incisivilor.
- Trebuie neapărat depistat şi înlăturat a.î. să avem contacte corecte al incisivilor în poziţia de cap la
cap.
Ghidajul anterior trebuie corelat în mod obligator cu înclinarea pantei articulare de la nivelul ATM, cu
înălţimea cuspizilor şi cu adâncimea curburii sagitale.

12