Sunteți pe pagina 1din 10

Pastorală de Ziua

Învierii Domnului nostru Iisus Hristos


Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi.
Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele;
că Tu cu mine eşti.
Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele,
ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.1

Hristos a Înviat!

Dreptslăvitori Creștini și Creștine,

Dacă pornim pe cărările de sub licăritul stelelor de pe


bolta Cerului, singuri, doar cu Domnul Dumnezeu, sau cu
noi înșine, în glasul neodihnit al privighetorii, care înalță
imn de slavă AtoateCreatorului Dumnezeu, gândul nostru,
străbătut de uimire binecuvântată, încearcă să înțeleagă, pe
cât ne este cu putință, ceea ce David Prorocul, cu trei mii
de ani înainte, ne-a lăsat scris în Dumnezeiasca Scriptură:
Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mânilor Lui o
vestește tăria. Ziua Zilei spune cuvânt, și noaptea nopții
vestește știință.2
În chip cu totul tainic, auzim mereu duhul nostru,
cuprins de uimire, care ne șoptește: Doamne Dumnezeul
nostru, Care ne-ai zidit pe noi și ne-ai adus în această
viață, Cel ce ne-ai arătat nouă căile spre mântuire și ne-ai
dăruit nouă descoperirea tainelor cerești... după mulțimea
milei Tale!3

1
Psalmul 22, 1; 4; 7
2
Psalmul 18,1
3
Sfântul Vasile cel Mare, Liturghierul, Editura IBMBOR, București, 1987, pag.207
Dacă nu ne-am făcut un obicei ca zilnic și în fiecare
noapte să ridicăm ochii spre ceruri, e potrivit să o facem și
să medităm la minunea creației și la Autorul acestor
minuni: Cel ce ești, Stăpâne, Doamne Dumnezeule,
Părinte Atotțiitorule cel închinat, vrednic cu adevărat și
drept și cuvenit lucru este pentru marea cuviință a
sfințeniei Tale, pe Tine a Te lăuda, Ție a-Ți cânta, pe Tine
a te binecuvânta, Ție a ne închina, Ție a-Ți mulțumi, pe
Tine a Te slăvi, Cel ce singur ești Dumnezeu cu adevărat,
și Ție a-Ți aduce această slujbă duhovnicească a noastră,
de a gândi cu inima înfrântă și sufletul smerit, că Tu ești
Cel ce ne-ai dat nouă cunoașterea adevărului Tău...
Stăpâne al tuturor... Cântare de biruință cântând,
strigând, glas înălțând și grăind: Sfânt, Sfânt, Sfânt
Domnul Savaot. Plin este cerul și pământul de mărirea Ta.
Osana întru cei de sus! Binecuvântat este Cel ce vine întru
numele Domnului! Osana întru cei de sus!4
Suntem bucuroși, că Sfântul Vasile cel Mare ca un
heruvim cu ochi mulți și cu multă hăruire de la Domnul
Dumnezeu ne-a lăsat aceste mărturii dătătoare de speranță.
Și acum, în Împărăția Cerurilor fiind, dimpreună cu toți
sfinții, ne îndeamnă în rugăciune a mărturisi și a zice: ...Cu
aceste fericite Puteri, Stăpâne, Iubitorule de oameni și noi
păcătoșii strigăm și grăim: Sfânt ești cu adevărat și
Preasfânt, și nu este măsură a măreției sfințeniei Tale, și
drept ești întru toate lucrurile Tale; căci cu dreptate și cu
chibzuire adevărată ne-ai adus toate; că zidind pe om,

4
Ibidem, pag. 212-213
luând țărână din pământ, și cu chipul Tău Dumnezeule,
cinstindu-l, l-ai pus în raiul desfătării, făgăduindu-i întru
paza poruncilor Tale viață fără de moarte și moștenirea
veșnicelor bunătăți.!5

Dreptmăritori creștini români,


iubitori ai Învierii Domnului Iisus Hristos
Primind atâtea daruri dumnezeiești, strămoșul nostru
Părinte, a crezut că toate i se cuvin și tot bucurându-se fără
încetare, de atâta bucurie a uitat de poruncile lui
Dumnezeu, așa cum uităm și noi de atunci și până azi,
bucurându-ne de darurile dumnezeiești atât de bogate și
încredințate nouă tuturor, fără niciun efort.
Dumnezeu dăruiește, nu face negustorie cu darurile
Sale cele veșnice!
Este cunoscut lucru, că strămoșii noștri părinți, Adam
și cu Eva lui, nu aveau de Stăpân decât pe Creatorul lor și
al nostru, Domnul Dumnezeu, Cel în Treime lăudat, Tatăl,
Fiul și Duhul Sfânt!
După căderea din ascultarea lui Dumnezeu, aude un
glas clar și luminat: Dar neascultându-Te pe Tine,
Adevăratul Dumnezeu, Care l-ai făcut pe dânsul(pe om!),
și amăgirii șarpelui supunându-se și dat fiind morții
pentru păcatele sale, l-ai izgonit pe dânsul din Rai în
lumea aceasta și l-ai întors din pământul din care a fost

5
Ibidem, pag. 216
luat, rânduindu-i lui mântuirea cea din a doua naștere,
cea prin Însuși Hristosul Tău!
Drama și tragedia căderii din ascultarea Domnului
Dumnezeu, și nu doar o cădere oarecare, ci înstrăinarea și
căderea din iubirea cea dintâi, cu care a zidit Dumnezeu pe
om, și omul, cu toate acestea, nu a recunoscut iubirea cu
care a fost investit, și chiar de ar fi recunoscut în sinea sa,
iubirea dumnezeiască era prea copleșitoare ca să poată
rămâne în văzduhul ei suprapământesc!
Știm, Doamne Dumnezeule, că în Atotiubirea Ta
învestită cu atâta dăruire: Că nu te-ai întors până la sfârșit
de la zidirea Ta, pe care ai făcut-o, Bunule, nici n-ai uitat
lucrurile mâinilor Tale, ci în multe chipuri le-ai cercetat
pentru îndurările milei Tale!6
Ca un Atotbun și mult milostiv, Domnul Dumnezeu,
întru prea multa Lui răbdare a pregătit un adevărat
Program de Salvare pentru omenirea căzută în păcate de
la Adam. Vedem deslușit că Tu, Doamne Dumnezeule:
proroci ai trimis, minuni ai făcut prin Sfinții Tăi, care au
bineplăcut Ție, din fiecare neam; grăitu-ne-ai nouă prin
gura prorocilor, slujitorii Tăi, mai înainte vestindu-ne
mântuirea ce avea să fie; Legea ne-ai dat spre ajutor;
îngeri ai pus păzitori. Iar când a venit plinirea vremii7, ne-
ai grăit nouă prin Însuși Fiul Tău, prin Care și veacurile
le-ai făcut. Care, fiind strălucirea slavei Tale și chipul

6
Ibidem, pag. 217
7
Galateni 4, 4
ipostasului Tău8 și purtând toate cu cuvântul puterii Sale,
nu răpire a socotit a fi asemenea Ție, lui Dumnezeu-Tatăl,
ci Dumnezeu fiind mai înainte de veci, pe pământ S-a
arătat și cu oamenii a petrecut; și din Sfânta Fecioară
întrupându-Se, s-a smerit pe Sine, chip de rob luând9,
făcându-se pe Sine asemenea cu chipul smeritului nostru
trup, ca să ne facă pe noi asemenea chipului slavei Sale.
Că de vreme ce prin om (Adam cel vechi) a intrat păcatul
în lume și prin păcat moartea, a binevoit Unul-Născut Fiul
Tău... Să se nască din femeie, din Sfânta Fecioară Maria,
făcându-se sub Lege, ca să se osândească păcatul în
trupul Său, pentru ca cei morți întru Adam (cel vechi) să
învieze întru Însuși Hristosul Tău (Adam cel Nou)10
Așadar, Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, S-a
făcut asemenea cu chipul smeritului nostru trup, afară de
păcat, ca să ne facă pe noi asemenea chipului slavei Sale.
Ce lucrare a avut Iisus Hristos Domnul, venind și
viețuind cu noi aici în vatra fiecăruia dintre noi!
Iată cum zărește luminile Învierii și al Vieții lui Iisus
Hristos, după cum citim în scrierile Marelui Sfânt Vasile:
Și viețuind (Iisus Hristos) în lumea aceasta, dându-ne
porunci de mântuire, scoțându-ne pe noi din rătăcirea
idolilor, ne-a adus la cunoașterea Ta, a Adevăratului
Dumnezeu și Tată, agonisindu-ne pe noi Sieși popor ales,
preoție împărătească, neam sfânt. Și curațindu-ne prin

8
Evrei 1, 3
9
Filipeni 4, 4-11
10
Sfântul Vasile cel Mare, Liturghierul, Editura IBMBOR, București, 1987, pag. 217
apă și sfințindu-ne cu Sfântul Duh, S-a dat pe Sine schimb
morții, în care eram ținuți, fiind vânduți spre păcat.

Dreptslăvitori Creștini și Creștine,

Potrivit hotărârii Sfintei Treimi și gândului lui Iisus


Hristos, El S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-se până
la moarte și încă moarte pe Cruce.11
Dar a venit vremea: Și pogorându-Se, prin Cruce
(scară către iad!) în iad, ca să plinească toate ale Sale, a
nimicit durerile morții. Și înviind a treia zi și cale făcând
oricărui trup la învierea cea din morți, că nu era cu
putință a fi ținut sub stricăciune Începătorul vieții, făcutu-
S-a începătură celor adormiți, Întâi-Născut din morți, ca
să fie Însuși Începătorul tuturor în toate. Și suindu-Se la
ceruri a șezut de-a dreapta slavei Tale întru înălțime.
Care iarăși va să vină ca să răsplătească fiecăruia după
faptele sale. Și ne-a lăsat nouă, aduceri aminte de
pătimirile Sale cele mântuitoare, Acestea pe care le-am
pus înainte, după poruncile Lui!12
Iată imaginea vie și mântuitoare în care fiecare, după
putere vedem și înțelegem, că Iisus Hristos S-a dat pe Sine
Însuși pentru viața lumii, căzută prin greșeala lui Adam, ca
să mântuiască pe cei care cred în Iisus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, mărturisit de oameni, dar și de demoni!13

11
Filipeni 2, 8
12
Sfântul Vasile cel Mare, Liturghierul, Editura IBMBOR, București, 1987, pag. 218
13
Marcu 1, 24; 3, 11; Matei 8, 29
Ca și atunci, și noi astăzi, mărturisim, că avem mare
primejdie peste viața noastră, primejdia numeroaselor
păcate săvârșite, boli și suferințe care străbat meridianele,
paralelele și văzduhurile Pământului: Atunci s-a arătat
Domnul lui Solomon, noaptea... De voi încuia cerul și nu
va fi ploaie, de voi porunci lăcustei să mănânce țara, sau
voi trimite vreo boală molipsitoare asupra poporului Meu.
Și se va smeri poporul Meu, care se numește cu numele
Meu, și se vor ruga și vor căuta fața Mea, și se vor
întoarce de la căile lor cele rele, atunci îi voi auzi din cer,
le voi ierta păcatele lor și le voi tămădui țara!14
Toate relele vin asupra noastră: Pentru că Tu n-ai
slujit Domnului Dumnezeului tău cu veselia și cu bucuria
inimii, când erai îmbelșugat de toate.15
Îndepărtarea de Domnul Dumnezeul nostru, prin
păcate de tot felul, aduce tot felul de încercări. Pentru a ne
izbăvi de toate relele trebuie să ne ostenim și în regim de
urgență să ascultăm porunca și sfatul lui Elifaz către
Dreptul Iov: Împacă-te cu Dumnezeu și cazi la pace.
Atunci bine va fi de tine. Primește, te rog, învățătura din
gura Lui și pune la inimă cuvintele Lui.16
Iezechiel prorocul ne arată calea de urmat: Domnul
Dumnezeu zice: pocăiți-vă și vă întoarceți de la toate
nelegiuirile voastre... Lepădați de la voi toate păcatele
voastre cu care ați greșit și vă faceți o inimă nouă și un
14
I Paralipomena 7, 13-14
15
Deuteronom 28, 47
16
Iov 22, 21-22
duh nou. De ce să muriți voi? Căci Eu nu voiesc moartea
păcătosului, zice Domnul Dumnezeu; întoarceți-vă deci și
trăiți!17
Așa înțelegem mai bine că suntem păcătoși, chiar și
conștiința ne mustră mereu și este nevoie grabnic de
îndreptare, adică părăsirea păcatelor, părere de rău (căință)
și hotărâre de a pune început bun vieții noastre și să nu
rămânem doar la dorință declarată de îndreptare.
Să strigăm din răsputeri:
Doamne, sunt în mare cumpănă, nu mă lăsa!
Doamne, prin îndrumarea Ta se bucură omul de
viață, prin ea mai am și eu suflare; Tu mă tămăduiești și-
mi dai iarăși viață!18
Iubiți frați și surori în Domnul,
Asupra lumii, dar mai ales, asupra României s-au
abătut în decursul timpului multe încercări: cutremure,
războaie, incendii, năvăliri de neamuri, boli, ape năvalnice,
și alte rele de neînchipuit. Uneori bolile au decimat la
jumătate țara, ca în 1347, când capitala Țării Românești de
la Argeș, fiind cuprinsă de ciumă, s-a mutat la Câmpulung
Muscel, în oraș nemairămânând țipenie de om.
Cum era prin anul 1829, deci acum aproape 300 de
ani, în viața Tării Românești? Iată episodul: ,,La Focșani
se ivise epidemia ciumei, tocmai în acea vreme adusă
17
Iezechiel 18, 30-32
18
Isaia 38, 14; 16
probabil de oștirile străine. Guvernul general de la Odesa,
printr-un ordin de la 7 ianuarie 1829 dispuse ce anume
măsuri sanitare să se ia în Focșani și în alte părți pentru
combaterea epidemiei19. Și în Basarabia se iviseră cazuri;
de aceea și Consistoriile Iași și Chișinău trimit instrucții
protopopilor și locuitorilor cum să se ferească de această
lipiciosă boală20. Până și scrisorile ce treceau Prutul se
dezinfectau prin dese înțepături. Creștinii din București n-
au avut voie să se împărtășească în lunile Mai și Iunie
1829; s-au dezinfectat biserici, veșminte, cărți și icoane.
Cu banii bisericești s-a ajutat la zidirea spitalului Mărcuța,
în noiembrie 182921. Iar la bisericile Radu Vodă, Mihai
Vodă și Șerban Vodă, ce erau cuprinse de spital, nu putea
să intre niciun creștin, ci numai preoții.22
Iată că nu-i nimic nou sub soare. Ciuma din anul 1829
a ținut peste o jumătate de an. Trebuie să ne pregătim de
răbdare mai îndelungată. Pe vremea aceea era ciumă, dar
lumea umbla pe drumuri. Episodul s-a petrecut când
Grigore IV Mitropolitul Țării Românești a fost mazilit și
trimis iarna în surghiun, în Basarabia. Însoțitorul său de
drum fost cuprins de ciumă și a rămas la Buzău în
carantină.
Vremuri grele! Încercări! Vremuri de pocăință!
Vremuri de îndreptare!

19
Arhivele Statului, Chișinău, pachet 94, dosar 566/1829
20
Arhiva Consistoriului Duhovnicesc Chișinău, dosar 4 și 66 /1829
21
Bis. Ort. Rom. XXVIII, p.1372
22
Academia Română mss 1071, f.215
Tocmai pentru îndreptarea noastră a venit Iisus
Hristos, Domnul, ca să fim salvați, iar noi să strigăm cu
inima plină de umilință și recunoaștere a greșelilor:
Doamne, sunt în grea cumpănă, nu mă lăsa! Doamne prin
îndurarea Ta se bucură omul de viață, prin ea mai am și
eu suflare; Tu mă tămăduiești și-mi dai iarăși viață! Iată
că boala mea se schimbă în sănătate. Tu ai păzit viața
mea de adâncul mistuitor! Tu ai aruncat înapoia Ta toate
păcatele mele!23
Să ne rugăm stăruitor Domnului Iisus Hristos, și de
Ziua Învierii Sale, să ne ierte de toate nelegiuirile noastre,
să ne tămăduiască de toate bolile din lume și să ne
dăruiască spor binecuvântat în toate lucrările pentru a ne
face inimă nouă și duh nou, ca să domnească din nou
sănătatea trupului și a sufletului, pacea sfântă între
popoare, dar și pacea în Casa noastră strămoșească,
România, Grădina Maicii Domnului!!

Hristos a Înviat!
Al Vostru frate rugător către Domnul Dumnezeu

†Calinic Argeșeanul,
Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului

Dată în Reședința Noastră Arhiepiscopală


Curtea de Argeș
19 aprilie 2020

23
Isaia 38, 14; 16-17