Curs 10

Hiperuricemiile, guta
Definiţie
Hiperuricemia (HU): sindrom caracterizat prin creşterea concentraţiei sanguine a uratului
monosodic (UMS), sare a acidului uric, cauzată de creşterea producţiei sau de reducerea excreţiei
sale. Guta este o boală care rezultă din depunerea tisulară a cristalelor de urat monosodic.
Valori normale - 3 - 7 mg% la bărbaţi, 3 - 6 mg% la femei (înainte de menopauză), după
menopauză se egalizează valorile la ambele sexe.
Sursele acidului uric
• Sinteza de novo – sursa principala
• Alimentatie - carne de pasare, fasole uscata, ciuperci sau peste
Etiopatogenie
Hiperuricemiile pot fi primare, ca urmare a unor defecte moştenite în sinteza purinelor
sau secundare unor boli sau situaţii. Din punct de vedere etiopatogenic, hiperuricemiile se
clasifică astfel :
- Primara - Idiopatică (posibil genetică): ↑ producţiei de novo ± ↓ eliminării
- Secundare – cresterea producţiei datorita: hemolizei cornice, miolizei cornice,
tratamentului cu citostatice sau scaderea eliminarii datorita: insuficienţei renale cornice, Scăderii
reabsorbţiei tubulare (stări de acidoză).
Din punct de vedere anatomoclinic, se disting trei forme esenţiale:
a. Hiperuricemia asimptomatică
b. Criza acută de gută: depunerea urat amorf în articulaţie → inflamaţie
c. Guta cronică: caracterizata prin prezenta tofului gutos (un depozit de cristale fine de
urat de sodiu, inconjurat de o reacţie cronică cu mononucleare). Tofii se localizează în cartilajul
articular şi în osul subiacent, în sinovială, tendoane, burse şi alte structure periarticulare.
Tablou clinic
1. Artrita acuta gutoasă
– Mai frecventă la bărbaţi
- Debut acut, de obicei noaptea, cu durere articulară, puternică + inflamaţie
(roşeaţă, tumefacţie, căldură locală) ± stare febrilă
 - De regulă monoarticular – Articulaţia cel mai frecvent interesată: articulaţia
metatarsofalangiană a degetului I dar şi articulaţiile tarsului, gleznele, genunchii
- Durează de la câteva zile (forma uşoară) până la mai multe săptămâni (forma
severă)
- Evoluţie în pusee repetate declanşate de excesele alimentare, traumatisme,
intervenţii chirurgicale, consum de alcool, tratament hipouricemiant, infarct miocardic, accident
vascular cerebral.
2. Guta cronică – se caracterizeaza prin prezenta tofilor gutosi. Apar, de obicei, după o
perioadă lungă de evoluţie a hiperuricemiei, cu repetate pusee de artrită acută gutoasă. Se prezintă ca mici tumorete
superficiale, nedureroase, alb-gălbui pe degete, în palmă, în talpă, ce cresc în volum; pot ulcera, lăsând să curgă o
magmă albă, cremoasă („lapte de urat”) iar in final pot duce la deformări articulare prin tofi.
3. Manifestări reno-urinare: litiaza renală, nefropatia uratică (cristale de urat
monosodic în medulară), nefropatia urică (precipitarea acidului uric în tubi), cauză reversibilă de
IRA.
Explorări paraclinice
- uratemia crescută (>7 mg%)
- ± uraturia crescută (>700 mg/24 h)
- teste inflamatorii: VSH, CRP, leucocitoză
- creatinina serică (Normala sau crescuta)
- examenul lichidului sinovial (lumină polarizată)
- radiografie articulară = tofi
- ecografie de căi urinare = litiază renală
Tratament
1. Masuri igienice: repaus al articulatiilor afectate
2. Masuri dietetice: alimentaţie săracă în purine - proteine sub 0,5 g/kg corp/zi-
lichide - pentru o diureză peste 2 l/ zi- legume şi fructe (pentru alcalinizarea urinii
(este de dorit un pH cât mai aproape de 7) - interzicerea consumului de alcool
3. Tratament farmacologic:
- AINS – diclofenac, indometacin
- Colchicina 3-4mg/zi
- Corticoizi – prednisone, dexametazona