14 iulie 1789, începutul sfârșitului

De Gabriel Silviu Aoșan/Cultură, Istorie/Publicat: Duminică, 15 iulie 2018

Gabriel-Silviu Aoșan este agricultor și administrator, licențiat în științe agricole, unul dintre liderii
studenților din Timișoara în anii `90, fondator al mai multor organizații civice, sindicale și politice,
activ în administrația publică în anii 1996-2001 în Timișoara. Are 46 de ani.

Articole relaționate

Știu francezii ce sărbătoresc la 14 iulie?

Împrumuturile externe în perioada lui Cuza

Avertisment: acest material este scris pentru cei care pot să citească mai mult de o pagină.
Ceilalți sunt rugați să nu se obosească.

Revoluția Franceză din 1789 a rămas în memoria colectivă ca o revoltă împotriva

arbitrariului, a privilegiaților aristocrației și bisericii, a ipocriziei și nedreptăților sociale. De
atunci lumea s-a schimbat în această direcție, revoluționară.
Vechile organizări sociale au fost asimilate în mod forțat nivelului tehnic de evoluție al acelor
vremuri, ca atare tot ce e vechi a fost tratat ca depășit. Vechiul a fost taxat în literatură și
istorie ca retrograd, noul ca fiind progresist și umanist...
Ori aici lucrurile sunt mai complicate. Nu este vorba de evoluția tehnică de la cal la cal putere
și masină. Ci despre o schimbare în natura umană. Cât s-a schimbat omul, cum s-a schimbat
și mai ales în ce direcție vă invit să descoperim împreună.

Să vedem ce am obținut noi românii după mai bine de 200 de ani de revoluții.
A disparut arbitrariul din politică ? 
Avem un raspuns prin Ordonanța 13 / 2017, prin care s-a dorit rapid legalizarea corupției.
Avem un răspuns în 2018 prin Codurile pentru penali. „Altă întrebare ?”
Suntem egalii celor care conduc și influențează societatea ?
Răspunsul îl avem când ne gândim la întreg establishmentul ocupat de copiii și nepoții
cominterniștilor și securității: Roman, Tismăneanu, Patapievici, Oprescu, Geoană, Ludovic și
Leonard Orban, Columbeanu, etc. „Altă întrebare ?”. 

Este mai puțină ipocrizie în toate sectele și cultele apărute după Revoluția Franceză ?
Gândiți-vă la „pocăiții” ce își atrag enoriașii cu ajutoare umanitare second hand. Sau la
predicatorii neo-protestanți din străinătate care vin să ne încreștineze ... 
Natura umană a rămas practic aceeași de la Adam și Eva. Veșnic nemulțumită.

V-ați întrebat vreodată ce este de fapt o revoluție, în adevaratul sens al cuvântului ? Știm ce
este evoluția, involuția, dar o revoluție ?

Istoria (scrisă evident de învingatori) ne prezintă revoluția ca un proces istoric, care ar fi 
necesar, și care produce schimbări fundamentale în societate. Eu aș spune că este exact ce-i
spune numele. O evoluție circulară, o învârtire în jurul unei axe. Axa ar fi natura umană. Deci
o învârteală... De ce spun asta ? Pentru că după vârsta de aur a omenirii, oamenii s-au împărțit
în conduși și conducatori, și orice schimbare socială s-a petrecut, aceasta situație s-a
perpetuat, fiind un dat social, fără de care societatea nu poate exista. Mai mult, cei care
conduc tind să-și prezerve și să-și perpetueze condiția. Așa cum s-a întâmplat și în Romania,
prin nepunerea în practică a Punctului 8 din Proclamația de la Timișoara, adică lustrația.
Acum avem „la vremuri noi, tot noi”. Comuniștii și securiștii de ieri au devenit baronii locali
și mogulii de azi. Și evident se simt îndreptățiți să-și lase poziția în stat, și averea facută pe
seama acestei poziții, fiilor și nepoților lor.

Revenind la oile noastre să vedem cum a început Revoluția Franceză, revoluția care a
schimbat lumea. Unul dintre motive ar fi fost datoria publică acumulată.

Datoria publica a Franței din 1789 a ajuns la 12 miliarde de livre, azi aprox. 610 miliarde
euro, după un război catastrofal, războiul de 7 ani (care a durat 9), între 1754-1763. Și în
urma susținerii financiare și militare a "răsculaților”, adică a coloniștilor americani în
razboiul lor de independență, 1775-1783, ca o formă de război neconvențional, cu dușmanul
secular al Franței, Regatul Marii Britanii.
La o populație de 28 de milioane de locuitori în Franța la data respectivă, era o datorie
(echivalentă) de 22.000 euro pe om. 

Azi Franța are o datorie publică de 2.200 miliarde la o populație de aprox. 66 milioane adică
33.000 euro per om după 70 de pace și prosperitate. Dar pentru asta nu se revoltă nimeni. A
intrat în normal ideea unui deficit economic, mai mic sau mai mare. Cui se îndatorează oare
toate națiunile care își proiectează bugetele în acest mod, cu prezumția unui deficit, adică a
unei datorii acumulate an de an ? 

În anii agricoli anteriori anului 1789 s-au înregistrat recolte proaste. Este adevărat. Dar cu
toate acestea nu a murit nimeni de foame. După revoluție însă, prin haosul creat,  s-a ajuns și
acolo. Hippolyt Taine și alți istorici care au avut acces direct la arhivele acelor vremuri
avansează cifra de peste 1.000.000 morți de foame pe timpul revoluției,  până la instaurarea
regimului Napoleonean.
Timp de 100 de ani înainte de Revoluție iluminiștii seduși de idei generoase, la fel ca și
comuniștii naivi și sinceri de la noi și de aiurea, au încercat să educe masele prin cunoaștere.
Și atunci ca și azi ideea s-a dovedit greșită, pentru că nu doar accesul la informație clădește
un om, ci sensul și rostul ei profund. Inteligența nu este suficientă, este nevoie și de morală,
adică de conștiință. Un exemplu edificator sunt generațiile de tineri de azi, născuți după
revoluția noastră din 1989, care au infinit mai mare acces la informație, hrană și timp liber,
dar în afara abilității de a utiliza gadgeturi, sunt inculte, mai slabe fizic și mai nesănătoase
decât părinții lor.

Privind în urmă, având la picioare desfășurarea faptelor istorice se poate conchide că la fel s-a
întâmplat în toți anii revoluționari care au răscolit Europa. Revoluțiile au fost declanșate de
un grup de inițiați, în cel mai adevarat sens al cuvântului. Aceștia au știut exact ce doresc să
obțină: o lume în care doar ei să fie stăpâni. Au sedus cu bani, vorbe și scrieri viclene, un
grup de oameni influenți în societățile respective, la fel ca șarpele pe Eva. Mai departe
aceștia, indiferent de motive, agenți secreți, sau indivizi trădători, interesați de bani, naivi,
imbecili sau revanșarzi frustrați, au declanșat revoluțiile.

În Decembrie 1989 la noi nu a fost la fel ? Laszlo Tokes s-a dovedit a fi un agent ungur
(decorat de Statul Român...). Apoi ce este Iliescu în comparație cu Ceaușescu ? Un
conducător slab, fricos, frustrat și revanșard, care atunci când a avut putere a dispus 
condamnarea celor cu care a mâncat la aceeasi masă, Elena și Nicolae Ceaușescu ...
Ulterior gloatele "iluminate” au desăvârșit și înfăptuit revoluțiile. La noi și aiurea.
 

13-15 Iunie 1990: „IMGB: Noi muncim, noi nu gândim !”

Vă invit să cunoașteți o altfel de istorie:

14 Iulie 1789 atacul asupra Bastiliei, simbolul tiraniei regale…

În închisoarea fortului militar Bastilia se aflau închiși la vremea respectivă 7 deținuți. Ați citit
bine, nu e o greșeală. Erau închiși acolo 7 deținuți, din care: patru falsificatori, doi bolnavi
psihici și un aristocrat cu comportament deviant, Contele de Solages. Ce ar putea însemna
comportament deviant o să înțelegeți mai bine dacă aflați că înainte cu 10 zile fusese
transferat din Bastilia Marchizul de Sade, către Azilul de bolnavi psihici Charenton. Nu
înainte de a agita mulțimea cu strigăte mincinoase cum că în Bastilia deținuții sunt uciși. În
fapt marchizul avusese libertatea să lucreze la opera sa, Les 120 jurnee de Sodom… După
cum observați și atunci deținuții scriau cărți („științifice”).

Pentru o imagine mai clară a revoluției merită menționat că Cetățeanul Sade, cunoscut până
la urmă ca delicvent sexual și pedofil, a fost ales în Convenția Națională, unde a reprezentat
extrema stângă de atunci, precursorii anarhiștilor din  secolul XIX.

Fortul Bastilia funcționa și ca depozit de armament și munitie și avea o granizoană regulată

compusă din 82 de veterani de război invalizi, care nu mai putea servi în armată ca și
combatanți, și care au primit întăriri, în acele vremuri tulburi, 32 de soldați...

Așa cum la noi revoluția din 1989 a avut teroriștii ei, rămași necunoscuți, tot așa prin Parisul
de atunci s-au aflat revoluționari plătiți (cu 10-12 franci ziua de revoluție, plata în avans...).
Toți revoluționarii morți în asalt, și ulterior, au fost găsiți cu sume similare în buzunar, sau
monedă englezească. Aceștia sunt responsabili de dezordinele provocate, de agitarea
poporului și finalmente de cele mai odioase crime care s-au petrecut atunci. Bastilia nu a fost
atacată pentru a elibera deținuții de acolo, ci pentru a pune mâna pe 250 de butoaie cu praf de
pușcă, infinit mai valoroase.
Imaginea este mai clară dacă vă spunem că Anglia și Prusia aveau interesul să destabilizeze
Franța, și că au gasit și un trădător în familia regală, respectiv Ducele de Orleans, văr cu
Louise al XVI-lea. Povești fierbinți de familie...
Mai târziu succesoarea Prusiei, Germania îl va finanța în 1917 pe Lenin să destabilizeze
Rusia. Nimic nou sub soare.
 Ducele de Orleans (în timpul revoluției Phillip Egalite) a fost
un mason care a finanțat parțial revoluția cu banii săi, inclusiv cu bani împrumutați, în nume
personal, în speranța că va ajunge rege. A fost executat în timpul Regimului de Teroare, în
1793. După cum s-a întamplat și la noi cu naivii care au susținut comunismul după 23 August
1944, a se vedea Lucrețiu Pătrașcanu, și alții.

Căderea Bastiliei a durat vreo 4 ore. Din cei aproximativ 1.000 de atacatori care au avut la
dispoziție 28.000 de muschete și 20 de tunuri, găsite "ca prin miracol” la Hopital des
Invalides, au fost uciși 98. Dintre apăratori a murit doar unul singur. 
Garnizoana a decis să se predea, pentru a evita o baie de sânge. Totul și în contextul lipsei de
sprijin din partea armatei regulate, a cărei ofițeri superiori erau masoni, „intoxicați cu liberate
și entuziasm” - după cum a descris un istoric al  Revoluției Franceze, Francois Mignet,
atmosfera acelor vremuri.
Consecința a fost uciderea guvernatorului Bastiliei, bătut, înjunghiat și apoi decapitat și
linșarea ofițerilor garnizoanei. Primarul Parisului Jaques de Flesselles, care în calitate de fost
prefect de Lyon s-a remarcat prin umanism, liberalism, susținerea industriei, organizarea
comerțului și inovare, a fost acuzat de trădare și ucis în aceeași zi… 
Exact ca și la noi, când după instaurarea comunismului în 1948, cei mai buni dintre români au
fost închiși pentru vini imaginare, și mulți dintre ei au fost uciși.  
 Această zi de 14 Iulie, care comemorează "Căderea
Bastiliei”, a devenit Sărbătoarea Națională a Franței, patria iluminismului și a umanismului...

La noi spre comparație părinții și bunicii noștri au sărbatorit ziua de 23 August, când a fost
arestat conducătorul de drept al Statului Român, Mareșalul Antonescu.
Această zi nefastă a însemnat pentru noi pierderea a peste 130.000 de soldați făcuți prizonieri
de sovietici, în absența unui tratat cu USSR, trimiși în lagăre de muncă în Siberia, de unde
puțini s-au mai întors. Și începutul comunizării României.  

Regele Mihai a fost decorat de Stalin cu Ordinul Victoria

Copiii și nepoții celor care s-au instalat ulterior la putere, impuși de bolșevici, ne conduc și
azi, sub o formă sau alta. La vremuri noi, tot noi. Revoluția română 1989. O învârteală...
Acestea sunt fructele otrăvite ale revoltei, liberalismului și progresului cu orice preț.
Schimbarea stăpânilor, bucuria nebunilor – proverb românesc.
Contestarea unei autorități când este strâmbă, poate fi un lucru necesar, bun și util.
Distrugerea ei și înlocuirea cu nimic, sau cu ceva ce nu a trecut proba timpului, nu s-a dovedit
niciodată a fi un real progres, și cu atât mai puțin un act de umanism… 
Toate aceste lucruri au fost însă acoperite de un limbaj dublu, folosit de cei care au stăpânit și
cultivat ca modus vivendi arma vicleniei, a minciunii și dezinformării. 

Iată cum a rămas în conștiința publică Revoluția Franceză:

„...temnițele se înfioară și se cutremură: întemnițații își înalță ochii și încearcă să strige; ei
ascultă, râd în lugubra lor hrubă; apoi tac, și o lumină trece de jur-împrejurul donjoanelor
întunecoase. Căci deputații Stării a treia se întrunesc în Sala Națiunii; asemenea unor duhuri
de flacără în porticele splendide ale soarelui, gata să semene frumusețe în hăul pustiu și
înfometat, ei își răspândesc lumina asupra cetății neliniștite. Toți copiii nou-născuți îi văd cei
dintâi; lacrimile li se șterg, și se cuibăresc la sânii mirosind a pământ...” Blake, The French
Revolution, 1791. Rânduri scrise la doi ani după abominabilele fapte petrecute atunci.
Adevărul a fost ocultat din acel moment și până la utilizarea pe scară largă a Internetului.
Lucrările „corecte politic” au văzut lumina tiparului în numar mare, susținute cu bani de cei
interesați să ascundă adevarul. Celelalte scrieri au fost treptat îngropate în uitare, fiind
realizate în tiraje inferioare. Organizațiile politice de stânga născute atunci au fost susținute în
mod continuu de masonerie, ca atare revoluțiile au primit aura unor evenimente istorice
providențiale, progresiste, necesare, umanitare...
Cei care se întreabă cum a fost posibil ca acest fenomen să fie unul aproape mondial, primesc
răspuns când observă că azi la intrarea în aproape fiecare oraș municipiu reședință de județ
din România o să vedeți o plăcuță cu simbolul clubului Rotary, spațiu de selecție pentru
masonerie. Pe tăcute, fără publicitate, aleșii noștri declară astfel că sub o formă sau alta, sunt
apropiați masoneriei, indiferent de orientarea politică. În mod evident masoneria este
conducătoarea clasei noastre politice și a administrației. Dacă acești masoni sunt ziditorii unei
lumi mai bune și mai frumoase, pentru umanitate, și stăpânesc practic fiecare mare oraș de la
noi, ca atare și țara, cum se face că trăim minciuna și coșmarul zilei de azi, după 27 de ani de
la revoluția noastră ? Sunt ei "un fel de stat paralel” ?
Sau să acceptăam ideea acreditată de unii, ca o scuză, cum că ar exista mai multe facțiuni
masonice, care se luptă între ele ? Adică există mai multe organizațtii umaniste, progresiste,
secrete / discrete, care se luptă între ele, folosindu-se de noi, pentru o viață mai bună, pentru
noi, pentru umanitate ? Ca să nu rămână o întrebare retorică, Creangă dă un răspuns: "eu știu
că sunt prost, dar când mă uit în jur, parcă prind curaj...”

Concluzia pe care o poate trage orice om de bun simț este că Istoria pe care o cunoaștem noi
din manualele școlare nu are nici o legătură cu realitatea.
Internetul prin "vocea” unor istorici de azi, sau a unor persoane preocupate de istoria reală, 
creează o altă imagine asupra trecutului. O imagine care are o logică, și pare mai aproape de
real.
Evul Mediu "întunecat” ar fi  fost de fapt un ev străbătut de lumina și căldura reală a evlaviei
religioase care a permis crearea tuturor catedralelor și mănăstirilor occidentului, azi în
patrimoniul umanității de drept. Pe langă ele au funcționat practic singurele școli și biblioteci,
spații de creație de arta și cultură crestină.
Acestea au fost la vremea respectivă primele și singurele focare de cultură, după prabușirea
Imperiului Roman. Biserica Catolică și apoi cea protestantă prin școlile parohiale au fost
responsabile de alfabetizare în Franța (și nu numai), și nu iluminiștii. La vremea respectivă nu
existau manuale alternative...

Reformații spun cu mândrie că Luther l-a ridicat pe om în picioare în fața lui Dumnezeu. În
fapt acest biet naiv a ridicat oameni împotriva oamenilor, în numele iubirii lui Hristos, într-un
război european. Reformați împotriva catolicilor, în războaie fratricide care au însângerat
Europa. Ulterior "Reforma” a dat naștere tuturor cultelor neoprotestante de azi, Baptiști,
Adventiști de ziua a 7-a, Martorii lui Iehova, Mormoni, etc. și care ne "îmbogățesc” viața cu
broșuri, pliante, abordări pe stradă și vizite la domiciliu…
Consecința după 500 de ani de rupere de filonul creștin: acțiunea religioasă recentă europeană
în Germania lui Luther sub deviza concretă: "Căsătoria (religioasă) pentru toți”, adică și
pentru minoritățile sexuale, căsătorii celebrate de către pastorii neoprotestanți.

Consecințele pe termen scurt pentru revolta lui Luther: peste 700.000 de combatanți morți
doar în războiul religios de 30 de ani, 1618-1648, și peste 6,5 milioane civili germani uciși.
Vorbim doar de civili germani, pentru că acolo au existat statistici… Numărul real de civili
uciși a fost cu mult mai mare, teatrul de război fiind vast. 
Renașterea artelor a însemnat de fapt renașterea păgânismului în artă.
Arta până la momentul respectiv fiind în general în slujba credinței creștine.

Sigur vă puteți întreba ce dacă arta e creștină, sau nu ? Gândiți-vă mai bine, la cât de mult vă
poate influența starea psihică muzica, spre exemplu.
Arta creștină promovează dezideratele creștine. Dragostea pentru aproapele tău, spiritul
comunitar, iertarea și pacea sufletească. Arta necreștină s-a străduit să ne îndrepte spre
individualism, libertinism, competiție, ură și conflict. Consecința: liberalismul, capitalismul
sălbatic, cele mai sângeroase războaie între națiuni, și între oameni în interiorul națiunilor.
Apoi însingurarea omului, care a deschis calea spre manipulare și dominație în regimurile îin
care există o aparență de libertate. Omul în comunitate este puternic. Singur, oricât de bogat
sau dotat ar fi, este vulnerabil. Pentru că este rupt de comunitate...

Iluminismul în istoria corectă politic ar fi însemnat scoaterea maselor din ignoranță prin
lumina tiparului.  De fapt iluminismul a preluat un știutor de carte, care în absența unui
orizont de cultura și a unor repere morale a devenit un om manipulabil prin presă. Exemplu
concret îl constituie raportul mincinos al stării finanțelor Franței publicat (pe cheltuiala sa) de
baronul Necker, în prezilele revoluției, fără ca cineva să-i ceara asta, prin care datoria publică
a statului ar fi fost de 36 de milioane de livre, sumă de trei ori mai mare decât cea adevarată. 
O evidentă manipulare care a provocat o profundă tulburare printre oameni. 

Umanismul a survenit logic ca o cultură a omului în locul lui Dumnezeu, în fapt împotriva lui
Dumnezeu, prin ridicarea omului la rang de zeu. 

Drepturile exagerate ale copilului, adică drepturile unei ființe imature, incapabilă să decidă
pentru sine, dreptul statului de a dispune de copiii Dvs., de a vă vaccina copiii fără ca Dvs. să
fiți de acord cu asta, drepturile exagerate ale minorităților, și în fapt discriminarea
majorităților în fața acelor minorițăti care prin existența lor submineaza națiunile și statul
tradițional, toate acestea sunt rodul perfid al umanismului. Locuri vacante la licee și facultăți
fără concurs pentru romi, care până la Nașu` Băsescu se numeau țigani. Locuri de muncă
garantate la stat și în armată pentru romi fără concurs... Dreptul ungurilor de a trăi în
România fără să fie nevoiți să se obosească să cunoască limba română... Sancțiuni penale
pentru antisemitism, dar nu și pentru antiromânism în Romania. Prin noul cod administrativ
limbi oficiale în România, limba maghiară, romani și rusă ?
Libertate, egalitate și fraternitate ? Pentru cine ?
.................
Inventivitatea omului a creat mijloace noi de producție. Acestea au creat plus valoare, adică
bogăție. O bogăție obținută altfel decât din agricultură. Aceasta a creat o nouă clasă socială,
de oameni întreprinzători, asociați liberalismului. 
Astfel liberalismul a devenit în scrieri o orientare provocatoare, inovatoare, progresistă. De
fapt o realitate economică concretă a generat un curentt creat și folosit pentru a distruge
aristocrația, singura clasă socială și politică care a fost în măsura să pregătească la vremea
respectivă lideri.
O altă consecință a fost degenerarea liberalismului în libertinism, prin umanism…
Un exemplu clar îl aveți în persoana unui președinte de partid liberal, la a cincea (?) căsătorie.
Un președinte de partid și fost prim-ministru care a prezentat moda ca manechin. Calități, se
pare, indispensabile unui om de stat modern.
În locul nobililor a apărut burghezul. Un exploatator cu mult mai crunt, ai unor dezmoșteniți
ai sorții, care au plecat de la sat la oraș, singuri, cu traista în băț.

Anarhismul ar fi trebuit să fie un curent social și politic care să distrugă societatea burgheză,
putredă, coruptă și nedreaptă, pe care a creat-o liberalismul… Scopul ar fi fost să permită
omului să se reîntoarcă la natură și să traiască liber. Doar că pentru asta s-au comis acte cu
adevarat teroriste. Vom aminti ca așa s-a declanșat primul razboi mondial. Și foarte mulți
oameni s-au reîntors la natură, dar în cimitire. 
Socialismul a apărut ca o necesitate de a rezolva o serie de revendicări sociale într-o lume,
creată de liberalism, fracționată în exploatatori și exploatați.
Partidul Nazist al lui Hitler a fost un partid socialist. Și care a rezolvat problemele
muncitorilor germani, prin integrarea economiei într-un efort de război, care ar fi trebuit să
creeze un Reich de 1.000 de ani. A durat vreo 10, și au murit milioane 
de oameni într-un experiment social.

Comunismul ar fi trebuit să fie cea mai progresistă, mai liberă și mai corectă formă de viață
socială cunoscută de om. 

Dictatura proletariatului însă a produs mai mulți morți și mai multe victime decât toate
războaiele din lume. O lozincă la modă în lumea kafkiană creata de bolșevici în Uniunea
Sovietică era: Trăiască lupta pentru pace !
Toate acestea prin fructele unei rațiuni golite de morala creștină: iluminism, umanism,
liberalism, socialism, comunism și azi neo-marxism. Un neo-marxism care dorește să spele
păcatele comunismului prin aserțiunea că teoria a fost bună, dar a fost greșit pusă în practică.
Da, oarecum corect. Dar dacă aceleași atrocități s-au petrecut peste tot în lume unde a existat
comunism, înseamnă că teoria nu poate fi valorizată prin practică, înseamnă ca atare că este
utopică și nu este bună de nimic în lumea reală ! Comunismul, în cel mai bun caz, dacă a fost
conceput cu bune intenții, este o societate pentru roboți, nu pentru oameni !

Pe de altă parte fondul și forma unei teorii trebuie să meargă impreună. Nu este posibil să
clamezi fraternitatea, dar să-ți omori semenii pentru a clădi un viitor mai bun. Este un fals
conceptual, o atitudine ipocrită, ceea ce ne duce cu găndul că ideea de comunism nu a fost de
fapt concepută pentru binele oamenilor, ci pentru a distruge tradițiile statelor naționale.
Devine evident că nu "somnul rațiunii naște monștri”, ci rațiunea care operează fără morală,
fără Dumnezeu, devine mai mult sau mai puțin criminală !

Suntem în pericol să ne retrăim istoria într-un ciclu care ar fi trebuit întrerupt printr-un proces
național și modial al crimelor și criminalilor comnismului. Așa cum a fost la Nurenberg când
au fost judecate nu numai persoane ci și organizații. Iar comunismul a făcut mai multe
victime decât cel de al doilea război mondial. Acest lucru ar fi trebuit să se întâmple, dar se
pare că cineva, ceva, foarte puternic, nu are acest interes. Cui e frică de un proces al
comunismului ?  

Blocul comunist nu a sucombat de la sine. A fost distrus de către vest. Nu din considerente
umanitare, ci economice. Acest lucru a salvat vestul de o criză majoră datorată supra-
producției. Această supra-producție și-a găsit un  debușeu imens în toată zona fostă
comunistă, dezorganizată. După pariul lui Petre Roman cu agricultura, România importă
acum legume, carne și lapte, și are o balanță economică defavorabilă chiar și în agricultură.
Așadar să nu ne amăgim cu „ajutoarele” din vest, și cu bunele intenții ale străinilor. Pentru ca
un om să fie bogat, este nevoie de săraci. Pentru ca o țară, sau un grup de țări să fie bogate,
este nevoie de multe țări sărace. Iar acum în vremurile noastre acest lucru se face în mod
evident planificat și organizat. Se crează încet condițiile pentru o societate planetară, pentru
moment împărțită în țări bogate și țări sărace. Dar asta nu contează foarte mult, de fapt, atât
timp cât acolo unde este bunăstare câștigă stânga, ca să împrăștie bunăstare, iar unde sunt
săraci câștigă tot stânga, ca să gestioneze sărăcia, și să ofere iluzii de moment pe seama unor
împrumuturi de la țările bogate. Cum se întamplă și la noi cu social-democratura foștilor
comuniști.
Dacă se întâmpla accidental să câștige un partid de dreapta, cum a fost cazul Austriei acum
niște ani, este declarat de mass-media controlată ca fiind extremist, țara respectivă devine
sancționabilă, devine o oaie neagră, un accident în istorie... 

O societate planetară socialistă (a se citi: comunistă), așa cum a fost și Republica Socialistă
România, spre exemplu, cu un guvern mondial, ceea ce se dorește mai mult sau mai puțin
explicit, va fi o societate în care omul nu mai are nici o scăpare. Este un sistem practic
indestructibil. Orice om care a trăit în România înainte de 1989 știe asta. Poate de asta nici nu
se dorește un proces comunismului…
Cum să condamni azi ceva ce ar urma să folosești într-un oarecare viitor ? În timp toate
informațiile despre atrocitățile comunismului vor fi estompate, sau pur și simplu șterse. Lucru
tot mai simplu de făcut într-o societate informatizată.

În natură toate ființele și sistemele cunosc o evoluție care tinde spre perfecțiune. Dacă
lucrurile nu stau așa, dintr-un motiv sau altul, inclusiv prin intervenția omului, sistemele
respective au de suferit. Și dacă factorul perturbator nu încetează, survine distrugerea,
extincția. Evoluția noastră socială confirmă această situație, în sensul că societatea noastră se
schimbă, dar nu spre bine, ci în rău. Evoluția ei din revoluție în revoluție a condus aparent
paradoxal către o involuție…

Suntem aproape de extincție, ca rasă, și suntem în măsură să provocam o distrugere la nivel

planetar.
Ca atare este limpede faptul că parcursul normal al societății noastre este perturbat de factori
externi, care într-o societate pretins liberă, ar trebui căutați în zona organizațiilor secrete, fie
că sunt servicii de informații care operează la nivel mondial, sau orice altă organizație cu
caracter "discret”, sau secret, care transcede partide și orientari politice.  Dacă există un "stat
paralel”, și probabil există, poate chiar pe mai multe nivele, sau înțelegeri bilaterale și
trilaterale, care transced granițe și paradigme politice, vorbim atunci de construcții planificate
la nivel european, mondial. Sunt aceste construcții bune ? Răspunsul ni-l dă Hristos: "Veți
cunoaște pomul după roadele lui...”.

Norocul celor din ziua de azi este că măcar se pot informa mai bine, dacă doresc și le pasă,
sau pot emigra undeva, dacă nu le convine aici. Cei care se complac într-o stare de oarecare
"bine”, mai devreme sau mai târziu vor fi victimele acelorași conspirații menite să-l aducă pe
om la o stare degenerată, o forță de muncă, un material uman, adică un sclav. Sigur în acord
cu rațiunea progresului umanist al vremurilor noastre, un sclav cu cont bancar si cip.