Sunteți pe pagina 1din 318
»O poveste de dragoste perfecta in toate sensurile.“ Booklist CARTI ROMANTICE ane @ PE ecco Me Yiv ele) oo Maateet acc Westa}es (Ot Me hve ee reeset ert aie besa fE met mte stat arr ended peste rusinea de a rimane Pird iia iee avere = tot. in atari de cea care a fost cindva con- tesa lui, Viola. Oe ie eer ae ee OC er irae biel ec accme Oke Uhnerers Coogi rey Ue tos Cote occ ete arate are Od occ eer CURE ain Rano cee ee eT Retee cy fe uy rol Bee Marcel Lamarr. ( Rca Ts Tease Waster te coma tata UE ted OCC ita cor atom Cote anata eA OME haar mt mee meet eters te heen eR try interesul, dar reuisise 48 scape din mvejele lui. Pentru ci nu a cera eitreets| herrocrets aerate rst pentru el acum, shesre foarte surprins s& vada ca este la fel de dornica de o aven- bois eects Pra Cor Va) Cee in viata, Viola vrea sa lase deo- fede cca ogee TeCe ert Cee Ttemosat oligia Ce SEL CeynCcalcan ye (ercaet ety Shetty Evers (eterna loo ee oes a diets Mar neti ett ee heen re Tre ete tepti Se treba eee Gare oat ites Take Tagete Tarte) Rete eet mario caer ey es aa et rat a fe e SOM aieicas it ont ent eaennm ora leeat tee ter eMC le in eomern Meme iiny Ye) desteearttr e eet teat ae et peg a teed * Ee eay ey GG ae rap era deete |e espresereevale yest iat [ems taatel (Om buainidyens Patera dee srciitt Cert Aerie cana po erettee esate ISBN 978~606-33-3376-7 Mi) Someone to Care Mary Balogh Copyright © 2018 Mary Balogh Editie publicata prin intelegere cu Maria Carvainis Agency, Inc. si P. & R. Permissions & Rights Ltd Traducere din limba englezd Editie publicata pentru prima data in SUA de Berkley, un imprint al Penguin Random House LLC W Lira? Lisa si Cargi romantice sunt marci inregistrate ale Grupului Editorial Litera O.P. 53; C.P. 212, sector 4, Bucuresti, Romania tel.: 031 425 16 19; 0752 101 777 email: comenzi@litera.ro Ne puteti vizita pe www litera.ro/lirabooks.ro Totul pentru aventura Mary Balogh Copyright © 2018 Grup Media Litera pentru versiunea in limba romana Toate drepturile rezervate Editor: Vidrascu si fiii Redactor: Adriana Marcu Corector: Paunita Ana Coperta: Flori Zahiu Tehnoredactare gi prepress: Joana Cristea Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a RomAniei BALOGH, MARY Totul pentru aventura / Mary Balogh; trad.: lulia Bodnari - Bucuresti: Litera, 2018 ISBN 978-606-33-3376-7 L. Bodnari, Iulia (trad.) 821.111(73)-31=135. 1 MARY BALOGH Totul pentru aventura Traducere din limba engleza Tulia Bodnari Liters? 2018 capitolul 1 Marcel Lamarr, marchiz de Dorchester, nu fu deli incantat cand vazu cA trasura intra brusc in curtea unul han de fara lipsit de orice rafinament, la marginen unui sat lipsit de orice rafinament, si se oprea. Can vizitiul deschise portiera i isi vari capul inauntru, scur zandu-se, marchizul isi facu simtita neplicerea, dar nu prin vorbe, ci printro privire rece si fixa, ridicandu-yl monoclul pana aproape de ochi. -Unul dintre caii din faté are o potcoava slabith, milord, explicd omul. -Nu i-ai verificat acum o or’, cand am oprit s schlin- bam caii, si ai spus cA totul era in ordine? intreba mar chizul. insi nu mai astept4 rispunsul. Cat dureaza? Vizitiul aruncé o privire plina de indoiala spre han 4! spre grajdurile laterale, din care nu iesise inc& nici un randag sau grajdar care sa le sara in ajutor. -Nu mult, milord, isi asigura el stapanul. -Vreau un raspuns ferm gi precis, zise tiios Excelen- ta Sa, coborand monoclul. Sa zicem 0 ora? Si nici un moment in plus! Hai si intram cata vreme asteptim, Andé, si si probam calitatea berii servite aici. Tonul lui sugera c& nu se astepta la ceva pren impresionant. -Un pahar sau doua nar strica, raspunse vesel fratele lui, André. A trecut al naibii de mult timp de la micul dejun. Nu am inteles niciodat& de ce trebuie si pornest! intotdeauna atat de dimineara, si apoi s4 ramai cu inc& patanare in trasura cat timp se schimba caii. Calitatea berii nu impresiona prin nimic, intr-adevar, dar era rascumparat de cantitate. Era serviti in niste c&ni uriase cu capac, iar spuma era atat de imbelsugata, 6 Mary Balogh incAt lisa urme ude pe masa. Poate ci mandria hanuluise baza pe cantitate. Fara s i se ceari, proprietarul aduse placinte proaspete cu carne, care umpleau cu varf cele doua farfurii si dadeau peste margini. Fusesera pregiatite de buna lui sotie, ii informa el stralucind de mandrie, desi lordul nu il incurajase, privindu- rece si mulgumin- du-i cu un gest indiferent. Se parea ci aceasta excelent femeie facea cele mai bune placinte cu carne gi de fapt cele mai bune placinte de orice fel, atat de bune incat nimic nu se putea compara cu gustul lor delicios, pe o raz de treizeci de kilometri, probabil si mai mult, desi méndrul sot nu voia sa lase impresia cA isi luda propria sotie. Excelentele Lor trebuiau s& judece singuri, desi nu se indoia cA aveau si fie de acord cu el si si sugereze chiar c& erau cele mai bune din toata Anglia - poate chiar si din Tara Galilor, Scotia si Irlanda. Nu ar fi fost deloc surprins sa fie asa. Excelentele Lor ajunsesera vre- odata in regiunile acelea indepartate? El auzise ca... {nsa nu mai apucara s& afle ce auzise, pentru ci usa din faa se deschise si trei barbati intrar’ in bar, urmati imediat de un suvoi de alte persoane. Dupa cate se parea, erau sateni, imbracati cu totii in cele mai bune haine de duminica, desi nu era duminica, veseli si ga- lagiosi, salutandu-l cu mare zarva pe hangiu si strigand unul la celalalt. Toti aveau gatul uscat ca iasca si gol ca blidul unui cersetor pe timp de foamete - conform ce- lui mai galagios dintre ei - si aveau nevoie de bineface- tile berii si ale placintelor cu carne, pentru cd amiaza nu era departe, dar mai era inci o ora buna pana la inceperea festivitatilor. Odata cu inceperea lor, aveau s& primeasci mancare pentru toati ziua, bineinteles, dar intre timp... {nsa in punctul acela, unul dintre ei - intarit in graba de corul tuturor - isi aminti s-1 asigure pe hangiu ci nimic nu se putea compara cu manca&rurile sotiei lui. De asta se si aflau acolo. Totul pentru aventura 7 Nou-osifii observara rapid c4 in mijlocul lor se aflau doi straini. Cativa isi intoarsera privirea, incurcati, si se indreptara sfiosi spre cele mai indepartate mese. Altii, oarecum mai indrazneti, salutari respectuos in timp ce isi ocupau scaunele. Un singur curajos vorbi, expriman- du-si speranta ci Excelentele Lor venisera si se bucure de distractiile pe care le oferea umilul lor sat in acea zi. Intreaga inctpere se cufunda in t&cere, pentru cA aten- tia tuturor se indrepti spre gentlemeni, in asteptarea unui raspuns. Marchizul de Dorchester, care nu cunostea numele satului si nici nu-i pasa, privi carciuma intunecoasa si ponosita si ii ignora pe toti. Poate cA nu auzise intreba- tea si nici nu observase brusca tacere. Fratele lui, care avea o fire mai sociabila si era mai predispus s& se lase incantat de orice noutate, multumi amabil intregii adu- nari si puse intrebarea inevitabila: -Si ce evenimente ar fi acestea? Fu singura incurajare de care aveau nevoie cei adu- nati. Erau pe cale de a srbatori strangerea recoltei cu tot felul de intreceri, cantece vocale, cintece la vioara, dansuri, lupte corp la corp, tras cu arcul, intreceri la despicat busteni, ca s{ numeasci doar unele dintre ele. Urmau s& fie competitii pentru copii si intreceri pe ponei si concursuri de cusaturi si bucdtirie pentru femei. Si prezentari de produse din gradina, bineinteles, gi premii pentru cele mai frumoase. Avea s& existe cite ceva pentru fiecare. Si tot felul de tarabe cu tot ce ti-ai putea dori, dac& voiai s&-ti cheltuiesti banii. Majoritatea produselor de gridina si marfurile femeilor urmau sa fie vandute la licitatie dupa concurs. La sfarsitul dupa-a- miezii avea si fie oferiti o mas mare in holul bisericii, iar pentru seari fusese organizat un dans. Toate cAsti- gurile zilei urmau s4 mearga la fondul pentru repararea acoperisului bisericii. Se parea c& acoperisul bisericii curgea ca o strecura- toare oricand venea o ploaie bund, $i numai cinci sau 8 Mary Balogh gase strane erau destul de sigure. Asa c& zilele ploioase aduceau cu ele o mare inghesuiala. - Nu c& unii dintre tineri s-ar plange de asta, interve- ni cineva. -Unii dintre ei se roagi toat4 sAptimana pentru o duminic& ploioas’, adauga altcineva. André Lamarr se alatura valului general de rasete care salutara aceste vorbe de duh. -Poate ci vom ramane o ora sau doua ca si vedem cateva intreceri, zise el. Despicat de busteni, ati zis? Si lupte corp la corp? S-ar putea chiar s& incerc si eu. Toti ochii se intoarser& spre tovarasul lui, care nici nu vorbise, nici nu aratase vreo urma de interes fati de toate deliciile irezistibile pe care le oferea ziua. Contrastul dintre cei doi frati era vizibil pentru orice privitor. Intre ei exista o diferentd de aproape treispreze- ce ani, dar nu era doar un contrast de varsti. Marcel La- marr, marchiz de Dorchester, era inalt, bine legat, de o elegant& impecabila si o frumusete auster’. Parul lui ne- gru era argintiu la ample. Fata fi era ingust4, cu pometi inalti, nas acvilin si buze subtiri. Ochii ii erau intune cati si cufundati in orbite. Privea lumea cu dispret cinic, si lumea ii intorcea privirea - cand indr4znea - cu un respect vecin cu teama. Avea o reputatie de om aspru, care nu avea prea multa ingiduinta fati de cei saraci cu duhul. Mai avea si reputatia de petrecaret nesabuit si ju- c&tor impatimit, printre alte vicii. Era faimos prin situl de inimi zdrobite pe care il lasase in urma in cei aproape patruzeci de ani ai sdi, amante, curtezane si vaduve pline de speranta. Pentru ci doamnele necsatorite, impreund cu ambitioasele lor mAmici si ambitiosii lor titici, renuntaser’ de mult la speranta de a1 prinde in lat. Era de ajuns o privire severi a ochilor lui intune cati ca si inghete pe cel mai hotarat dintre acesti urmari- tori. Se consolau vanturand zvonul ca era lipsit de inima si de constiint&, iar el nu facea nimic ca s&1 infirme. Totul pentru aventura 9 André Lamarr, dimpotriva, era un tanar aritos, mai scund, putin mai lat in umeri, cu p&rul mai blond si te- nul mai alb, si o fire mult mai deschisa si mai prietenoa- s& decat a fratelui sau. fi pliceau oamenii, si oamenii il placeau si ei la randul lor, in general. Era intotdeauna dispus s& se amuze, si nu alegea doar anumite tipuri de amuzament. In prezent era fermecat de acesti tarani veseli si de placerile simple pe care le asteptau cu o in- cantare atat de fatisa. Ar fi fost foarte fericit si amane calatoria cu o ora sau cu trei - la urma urmei, pornisera la drum al naibii de devreme. Isi privi intrebator fratele si deschise gura si vorbeasca. Insa fu impiedicat. -Nu, spuse incet marchizul. Atentia celor de la mese fusese atras4 deja de un cuplu de nou-sositi, care fu salutat cu o avalansa de amabilitati si comentarii asupra vremii binevoitoare si cateva glume slabute, care produsera hohote disproportionate de ras vesel. Marcel nu-si putea imagina nimic mai groaznic de plictisitor decat o dup&-amiaz petrecuté in atmosfera insipida al unui targ de tara, admirand verzele uriase si papusile crosetate si privind trupele de dansatori cu incaltari grele care topdiau pe pasunea satului. -La naiba cu toate, Marc, zise André, incruntan- du-se. Nu mi-as fi imaginat ca esti atat de nerabdator si ajungi acasa. -Nici nu sunt, il asigura Marcel. Redcliffe Court e prea plin de persoane fati de care simt prea putinad dragoste. -Cu exceptia lui Bertrand si a lui Estelle, sper, zise André, incruntandu-se gi mai tare. -Cu exceptia gemenilor, incuviinta Marcel ridi- cand usor din umeri, in timp ce hangiul le umplea din nou halbele. Spuma dadu iar pe dinafara si forma mici biltoace pe masa. Omul nu se opri sa le stearga. Gemenii. Cei de care va trebui si se ocupe cand va ajunge acas’. In curand aveau sa implineascé optsprezece 10 Mary Balogh ani. Daca lucrurile ar fi fost normale, Estelle si-ar fi facut debutul la sezonul din anul urmator, la Londra, si sar fi cAs&torit cu cineva eligibil dupa un an, in timp ce Bertrand ar fi mers la Oxford, ar fi lipsit acolo trei sau patru ani, absorbind cat mai putine informatii, si apoi sar fi consacrat carierei de ranar filfizon de oras. »Dac& lucrurile ar fi fost normale...“ De fapt, copiii lui nu aveau nimic normal. Am4ndoi erau aproape morbid de seriosi, poate chiar piosi, Doamne fereste. Uneori nu-i venea si creads c4 puteau fi ai lui. {ns nu se impli- case aproape deloc in cresterea lor, gi fara indoiala ci de aici veneau toate problemele. ~O sa trebuiasci si m4 striduiesc mai mult cu ei, adauga el. -Nu cred c& iti vor face necazuri, il asigura André. Jane si Charles se mandresc cu ei. Marcel nu raspunse. Pentru c& exact acesta era ne- cazul. Jane Morrow era sora mai mare a raposatei lui sotii - puritana, lipsit’ de umor si econoama. Adeline, care fusese o fat’ nepasatoare si amatoare de distractii, o detestase. Se gandea si acum la sotia lui ca la o fata, pentru c& murise la douazeci gi trei de ani, cand gemenii deabia implinisera un an. Jane si sotul ei umplusera constiinciosi golul si luasera asupra lor cregterea copi- ilor, in timp ce Marcel fugise ca si cand toate hoardele iadului ar fi fost pe urmele lui, de parca ar fi putut scipa de durere, vinovatie i responsabilititi. De fapt, de res- ponsabilitati chiar scApase, intro masuré mai mare sau mai micd. Copiii lui crescuser& cu matugsa, unchiul si verii lor mai mari, chiar daca raméaseser acasi la el. De la moartea mameéi lor, ii vedea de doua ori pe an, intot- deauna pentru intervale foarte scurte. Casa aceea ti pro- voca prea multe amintiri neplacute. O singura amintire, de fapt, dar aceea era intr-adevar foarte neplacuta. Din fericire, dup ce mostenise titlul, putuse s& tnchirieze casa din Sussex gi s-o abandoneze. Acum locuiau cu totii la Redcliffe Court, in Northamptonshire. Totul pentru aventura 11 -Iar cu mine nu se mandreste nimeni, continud André cu un ranjet melancolic, dupa ce trase o duscd sAnatoasa gi igi gsterse buza de sus cu dosul palmei. E adevarat ca nici nu se asteapta nimeni ca Jane si Charles si se mAndreasca cu mine. Dar nici tu nu te mandresti cu mine, nu-i asa, Marc? Marcel nu raspunse. Chiar daca ar fi vrut, nu ar fi fost usor. Zgomotul din carciuma era asurzitor. Toaté lumea incerca s& vorbeasca cu toat& lumea, si se prea ca fiecare a doua vorba era suficient de amuzanta incat s4 merite un hohot prelungit de ras. Era timpul sai continue drumul. Cu siguranta cd vizitiul avusese des- tul timp ca s& se ocupe de o singura potcoava de la un singur picior al unui singur cal. Probabil c& o facuse in cinci minute, si acum se desfata si el cu o cana de bere. Pentru cA usa era deschisi, Marcel vizu c& mai sosise cineva. O femeie. O lady, de fapt. O lady in mod sigur, desi parea singura, in mod surprinzator. Stitea la masa din hol, uitandu-se la registrul pe care i-l intindea han- giul. Avea o silueta frumoasa si eleganta, desi nu parea tanara. Ochii lui o privira cu indiferenti pana cand ea intoarse capul pe jumatate, atenta la ceva de la usa prin- cipala, iar el ii vazu chipul din profil. Frumoasa. Desi categoric nu prea tanara. Si... familiara? O privi mai atent, dar ea se intoarse din nou spre masa ca sa scrie in Tegistru, apoi se aplecd s& ia o geanta si se intoarse spre scara. In curand nu o mai vazu deloc. -De fapt, uneori nu te mandresti nici cu tine insuti, zise André, aparent fara asi da seama c& atentia lui Marcel se indepartase de conversatia lor. Marcel isi fix fratele cu o privire rece. -Ti-as aduce aminte c4 treburile mele nu te privesc. Fratele lui dadu capul pe spate gi rase, aducdndu-si astfel contributia la zarva generala. -Ti-ai ales bine cuvintele, Marc. - Dar tot nu e treaba ta, repet& Marcel. 12 Mary Balogh - Oh, poate cd ar fi, zise André, daci un anumit sot si fratii si cumnatii lui, si alte rude si vecini ar fi in trecere pe aici gi ar da peste noi. Se intorceau de la o petrecere organizati de o cunos- ting’ comunad din Somerset, unde ramiseser’ cdteva saptamani. Marcel tsi combatuse plictiseala flirtand cu o vecina a gazdei, care vizita adesea casa, degi nu ajun- sese la nici o intimitate sexual cu ea. [i sdrutase o data ména, in vederea altor douazeci de invitati, si inck o data cnd erau singuri, pe terasa din spatele salonului. Desi avea reputatia unui afemeiat neindurator si fara suflet, se striduia intotdeauna si nu le incurajeze pe doamnele cdsitorite, iar ea era casatorit. Totugi, cine- va - iar el banuia ca fusese chiar doamna in cauzi ~ fi spusese sotului o poveste mult infrumusetata, iar prea- cinstitul domn alesese sa se simt& ofensat. Toate rudele lui de gen masculin de gradul al treilea si al patrulea, ca s{ nu mai vorbim despre vecini si cdteva notabilitati locale, se simrisera si ei ofensati, si in curand se zvonise c& jumatate din tinut voia sangele stricatului marchiz de Dorchester. Nu era exclus nici duelul, oricat de ridicol ar fi parut. De fapt, André gi trei dintre invitati isi oferi- sera serviciile ca secundanti. Marcel scrisese la Redcliffe Court ca s&si anunte intentia de a se intoarce acas& in cursul sAptamanii si plecase de la petrecere inainte ca toat& nebunia aceea si se transforme intro adevarata farsa. Nu dorea s4 omoa- te un fermier cu mintea infierbantata care igi neglija so- tia, dar nici s& se lase omorat. $i nu fi pasa nici cat negru sub unghie daca plecarea lui era considerata lasitate. Oricum avea de génd si meargi acasd, chiar daca era plina de persoane care nu fuseser& niciodata invita- te si se stabileascd acolo - sau poate tocmai din cauza asta. Cu doi ani in urma, mostenise titlul de la unchiul sau, si odata cu el mostenise si Redcliffe Court. Insa ti mostenise si pe locatarii sai - marchiza, matuga lui care ramasese vaduva, si fiica ei, sotul fiicei si fiica lor cea Totul pentru aventura 13 mai mic. Cele trei fiice mai mari se cAs&torisera deja si pardsisera - din fericire - cuibul impreuna cu sotii lor. Pentru ci oricum nu avea de gand sa se stabileasca la Redcliffe, Marcel nu considerase c4 merita s4 le suge- teze si se mute in casa vaduvei, care fusese construitd cu ceva timp in urma tocmai pentru acest fel de situa- tie. Acum Jane si Charles Morrow erau si ei acolo, cu fiul si fiica lor, amandoi adulti, dar care nu dadeau nici un semn cd ar fi dorit o viata independenta de parintii lor. Gemenii erau gi ei la Redcliffe, bineinteles, fiindca era casa lor de drept. O familie mare si fericita. - Datoriile tale insé, spuse Marcel intro scurté pauza, dupa ce proprietarul aparu cu un platou urias de placin- te aburind gi toat& lumea incepu si le devoreze cu pofta, ma privesc si pe mine, André. - Da, m& gindeam cA o s& ajungem gi la asta, zise fra- tele lui oftand resemnat. Leas fi platit de mult, dacd nu ag fi avut ghinion la joc chiar inainte de a pleca la tara. Dar le voi plati, nu te teme. {ntotdeauna le platesc. Si o stii, Dar tu aduci vorba mereu. Daca creditorii mei vor avea marea nerusinare de a veni din nou la tine, ignora-i pur si simplu. Eu aga fac intotdeauna. -Am auzit c& inchisoarea datornicilor nu e cea mai confortabila resedinga. -Oh, las-o balt&, Marc. Nu lua treburile aga, zise fratele lui, pe un ton socat si in acelagi timp indignat. Cu sigurantai ci nu te astepti s4 ies in lume imbracat in zdrente si cu cizmele roase, nu? Te-as face de rusine dac& as alege un croitor sau un cizmar inferior. Ori, mai rau, dac& nu as avea nici unul, Nu pot fi invinuit pentru facturile lor. Cat despre joc, ce s& fact omul ca s& se mai amuze putin? Sa citeasca lecturi moralizatoare langa foc in fiecare sears? In plus, trebuie si recunosti ci e un defect de familie. Annemarie traieste mereu intr-un stil care ii depaseste mijloacele, si din cdnd in cand pierde cate un sfert din venitul lunar la masa de joc. 14 Mary Balogh -Comportamentul surorii noastre, sublinie Marcel, il priveste pe William Cornish, si asta de opt sau noua ani. Desi asta nu o impiedica s& cergeascd un imprumut ocazional, cand era peste masura de extravaganti sau ghinionista la joc, iar perspectiva de ai marturisi totul pragmaticului ei sof o infricosa prea tare. Stia ce il ay- teapt& cand sa c4sdtorit cu ea. -Mi-a spus c&4 nu o ceart& niciodat&, nici nu o ame- ninf& cu inchisoarea datornicilor, zise André. Fii bun si imprumut&mi niste bani, Marc. Numai cAt s&-mi aco- par datoriile la joc si poate ceva in plus ca s& scap de cre- ditorii cei mai insistenti, naiba sai ia. O s&ti inapoiez gi ultimul banut. Cu dobanda, adauga el marinimos. Doamna aparu din nou. Usa dintre bar gi salon era deschisa, asa ci Marcel o vazu agezindu-e la o masa si fiind singura ocupant’ a acestei respectabile incdperi, din cate putea vedea. Statea cu fata spre el, ins& incdpe- tile erau mari gi intre ei se aflau multe persoane. Si pe Dumnezeul lui, o cunostea intr-adevar. Zeita de marmu- r& pe care igi incercase cAndva tot klestematul de farmec personal, sperand sa o transforme intro femeie de car ne gi singe - fara nici un succes. Ei bine, aproape nici unul. Pe atunci era maritata, bineinteles, dar el incerca- se totusi si flirteze cu ea. Avea flirtul in sange, si rareori dadea gres cand tsi punea in cap s& cucereascd o femeie. Ncepuse si creada c& ea era poate interesata, dar apoi ea ii spusese s& plece. Exact aga, cu vorbele astea. »Pleaca de aici, domnule Lamarr.“ Siel plecase, cu mandria ferfenita. Pentru un timp se temuse cA gi inima ii era la fel de zdrenquitd, dar se in- selase. Inima lui era deja impietrita, inghetata si lipsita de viata. Acum, dupa atatia ani, ea cAzuse de pe piedestalul de mandrie de pe care isi conducea lumea atunci, si ajun- sese destul de jos. Si nu mai era tanara. Dar era inca fru- moasa, pe Dumnezeul lui! Contesa de Riverdale. Nu, nu se mai numea asa. Nu mai era contesa, nici macart Totul pentru aventura 15 contes& viduva. Nu stia cum isi spunea acum. Doamna Westcott? Nu era nici macar asta. Doamna Cutare? Pre- supunea c& se putea uita in registrul hanului. Daca era suficient de interesat, bineinteles. ~Nu mi crezi, zise André indurerat. Stiu cA nu tiam platit ultima data. Si nici penultima, daca e s& fiu cin- stit, desi nu as fi pierdut o suma atat de mare la curse dac& armasarul pe care am pariat nu ar fi inceput sa schiopateze chiar de la poarta de start. Era un pariu cat se poate de sigur, Marc. Daca ai fi fost acolo, ai fi pariat si tu o multime de bani pe el. A fost doar un ghi- nion al naibii. Dar de data asta iti dau numaidecat banii inapoi. Am un pont sigur pentru ceva pe luna viitoare. Un lucru cu adevarat sigur de data asta, ad&ugi el cand isi vazu fratele ridicind sceptic din sprancene. Ar trebui s te uiti gi tu la cal. »Are chipul unei femei care a suferit, se gindi Mar- cel, ,iar ciudatul rezultat e ci e cu mult mai frumoa- si“. Oricum, el nu era interesat de femei care sufereau. Ori femeia asta se apropia de patruzeci de ani sau poate chiar fi depagise, din cite stia. Ea se uitd in jur, mai in- ti la salonul probabil gol si apoi prin us4 la multimea galagioasi inghesuita in bar. Ochii ei se oprira asupra lui o clipa, trecura mai departe, apoi se intoarsera’. Se uita direct la el o secund&, poate doua, apoi se intoarse brusc spre hangiul care aparuse la cotul ei, cu ibricul de cafea. fl vazuse gi il recunoscuse. Dac4 nu se ingela - nu isi tidicase monoclul la ochi ca s{ o vad& mai bine - pe obrajii ei aparuseri dou pete de culoare. -Nu-mi place deloc cdnd imi aplici tratamentul tice- tii, Marc, zicea André. E al naibii de nedrept, si tu o stii. Tocmai tu si-mi faci asta. -Tocmai eu? repetd Marcel, intorcandu-e spre fratele s4u, care incepu sa se mute de pe un picior pe celalalt. - Ei bine, nu esti chiar usi de biserica, nu? zise in cele din urma. Nici nu ai fost vreodata. In tot timpul 16 Mary Balogh copilariei am auzit povesti despre extravagantele tale si aventurile cu femei gi toate ispravile nesdbuite. Ai fost idolul meu, Marc. Nu ma asteptam ca tocmai tu si ma judeci, cand nu fac dect ce ai facut tu intotdeauna. André avea douazeci si sapte de ani, iar sora lor era cu doi ani mai mare. Aveau aceeasi mam, dar intre ei existase o pauzd de unsprezece ani, din cauz4 cd nici un copil nu supraviefuise la nastere. $i apoi, cand ea tenuntase la sperant&, venise mai intéi Annemarie, gi apoi André. -Cineva nu a avut griji si a lasat ca asemenea barfe dezgusttoare s& ajunga la urechile copiilor, zise Marcel. Si s& para ceva demn de imitat. -Nu eram chiar atit de mici, protesta André. Obis- nuiam sa ascultam la ugi. Nu fac toti copiii la fel? Si Annemarie te adora. Te adora si acum. Habar nu am de ce sa maritat cu Cornish. E atat de plictisitor, incat scoate un nor de praf la fiecare migcare. - Vai de mine! exclama Marcel. Nu literal, sper. -Oh, ca sa vezi, zise André, a cirui atentie fusese dis- trasi dintrodati. Uite-o pe domnisoara Kingsley. Ma intteb ce face aici. Marcel urmari directia privirii lui - spre salon. King- sley. Domnisoara Kingsley. Dar nici nu fusese cAsatorita niciodat4, cu exceptia mariajului bigam cu contele de Riverdale, care durase douazeci de ani. Se intreba daca ea stiuse. Probabil cé nu, totugi. Fara indoiala ca nu, de fapt. Fiul ei mostenise titlul si proprietatile tatalui siu dupa moartea acestuia, si apoi fusese dezmostenit in mod spectaculos, cand se descoperise c4 nu era legitim. Fiicele ei fusesera dezmostenite si ele si ostracizate de so- cietate ca nigte leproase. Oare una dintre ele nu fusese cumva logoditi, iar logodnicul se grabise s4 scape de ea ca de un cartof fierbinte? Privind peste cele doua inc&peri, o vazu ridicind ochii gi uiténdu-se direct la el de data asta, apoi inde- partandu-gi fara graba privirea. Totul pentru aventurit 17 Deci era constienti de identitatea lui. Nu il recu- noscuse doar. Era constientd. Era aproape sigur de asta, asa cum fusese si in urma cu atitia ani, desi ultimele ei cuvinte pareau si dezmint4 impresia. ,Pleacd de aici, domnule Lamarr.“ -Ei bine, zise voios Andre, ridicand halba si sorbin- du-i continutul. Poti s& vii s& ma vizitezi la inchisoarea datornicilor, Marc. Sa-mi aduci niste schimburi curate, da? Si sa le iei cu tine pe cele purtate, ca si le dai la spalat si despaducheat. Dar s& revenim la ziua de azi: ra- mdanem o vreme ca s4 privim intrecerile? Pana la urma, nu ne grabim prea tare, nu? -Datoriile tale vor fi platite, zise Marc. Toate. Dupa cum 0 stii si tu foarte bine, André. Nu adaugi ca datoriile mai vechi fusesera iertate. Asta se intelegea de la sine, dar fratele lui trebuia si-i poat& pAstra macar un dram de mandrie. ~ Tri sunt foarte recunoscator. Ti le platesc luna vi- itoare, Matc. Poti si te bazezi pe asta. Macar nu vei avea niciodat& asemenea probleme cu Bertrand. Sau cu Estelle. Corect. Poate c4 nu era logic c& igi dorea aproape si le aiba. -Dar apoi, adauga André, ei nici nu au fost educati sa te idolatrizeze sau si te imite, nu? Daca existi vreo persoand mai colbaita decat William Cornish, aceea e Jane Morrow. Si Charles. Un cuplu foarte potrivit, astia doi. Ramanem? Marcel nu raspunse imediat. Se uita la fosta contes& de Riverdale, pe care nu o putea vedea ca domnisoara Kingsley. Manca, dar probabil nu una dintre placintele cu carne faimoase, dar prea uriase ale hangitei. $i ridica din nou privirea ca sa se uite fix la el, cu 0 felie de pai- ne la jum&tatea drumului spre gura. Se incrunta, iar el tidicd dintr-o spranceana inainte ca ea sisi intoarcad din nou privirea. 18 Mary Balogh -Ramén, zise el, ascultand de un impuls brusc. Insé tu, nu. Pofi sa iei trasura. - Ha? intreba André fara nici o eleganta. - Eu ram4n, repeti Marcel. Tu, nu. Contesa nu avea boneta si nici vreo haind groasi. Nu se vedea nici o geanta alaturi de ea. Semnase in registru - © vazuse cu ochii lui - gi asta era o dovada sigura ci raménea, desi nui putea imagina de ce naiba alesese tocmai acest han din acest sat. Avusese necazuri cu tra- sura? Nu-si putea imagina nici de ce era singura. Cu sigurant& cA nu ajunsese atat de rau inct s4 nu-si poata permite o servitoare. Putin probabil s4 fi venit cu scopul de a participa la sirbatoarea recoltei. Dar dacé ea nu ramAnea, nu avea sa-si smulga oare parul de ciuda 0 ves- nicie? Sau daca repeta faimoasa ei dojana si il trimitea la plimbare. Dar de cand isi pierduse increderea in propria per soand, mai ales in privinta femeilor? Sigur nu de la epi- sodul cu Lady Riverdale insagi, si de atunci trebuie sa fi trecut mai bine de cincisprezece ani. -Domnisoara Kingsley, spuse dintrodat’ André, pocnind foarte indignat din degete. Se uitd intai la ea, apoi la fratele lui, si din nou la ea. Marc! Doar nu ai de gand sa... Marcel isi privi fratele cu raceala, ridicand din spran- cene, si propozitia nu mai ajunse la capat. - Poti sa iei trasura, zise el din nou. De fapt, 0 so iei in mod sigur. Cand vei ajunge la Redcliffe Court, ii vei informa pe Jane si pe Charles gi pe oricine se arata inte- resat c& eu voi ajunge cind ma vor vedea. -Ce fel de mesaj e Asta? intreb&é André. Charles se va face stacojiu, buzele lui Jane se vor subtia pana la disparitie, si unul dintre ei va spune cu siguranti c4 este un mesaj care ti se potriveste. lar Bertrand si Estelle vor fi dezaméagiti. Marcel se indoia de asta. fsi dorea oare ca André si aiba dreptate? Pentru o clipa, ezita, dar numai pentru Totul pentru aventura 19 o clipa. Nu facuse nimic ca sa le cAstige dezamagirea, si acum era cam tarziu sa tanjeascé dupa ea. -Urasti distractiile acestea faranesti, continua André. De fapt, e foarte urat din partea ta, Marc. Eu am fost cel care a sugerat s{ mai ramanem. Si am plecat de la petrecerea aceea inainte de a se termina numai ca sA te intovarisesc, tocmai in momentul in care ince- peam sa fac niste progrese cu rogcata. -Ti-am cerut eu tovarasia? intreba Marcel, cu mono- clul in mana. -Oh, auzi la el! Data viitoare o s& stiu mai bine, fi spuse fratele lui. Atunci as putea si-mi vid de drum. Am stiut dintotdeauna cdnd nu are rost si mA cert cu tine, Marc, lucru care se intampla aproape de fiecare data. Sau mereu. Sper ca ea are de gand sisi continue drumul peste o jumatate de ora. Sper s4 nu vrea sa aiba de-a face cu tine. Sper s4 te scuipe intre ochi. -Chiar aga? intreba incet Marcel. -Marc, zise fratele lui. E batrand. Marcel ridicd din sprancene. -Dar la fel sunt si eu, frate. Patruzeci la viitoarea aniversare, care este lamentabil de aproape. Categoric decrepit. -E diferit pentru un barbat, si tu o stii foarte bine. Dumnezeule mare, Marc! Dupa cAteva minute, plec& fard s4 se mai uite inapoi, facindule vag din mana satenilor care il intrebara fara s4 fie nevoie daca pleca. Marcel nu il insoti in curtea hanului. Dupa cinci minute, auzi trisura pornind. In- semna cd ramasese blocat acolo. Mare prostie din partea lui. Multimea il privi nesigura, apoi incepu s4 se impras- tie, pentru cd pe platoul cu placinte nu mai ramasesera decat cateva firimituri, iar festivitatile de afara pareau s& fie iminente. Fosta contesa isi sorbea cafeaua. In cu- rand, in cércium& nu mai ramasesera decat vreo gsase s&teni, si nici unul nu statea la mesele dintre el si ea. 20 Mary Balogh El o privea fintd, iar ea ii intoarse o data privirea peste martginea cestii, $i i-o sustinu céteva momente. Marcel se ridica in picioare, se indrepta spre hol, in- toarse registrul si vazu ci da, semnase intr-adevar pentru o noapte ca domnisoara Kingsley. Dupa ce se opri o clipa in usa de intrare si privi afara, intra in salon prin usa din hol. Cand inchise uga in spatele lui, ea ridicd privirea si apoi agez4 cu griji ceagea pe farfurioara, cu ochii atintiti asupra lui. Parul ei, pieptinat pe spate gi tidicat intrun coc elegant, inci avea culoarea mierii. Nu se vedea nici un fir alb, asta daci nu cumva vederea lui, de aleminteri excelenta, nu fusese afectata de varsta inaintata. Si nici un rid pe fata, iar barbia nu i se lasase. $i nici pieprul. -Mi-ai spus sa plec, zise el. Dar asta s-a intémplat acum cincisprezece ani. Exista o limita de timp? capitolul 2 Tr&sura inchiriata in care cdlatorise Viola Kingsley cu putin inainte ca marchizul de Dorchester s4 0 abordeze in hanul acela de tara fusese incomoda, cu banchetele tari, cu arcuri sigur inexistente, cu geamuri si 0 portiera prin care sufla vantul, scdrtaind, gemand si mirosind a urina invechita. Pe deasupra, una dintre roti parea din ce in ce mai slabit4, aga cA viteza initiala se redusese la mai putin de jumitate, si tragea serios intro parte. Ori- cat de dreapta ar fi incercat si ram4n, se trezea mereu lovindu-se cu umarul drept de panoul tare de lemn din capatul banchetei. Prin urmare, se astepta ca trisura s& se opteasca in orice clipd, iar ea sA rémana blocata prin cine stie ce coclauri. $i totul din vina ei. Nu putea invinui pe nimeni tn afar de ea. Cu doi ani in urma, Violei i se intimplase ceva cu adevarat catastrofal. Pe atunci era Viola Westcott, con- tesa de Riverdale, si tl pierduse de curand pe conte, care Totul pentru aventura 21 fusese sotul ei timp de douazeci si trei de ani. Fiul ei, Harry, mostenise titlul. Pe atunci avea doar douazeci si trei de ani si fusese plasat sub tutela lui Avery Archer, duce de Netherby, si a Violei. Fiica ei cea mai mare, Ca- mille, isi facuse deja debutul in societate si era logodita cu respectabilul viconte Uxbury. Fiica ei mai mica, Abi- gail, astepta s&-si fact debutul in sezonul din primavara urmatoare. Astfel c4 Viola era multumita de viata ei, in ciuda doliului sever pe care era obligati si-l poarte. Nu tinuse la sorul ei si nu era prea tndurerata de moartea lui. Mai ramasese un singur lucru nerezolvat, si ea incer- case sa-l rezolve. Exista o fata, o tanara femeie pe atunci, pe care sotul ei o intretinuse in secret - sau aga igi ima- ginase el, oricum - la un orfelinat din Bath, si situatia asta dura de cand il cunoscuse Viola. Ea presupusese, fireste, ci femeia era fiica lui si a unei amante, si dupa moartea lui facuse singurul lucru care i se parea corect, si anume igi trimisese avocatul la Bath sé 0 giseascd pe femeie, sA o informeze de moartea tatalui ei si sa fact un aranjament definitiv. Atunci lovise catastrofa. Pentru ca se descoperise ca ténara cu pricina, Anna Snow, care avea pe atunci douazeci si cinci de ani si era institutoare la orfelinat, era de fapt fiica legitima a contelui, de la o sotie anterioara. De la singura lui sotie, de fapt. Pentru ca se casatorise cu Viola cu cateva luni inainte ca mama Annei Snow si moara de ftizie, cisato- tia Violei fusese bigama. Mai rau, fiicele gi fiul ei erau ilegitimi. Harry fusese deposedat de titlu gi avere - titlul trecuse la varul sau de gradul al doilea, Alexander West- cott, iar averea ajunsese la Anna. Toatd. Contele facuse un singur testament, redactat in timp ce era inca ala- turi de prima lui sotie. Tot ce nu tinea de titlu mergea la fiica rezultata din acea casitorie. Camille si Abigail pierdusera titlul si partea de mostenire. Camille fuse- se repudiata de Lord Uxbury. Abigail nu mai avea de asteptat nici un sezon si nici perspectiva unei c4satorii 22 Mary Balogh de felul celei pentru care fusese crescuti. Fusesera la- sate fir nici un mijloc de trai, desi Anna incercase si insiste s& impart& averea in parti egale intre fratii ei vi- tregi si ea. Dar pe atunci ea era o straina pentru ei. Bui- macifi si cu mandria ranita, refuzasera cu totii. Viola isi teluase numele de fata. Se putea spune ca se prabusise cerul peste ei, si tot nu ar fi fost destul. Enormitatea nenorocirii care ii lovise pe ea gi pe copii fusese prea mult pentru mintea Violei. Dar trebuise si mearga mai departe. Cum ar fi putut si n-o faca, in afara de cazul in care isi punea capat vietii? Si in cei doi ani care trecuser’ de atunci, viata ei se ase- zase intr-un nou tipar care era de fapt mai suportabil decat s-ar fi asteptat. Harry era capitan intr-un regiment de puscasi in Peninsula si insista mereu vesel cd viata aceea era singura care i se potrivea. Camille se c&satori- se cu un barbat mult mai bun decat fostul ei logodnic gi avea trei copii - doi adoptati si unul al lor. Abigail locuia cu Viola la Hinsford Manor in Hampshire, unde Viola isi petrecuse aproape toata viata de femeie casato- rita. In tot balamucul acesta, singurul lucru cu adevarat neasteptat fusese cAsatoria Annei Snow cu Avery, duce de Netherby si tutorele lui Harry. Insa o facuse, si acum era ducesa. Subliniase cu insistenta faptul ci ea nu avea s& locuiasca niciodata la Hinsford Manor, si o implorase pe Viola si nu lase regedinta pustie. Mentionase chiar si in testamentul ei ca ti lisa casa lui Harry si urmasilor lui dupa moartea ei, dacd nu o accepta inainte. Zestrea urias& pe care o primise Viola de la tatal ei cand se c&- sitorise cu Humphrey ii fusese returnat, cu toata do- banda care se adunase intre timp. Anna insistase asupra acestui lucru si avusese grija de asta chiar inainte de a-i putea trece prin minte Violei. Intre timp, restul familiei Westcott, departe de a o tepudia pe Viola si pe copii dupa descoperirea adeva- tului, facuse toate eforturile pentru 2-i readuce la tur ma. Tofi ca unul, le aratasera limpede Violei i copiilor Totul pentru aventuri 23 c4 nu erau mai putin iubiti si prefuiti, si cd faceau par- te din familie ca intotdeauna. Doua dintre cumnatele Violei, surorile contelui, spuneau si acum ca isi doreau din inima ca Humphrey sa traiasc&, ca s& aiba placerea de ad ucide cu mainile lor. De fapt, totul era bine. Sau atét de bine pe cat putea fi dupa ce fusesera facute cele cteva modificari necesare. Viola, care isi traise toata viata de adult calauzindu-se dupa principiile stricte ale datoriei si demnitatii, parea s4 se fi intors la normal, chiar dac& purta un nume diferit. Oricum, se convinse- se singura ca se intorsese la normal. Pana cand nimic nu mai fu normal. Pana cand izbucnise - pe neagteptate si fari nici un motiv aparent. Trauma prin care trecuse se furigase incet in spatele ei, si apoi atacase brusc. Si ea stiu ci nu era deloc vindecata. Nu facuse decat si inabuse durerea gi suferinta. Si furia. Izbucnise in cel mai nepotrivit moment cu putinti, cand toata familia se adunase la Bath pentru botezul lui Jacob Cunningham, fiul nou-nascut al lui Camille si al lui Joel Cunningham. Tofi fusesera de acord si mai ra- mana inca doua saptamani, pentru diverse activitafi in familie. Dar la doua zile de la eveniment, Viola, bunica mandra a bebelugului, fugise. Plecase din Bath simtindu-se vinovata, nefericita si indurerata pentru ea insagi si ranita, furioasa si plina de tot felul de sentimente urate si negative, care nu aveau nici o explicatie rationala. Se purtase pur si simplu prost, gi acesta era un lucru pe care nu il facuse de prea multe ori. In cei patruzeci si doi de ani ai ei fusese apreciata pentru manierele gratioase si temperamentul ei linistit. ins& acum ii ranise gi fi uluise pe cei la care tinea cel mai mult din lume. Si o facuse intentionat, aproape cu ciuda. Insistase s4 se intoarca acasé la Hinsford impotri- va oricarei ratiuni si fara s& asculte rugimintile fiicelor si ginerelui ei si protestele mamei gi fratelui ei, si ale familiei Westcott. 24 Mary Balogh igi anuntase intentia de a se intoarce acasai. Singu- ra. fhteo trasura de inchiriat. Insistase chiar sa isi lase propria trasura si servitorii, chiar si pe camerista ei per- sonala, pentru 2 fi de folos lui Abigail, cand se hot&ra sA vind acas&. Ignorase protestele socate ale lui Camille si declaratia lui Joel ci ei aveau s& se ocupe cu sigurantd de insotitorii lui Abby si de intoarcerea ei sigura acasa, atunci cand va veni timpul. Ignorase bundtatea conte- sei viduve de Riverdale, fosta ei soacr, care batuse tot drumul pana la Bath, desi avea saptezeci de ani. Ignora- se stradania amabila a lui Wren, actuala contesa, sotia lui Alexander, care venise la Bath in ciuda faptului c4 astepta si ea un eveniment fericit, asa cum ii placea Ma- tildei, cea mai mare dintre fostele cumnate ale Violei, sa descrie sarcina. Viola le spusese tuturor sa isi vada de treaba lor. Da, folosise exact aceste cuvinte. Probabil ci nu le mai folo- sise in viata ei. Si vorbise aspru, fara umor sau conside- ratie fagi de sentimentele pe care le ranea. Voia sa fie lasata in pace. Le spuse si asta. »Lasati-ma in pace“, spusese ea de mai multe ori - ca un copil prost crescut. Si habar nu avea de ce izbucnise atat de brusc. Plecase spre Bath impreuna cu Abigail exact inain- te de nasterea lui Jacob, plina de neliniste si de emo tia produsa de sosirea iminenta a unui nou nepot, gi cand se intamplase se simtise atat de fericita cum nu mai fusese de mult. Camille siJoel Cunningham traiauintrun conac, pe dealurile de deasupra orasului Bath, cu Wi- nifred gi Sarah, fiicele lor adoptate, si acum si cu fiul lor. Foloseau casa pentru diverse scoputi - pentru artisti sau scriitori care voiau sd se retragi, pentru ateliere de muzica, dans, pictur si alte arte, pentru piese de teatru si concerte si pentru vizitele de o zi sau de mai multe ale copiilor din orfelinatul din Bath tn care Anna si Joel crescuser& si Camille predase pentru putin timp, inainte de a se casatori. Casa gi gradina ei mare zumzdiau mereu Totul pentru aventura 25 de viata si de activitate. Chiar si inainte si dupa nasterea lui Jacob ramasese un loc aglomerat si zgomotos. Lucrul cel mai uimitor era ca fiica ei Camille parea infloritoare. Nu pierduse incd toate kilogramele pe care le cAgtigase cAnd fusese insdrcinati cu Jacob, si parea adesea usor neingrijiti, cu parul scapat din agrafe, cu méanecile suflecate pind la coate, cu picioarele mai me- teu desculte, chiar si cAnd iesea afara. Parea sa il care mereu pe Jacob ghemuit in brate in timp ce Sarah se agata de fustele ei, iar Winifred zburda pe aproape ~ cu exceptia momentelor in care Joel era in zona si imparfea responsabilitatile cu ea, cum se tntampla adesea. Insa ea nu parea niciodat4 hartuita. Uneori, Violei ii era grea si o recunoasca in fiica ei cea mare pe severa, puritana, intotdeauna rigida si co- recta Lady Camille Westcott, care nu gresise cu nimic niciodaté si fusese lipsita de orice simt al umorului. Acum parea foarte fericita cu o viati cat se putea de diferita de cea la care se agteptase. Totul mersese bine cu nasterea, planurile de botez si evenimentul in sine. Abigail fusese extaziata, pentru ci cea mai apropiatd prietend a ei venise gi ea cu aceasta ocazie - verisoara ei Jessica Archer, fiica uneia dintre surorile lui Humphrey. Viola fusese fericitéa. Cu un an in urméa, se imprietenise cu sotia lui Alexander, Wren, si anul acesta fu fericita s4 reinnoiasc4 aceasta prietenie atat de apropiata. Era fericita ca fratele ei si sotia lui venisera din Dorset. Fusesera planuite mai multe eveni- mente in familie - dineuri, petreceri, ceaiuri, excursii, plimbari, concerte. Viola le astepta cu nerabdare. Pana cand izbucnise. Si trebuise sa plece. Singura. Se purtase rau. O stia. Plecase in zori, inainte ca fa- milia din ambele parti si se adune s& o imbratiseze, s& isi ia ramas-bun, s&-si exprime ingrijorarea si si flutu- te din mana, privind-o cum pleca. Si tinuse cu dintii 26 Mary Balogh de hotararea ei de a calatori cu o trasura inchiriata, desi ise oferisera gase trasuri particulare gi servitori care si o insofeasca si si ii ofere protectie si respectabilitate. »LAsati-ma in pace“, le spusese ea tuturor. Dar apoi descoperise ci ceva nu era in regula cu tra- sura inchiriata. $i in cele din urma, scartaind si gemand mai mult ca niciodata gi lasAndu-se gi mai tare intr-o par te, trasura intrase in curtea unui han, desi era sigura ca nu era un han mare, la care s4 opreasc postalioanele. Ins ea se oprise. -Ce se intampla? il intreba pe vizitiu, cind acesta deschise portiera si coborase scarita. Trasura se aplecase alarmant de tare spre el. —Osia e gata si pocneasca, domnita. -Oh. Ea ti accepta mana si cobori in curtea pavata a hanului. Se poate repara rapid? -Nu prea cred, domniti. O sa trebuiasca inlocuita, asta e. - Cat dureaza? El ridicé mana ca s& se scarpine tn cap, apoi se las& pe vine ca s& evalueze paguba. Un randas de la han veni agale, se opri langaé umérul lui, stranse din buze si clati- na din cap. - Ati avut noroc, zise el, cd nu v-afi rasturnat pe drum, la cativa kilometri de aici, ca si vi gaseasca tilharii si lupii. Daca ati fi dat peste ei, v-ar fi omorat. Osia asta nu se mai poate tine la un loc, oricat de tare ar fi funia cu care ai lega-o, va spun eu. Trebuie scoasa si inlocuita. -Asta pot sa vad gi singur, zise vizitiul morocinos. ~Cat timp o s&i ia? intreba din nou Viola, dindusi seama inca © data cat de smintiti fusese cand refuzase orice sfat si se aventurase in célatorie fara sa ia macar o camerist4, care s& ii ofere putind respectabilitate. Oh, merita asta. Vizitiul scutura din cap. - Habar n-am, domnita. Tot restul zilei de azi, oricum. Nu ne vom. intoarce la drum pana maine-dimineata, Totul pentru aventura 27 dac& avem noroc, gi pot si v zic c4 este un ghinion al naibii pentru mine. Trebuia sa ma intorc direct la Bath in seara asta. Aveam alt client care se inscrisese pentru mine, si incd unul regulat si de neam mare. intotdeau- na plateste mai mult decat ii cer daca il duc in timp mai scurt. Acum o s%l ia altcineva, gi s-ar putea si nu ma mai caute niciodata. ~Maine? intreba Viola, care nu-gi credea urechilor. Dar eu trebuie s& ajung acas& azi. -Ei bine, gi eu la fel, domnita, raspunse vizitiul. Dar nici unul dintre noi nu isi va implini dorinta, nu? Agi face mai bine s& vorbiti cu hangiul si va dea o camera, inainte si se ocupe toate, desi m4 indoiesc ca intrun asemenea loc se intampla des aga ceva, incheie el pri- vind oarecum disprefuitor spre han. La usa hanului era tras o trasura eleganta. Insemna c& nu era un loc atat de rau. Ce vor crede cand o vor vedea singura? Dar apoi isi veni in fire. Dumnezeule mare, gandea precum contesa de Riverdale, pentru care respectabilitatea rigida era mai presus de orice. Ce con- ta ce gindea lumea despre banala Viola Kingsley? Se urcé in trisura, lua geanta pe care o pastrase alaturi de ea gi se indrepta spre han, lasand cufarul ca sa ii fie adus mai tarziu. Cand deschise usa, fu intampinata de un val de zgo- mot, de mirosul de bere gi de aburii manc&rurilor. Usile duble dinspre bar erau larg deschise, si ea vazu ci inca perea, intunecata si ponosita, era plina de oameni care pareau foarte binedispusi - poate din mai multe moti- ve. Era surprinzator, fiindc& era destul de devreme. Dar totul se clarifica atunci cand hangiul veni si o serveascd gi ti spuse c& daca tot trebuise sa fie oprita din drum de o osie rupté - fapt pentru care isi exprima sincera compatimire ~, ma&car avea noroc ca era acolo $i c& se intamplase exact in ziua aceea. Satul era pe cale de a sarbatori strdngerea recoltelor, desi nu o facea in fiecare an. Ins& acoperisul bisericii era destul de spart si apa 28 Mary Balogh curgea cam tare cand ploua, si asta parea si se intample intotdeauna in diminetile de duminica, cand oamenii st&teau in stranele lor, incercand sa asculte predica vica- tului. Cineva avusese ideea de a organiza un eveniment dupa strangerea recoltelor, prin care si adune niste bani. Ce mod mai bun de a aduna fonduri decat acela de a le oferi oamenilor o distractie buna, in schimbul banilor cinstiti, castigati din greu? Viola nu fu in stare s{ sugereze ceva mai bun, iar hangiul incuviinta cu satisfactie multumita cand i-o spu- se. Plati o camera pentru o noapte si semna in registru inainte de a primi o cheie uriasi din mana lui. Apoi il asigura ci nu avea nevoie de ajutor cu geanta, dar i-ar r- mane recunoscatoare daca ar pune pe cineva sa-i aduca sus cufarul, iar ea urca scarile in camera ei, simtind ca i se facea rau de la inima. Ce naiba avea sa faci acolo o dupa-amiaza si o seara intreaga? Si mearga si priveasci festivitatile satului si s&-gi aduca obolul la repararea acoperisului bisericii? Nu era o perspectiva prea atrigatoare, dar ar fi fost poate mai buna decat aceea de a se inchide in camera ei pana a doua zi dimineata. Acolo nu se afla nimic, in afari de un pat, un garderob vechi si mare, un lighean gi un scrin in spatele unei perdele decolorate. Nu existau scaune, nici masa. Dar trebuia s& ia lucrurile in ordine. I se facuse foame si trebuia s& coboare si si vada daca aveau ceva care si se poata manca. Ceva mirosea bine, in orice caz. Spera doar sa nu trebuiasca sa intre in bar ca s4 primeas- c4 mancarea. Zgomotul asurzitor de acolo se auzea pana in camera ei. Din fericire, hanul se lauda cu un salon, si spte usurarea ei descoperi ci era gol, desi nu linistit. Se afla alaturi de bar, iar usa dintre cele doua camere era deschisa. Dupa ce 0 ajut& s& se aseze, hangiul nu se oferi s-o inchida. {i oferi in schimb o placinta cu carne, dar, desi petrecu mult timp laudand virtutile acesteia si pe acelea ale bunei sale sotii, ea opta pentru o felie de paine cu friptura rece de vaca gi o ceasca de cafea. Totul pentru aventura 29 Doamne, ce galagie faceau oamenii din bar. Dar era un zgomot fericit si binevoitor, si nu pareau deloc beti. Se auzeau multe rasete rasunatoare. Se intreba ce putea fi atat de amuzant. Probabil ci era bine si nu ai nici o grija. Desi poate ca toti aveau griji. Era cu sigu- rani autocompatimire sa isi imagineze ci numai ea avea. Si care erau de fapt grijile ei? Avea o cas& si un ve- nit. Avea copii si nepoti care o iubeau $i pe care ti iubea. Avea familie si prieteni. Dar nu era atat de usor s& se scuture de mohoreala ei. Se simtea vinovata pentru ca fi suparase pe toti si plecase atat de brusc de la Bath. Se simtea vinovata cé o facuse pe Abigail si se simt4 prost pentru ca nu o inso- tise - si inraut&tise si mai tare lucrurile, insistand sa-i lase ei trasura si camerista. Adevarul era ca nu isi dorise ca Abigail sa vina cu ea. Voia sa fie singura - dar nu stia de ce. Nu era oare viata ei destul de singuratica si fara si mai caute singuratatea? Nu stia ce se intampla cu ea. Cu exceptia faptului ci se simfea... pustie. Complet si total pustie. {n interiorul ei se cisca o gaurd neagra, iar ea nu fi vedea fundul gi se temea de ce ar fi descoperit acolo daca Lar fi vazut. Ce cAstigase in patruzeci si doi de ani pe pamant? Chiar nimic? Avea un sof mort, care nici nu fusese ma- car sotul ei, Nu il iubise niciodata, iar dupa prima luna de csatorie nici macar nu il placuse, nici nu-l respectase. {nsa ii ramasese credincioasi, si cultivase demnitatea gi respectabilitatea ca pe niste virtuti gemene. Isi educase copiii in respectul acestor valori. $i pentru ce? Ce ti mai ramanea, in afara de o ramasita de viata cu care nu stia ce s& fac&? Si ce putea spune despre Harry, iubitul ei fiu, care petrecuse cAteva luni acasa ca si i se vindece ranile gi febra recurent, apoi insistase si se intoarca? Primise schimbarea din viata lui cu o veselie prea hotarata. Cum se simtea, de fapt? Si... avea si supravietuiasc’ oare? Tea- ma era o prezenté constanta in viata ei, din momen- tul in care Avery, tutorele lui, ti cumparase brevetul. 30 Mary Balogh Si ce putea spune despre Abigail, draguya, dulce, care nu se plangea niciodati, si avea douazeci de ani si nici o perspectiva? Pana acum doua zile Viola pretinsese ci era fericité cu noua ei viata. Sau, daca nu chiar fericita, ma- car mulfumité. La urma urmei, nu simfea lipsa fericirii, pentru c&é nu o cunoscuse niciodata, cu exceptia scur- tei perioade de euforie de la varsta de saisprezece ani, cand se indragostise de fiul de saptesprezece ani al unei cunostinte a mamei ei. Povestea aceea romantica nu du- tase. Cand implinise saptesprezece ani, tatal ei avusese sansa de a o casatori cu fiul si mostenitorul contelui de Riverdale, si o convinsese sa accepte. Nu fusese dificil. Fusese intotdeauna o fiicd supusa si ascultétoare. Oftand, Viola musca din pine si carne si descoperi cd erau neasteptat de gustoase. Painea era proaspat scoa- s& din cuptor, iar carnea suculenté si bine patrunsa. Cine era ea? Intrebarea care i se ivise dintrodat& in minte era putin cam inspaimantatoare, pentru cd nu exista nici un raspuns evident. Timp de mulfi ani se crezuse contesa de Riverdale gsi se identificase cu acest titlu si cu tot ce venea odata cu el - pozitia social, obli- gatiile, respectul, De fapt, devenise ceva, nu o persoana, dar... dar ce? O simpla denumire? Un simplu titlu? De- venise ceva fara nici o baz& reala. Nu fusese niciodata contesa de Riverdale. Atunci insemna cé nu era nimic? Nimeni? Ca o fantoma? Cine era ea? Si nimanui nu-i pasa cd ea nu cunostea raspunsul? Ca nu avea identitate? Cu exceptia altor de- numiri - mami, soacr, fiicd, sora, cumnati, bunica? Cine era ea? In spatele tuturor denumirilor, dinco- lo de ele, mai presus de ele, cine era ea? Musca din nou si mesteci hotarata, desi mancarea nu i se mai parea delicioasa. Se simtea foarte aproape de un atac de isterie. Recunostea panica, desi nu 0 experimentase niciodata - nici macar dupa catastrofa. Atunci fusese doar amortita. Totul pentru aventura 31 Privind in jur, intr-o incercare deliberati de a se linis- ti, observa c& hanul avea o anumita tihn&. Era mic si po- nosit, dar totul p&rea curat, si era un loc fericit, cel putin pentru moment. Privirea ei se indrept& spre usa deschi- sA si spre multimea din bar. Presupunea c& erau sateni, imbracati in cele mai bune haine gi asteptand 0 zi de zaiafet in compania prietenilor. Simti un val neasteptat de nostalgic dupa zilele in care fusese contesa si organi- zase picnicuri si reuniuni la Hinsford, la care veneau toti vecinii din imprejurimi, oricat de multi kilometri i-ar fi despartit. Fusesera... Da, fuseseri intr-adevar timpuri fe- ricite. Viata ei adult& nu fusese mereu mohorata. Ochii ei se miscau lenes de la o persoana la alta, tre- cAndu-i in tevisti pe toti cei pe cate ii putea vedea. In cap&tul cel mai indep&rtat al camerei, cu fata la ea erau doi domni, si era evident c& nu faiceau parte din multi- me, desi amandoi aveau halbe cu bere in mani, iar unul dintre ei, cel mai tanar, zimbea si incuviinta ceea ce ise spunea. Probabil c4 venisera cu trasura elegant& de afa- ra. Ochii ei trecura peste ei cu prea putina curiozitate, and cand se intoarsera la cel de-al doilea gentleman... Oh. Oh, Doamne. Trecuse mult timp de cind nul mai vizuse. Ani la rand, il evitase de cate ori reugise si se tinuse cat putuse de departe de el cand participasera la acelasi eveniment social. Prin ce bizara coincidenti... O véazuse si el. fi intorcea privirea cu ochii aceia patrunzitori si afundati in orbite, iar ea fu dintr-oda- tA constienta - ce enervant! - de varsta ei, de faptul c& era singura si de aspectul ei destul de ponosit. Nu isi luase cea mai buna rochie pentru o calatorie intr-o trisura de inchiriat, si plecase prea de dimineata ca si poat& fi pieptinata elaborat, aga ci se multumise cu un coc simplu. Cand hangiul veni s4 ii umple din nou ceagca de cafea, se intoarse brusc gsi incerci s& isi tind privirea 32, Mary Balogh departe de us&. De ce nu se agezase la o masa de la care si nu vada pe nimeni si s4 nu poata fi vazuta? Parea nedrept c& barbatii - cel putin unii barbati - isi duceau varsta mai bine decat femeile, iar la patruzeci de ani erau chiar mai atragatori decat la douazeci. Atatia ani avea cand se indragostise de el pentru prima data. Oh, si se indragostise rau. Dragostea aceea nu sema- nase deloc cu bucuria pe care o simtise la saisprezece ani, dar nu se indoise niciodata c& era indragostita de domnul Lamarr. Nu conta ci se zvonea c& era responsa- bil de moartea sofiei lui sau ca ii pasa atét de putin de amintirea ei, incat isi abandonase casa $i copiii aproape imediat dupa ce ea se stinsese si nu pierduse vremea, faurindu-si o reputatie de petrecaret nesibuit, afemeiat neobosit, rece si nep&s&tor fat de conventiile sociale si sentimentele altora. Nu contase c&, in ciuda siluetei lui subtiri si frumoase gi a fetei intunecate si fermecatoare, era destul de ugsor si observi ca era lipsit de sentimente reale si de umanitate. Femeile cadeau inaintea lui ca spicele secerate, iar Viola nu fusese o exceptie. El pu- sese ochii pe ea si ea fusese ispitita, oh, foarte ispitita, chiar daca stia perfect ci nu avea sa fie decat o aventura pentru el. Chiar daca stiuse ci, daca ti ceda, avea so abandoneze a doua zi dimineata. Fusese ispitita. Casatoria ei, desi produsese trei copii, fusese un lucru steril si lipsit de bucurie, si toate sotiile pe care le cunostea calcau pe alaturi. Era chiar considerat accepta- bil, dac& sotia isi facuse deja datoria gi ti oferise sotului un mostenitor, si daca legatura era suficient de discret’, pentru ca inalta societate si se poata preface c4 nu stia. Ins& Viola ii spusese sa plece. Oh, spre rusinea ei, nu o facuse dintro mare convin- gere morala, ci pentru c& se indragostise de un libertin gi un crai, si stia c& iar fi frant inima si ar fi abando- nat-o, daca ar fi acceptat s& se culce cu el. Aga cf il tri- misese la plimbare, si ramasese cu inima franta oricum. Totul pentru aventura 33 Avusese nevoie de mult, mult timp ca s& poat trece pes- te asta. Fiecare noua cucerire despre care auzea gi fiecare curtezan& faimoas& cu care se afisa in Hyde Park, spre marea indignare a inaltei societiti, erau ca un spin in inima ei. Pentru ci el era atat de chipes. La fel de atrag&tor era si acum, chiar dac& parea aus- ter, trufas si destul de intimidant. Nu rezist s4 nu-] mai priveasc& o dati, pe furis. Parul ii albise la tample, si arata splendid. El o privea tint si acum. Odinioara, o facuse s4 se simt& din nou tanara - la inaintata varsti de douazeci si opt de ani - si frumoasa. Acum o facea s& se simt& bitrana gi... obosita. De parca viata ar fi trecut pe lang& ea si acum era prea tarziu ca sé mai traiasca. Toti anii ei de adolescent si femeie tan&r& trecusera, si nu mai puteau fi adusi inapoi, pen- tru ai trai altfel. Oricum, nu credea ca, daca sar fi putut intoarce, ar fi trait altfel. Pentru ca ar fi ascultat si acum de dorintele tatalui ei, sar fi cs&torit din nou cu un bigam, ar fi rimas credincioasa si nefericita i ar fi ajuns pana la urma un nimeni, fara nimic pe lume. Uitandu-se pe deasupra cestii de cafea, prinse din nou privirea domnului Lamarr gi refuzi s& isi indepar- teze prima privirea. De ce s-o fi facut? Avea patruzeci si doi de ani si probabil c4 se vedeau. Si ce daca? Trebuia si-i fie rusine de varsta ei? Poate c& Harry era din nou ranit. Sau mort. Ah, de unde ti venise gandul acesta? Privi in jos, uitand de dom- nul Lamarr. Se intreba cate mame si sotii din Marea Bri- tanie erau chinuite de asemenea temeri in fiecare ori a fiecdrei zile de viata. $i cdte suroti, bunici si matusi. Pen- tru fiecare soldat ucis in lupta existau probabil o duzina de femei care se imbolnavisera de ingrijorare ani la rind gi care sfarseau prin a purta doliu tot testul vietii lor. Ea nu avea nimic special. Si nici Harry. Numai cd el era fiul ei, si uneori iubirea e cel mai crud lucru din lume. El ple- case. Domnul Lamarr, adica, si tovarisul lui. Plecaser& 34 Mary Balogh cand ea nu se uita. Ce nebunie s& se simt& dezamagita pentru ci el plecase fara un cuvant sau o privire de adio. Isi dadu seama cA gi ceilalti oameni din bar plecasera, si zgomotul scizuse considerabil. Probabil ca era trecut de amiazi. Fara indoiala c& se duseseta in sat, pentru ince- perea festivitatilor. SA mearga si ea oare? Sa se apropie miacar ca si vada ce era de vazut? Sau s& urce in camera ei, si se intinda putin si si se complac& in nefericire, plangandu-si de mil&? Ce ingrozitor era siti plangi de mila. Si sentimentul acesta s& fie si mai intens pentru c& vizuse un barbat atrigator, care umblase candva dupa ea gi dorise s& se culce cu ea, iar acum plecase fara nici o vorbi. De data asta nici nu ii spusese macar s& plece. Apoi usa salonului se deschise - cea dinspre hol - si in- toarse capul ca s&-l informeze pe hangiu c& nu mai voia cafea. Dar nu era hangiul. Uitase ce inalt era si ce bine legat. Uitase ce elegant se imbraca si cu cata dezinvoltura isi purta hainele. Si cat de aspra gi cinic’ era fata lui. Ins& nu ii uitase magnetismul. fl simtise din camera vecina. Acum era palpabil. -Mi-ai spus sa plec, zise el. Dar asta a fost acum cinci- sprezece ani. Exist’ o limita de timp? capitolul 3 -Paisprezece, raspunse ea. Acum paisprezece ani. P&rea sa fi trecut o viati. Sau chiar o alt viata. Dar acum era aici, cu paisprezece ani mai batran $i cu pai- sprezece ani mai atragator, desi trisaturile lui frumoase gi austere erau acum mai aspre. Se intreb&, aga cum se intrebase si atunci, de ce alesese el s& ii asculte literal cuvintele. Nu p&rea un barbat care si accepte cu usu- rinti un refuz. {nsi ea fi spusese s& plece, gi el plecase. Bineinteles cd sentimentele lui faté de ea nu trecusera mai departe de buze. Sau mai departe de zona aceea Totul pentru aventura 35 dintre coapse, ca si o spunem pe sleau. Si existasera o multime de alte femei foarte fericite s& ii sara in pat la cel mai mic semn. - Accept corectarea, zise el cu vocea aceea joasi pe care si-o amintea foarte bine. Era un barbat care nu avea nevoie sa ridice vocea niciodata. Exista o limita de timp? Cum s& raspunzi la o asemenea intrebate? Ei bine, banuia ci printr-un simplu nu. Nu existase o limita de timp. fi spusese s& plece, si il voise plecat pentru tot- deauna. {ns& acum era singura cu el intro camera, dupa paisprezece ani, si el ti vorbise din nou si ii pusese o intrebare. {ns& nu astepta raspunsul. -Cum trebuie s&-ti interpretez tacerea? Pasi agale spte masa cea mai apropiata de us, trase un scaun gi se agez& pe el, incrucisindu-si picioarele elegant incaltate. Pentru ci mi-ai spus candva sa plec, nu mai ai nimic si-mi spui? Ins& mi-ai spus deja ceva. Mi-ai corectat me- moria defectuoasa. SA insemne oate ca nu-ti place s& te tepeti si si ma inviti din nou s& m4 duc la naiba? Sau c& nu doresti s& recunosti c& tovarasia — orice tovrasie, chiar gi a mea - e preferabila singuratatii, atunci cind yamai blocat intr-un sat uitat de lume, undeva in salba- ticia Angliei? Presupun c& esti blocat& si nu ai venit cu scopul anume de a benchetui al&turi de localnici si de a-i ajuta s& scape de ploile care ii mureaza in diminetile de duminica? Fu de ajuns sai aud& vocea, ca s& simt& fiori pe sira spinarii. Numai pentru cd era atat de catifelata? Si pen- tru ca vorbea fara graba, cu siguranta absoluta c& nima- nui nu éar fi trecut prin gand sa-l intrerupa? -Sa_ benchetuiesc? repeti ea. Existi un asemenea cuvant? ~Daca nu exista, raspunse el, ridicand din sprancene, atunci ar trebui sa fie. Poate c& ar trebui si ma gandesc in mod serios la scrierea unui dictionar. Ce crezi? Crezi c& ar rivaliza cu cel al doctorului Johnson? 36 Mary Balogh -Un dictionar cu un singur cuvant? Ma indoiesc foarte mult, domnule Lamarr. —Ah, dar nu esti dreapta cu mine. M-as putea gandi la zece cuvinte, fara s4 ma incrunt gi si ma trag de par. Dar de ce nu raspunzi la o intrebare directa? Exist o limita de timp? $i ai raémas blocat’? Singur’? -Osia trasurii in care célatoream era in mare pericol de a se rupe. Vizitiul nu crede cA ne vom putea relua calatoria pana maine-dimineat&, in cel mai bun caz. De ce ii dadea explicatii? -Am aruncat o privite in curtea hanului inainte de a intra aici. Nu am vazut nici o urmé de trasura particu- lara. Sa fi plecat din intamplare fari dumneata, iar osia in pericol sa fie doar o mare pacaleala pentru a scipa de dumneata? Dar trebuie s& recunosc c4 nu pate prea pla- uzibil. Doar nu ai venit - nici vorb& - cu amaratul acela de vehicul, c&zut intro rand spre nord-vest, si care nu pare s{ mai poata pleca undeva in urmitoarele dou se- cole. Sau ai venit? O trasur’ inchiriata, Lady Riverdale? -Nu mi mai numesc aga. -O trasura inchiriata, domnisoard Kingsley? intreba el pe un ton indurterat. —Cum cad cei puternici, nu? Asta voiai s spui, dom- nule Lamarr? Atunci de ce nu o spui asa? Degetele lui lungi si elegante stranser’ rama mono- clului, dar nu il duse la ochi. - Riverdale a fost un netrebnic. Daca te-ai gandit sa te separi total de el, chiar si cu numele, atunci te felicit. O sti fie mult mai bine fara aceasta legatura. Presupun c& Kingsley e numele dumitale de fata? Ea nu raspunse. Privi ceasca de cafea, ca si nu se uite in ochii lui. Mai ram&sese inc& jumatate din bau- turd. Ins& trebuie sa fi fost rece. In plus, nu era sigura c& ar fi putut s& ridice ceasca fari s& tremure gi si-si tradeze agitatia. Totul pentru aventurt 37 -Domnisoara Kingsley, zise el dupa cateva momente de tacete, o s& ma trimiti din nou la plimbare? Si o s& petreci restul zilei singura? -Nu e treaba dumitale cum imi petrec eu restul zilei, domnule Lamarr. Presupun ci dumneata nu ai ramas blocat aici. Asa cA nu te mai retin. Probabil ca esti ne- rabdator sa iti continui calatoria. -Ar trebui sa fiu? Sprancenele i se ridicara din nou si roti de cateva ori monoclul intre degete. Dar sunt blo- cat. Fratele meu era nerabdator s&-si continue drumul sia plecat acum cincisprezece minute. Prea nerabdator, poate. Ma intreb cat va trece p4na isi va da seama ca a uitat de mine, si in cazul in care o va face, dacd va considera necesar sA se intoarc& si s{ mA recupereze. E foarte nesigur. Tinerilor nu le pas4 niciodata de cei mai in varst’, nu crezi? André n-a implinit inc& treizeci de ani. E doar un catelandru. Cum? Despre ce vorbea oare? -Trasura a plecat fri dumneata? Ea il privi tinté o clipa, nevenindu-i s4 cread&. Dac& era adevarat, nu pu- tea exista dec&t o explicatie, si aceea nu eta povestea absurda pe care i-o servise. I-ai spus s& plece, impreuna cu fratele dumitale? Din cauza mea? Sprdncenele lui se ridicara din nou si el invarti inca o dat monoclul. -Sigur ca da, raspunse el. Ce alt motiv as fi putut avea? Ea simti c& o lua cu frig. Pentru o clipa foarte nepla- cut&, se temu s& nu lesine. -Si pentru c& am f&cut asa ceva, continua el, sper c& nu mé vei forta sé-mi petrec restul zilei singur. Gan- dul de a lua parte neinsotit la o serbare cimpeneascd € deosebit de neplacut. Perspectiva de a omori timpul ta- randu-mi picioarele pe campuri si incercand sa identific flora si fauna e inca si mai putin atragitoare. Daca esti dispusa si renunti macar o zi la interdictia pe care mi-ai aplicat-o, domnisoara Kingsley, atunci poate ci vom 38 Mary Balogh putea s& iesim impreuna si benchetuim sau s& hoina- tim, si si ne salvim unul pe altul de o zi de incredibila plictiseala. Asta dac4, bineinteles, nu ma consideri pe mine incredibil de plictisitor. Sau mai rau. Ea se uita tint’ la el si se intreba, asa cum facuse de nenumarate ori - chiar si dup ce il trimisese la plimba- te, chiar si in timp ce il ocolea si ii evita cu grija privirea oricind se intémpla sa se afle in aceeagi sala de bal sau Ja teatru - ce avea el atat de special, incat si o resping’ si si o atraga in acelasi timp, Nu era un barbat de o frumusete clasica. Fata lui era cu siguranfd prea ingust&, ascutita si lipsita de blandete. {nsa era... splendid. Dar asta nu spunea aproape nimic despre el, ci doar despre reactia ei fati de el. Nu fusese niciodata in stare si ga- seasc& expresia potrivit’, care s& il descrie in mod corect. Pentru c& nu era vorba doar despre felul in care arata. Era... totul., Prezenta lui. Charisma. Puterea. Cruzimea. Sexualitatea - desi nu era un cuvant foarte obisnuit in vocabularul ei. Se astepta si petreac& restul zilei ia compania ei. Da, se astepta, Trimisese trisura inainte fara el, bazandu-se pe maleabilitatea ei, desi era probabil s4-1 astepte undeva in apropiere si s se intoarc’ dupa el noaptea sau a doua zi. Ar fi fost o nebunie din partea ei si accepte, mai ales avand in vedere starea sufleteasca in care se afla. Sau poate ca exact de asta avea nevoie in starea ei su- fleteasci - sa faci ceva neasteptat si scandalos, care sii ocupe timpul si si-i indeparteze gindurile de la propria persoani. Alternativa era si se ascunda in camera ei si s& mediteze. Si oricum nu avea sa fie inselata, sedus’ sau ldsati cu inima franta a doua zi. ~Voi merge cu dumneata la iarmaroc o or sau doua, dup3-amiaza4. El dadu drumul monoclului. ~ Mai trziu va fi un fel de pétrecere in holul bisericii, zise el, Aici nu se va servi nimic, din p&cat. Atat ba- tul, cat si salonul vor fi inchise, pentru ca gazda noastri Totul pentru aventura 39 si buna lui sotie s& poat& petrece cu vecinii. Spre seari, banchetul va fi urmat de un dans pe islazul satului. To- tul sunda foarte, foarte irezistibil, nu? - Sunt sigura ca eu voi trage linie inainte de dans. -Ah, dar ai fost intotdeauna o dansatoare atat de incantatoare, ii zise el. Si oh, Dumnezeule, cum reusise? Vorbind doar putin mai incet si privind-o putin mai intens, o facuse s& sim- t& c& vorbea despre un dans cu totul diferit de cel care urma si aiba loc pe islazul satului in seara aceea. Si bineinteles - oh, bineinteles - c& vorbele lui avuse- seri efect, aga cum aveau intotdeauna. O lasar& aproape firi aer in plamani si fara nici un gand in minte. Se tidicé hotarat& in picioare. Gata cu lucrurile astea. -M4& duc s& imi aduc boneta gi salul, zise ea, si si vid dac& mi-au fost urcate bagajele. El ajunse la us& inaintea ei si i-o deschise. Jar eu o s& cer o camera doar pentru mine, fiindcd nu cred c& fratele meu se va intoarce si ma ia in seara asta. Acesta e faimosul devotament de frate. Ne intal- nim din nou in cincisprezece minute? —Cincisprezece minute, incuviinté ea si trecu pe langa el, indreptandu-se spre scara. Cand ajunse pe prima treapt, se opri si se uita ina- poi. El stétea inc in pragul salonului, privind lenes in urma ei. Asa", se gandi ea, ,nu a fost o idee buna“. Ins& urmatorul gand veni neinvitat: ,Si de ce nu?“ Era 0 zi invior&toare si racoroasi de septembrie, la jum&tatea drumului dintre vari si toamna. Cerul era predominant albastru, dar norii albi lunecau grabiti, transformand paméntul de dedesubt intr-o tabla migc3- toare de sah cu soate si umbra. Marcel se putea gindi la o duzina de lucruri - cel putin! - pe care ar fi preferat s& le faci, in loc s& stea la marginea unui islaz stesc, asteptand marea deschidere a sirbatorii recoltei, alaturi 40 Mary Balogh de o multime de sateni nerabdatori, de copiii lor fopai- tori si de cainii care se ridicau pe picioarele din spate. Se prea cA ceremonia avea s& includa un fel de reci- tal al corului bisericii. Se adunasera si acum se ingirau pe iarba, invesmAntati in robe umflate. Totusi, alesese deliberat si fie acolo si nu avea de ce s& se plang’. Se grabise chiar sa se lipseasca de mijlocul de a pleca de acolo. Insa, cel putin pand in momentul acela, enerva- tea era depasita de sentimentul triumfator pe care i trezea prezenta fostei contese de Riverdale alaturi de el. Si s& mai spui c& in viafa nu exist mici coincidente. De fapt, in cazul acesta, coincidenta era uriasi. Care erau probabilitatile ca...? Ea se mai implinise in ultimii paisprezece ani. Fara indoial& c& ar fi fost ingrozita dac& ar fi stiut ci el ob- servase, dar adevarul era c4 kilogramele in plus se de- puseser exact in locurile potrivite, si o faceau gi mai atrigitoare decat inainte. Mai feminina. Sau poate c& de vind era doar el, care o privea acum cu simturile si cu ochii unui barbat cu paisprezece ani mai in varst& decat tandrul de atunci. Pana la urma, oare un barbat de douazeci si cinci de ani ar fi privit cu pofté o femeie de patruzeci de ani? Si ceea ce simtea fata de domni- soara Kingsley era sigur pofta. Fu izbit de gandul ciudat c& nu fi cunostea prenumele. Ea pirea trufasi si demné, si exact asta era expresia care il intrigase candva. Pentru cA se intrebase daci se vedea totul sau daca in ea exista de fapt o senzualitate patimasa, pe care nimeni nu o dezlanquise vreodata, si Riverdale cu atét mai putin. Se intreb& acelasi lucru si acum. -Care crezi c& ar fi media lor de varst4? intreba el, aratand spre cor. Saizeci si cinci? Saptezeci? N-a auzit nimeni de aici de corurile de baieti? -Varsta e cu sigurant& far important’, rispunse ea pe tonul rece si dezaprobator la care se astepta. Totul pentru aventura 41 —Ins& calitatea vocii, da. Pariez ci vom auzi o multi- me de triluri si vibratii, cu cte o disonanta care va strica tot efectul. Asta o sai apartina unui corist care a surzit si nu mai aude tonalitatea adoptati de tovarasii lui. -E foarte lipsit de respect din partea dumitale, re- marc ea incruntanduse. Oamenii nu au cum s4 nu imbatraneasca. - Dar pot sa aiba bunavointa de a se retrage din corul bisericii atunci cAnd trebuie, riposta el. ~Poate ca surdul va fi un corist mai tanar. Dac& va fi cineva surd. Cerule mare, nici macar nu iam auzit. Poate ca vor canta sublim. - Poate, incuviinta el. Dacd se va dovedi cA ai drepta- te, voi accepta corectarea. fnsa ma indoiesc serios. Colfurile buzelor ei se ridicara, si ea fu cAt pe ce si rada. El isi aminti dintr-odat’ cum incercase s-o facd si rad, cu atétia ani in urma, si daduse gres. De fapt, nusi amintea s-o fi vizut vreodati razdnd, $i se intreba daca radea vreodata. ~ Ah, zise el. Spectacolul e pe cale de a incepe. Un barbat plin de important’, care nu se prezenti, dar care fara indoiala detinea o pozitie de inalti auto- ritate in bisericd - desi nu era vicarul - tinu un discurs lung si pompos, in timp ce oamenii puneau m4na pe copii i incercau s& tind c4inii mai mult sau mai putin linistiti si tacuti. Vorbitorul ura un bun venit apasat vi- zitatorilor care binevoiseri sa ia parte la umila lor festivi- tate si declara ca gi el, si ceilalti membri ai bisericii erau foarte onorati si ti aiba in mijlocul lor. Toti ochii celor din sat, cu exceptia posibila a bebelusilor si a cAinilor, se indreptara spre cei doi vizitatori evidenti. Demnita- tul bisericesc fu urmat de vicar, complet imbracat in odajdii, care inalti o rugiciune fericit de scurta de mul- fumire pentru recolta, vreme bund, munca grea si gene- rozitatea turmei sale. Corul canta despre soldati crestini si arhangheli din inaltime gi alte lucruri sfinte care nu aveau nimic de-a face cu recolta sau cu acoperisurile a2 Mary Balogh bisericilor. Dar prezicerea lui Marcel se dovedi de neta- giduit de corect&. Se auzira triluri si vibratii si o voce masculini dominanté care era cu jumatate de ton mai sus decAt ar fi trebuit. -Nu trebuie s-o spui, zise domnisoara Kingsley dupa ce sofia vicarului, cu zimbete gratioase si salutari pen- tru toati lumea, declarase serbarea deschisa. Am au- zit. Si corul a fost incAntator. Au facut tot ce le stitea in puteri. - Daca voi face vreodata ceva ca sa te incant, ripost4 el, si tu o simi spui dupa aceea c& am facut tot cemi st&tea in puteri, o s4 ma ascund in cea mai addnci groa- pa pe care o s-0 gasesc si o si stau acolo in urmitorii paisprezece ani, domnisoara Kingsley. ‘Vantul imprumutase un strop de culoare obrajilor ei. Dar chiar si asa, avea puternica banuiala cA ea rosise. Insemna ca se gandise c4 remarca lui fusese una cu sub- inteles? De fapt, nu fusese, dar era perfect dispus s-o lase si creada asta. Ochii ei erau la fel de albastri precum sii amintea. Fusesera intotdeauna una dintre cele mai frumoase trasaturi ale ei - un albastru adevarat, nu una dintre diferitele nuante de cenusiu care era ]uate adesea drept albastru. -Vad acolo o taraba plina sigur de bijuterii, zise el. Permite-mi sa te insotesc. Si ii oferi bragul. Ea se uitd la el inainte de a accepta, de parca sar fi temut de vreun fel de capcana, Trebuie s-o fi atins si ina- inte. Sigur ci da. Dansase cu ea de cateva ori. Dar acum, atingerea mdinii ei pe bratul lui i se paru neobisnuita. Usoara. Fara s& se sprijine si fart si se agate de el. Insa umarul ei se apropie de brarul lui, si rochia ei ii atinse cizmele hessiene!. Mireasma ei fi ajunse la nari. Nu prea florala, nici prea puternicé. Doar aga cum trebuia. Per- fecté pentru ea. ' Cizme usoate de calarie, purtate initial de soldatii germani, care au devenit populare in Anglia in perioada Regentei (n.tr.) Totul pentru aventura A3 Se bucura ci il trimisese pe André de acolo. ~Categoric, spuse ea. Congregatia din bisetica trebu- ie salvata de ploaie. Pe lang’ asta, sunt o mare amatoare de bijuterii sclipitoare. Sa vedem daca nu sunt si dia- mante printre ele. Diamante uriase. Fosta Lady Riverdale atat de voioasa? Chiar glumind? Era ciudat. Ridicd din sprancene, dar nu facu nici un comentariu. Erau diamante, smaralde, rubine si safire. Mai erau si topaze si granate. Si argint si aur. $i perle. Toate uriase si sclipitoare — chiar si perlele - si de o forma perfecti. Toate indescriptibil de vulgare, niste contrafaceri care nici macar nu convingeau. El o impodobi cu cele mai ostentative si plati de trei ori pretul pe care il cerura doamnele imbujorate de la taraba. Urechile, pieptul, incheieturile si degetele ei scfnteiau si sclipeau -, iar ea admira efectul si se mAndri cu ele, sub privirea ad- mirativa a celor doué doamne si a micii multimi care se adunase sa priveasca de la o distanta respectuoasa. Se auzira chiar gi cAteva aplauze admirative. Ea ii mulpumi si ii spuse c&, daca ar mai fi avut o mana, sar fi gandit si la bratara cu safire. -Ce zici de glezna? sugera el, privind spre tivul ro- chiei ei. -Nu, raspunse ea. Nu vreau si fiu prea impopotonata. Se prea ci renuntase micar la o parte din legendara ei demnitate in favoarea unei infatisiri destul de vesele, iar el era fermecat. Nu isi smulse bijuteriile de indata ce se indepartara de taraba, ca si le ascunda in strifundu- tile saculetului ei de mana. Dimpotriva, continua sa le mangiie si'sa le admire. Un artist barbos, cu parul valvoi, le pict portretele in cirbune, facdndu-l pe Marcel si semene cu un demon cadaveric, c&éruia ii lipsea doar furca, si pe domnisoara Kingsley cu 0 stafie cu fata ca o luna plina si un colier de perle. Dupa ce dulciurile furi judecate, cumparard 44 Mary Balogh doua prajituri glazurate, care primiser’ premiul al trei- lea. Erau tari ca granitul. -Dar foarte dragute cu glazura asta risuciti, trebuie 84 recunosti, zise ea cand el se stramba. -As fi recunoscut, raspunse el, daci nu as simi cd fiecare dinte din gura mi-a crapat in doua. - Dar nu de la glazura, zise ea. - Dar nu de la glazura. - Ei bine, atunci... Privira concursul de despicare a bustenilor, in care un grup de tineri spatosi si transpirati, cu mAnecile sufle- cate deasupra coatelor, isi aritau muschii si indemana- rea in fata unui card de fetiscane din sat care chicoteau ca niste gaste - si in fata lor, cei doi vizitatori, strainii. Examinari - cel putin ea o facu - ghereta cu lucruri de mAné, dupa ce se termina cu judecarea lor, si ti cumpara o batist& barbateasci din bumbac aspru, cu un L mare brodat intr-un col, in mijlocul unor crengi spiralate si a unor boboci de floare fara tulpina si far frunze. Batista nu se afla printre obiectele cagtigitoare - si el banuia c& acesta era unul dintre motivele pentru care 0 cum- parase, celalalt fiind litera L care putea veni de Lamarr. Parea si nu stie nimic despre titlul lui de marchiz. El ti cump&ra un s&culet crosetat intro nuanti oribilé de roz - nici acesta nu cAgtigase nimic - in care s4 pis- treze toate bijuteriile scdnteietoare care ii impodobeau acum persoana. -O s& le pastrez pe toate ca pe o comoari, il asi- gura ea, si el se intreba lenes daca ea avea sA se tind de cuvant. Se intreba cat timp avea s& pastreze el batista. Banuia c& urma so pdstreze, desi nu avea s-o foloseasc’ niciodata, nici so arate privirilor socate din inalta societate. Privira si ascultara concursul de viori. El se stapani s& bata din picior $i din palme in ritmul muzicii, asa cum faceau cei mai multi dintre spectatori, dar observa Totul pentru aventura 45 c& ea nu se retinea. Parea si se distreze sincer. Si lucrul cel mai ciudat era ca si el se distra. Privira un concurs de cAntece pentru fetite si un ba- ietel cu o voce de sopran, care scApase cumva de soarta ingrozitoare de membru al corului bisericesc, apoi tre- cur’ la concursul de tras cu arcul si in cele din urmé li se ghici viitorul. El trebuia si se astepte la vias lung’, prosperitate i fericire. Nici o surprizi. Oare prezicatorii ziceau vreodata altceva? Nu stia la ce trebuia si se astep- te ea. Nu ii spusese. Baurd o limonada calduta si fara gust de la o mas& condusa de o grupa de la scoala duminicala. Trecusera o multime de ani de cand nu mai bause nici un fel de limonadA. Si aveau sa treacé la fel de multi pana avea si mai bea. Pe masura ce dupa-amiaza trecea, ea devenea tot mai vesela. Dar nu flirté cu el. $i asta contribuise, desigur, la atractia pe care o simtise fati de ea in tine- rete. Desi se intrebase si atunci dacd nu existau pasi- uni ascunse; poate c4 vizuse in ea o posibila influenta linistitoare, intro perioada in care viata lui scépa tot mai mult de sub control - dar chiar gi aga, flirtase cu ea intrun mod scandalos. Si chiar daca stiuse ci era c&satorita si prin urmare nu putea fi vorba decat de o simpl& aventura. Pe atunci nu-i trecuse prin cap c& siar fi putut-o face prietena. Dar el nu se imprietenea cu femeile. Si nici cu bar batii, dac& tot veni vorba. Prietenia implica un anumit grad de intimitate, o deschidere a sinelui spre celalalt, si el alesese si nu se imparta cu nimeni. Acum ea nu era casatorita. lar ironia era ci nu fusese niciodata casatorita. Si el o dorea. Si acum. Si isi punea si acum intrebari. Priviri un concurs de dans in jurul stalpului de ar- minden care fusese inaltat in centrul islazului. Dou echipe din alte sate venisera s4 se intreacd cu dansatorii din satul acela, si multimea se aduna in jur ca sa isi in- curajeze favoritii $i si aplaude apreciativ fiecare miscare 46 Mary Balogh complicata, prin care panglicile colorate se ingemanau in jurul stalpului inalt intro incalceala aparent fara spe- tanta, in. timp ce dansatorii care le tineau erau fortati s4 se apropie tot mai mult de stalp si unii de altii - si apoi se desc4lceau incet, serpuind inainte si inapoi si ro- tindu-se in ritmul indricit al viorilor pana cand fiecare dansator ram4nea cu o panglici in m4ni, iar stalpul de arminden era gol. -Stalpul de arminden e ca un simbol al vietii, nu? spuse fosta contesa la terminarea unui asemenea dans, iar el se intoarse si o privi tntrebator. Era imbujorata si cu ochii stralucitori - nu doar de la vant, ghicea el - aproape ca si cum ar fi dansat gi ea. ~ Este? intreba el ridicdnd din sprancene. -Te invarti mereu si mereu, explic& ea, si nu pari si ajungi nicdieri, incdlcindu-te doar din ce in ce mai tare in necazuri i griji, si nu ti le faci pe toate singur. -E 0 definitie mohorta a vietii pentru o asemenea dupi-amiazi festivi, Lady Riverdale. -Dar dansurile din jurul stélpului de arminden nu se termina in haos, replic& ea. Si eu nu mai sunt con- tesi. Contesa de Riverdale e casatoriti cu barbatul care detine acum titlul si mi-e prietena. -Nu mi voi lasa distras de asemenea banalitati, de- clara el. Termina analogia. -Totul se rezolva pana la urma. Dacd urmezi cu atentie tiparul dansului, totul se rezolva, incheie ea incruntata. - Dar ce sar intémpla dac4 numai unul dintre dan- satori ar sari in sus, cdnd toti ceilalti se rotesc? Tot tipa- rul ar fi ruinat, toate panglicile s-ar incAlci fara speranta de indreptare si toti dansatorii ar fi condamnati s4 se roteasca gi si se impleteasca intro vegnicd ametealé. Ma tem ci analogia dumitale e romanticd si naivi, domni- soara Kingsley. E simplisti. Sugereaz c& exist’ un trai fericit pana la adanci batraneri pentru cei care triiesc o viata de virtute si ascultare. Totul pentru aventura 47 -Foarte bine, rispunse ea. A fost o idee smintita si impulsiva si te-a plictisit. Imi pare rau. I plictisise cu sugestia ei atét de simplista c4 virtutea neclintit’ e intotdeauna rasplitits? Dumnezeu ii era martor ci da. Dar cum putea cineva in toate mintile si creada, dintr-un impuls de moment, c& viata era buna pana la urma, daci urmai regulile? Mai ales cind o asemenea credinti depindea de teoria adiacenta, care spunea c& toat& lumea din jur ficea exact acelasi lucru. Cum putea tocmai ea si creada asa ceva? - Plictisit? repeta el. Mai degraba m-ai fermecat, dom- nisoari Kingsley. Sunt fermecat de optimismul dumi- tale naiv. fi lua mana si o duse la buze. Nu purta manusi, nu purtase toata dupa-amiaza. Purta insa un inel cu un dia- mant ridicol de mare, care scanteia in lumina soarelui. - Si orbit, adauga el. Ea... zambi. Si era adevarat. Orbit, adici. Anii cazu- ri de pe fata ei, chiar dac& la coltul ochilor ti aparura linii fine. -E splendid, nu? zise ea, intinzand mana si rasfiran- du-si degetele. Bietul smarald de pe cealalta mana pare pitic. Ridic& si cealalté mana gi o scutura, ca sa clatine bratara cu rubine de pe incheietura. Optimism? Oare cred in asa ceva? Se parea cd era o intrebare retorica. Se intoarse des- tul de brusc, inainte ca el si poati rispunde, pentru a asculta indelunga dezbatere referitoare la cAstigatorii concursului de dans. Ramase cu fata intoarsa. Poate c& 0 jignise, numind-o naiva. Ce va face mine? Va inchiria un cal? Va cumpdra unul? André avusese prezenta de spirit de a pune s&-i fie dus cufgrul cel mare in han, dar acum gi asta era o problema. Sa inchirieze atunci o cabrioleta? O brisca? O tr4sura? Existau asemenea lucruri intr-un asemenea loc? Se indoia. N-o s& ajunga oare pana la urma s4 mearga 48 Mary Balogh pe jos spre casa sau cel putin spre cel mai apropiat ora- sel? Dar se va gandi la asta maine. -Ne indreptim spre holul bisericii si spre ospatul de acolo? suger el. Toaté lumea parea s-o facd. -Presupun c4 nu avem de ales, daci vrem s& man- c4m, zise ea. . - Eu sigur nu aleg si ramn flam4nd. Ii oferi bratul. Dumneata? Ea il privi din nou in felul acela care sugera ca facu- se o declaratie cu doua intelesuri, desi nu asta avusese de gand. -Nu, rispunse ea in cele din urmi, acceptandu: braful. capitolul 4 Violei i se parea cA iesise in afara timpului. Totul ince- puse cu intarzierea aparent dezastruoasi a unei calatorii care ar fi trebuit si se termine inainte de cdderea noptii; urmase apoi coincidenta aproape incredibila de ad gasi pe domnul Lamarr blocat - chiar dacé intentionat - in acelasi mic han de fara ca ea; faptul ci iarmarocul din sat fusese stabilit exact pentru ziua aceea; sugestia lui de a se bucura impreund de ceea ce putea oferi acest iarmaroc, si in cele din urma vremea, excelenti pen- tru acest timp al anului. Era atat de ciudat, incat nui venea sA crezi cA se intimpla cu adevarat. Ea oricum nucredea, Era un timp in afara timpului, de parca i s-ar fi oferit sansa de a iesi in afara lumii pentru o vreme, si ea ar fi acceptat-o. A doua zi totul va reveni la normal, si ea va face la fel. igi va relua calatoria si viata de care se lepadase astizi. Va infrunta demonii care ii fisurasera calmul de suprafata in Bath si o facusera sa fuga acasa, singura. Va infrunta totul cnd va veni ziua de maine. Intre timp... Oh, se bu- curase de aceasta dup’-amiaz4 mai mult decat de oricare alta. Isi lasase vechea personalitate la han si devenise Totul pentru aventura 49 © persoan4 noua, asa cum nu isi permisese niciodata si fie. Se impodobise cu bijuterii tipatoare gi lipsite de gust, a cdror simpla vedere ar fi facut-o s& se infioare in mod normal. Mai r&u, ti permisese domnului Lamarr si le pliteasci. Si ea ii cumparase un dar - o batista hidoasa, cu o broderie hidoasa. Batuse din palme si din picior in ritmul muzicii de vioara si al complicatelor manevre facute de dansatorii de arminden, in loc s4 ob- serve totul cu demnitate linistita si gratioasa. Admirase cu nerusinare cAtiva tineri musculogi si transpirati care taiau lemne gi se dideau in spectacol pentru femeile tinere. | se ghicise viitorul si i se spusese ci o astepta o viata lunga si o fericire continua alaturi de frumosul ei sot - iat ea nu corectase neintelegerea. Se asezase si-i fie facut portretul, chiar dacd vazuse unele dintre eforturile precedente ale artistului si intelesese c4 nu avea nici un talent. Stia ce insemna un artist prin excelent. Joel, ginerele ei, devenea rapid unul dintre cei mai faimosi si talentati pictori portretisti din fara. Insi ea continuase s& pozeze chiar si atunci cind o multime intreaga se adu- nase in jur, si priveasca si si comenteze. Ea si domnul Lamarr nu trecuse neobservati, nici neremarcati. Dimpotriva. Se simrise foarte priviti toati dupa-amiaza gi alesese si se bucute de atentie si chiar si incerce s& se ridice la inaltimea asteptarilor. ii facuse si scAnteieze bijuteriile false si ieftine in fata tuturor celor care o priveau cu admiratie si le arata cdtorva per- soane de unde puteau cumpara si ele. Sofia vicarului ii intampina in usa holului bisericii cu formalitate zambitoare si insist sa ii aseze la o masa privaté, in timp ce majoritatea oamenilor se inghesuiau pe bancile asezate de o parte si de cealalti a meselor lungi care se intindeau de la un cap&t al holului pana la celalalt. Si spre deosebire de ceilalti, care trebuiau s& stea la rand ca sé isi ia de mancare, li se serviri doua far furii pline cu fiecare fel de mancare cunoscuti vreodata omului - conform domnului Lamart. 50 Mary Balogh -Sau femeii, adauga Viola. -Nici nu e surprinzator, bineinteles, spuse el, pen- tru ca recolta tocmai a fost stransi de pe ogoare si din gridini. Dar vai de mine, nu-mi mai amintesc si fi fost cadorisit vreodati cu o piramida atat de uriasi de nenumérate mAncdruri, ingram&dite toate pe o singura farfurie. , Prezentarea era intradevar cam lipsitd de eleganya. Ins& nu se putea reprosa nimic cantitatii sau gustului. Viola, care nu era de obicei mancicioasa, isi curata far furia, si la fel facu si el. $i apoi mancara amAndoi cAte o felie generoasa de tarti de mere, garnisiti cu o crema densa si dulce. Si cu asta se terminase, se gandi ea cu mult regret, lasand lingura pe farfuria goalé. Nu doar banchetul, ci toata aceasti zi pretioasi in care scipase de ea insasi si de lumea ei. Banuia cd avea sa gio aminteascd mult timp, poate chiar tot restul vietii, Poate ci amintirea aceasta avea 0 inveseleascd cumva, $4 0 ajute s& trdiasci in sfarsit o viati normal. Sau poate cA urma sa se intample exact invers. - Domnisoara Kingsley. El invartea ceagca de cafea in mini, si ea isi didu seama din nou de eleganta ingrijita a degetelor lui si de inelul de aur - aur adevdrat - de pe mAna dreapta. O s4 ma osAndesti si imi petrec seara sin- gur in camera mea, intins pe pat, cu mAinile sub cap, cu varfurile picioarelor indreptate spre tavan, numarand crapaturile din el si tem4ndu-ma din ce in ce mai tare ca o si-mi cada in cap? Sau mergi la dans cu mine? Imaginea lui intins pe pat, cu mainile sub cap, era suficienta ca s4 o faci si se infierbante. Dar ideea de a dansa cu el era la fel de tulburatoare. Fusese de acord sisi petreaci dupa-amiaza in compania lui si adiugase masa pentru cA nu exista alta optiune la han. Era destul. Mai mult decat destul. Nu trebuia s& se lase ispitita... Dar de ce nu? Cui ar fi facut rau? Totul pentru aventura 51 - Daca e vorba despre un act de binefacere, zise ea, atunci voi dansa cu dumneata. -Ah. El las& ceasca jos si se sprijini din nou cu spatele de speteazi. - Desi principalul motiv pentru care am fost de acord, adaugi ea, e acela ci seara ar fi lung’ si plictisitoare si pentru mine, daca as fi fortaté si o petrec singura in camera. -Ce méagulitor, Lady Riverdale, zise el. Dar nu esti Lady Riverdale. Totusi, nu ma pot gAndi la dumneata nici ca la domnisoara Kingsley. Numele acesta te face s4 pari guvernanta cuiva. Ai incredere si-mi spui numele de botez? Era o ingelatorie. Erau aproape straini. Numai mem- brii familiei ei ii spuseser’ pe numele de botez. ~E Viola, zise ea. -Ah. Cel mai incantator dintre instrumentele cu coarde. Pe un ton mai coborat decat vioara, dar nu atat de cobort ca violoncelul. Ti se potriveste, desi pronun- tia e diferita. Eu sunt Marcel. Marc pentru familie si prietenii intimi. Ciudat, nu se gandise niciodata ca era un barbat cu familie. Dar avea un frate. Si nu cumva avusese copii de la sotia lui moarta? Demnitarul bisericesc care inaugurase mai devreme activitatile dupa-amiezii cu un discurs lung se ridicase din nou in picioare si inalya ambele brate ca s& atragi atentia tuturor. Dupa ce se ficu liniste, tinu alt discurs dezlanat, apoi anunta in uralele adunarii ci dansul avea sa inceapa pe islazul satului intro jumatate de ori. -Trebuie si ma intorc intai la han, zise Viola. Mi-ar placea s& imi schimb rochia si s4 ma pieptan. Printre alte lucruri. ~ Voi avea onoarea de a te insoti, spuse el, ridican- du-se in picioare si ocolind masa ca sa fi trag& scaunul. Si eu trebuie sa ma pieptin. 52 Mary Balogh Se indreptara din nou spre han, la brat, si urcara im- preund scara. Ea se opri in fafa usii ei, iar el se inclina si sugera s& se intdlneasca jos peste o jumatate de ora. In afar de ei doi, hanul parea pustiu. {nainte de a inchide usa, Viola fu constienta c& el intr’ in camera din fata, putin mai in josul culoarului. »Probabil c4 e o nebunie s4 prelungesc darul neastep- tat al unei zile fericite si lipsite de griji*, se gandi ea in timp ce inchidea usa si se sprijinea cu spatele de ea. Dar de ce? De ce si nu suspende realitatea pentru cAteva ore in plus si si danseze cu el pe islazul satului? La urma ur mei, asta nu insemna cd avea si se indragosteasca de el sis ram4na din nou cu inima franta. De ce si nu smul- ga un strop de bucurie in plus de la aventura atemporala pe care io daruise soarta? Nu mai era o femeie tinara, dar nici batrana nu era. Avea doar patruzeci si doi de ani, Gandul acesta 0 facu sé zambeasca melancolic. Se schimba cu o rochie potriviti pentru seara, dar nici prea subtire, nici prea elaborati. Isi pieptina parul ct putu de bine fara serviciile cameristei ei. Era ceva putin mai pretentios decat cocul simplu pe care il purta- se toat ziua. Ezit& in fata cutiei cu bijuterii, dar in cele din urma se impodobi cu frumusetile nou achizitionate. Familia si cunoscutii ei s-ar fi scandalizat. Dar ei chiar ii placeau. O faceau sa se simta cu inima usoara, de par- ca simpla lor purtare ii facea sufletul si zimbeasca. [si strecura picioarele in pantofii de dans, schimbandu-i pantofii mai practici pe care ii purtase toata ziua, isi lua un gal mai gros de lana pentru cazul in care sar fi facut frig si se aplec& si se uite in oglinda fara lustru de dea- supra lavoarului. Daca perlele din colier si cercei ar fi fost adevarate, ar fi fost cu siguranta una dintre cele mai bogate femei din lume. Poate chiar cea mai bogata. Se surprinse chicotind tare. Ca4nd iesi din camer’, simti ci nu avea aer. Si era inexplicabil de emotionata, de parca ar fi fost ceva clan- destin in a merge cu el si o multime de sateni pe un islaz Totul pentru aventurd 53 satesc foarte public. Luase parte adesea la evenimen- te din lumea buna, in compania vreunui gentleman care nu era sotul ei. Din cAte stia, nici o persoana din inalta societate nu ridicase macar din sprancene. Era perfect acceptabil. »Dar niciodata cu domnul Lamarr.“ O astepta in hol. Se schimbase si el. La fel ca ea, evi- tase s& se imbrace cu fineturile pe care le-ar fi purtat in mod sigur la un bal din lumea bun4, ins4 era inves- mantat totusi imaculat, in alb si negru, cu o lavaliera mestesugit legata, in ciuda faptului c& nu avea un valet cu el. Un diamant solitar stralucea in pliurile ei. Un diamant real. -Diamantul meu e mai mare decat al dumitale, zise ea miscandu-si degetele spre el si glumind pentru ca se simtea stdngace si prea constienta de ea insasi, chiar daca petrecuse toaté dup4-amiaza in compania lui. ~ Si straluceste mai tare, zise el privind-o cu ochi scan- teietori. Avea ochi intunecati, ca 0 ciocolat lichida. In- seamni ci cel care ti la daruit are un gust ireprosabil. -Si e si culmea modestiei, spuse ea in timp ce el o méasura cu privirea din cap pani-n picioare, firi si se prefacd macar c& era discret. -Si perlele sunt dragute, zise el. Viola. Sunetul numelui ei pe buzele lui 0 facu s& se infioare. Din nou. Se purta ca o scolarita sténgace. $i era o sen- zatie placuta. -Se potrivesc cu diamantul si rubinele? intreba ea, ara- tind o incheietura. Si cu granatele? Ridica cealalta mana. —Cum sa nu se potriveasca? intreba el foarte uimit. Sigur ci da. Nimeni nu poate purta prea multe bijuterii. De ce s& le mai ai, dac& nu le arati? Dar ca sa fiu perfect sincer cu tine, Viola, nu ti-am observat frumoasele biju- terii pana’ nu mi-ai atras atentia asupra lor. Frumusetea femeii care le poarta striluceste mai tare. - Oh, bine zis, spuse ea, trecind pe langi el si indrep- tandu-se spre us. 54 Mary Balogh Desi stia c& fusese un compliment prea scandalos ca si poata fi luat in serios, simtea o placere nebu- neasc& si absurd’. La urma urmei, avea doar patruzeci si doi de ani. El 0 ajunse din urma si ii oferi bratul. Viorile si flu- ierele cantau deja cu mare entuziasm langa islazul de pe care fusese luat stalpul de arminden, si un dans scotian vioi incepuse deja: cizmele bocaneau pe pam4ntul tare, fustele se invarteau, vocile strigau, palmele bateau si spectatorii tipau, incurajandu-i. Copiii alergau zgomo- tos in jur, probabil prea obositi de emotiile neobisnuite ale zilei. Felinarele de pe ulita de lang islaz ofereau o oarecare lumina in amurgul tot mai intunecat. Viola fu constienté de faptul c& atrageau din nou atentia. $i cateva zambete timide. $i cateva comentarii. -O s& dansezi cu doamna ta, sefu’? striga cineva in- draznet, si domnul Lamarr duse mana la monoclu gi il ridic& spre ochi. Dar nu raspunse. - Daca nu dansezi, atunci dansez eu, adauga altcine- va, in hohotele generale de ras ale celor care il auziseri. —Cred ca ma pot descurca fara ajutor, spuse domnul Lamarr cu o voce apaticd. Dar iti mulyumese mult pen- tru oferta. -Te-a pus la punct, Lijah! strigé altcineva in alt val de rasete. Se alaturara sirului pentru un dans f4ranesc, mai putin viguros si mai complicat decét dansul scotian. El era un dansator elegant si priceput, aga cum isi amin- tea bine Viola. Avea si darul de asi concentra atentia asupra partenerei, chiar cind indeplinea vreuna dintre figurile dansului cu altcineva. »Ce minunat e“, se gandi ea in timp ce dansa, sim- tind aerul racoros al serii sub sal, pe fata si brate, ,,s& fii centrul atentiei cuiva, si te simti chiar pentru putin timp singura persoana din lume. care conta cu adeva- rat“. Asta nu insemna cA era 0 persoand care tanjea tot timpul dupa atentie. Nici vorbi. Nu fusese niciodata Totul pentru aventura 55 o astfel de femeie. Dar oh, uneori era minunat, Erau inconjurati de tinere dragute si vesele, iar unele dintre ele aruncau priviri pe jumatate speriate si pe jumata- te admirative spre striinul formidabil din mijlocul lor, ins& el nu parea s-o vada decat pe ea. Totul era o ingelatorie, desigur. Facea parte din far- mecul lui, si parte din pericol. Dar nu conta. Ea nu se lasa inselatd, nici macar o clip’. Cand se va sfarsi dansul din seara aceea, sau poate chiar inainte, se vor intoarce in camerele lor de la han, iar a doua zi vor pleca pe drumuti separate, si probabil nu se vor mai vedea nicio- data. Ea nu mai ficea parte din lumea buna. Aga ca trebuia si se bucure de noaptea aceasta - de seara aceasta - atét cat dura. Era o scurta escapada pe care i-o oferea soarta. Toate seturile fura dansuri t4ranegti sau dansuri sco- tiene. Asta stiau si voiau satenii si fermierii din zona invecinata. Viola si domnul Lamarr - Marcel - dansara doua si privira mai multe, Dar atunci cand incepu o alta melodie, el ridic& degetul, de parca nu ar fi vrut s-o lase s& spuna ceva, asculta atent 0 clipa si apoi se intoarse spre ea. — Pe asta s-ar putea dansa un vals, zise el. Asculta si ea, si incuviint. Dar nu mai valsa nimeni. Dansatorii erau aliniati intr-un sir si faceau niste pasi pe care Viola nu fi cunostea. -Vom valsa. Era o porunci. -Oh, ar fi greu, protesta ea. Dar el ii intindea deja mana. —Cred ci nu am valsat niciodata cu tine, Viola. Vom corecta aceast& greseala. Vino. - Marcel, zise ea incruntata. Ah! exclama el. {mi place felul in care imi rostesti numele. Dar vino. O lua de mani, gi ea nu se impotrivi si il lis’ s-o con- duca pe islazul de lang’ biserici, unde nu erau oameni, poate pentru c& se innoptase dea binelea si lumina 56 Mary Balogh felinarelor nu ajungea atat de departe. Aici umbrele erau foarte dense, dar nu era intuneric complet. Era o noapte senina, luminati de luna si stele. -Vei valsa cu mine aici, spuse el. Nici asta nu era o intrebare. Nu ii dudea de ales. Nici nu o forta, desigur. ~ Dar ne vor vedea oamenii, protest’ ea. ~Si? Ea isi dadu seama cA el ridica din sprancene. Ne vor vedea dansand impreuna. O fapt4 scandaloasa, intradevar. -Oh, foarte bine, zise ea, ridicand mana st&nga si punind-o pe umiarul lui, in timp ce bratul lui drept ii cuprindea mijlocul. Cum ar fi putut rezista? Considerase intotdeauna ci valsul era cel mai romantic dans inventat vreodata, si in tineretea ei nici macar nu exista. Mai erau si acum oameni care considerau ci era scandalos ca un barbat gi o femeie s4 danseze un set intreg unul cu celalalt, fata in fati, cu mainile atingandui-se. El ii lud mana liber in mana lui, ascult’ un moment gi apoi incepu si o conducd, rotindu-se pe pimantul denivelat al islazului din sat, iar sunetele vocilor si ra- setele pireau s4 fi ramas departe, chiar daci era doar dincolo de cercul de umbra. Ea era foarte constienti de mainile lui, una odihnindu-se ferm pe mijlocul ei, la spate, cealalta tinandu-i mana. Era constienta cA erau doar cativa centimetri intre haina lui de seara si piep- tul ei, c& picioarele li se atingeau uneori, cA el o privea, cA ea fi intorcea privirea. Nul putea vedea limpede in intuneric, dar stia c& ochii fi erau atintiti asupra ei. fi simtea caldura trupului, mirosul coloniei, magnetismul. i auzea respiratia. Nu stia c4t durase, Probabil nu mai mult de zece minute. La urma urmei, cand incepusera ei, dansul era deja in desfisurare. Insi Violei i se pirea ci durase o vegnicie. Uitase totul, in afara de vals si de barbatul cu care dansa in tacere. Totul pentru aventura 57 - Viola, ii spuse el incet la ureche cAnd se opri mu- zica. Nu o lasi imediat din brate, si ea nu facu nici o migscare ca si se indepirteze. Sa mergem si vedem ce e in spatele bisericii, vrei? Un cimitir, banuia. Dar de fapt era un fel de pajiste care cobora spre raul pe care il zirise vag de dimineata, pe geamul trisurii. O salcie aplecata peste mal, atingand aproape apa. Un pod arcuit de piatra trecea raul putin mai la stanga. Trebuie sé fi fost foarte pitoresc la lumina zilei. Dar la fel era si restul satului. Se oprir’ la jumatatea drumului, intre zidul scund al cimitirului si raul care sclipea in lumina lunii, si ascul- tar4 susurul usor al apei. Muzica incepu din nou, dar sunetul ei, vocile si rasetele parea acum departe, o parte a unei alte lumi care nu fi privea. Bratul lui, pe sub care era trecuta mana ei, fi cuprinse mijlocul si o trase mai aproape, iar ea se intrebi alene nu daca ar fi trebuit so permiti, ci dact avea so faci. Nu incerca in nici un fel si-i dea la o parte bratul sau s4 se indeparteze de el. Dimpotriva, se lasa pe el. O permisese, deci. Dar nu era in pericol. Stia ce ur- marea el. intelesese. Nu conta. El fi apropie capul de umarul lui, ti ridica barbia cu degetele lui lungi, isi aplec4 fata spre ea si o siruta. Ah, fu un soc. Fusese sarutata de atit de putine ori. Baiatul pe care il iubea pe cand avea saisprezece ani o sdrutase o data - un plescait stangaci, vinovat, rapid, care o facuse sa viseze siptimani la rand. $i Humphrey o sSrutase de cAteva ori, in primii ani de cdsitorie, cand venea in patul ei, Dar sarutirile fusesera intotdeauna un preludiu al sexului si nu ii oferisera niciodata ceva care s4 semene micar a convingere, afectiune’sau dorinta. El nu o dorise niciodata. Se c4satorise cu ea - bigam - pentru bani, pentru ci nu avea cu ce sisi plateascd multele datorii, iar tatal ei avea gramezi, pe care era dis- pus sd le dea in schimbul titlului si al prestigiului care 58 Mary Balogh sar fi rsfrant si asupra lui, daca si-ar fi maritat fata cu mostenitorul unui conte. Nu fusese sdrutati niciodat& cu pricepere. Pana acum. Primul lucru care o soc& fu faptul c4 buzele lui erau atét de usoare, de lipsite de orice amenintare. Nu © insficd mai strans, nici nu isi apasi buzele pe buzele ei. Nici macar nu o intoarse, nici nu incerca s-o lipeascd de el. Buzele lui erau catifelate, calde, usor despartite, gi se juci cu buzele ei pana le desficu si ea. Respiratia lui era calda pe obrazul ei. Mana lui ii lisa barbia si ti sustinu ceafa. Nu se grabea. Nu exista nici o urgent, nici o pripa, nici un program, nici o destinatie. Nici o amenintare. Ea fu cea care se intoarse pani la urm& ca sa se lipeasca de el - cu genunchii, cu abdomenul, cu pieptul. Mainile ei se asezara pe umerii lui. Al doilea soc fu faptul cd nu se sfargi, nici dupa un moment, nici dupa cdteva momente, degi el ii parasi buzele ca si o sirute pe fat si pe gat, ca s{ murmure cuvinte soptite pe care mintea ei nici macar nu incercd s le descifreze. Apoi el o saruté din nou pe gura, dar tot fara nici o graba, jucandu-se cu buzele ei pana se des- partir, atingand carnea din interiorul gurii ei cu limba, strecurandu-si incet limba in gura ei, mangaindu-i cerul sensibil al gurii cu varful ei. Atunci ea simti dorinta ca o rana dureroasa, si stiu c& era in pericol. tei dadu seama c& era aproape cu totul inocenta. Fusese cAsatorita - sau crezuse ca era casato- rita - mai bine de douazeci de ani, Nascuse trei copii. Era bunica. Dar de fapt nu stia nimic. Nici macar nu mai avusese... relatii de aproape douazeci de ani. Cu- rand dupa ce Abigail se dovedi a fi alta fatt si nu mog- tenitorul de rezerva pentru Harry pe care sil dorise Humphrey, el renuntase cu totul la cAs&toria lor, pas- trandu-i doar numele - si pana si acesta era fals. Aga ca nu stia nimic despre dorinta. Totul pentru aventura 59 Daca sar fi gandit la asta, sar fi asteptat sa fie un lucru inversunat. Din partea barbatului, adica. Cu o su- punere benevola din partea femeii. Dar nu era nimic inversunat. Era... Pricepere. Era seductie. Se trase inapoi, dar numai cu partea de sus a trupu- lui. Mainile ii ramasera pe umerii lui. Nu-l vedea bine la lumina lunii. Ochii ii erau intunecati si pleoa- pele grele. - Nu ar trebui si facem asta, spuse ea. -Nu ar trebui? repeta el pe un ton coborat. De ce nu? Ea inspira ad4nc gi nu se putu gandi la nici un motiv. -Nu ar trebui, repet’i aproape in soapta. -Atunci nu o so facem, zise seducatorul priceput, si ti dadu drumul, luandui mana in mana lui, impletin- du-si degetele cu degetele ei si conducand-o spre malul apei si apoi spre pod. Mersera pana la mijlocul acestuia, apoi se oprira lan- ga parapetul scund gi privira apa intunecata care curgea dedesubt. Sunetele distractiei se auzeau mai tare de aici. Lumina felinarelor de pe ulita din capatul islazului era din nou vizibila. Ea era uimité gi... dezamagita. Asta era totul? Raspun- dea atat de prompt la un simplu protest? Dar de ce era surprinsa? Cand ii spusese si plece, cu paisprezece ani in urmé, el plecase fara s& argumenteze si fara si se in- toarca. Acum isi aminti ca se simtise la fel de uimita si de dezamagit’ si atunci. Poate ci de asta avea atata succes. Era un seducitor, dar nu forta pe nimeni. Nici o femeie nu Lar fi putut acuza c& 0 p&cilise, ci o convinsese in ciuda vointei ei, ca refuzase sa fi accepte refuzul. Asta daca isi trata toate cuceririle aga cum presupunea Viola. {nsi mainile lor erau impreunate, cu degetele im- pletite. Poate din cauzi ci de data asta nu ii spusese si plece. Trebuia sa-i spuna? Fara indoiala ci da. Dar avea s& i-o spuna? Ce rau facea daca se plimba singura 60 Mary Balogh cu el in felul acesta? Daca il ginea de mana? Daca il sa- ruta? Daca ii permitea s-o sarute? Cui ii facea rau? Copi- ilor ei? Prea putin. Ei insesi? Era deprimata de atdta vreme, incat aproape nu mai cunostea alt stare. Prin urmare, maine se va gindi la ziua de azi si se va simti deprimata. Si ce daca? Va avea méacar c4teva amintiri de placere, de dorinta. Chiar de fericire. Existase atat de putina fericire... -C4nd mi-ai spus s4 plec, zise el, de parcd i-ar fi citit gandurile, te asteptai s4 te ascult? -De ce sa fi ramas intr-un loc in care nu erai dorit? intreba ea. Aveai o multime de alte optiuni. - Ai fost cruda, sopti el. -Oh, fleacuri, zise ea. - Voiai sa te ascult? intreba el. -Ce alt motiv as fi putut avea ca siti cer si m& lagi in pace? - Ai observat c& unii oameni raspund intotdeauna la o intrebare cu alta? Voiai si ascult, Viola? Ea ezita. -Da, raspunse in cele din urma. Eram cdsitorita, Marcel. Sau credeam ca eram. -Acesta a fost singurul motiv? Ea ezité din nou. -Aveam copii mici si o reputatie de protejat. -Si a meritat si o protejezi cu preful preferintei personale? -Nu putem face intotdeauna ceea ce vrem. -Dece nu? -$i ai observat, il intreba ea, ci unii oameni pun in- trebari interminabile si nu sunt niciodata multumiti cu raspunsurile pe care le primesc? ~ Touché, zise el. Doi oameni ~ un barbat si o femeie - se apropiau dinspre sat. Doi copii sireau si dansau in jurul lor. Se indreptara spte pod. Totul pentru aventurt 61 -Noapte bun’, doamna, domnule, zise respectuos barbatul, tragandu-se de perciuni. Eu si doamna mea speram ca v-ati simtit bine azi. Am fost onorati si va avem aici cu noi. Femeia schiti 0 reverent stdngace, iar copiii se adu- nara aproape de fustele ei si ramaser& tacuti. - Ei bine, vi mulrumim, raspunse Viola. Neam sim- tit intradevar foarte bine. Si a fost placerea noastra si fim inclusi in festivitari. Barbatul isi drese glasul. - Si vicarul ne-a spus despre donatia foarte generoasa pentru repararea acoperisului, domnule, adauga el. Pot s& fiu atat de indraznet si si va transmit multumirile mele personale? Domnul Lamarr incuviinta scurt, iar Viola, care intorsese capul destul de brusc, il vazu. Cand facuse asta? El ura cuplului noapte bund, iar ei isi continua- ré drumul. -Unii oameni, murmura el, nui pot tine gura nici daca ar fi vorba de viata si de moarte. Probabil c& vorbea despre vicar. -A fost foarte amabil din partea ta s& fii generos, zise ea. - Viola. El ti elibera mana si ti oferi bratul, intorcan- du-se din nou spre sat. Amabilitatea e un lucru de care nu mar putea acuza nimeni in mod convingator. Seara asta TAcoroasa se transforma rapid intro noapte frigu- roasa. Vrei si dansim un dans viguros si si ne incalzim pe islaz? Sau ai prefera sa te intorci la han? -La han, te rog. Dar 0 spuse cu regret. Deci ziua ei de evadare se ter- minase in sfarsit, nu? Si ce avea si aduca ziua de maine? Va fi gata trasura, ca si o duc& acas&? Era ingrozita de posibilitatea de a mai ramane blocata inca o zi. Dar era ingrozit& si de gandul intoarcerii acasa. Avea sd se gan- deasca la toate a doua zi. 62 Mary Balogh Se intoarsera la han fara si vorbeascd, desi depasira numerosi oameni in timp ce treceau pe la marginea isla- zului, si schimbara urari de noapte bund cu unii dintre ei - cel putin asa facu Viola. In timp ce ei dansau, han- giul se intorsese si barul era deschis. Acum era plin de barbati care sorbeau bere si se ascundeau de partenerele de dans, binuia Viola. Oricum, toaté lumea pirea la fel de joviala ca si dimineara. El o conduse pe sc&ri in camera ei, ii lua cheia din mana, descuie usa si ramase in prag alaturi de ea. —Multumesc... incepu ea, dar el ii puse degetul pe buze. - Fara absurditati, Viola. A meritat 4 traiesti o viata de demnitate si lepadare de sine? Tia adus fericire? -Fericirea nu e totul. -Ah. Miam primit raspunsul. -Si pentru tine a meritat sa trdiesti o viata de dezmat si ingiduinta de sine? Tia adus fericire? Fata lui deveni alba si rece, si pentru o clipa ea se gandi ca el avea s& se intoarc4 pur si simplu cu spatele si s& plece. Insi nu o facu. -Fericirea, zise el incet, nu e totul. -Touché, sopti ea. Si apoi mai tare. Noapte buna, domnule Lamarr. - Sa facem oare noaptea inca si mai buna? intreba el cu 0 voce moale ca 0 catifea. Tar ea simi din nou fiorul acela de dorinta. Undeva exista si un sentiment de soc si jignire, dar era la limita constiintei, mai degraba o indicatie a modului in care trebuia s4 reactioneze, decat 0 reflectie a adevaratelor ei sentimente. Avea s& spuna nu - trebuia s4 spuna nu, desigur. Dar oh, ce ispiti. Macar o data in viata s& faci ceea ce voia, oricat de scandalos, si nu ceea ce trebuia si faci. Sau poate ci de doua ori in viati. Facuse ceea ce dorise in dup4-amiaza si seara asta. Dar acum era diferit. Pentru el nu ar fi insemnat nimic, in timp ce pentru ea ar fi insemnat totul pe lume. Nu indraznea sa riste. Dar Totul pentru aventura 63 conta cA pentru el nu ar fi insemnat nimic? La urma urmei, nici nu se astepta si insemne. Si conta daca pen- tru ea ar fi insemnat mult mai mult? Macar ar fi avut amintirea. Macar ar fi stiut. Tacerea dintre ei devenea incordata. - Iti este greu s& raspunzi la intrebari, zise el. Cararea vietii tale a fost oate atat de previzibila, Viola, incat nu a trebuit s& iei niciodata o decizie serioasa? - Dupa ce mi-a murit soful, am descoperit ca era casa- torit deja cu altcineva atunci cand s-a cAs&torit cu mine, si asta a fost o revelatie imprevizibila. La fel ca si faptul c& era tatal unei fiice de la prima lui sotie, gi cd ea moste- nea tot ce ramasese in urma lui. $i ce inseamna decizie serioasa? Asta de acum e o decizie serioasa? Sugestia ca am putea face noaptea si mai buna decat a fost deja? Sau este mai banala decat orice altd decizie pe care am luat-o vreodata? Un colt al gurii lui se ridicd intr-un zambet ironic. -Nu te voi mai deranja. Cand mi-ai spus s plec, ai vorbit serios. Ziua de astazi a fost o gratiere temporaria. Nu mi pot certa cu virtutea, Viola. Iti doresc o noapte buna si o viata la fel de buna, cat tia mai rimas. igi 14s capul in jos si o sirut’ usor pe buze. -Da, spuse ea cand el ridica fruntea, si isi auzi ecoul cuvintelor, de parca ar fi fost rostite de altcineva. Da, hai s4 facem noaptea si mai buna, Marcel. El ramase impresionat, si asta se vizu pe chipul lui. lar mintea ei incepu sa inteleagd ce spusese. In fata ei stitea domnul Lamarr, nemilosul, periculosul domn Lamar, unul dintre cei mai notorii libertini ai An- gliei, printre alte vicii. Dintrodata, parea un strain ameninfator, intunecat si lat in umeri si peste masura de atrigator. -Voi cobori in bar ca sa fiu vazut, zise el. Daca ma intorc si iti gasesc usa incuiatd, voi sti cd ai regretat cu- vintele pe care tocmai le-ai rostit. Dac gisesc usa des- cuiata, iti voi dirui intradevar o noapte foarte buna. 64 Mary Balogh Si tu imi vei darui acelasi lucru. Eu primesc si daruiesc in masura egala, Viola. Va fi o noapte pe care nu 0 vei regreta - daca usa ramane descuiata. Se intoarse si cobori scarile spre circiuma de jos. Era o seducere stranie, care fi oferea spatiu si timp s se razgandeasca, s4 isi incuie ferm usa. Sau poate c4 era seducerea cea mai eficace. Fara constrangere. Dupa ace- ea, nu va mai putea pretinde c& fusese inselaté de un dezmitat versat. Decizia ii apartinea total. »-- iti voi drui intr-adevar o noapte foarte buna.“ Avea s-o faca? Era posibil? Nu stia deloc la ce s& se astepte, in afara de faptele fundamentale. Putea sa fie si bine? y+. © NOapte pe care nu o vei regreta.“ Oh, se indoia foarte mult de asta. Si asta ducea la urmatoarea intrebare - de ce s& faci un lucru pe care stia foarte bine ca il va regreta amar? Pasi in camera si aprinse lumanarea de pe masuta de toaleta de la lumanarea mai mare, asezat in supor- tul de pe peretele culoarului, apoi inchise usa. Las& lumanarea jos si ramase privind flacara palpaind si apoi crescand. wlti voi darui intradevar o noapte foarte buna... Va fi © noapte pe care nu 0 vei regreta.“ Va fi usa ei descuiata cand va urca el? Chiar nu stia. Dar alegerea - si decizia - vor fi ale ei. capitolul 5 Zgomotul din bar se domoli oarecum odata cu intra- tea lui Marcel, care se asezi la o masuta de langa foc. Dar cand deveni clar ci nu voia si contribuie la con- versatie, nici s4 o asculte, barbatii isi revenira din sfiala provocata de prezenta unei persoane att de sus-puse si nivelul zgomotului urca din nou. Marcel isi bau berea, privind tint cirbunii. Se intreba alene daca va gsi usa deschis& atunci cand va urca. Parie cu el insusi, in taina Totul pentru aventura 65 si cu sentimente contradictorii. Da, va fi deschisa. Ea hotardse, si nu ar fi fost in acord cu demnitatea ei si se razgandeasca si si se ascunda in spatele unei usi inchise. Ba nu, nu va fi deschis’. Se va gandi de doua ori - si foarte probabil de treizeci si doua de ori - si va hotari co imperechere sordida cu un barbat aproape strain, si un dezmatat pe deasupra, intr-un han de m4na a treia, nu era deloc potrivita, si va concluziona c4 o usa inchis& era tot ce merita. Orice sar fi intamplat, nu ii pasa. Daca usa era des- cuiat&, va avea o noapte de distractie neasteptati. Daca era incuiata, va avea o noapte de somn bun... poate. Nu avea ce face altceva, iar patul din camera lui parea destul de curat si comod. Maine isi va continua drumul, intrun fel sau altul. Nu se ingrijora si nu isi imagina ci avea s4 rimand blocat acolo pentru totdeauna. Si de fapt nici nu se grabea si ajunga acasi. Odata ajuns, avea si trebuiasca s4 se impuna in niste chestiuni care prezentau de fapt foarte putin interes. Bineinteles cA ar fi trebuit s-o facd acum doi ani, imediat dupa ce mostenise titlul, si Redcliffe Court, si toate incurcdturi- le care veniserd odata cu el. Dar i se paruse prea mare b&taie de cap pentru vremea aceea. Fusese multumit si ii instaleze pe gemeni acolo, cu matusa si unchiul lor, si s& le faca obisnuitele vizite de doua ori pe an, lasand toate celelalte lucruri in seama celor care traiau acolo. Fusese o asteptare prea optimist. Mai tarziu, fusese in- undat de un suvoi tot mai abundent de scrisori din ce in ce mai lungi si mai nemultumite, si totul devenise insuportabil. Iar el nu avea de gind si mai suporte. fi va pune capat, Marchiza, batrana lui matusa, se plangea c& autoritatea ii fusese uzurpata de impertinenta doamnd Morrow, cumnata lui. Ea - Marcel presupunea c4 matusa lui se referea la ea insdsi - condusese Redcliffe mai bine de cincizeci de ani, si nimeni nu gisise vreodati vreun defect administratiei sale pana cand ea - Marcel presu- punea c& marchiza se referea la Jane Morrow - nu intrase 66 Mary Balogh in scena cu ideea cA putea prelua totul, doar pentru ca avea grija de Estelle si Bertrand. Marcel nu se obosi si cerceteze cine era ea. Nici nu citi scrisoarea pana la capat, casi afle, Era evident c& intre cele doud femei apdrusera conflicte, si bineinteles ci Jane ii scrise si ea o scrisoare indignata si teribil de lungd, in care sublinia rolul ei superior de tutore al mostenitorului lui Marcel si inde- lungata ei experienti in conducerea unei case. Nu citi nici scrisoarea aceasta pana la concluzie, desi mai rama- sesera doar trei pagini. De asemenea, fusese facut constient - de Jane in alta scrisoare - de faptul ca verisoara lui Isabelle, care locuia si ea la Redcliffe cu sotul ei, sub pretextul ci marchiza era batrana si slabita si avea nevoie de fiica ei care si o ingrijeasc’ cu devotament, incetca si ea s& isi impuna autoritatea in conducerea casei, autoritate la care nu avea nici un drept. Planuia de asemenea o nuntad exage- rat pentru fiica ei cea mai mici, Margaret, fara indoiala pe cheltuiala lui Marcel, si nimeni nu rispunsese inca la intrebarea perfect rezonabila al lui Jane, care voise si gtie unde avea s& se instaleze cuplul dupa nunta. Desi se oprise din citit, devenise clar c& trebuia si mearga perso- nal acolo, desi ar fi preferat si porneasca intt-o expeditie spre Polul Nord, dac4 nu exista cumva vreun loc si mai indepartat si mai izolat. Polul Sud? Administratorul se plangea ca domnul Morrow si fiul sau incercau sa inter- vind in conducerea domeniului cu idei prostesti. Omul fusese prea diplomat ca si foloseasca exact expresia asta, dar Marcel il intelesese foarte bine. Chiar si menajera ii scrise ca sa il intrebe daca era intradevar dorinta lui ca buc&tareasa si serveasci un mic dejun mizerabil la 0 ord tarzie - spre indignarea unor persoane pe cate le respec- ta prea mult ca si le numeasc& — pentru c4 era obligata s& ia parte, alaturi de ceilalti servitori care aveau lucruri mai bune de facut dimineata, la rugaciunile in fami- lie din salon, timp de jumatate de ora si adesea chiar mai mult. Totul pentru aventura 67 Nu exista decét 0 modalitate prin care si opreasca fluxul de scrisori, si o pusese in practica. Dar nu se gra- bea. O zi sau doua aici sau acolo nu avea prea mare importanta. Macar nu mai putea primi alte scrisori, pentru ci era pe drum. Nivelul zgomotului crescu, si odata cu el rasund un val de rasete starnite de sosirea altor trei barbati, iar unul dintre ei se planse cA avea bisici la picioare de ata- ta dansat, si nu exista dec4t un leac sigur. -Adu berea, strigi el vesel spre hangiu. Un urcior, omule, nu o canita de asta de-a ta. Si mai erau si gemenii, care fusesera educati dupa chipul si aemanarea matusii si unchiului lor din partea mamei. Daca ar sti, Adeline sar intoarce in mormant. De fapt, si el sar intoarce, daca ar fi deja acolo. Trebuia s& faci ceva in privinta lor, desi numai dracul stia ce. Poate c& era deja prea tarziu pentru a face ceva semni- ficativ. Si poate ci era bine ci nu semanau cu tatal lor. Sau cu mama, daca tot veni vorba, se gandi el, cu un fior de vinovatie. Necazul cu noptile tarzii era acela ci mintea nu te mai ascult& si devii sentimental. Si nici nu era cu adevarat tarziu. Daca ar fi fost la Londra, seara de abia ar fi inceput. Numai cd i se pirea tarziu. Dupa jumatate de ord, se intoarse in camera lui si se dezbraca. Apoi se tmbraca cu un halat de mitase, ii lega cordonul si travers’ holul, indreptindu-se spre camera Violei Kingsley. Oare usa avea sa fie descuiata? Sau nu? Se intreba daca ti oferise destul timp ca si-si vind in fire si si se gandeasca la ceea ce era pe cale dea face. Asta fu- sese o nebunie care nu ii statea in fire. Pana la urma, de ce si aprinzi un foc ca sa incilzesti o camera, si apoi 4 lasi usa si toate ferestrele deschise, ca s4 intre ctivatul? Dar stia ca o facuse pentru ca ea nu era tipul lui obis- nuit de femeie. Nu se indoia de virtutea ei, nu doar pentru ci ii respinsese avansurile cu paisprezece ani in urm’, ci pentru c&... Ei bine, avea ceva. in tegula, era o femeie virtuoasa, un fapt care ar fi stins, in mod 68 Mary Balogh normal, orice scdnteie de interes pe care ar fi putut so aiba faa de ea. $i apoi era si varsta ei. Nu putea fi mai mic& decat el decdt cu un an sau cel mult doi. Poate ci era chiar mai mare. El nu era un corupator de minori, dar foarte putine dintre femeile lui avuseser’ mai mult de treizeci de ani. Se indragostise de ea cu paisprezece ani in urma? Parea foarte improbabil si destul de neobisnuit pentru el. Totusi, mandria ii fusese ranit. Nu avea rost s4 nege. Poate cA asta explica cele intamplate in ziua aceea - si in noaptea care urma. Poate c& voia satisfactia de a-si face de cap cu ea, fara s-o forteze in nici un fel. Daca usa era descuiata, insemna ci ea luase singura deci- zia, cu mintea racorité de jumatatea de ord in cate o lasase singura. Dar era oare descuiata? ntoarse manerul usor si - spera el — in ticere. Nu voia 8-0 trezeasca si s-o alarmeze daci adormise. Sau si se faci de ras. impinse usa usor. Nu era incuiati. lar ea nu era in pat. Statea cu fata la geam, desi afara era intu- neric bezna. Luna si stelele erau probabil acoperite de nori. Pe masuta de toalet4 din spatele ei ardea o lumana- re. Cand il auzi intrand, ea se uita peste umar. Purta o cimas& alba de noapte, foarte putin diferita de rochiile ei obignuite, cu exceptia faptului cd de sub piept in jos cddea in voie. Avea un decolteu modest, la baza gatului. Manecile erau scurte. Isi despletise parul si il pieptanase, astfel cd buclele de culoarea mierii ii cideau peste umeri, pana la jumitatea spatelui. Dorinta, pe care o tinuse sub control temandu-se ci usa va fi incuiatd, se trezi in el. Inchise usa gi o incuie, apoi se indrept spre ea si intinse m4na, tragand perde- lele. Apoi pleca fruntea gi o saruta. Ea facu un pas spre el, asa cum facuse si pe malul rau- lui si il cuprinse cu bratele de mijloc, sustinand sdrutul si aprofundandu-l. De data asta era altfel. Sub cimasa ei de noapte nu mai exista un corset care si-i mascheze Totul pentru aventurit 69 curba lina a taliei si a coapselor, sau sa ii ridice sanii. Si el nu mai avea atdtea randuri de haine pe sub matasea subtire a halatului. Savura imbratisarea, caldura trupu- lui ei, mirosul ei delicat, senzatia coapselor, a pantecului sia sAnilor ei care ii ap&sau trupul, in timp ce ti prindea ceafa cu o mana, pe sub parul m&tasos, iar cu cealalta ii mangiia spatele, trigand-o mai aproape. Buzele lui se ju- cau cu buzele ei. Limba ii explora gura, si gasea locurile care fi starneau placerea. Ea i-o supse usor. Nu se grabea. Nu cAuta doar sa se elibereze. Rareori o ficea, li promisese o noapte de plicere pe care si nu o re- grete, si avea si-i ofere exact asta. Nu doar cinci minute, zece sau jumatate de or4, ci o noapte intreaga. Rareori asteptase cu atéta nerabdare o noapte de sex. Poate din cauza ci banuia ca ea nu era foarte versata, asa cum erau cele mai multe dintre femeile lui. Ciudat gand, pentru cA ea fusese cdsatorita mai bine de douazeci de ani. Se intreba dac mai fusese cineva in afara de Riverdale, dar se indoia. $i asta ducea la urmatoarea intrebare. De ce el? Numai din cauza’acestei situafii ciudate? Pentru ci ea vedea in asta un fel de sc&pare de realitate, o perioada rupta de regatul normal al standardelor ei morale? i cunostea reputatia, si faptul c4 avea putine scrupu- le si un suflet aproape inexistent. De fapt, el nu-i putea darui nimic, in afar& de trupul lui si de priceperea din pat. Era destul pentru ea? Dar dacd nu era, era proble- ma ei, nua lui. La urma urmei, el ti daduse destul timp ca s& aleag’ altceva. {si dadu capul pe spate si privi in ochii ei - visitori de dorinta si albastri chiar si in umbra aruncata de lumanare. - Esti sigura, Viola? Ce naiba il apucase? ~Da, zise ea. Fura singurele cuvinte rostite in primul ceas al ace- lei nopfi, in afara de murmurele indescifrabile din timpul imperecherii. Erau pe pat, cu cuverturile im- pinse la picioare, cu lum4narea arzdnd inca, iar camasa 70 Mary Balogh ei de noapte si halatul lui erau aruncate gramada pe dusumea. Ea era fierbinte. Dornica si lipsita de inhibitii. Dupa ce luase decizia, se daruia cu abandon gi cerea placere in schimb. El 0 incetini, aratandu-i ci placerea daruita si primita cu mainile, degetele, gura si limba si chiar dintii era la fel de sexual ca si ospatul final. $i cdutd punctele de placere de pe trupul ei, calauzind-o spre locurile care ii daruiau lui placere. Cand o penetra in cele din urmé, intorcénd-o la in- ceput pe spate si asezinduse intre coapsele ei, ea era lunecoasa si pregitita, iar el era tare si dornic. Dar chiar si atunci incetini ritmul, intrand cu miscari masurate, evitind s4 patrunda prea adanc pana in ultimele mo mente, strecurandu-si mainile sub ea in timp ce ea se tidica spre el si se adapta ritmului. Si apoi ultimul iures spre placerea impartasita si abso- luta a eliberarii si a scurtei perioade de uitare care urma intotdeauna dupa cele mai bune partide de sex. Pentru cA asta fusese in mod sigur cea mai buna. Ramase deasupra ei céteva momente, tintuind-o de saltea cu greutatea lui, in timp ce inima lui isi rarea ba- taile si devenea din nou constient de sine. Ea era calda, relaxat si transpiraté sub el. Se ridici de pe ea gi se intinse dupa cuverturi, apoi se culca alaturi de ea, cu mana sub gatul ei. Contesa de Riverdale. Viola Kingsley. Inca nu ii ve- nea sa creada. Meritase cei paisprezece ani de asteptare. Oricum, pe atunci nici nu ar fi putut s-o posede asa, chiar dac4 ea ar fi fost dispusa. Era 0 lady cAsatorita - aparent casatorita, adica. Ea adormise. Parul ii era ciufulit, fafa imbujorata, buzele usor departate. [si trasese cuverturile si isi acope- tise sinii, cu o manifestare prea tarzie de modestie. Sub cuverturi, trupul ei gol il atingea pe al lui, de la piept la glezne. Era frumoasa in orice mod posibil pentru Totul pentru aventura 71 o femeie. Cei paisprezece ani nu ii furaseri nimic din farmec. Doar adaugaseri. Ce soarta ciudata ti aruncase unul spre altul aici, intr-un loc in care unul din caii lui inchiriati isi pier- duse aproape potcoava, iar osia trasurii ei inchiriate aproape ca se rupsese? Inca nu cunostea numele satu- lui, nici pe cel al hanului. Dar nu credea in soart& sau coincidenye. Se intamplase si profitasera cat de mult se putea — si aveau s& mai profite. Noaptea nu se termina- se, Probabil ci nu era nici miezul noptii. fi mai astepta inci multi plicere. Cheful zgomotos de jos continua inca. Si nu era nici o graba. Viola nu adormi profund, desi atipi poate citeva minute, epuizata si satisfacut’. Durase atat de mult, si fusese att de deosebit. Oh, complet deosebit. Ar fi fost o ironie chiar s& incerce si o compare cu ceea ce cunos- cuse inainte. Era foarte constienta de faptul ca facuse o mare gre- seala. Pentru c& permisese unui lucru intens s& intre in viata ei, un luctu... fericit, si era sigur’ ci nu va putea niciodat&, niciodat& si-l uite. Pentru o vreme, poate c& nici nu va dori, dar in cele din urma 0 s& vrea cu sigu- tanga s& uite. Pentru ca viata intensa gi fericita nu era pentru ea. Si orice posibilitate fusese ucis’ in ea pe cand avea saptesprezece ani gi se cdsdtorise cu Humphrey, iar lumea si persoana pe cate si-o crease singura atunci nu puteau fi schimbate. Maine gi in toate zilele care urmau, pentru totdeau- na, viata ei va fi din nou plictisitoare si decent si fard pati. Fugise de la Bath intrun fel de incercare panicati de a scipa de tot ce se intamplase in ultimii doi ani, pentru c& totul se adunase in sufletul ei si o depisise. Poate c& voia si scape si de tot ce se intamplase inainte de asta. Poate ca voia sa scape de toata viata ei, chiar gi de ea insasi. Si ceva - s{ o numim soart& — aranjase totul. 72 Mary Balogh fn dup%-amiaza asta, cind fusese la un bilci sitesc cu un libertin cunoscut gi se bucurase de fiecare moment intens, fugise departe de realitatea ei obisnuita. ar in seara asta, cind valsase cu el pe islaz gi il sirutase pe malul raului si igi lisase usa descuiata, fugise inca si mai departe. Dar dacd soarta pusese la cale ziua de ast4zi, nu era deloc sigura c& 0 tratase cu bunavointi. Poate c nici nu avea de gand asta. Poate cA intentionase s& 0 invete o lectie aspra. Pentru c4 nu exista o scipare permanenti. In ultima instanga, va trebui sé poarte oriunde cu ea persoana care devenise, si nu avea cum si se schimbe, cu exceptia unor momente scurte, nostalgice, sfid&toare. Dar oh - nu fi pérea rdu. Nu inca. Si de ce si anticipeze durerea si vinovatia? Probabil ca atipise din nou. O trezi atingerea mainii lui, care ii mangaia usor trupul intre sani, peste unul dintre ei, dedesubtul unuia dintre ei. fi trecu degetul mare peste sfarc gi il freci atat de ugor, incat ea simti mai degraba efectul decat atingerea. Dorinta 0 siget’ in adanc s urc la suprafata, astfel c& o dureau si pantecul, si gatul ntoarse capul pe bratul lui si il vizu pe asprul, auste- tul, cinicul domn Lamarr, cel cu tample argintii, cel cu care nici o femeie rational nu si-ar fi permis s4 se impli- ce personal. Dar aproape in acelasi moment il vizu pe Marcel, iubitul in care isi gisise scAparea si incantarea, fara nici un pericol. Cu exceptia faptului cA era sigura ci viitorul avea sa fie mai sumbru ca niciodata. Si restul noptii. Dintr-odati, igi didu seama ca hanul era tacut si nu se mai auzea nici o muzica de afara. Probabil ci motiise mai mult decat crezuse. Timpul trecea. Noaptea trecea. El o saruta. Si ea se minun&’ din nou ci sirutarile si atingerile puteau fi atét de usoare, atit de lenege, si totusi atat de constiente. Pentru c& nu se indoia deloc ci fiecare atingere a lui - a palmelor gi a degetelor, si a buzelor, Totul pentru aventura 73 si a limbii - era intentionata si deliberata, si destinatd s& o pregateasci din nou. Nu cA asta ar fi fost o sarcina dificil. Se intoarse si il atinse, intinzind o mana peste pieptul lui presarat cu firigoare de p&r, in timp ce cealal- tise migca peste el, simtind duritatea muschilor, pulsul lui cald. Nu atinsese niciodata trupul unui barbat... -Viola, murmura el cu buzele pe buzele ei, apoi o prinse de incheietura si fi trase mana in jos, intre ei. La inceput, simpla idee o facu s& tresara, apoi il atinse incet si apoi il prinse in mAn4. Era lung, gros, tare. Dar gtia asta. {l simtise induntrul ei. Insa era di- ferit s& il ating’ cu mana. Mangdie varful cu degetul art&tor gi el inspira incet si audibil si isi mut’ buzele pe gatul ei si igi strecura mana intre coapsele ei, facdand ceva magic cu degetele. De data asta o ridica deasupra gi isi trecu mainile pe sub coapsele ei, ca si o prinda de dupa genunchi gi s& ii trag’ picioarele spre soldurile lui. Ea ingenunche deasu- pra lui, isi sprijini mainile pe pieptul lui si il privi. Lu- manarea ardea inca pe masuta de toaleta. El ii intoarse privirea, cu ochii intunecati si adanciti in orbite, si ea fu constienta pentru prima data ca era goala, gi nu ii pasa. Ar fi trebuit s4-i pese. Ura s& fie goala. Ura s& fie vazuta goal&, chiar si de camerista ei. De fapt, nimeni nu o mai vazuse goal& din copilarie. $i nu mai era tandrd. El eta perfect din punct de vedere fizic. Pérea ne- drept. Dar ea nu era stanjenita de propriile imperfecti- uni. Dupa ziua de maine, probabil ci nu avea si-l mai vada niciodata, si se indoia ca el avea s&-si aminteasci mult timp de noaptea asta sau de ea. Nu isi facea iluzii. Spte deosebire de ea. Ea avea sisi aminteascd intotdeau- na. Nu conta. Luase decizia constient si fir nici o con- strangere din partea lui. Chiar dimpotrivi. Si nu fi parea rau. Nu voia sd-i pard rau. -Calareste-ma, spuse el incet. Calireste-m&, Viola. Calarestema pana ne oprim. 74 Mary Balogh Chiar gsi cuvintele erau alese deliberat, rostite deli- berat. Pentru c& dorinta, care se migca deja tulbure in ea, tasni dintr-odata. Sfarcurile i se intarir’, la fel ca gi muschii interni, sub biciul doringei. Si nu conta ca era inca indurerat’ pentru c& era atat de curand, sau c& nu ii trecuse niciodata prin cap ca femeia putea prelua con- trolul intro telatie sexuala. Se lisa in jos pana il simti si il incercui pana ajunse la deschiderea ei, apoi se Lisi in jos incet, savurand fiecare moment, fiecare senzatie, pana se simti plina. {si inclesta muschii in jurul lui, sa- vurand respiratia lui intretdiata. ~Vrajitoare, sopti el. . Si il calari, in timp ce el st&tea nemigcat. [1 calari si il calari, cu ochii inchisi, cu mainile pe pieptul lui, concentrandu-se doar in locul in care delicioasa placere se cladea dintr-o delicioasa durere. Facu misc&ri circu- lare cu soldurile, frecindu-se de el in timp ce calarea, pana se gindi ci avea sisi ias& sigur din mingi si ca el trebuie sa fi fost de granit... Pana deveni clar ca nu era. Mainile lui ii prinsera sol- durile si 0 trase tare in jos, tinand-o nemigcata in timp ce o apasa si mai adanc decat pirea posibil, iar durerea se transforma in ceva care avea s& fie in‘mod sigur insu- portabil pana cand... nu mai fu. Cu ochii mingii, vizu un trandafir deschizéndu-se in soare si dezvaluind toa- ta splendoarea frumusetii lui tainice, iar apoi imaginea disparu, si odata cu ea disparu orice gind coerent. El se relax sub ea, cu pieptul umed de transpira- tie, cu respiratia intretaiata si audibila. O privea cu ochi lenesi. -Magnifica Lady Riverdale, murmur’. Si periculosul domn Lamarr.“ Dar nu rosti cuvin- tele cu voce tare, nici nu il corecté pentru ca ii gresise numele. Se lasa pe el, sprijinindu-si capul pe umarul lui, in timp ce el tragea cuverturile cu piciorul si le intindea din nou peste ei. Erau inca uniti. Totul pentru aventura 75 Ce ciudat c& viata putea fi asa, si ea nu stiuse nici- odata. Chiar nu stiuse. [si imaginase, poate, cum ar fi trebuit si fie pasiunea, dar imaginatia nu era de ajuns. Trebuia experimentat. Oare unii oameni traiau asa toa- ta viata? Si erau constiengi? Oare el era? Bineinteles ci pentru el, o noapte ca asta nu insemna mare diferent. Probabil ci nu era nimic atat de neobisnuit. Era doar o parte a modului lui normal de a fi. Ins& nu voia sa se gindeasca prea mult la asta. Stiuse de la inceput. Nu avea rost si se lamenteze acum pentru c& se incurcase cu un b&rbat care nu avea s& se incurce niciodata cu ea. Ins& ea nu avea s& uite niciodati. Chiar daca ar fi vrut, nu ar fi putut. Se iubira toati noaptea. Ea ii puse la incercare rezis- tenga, si el pe a ei, dar se dovedir’ amandoi la inaltime. Cu toate astea, ziua de maine inainta inexorabil. De fapt, ziua de mfine era deja ast&zi. Aproape cA nu ob- serva c& lumAnarea se terminase, ca zorii cenusii patrun- deau deja pe fereastra, pe sub perdele, iar apoi lumina zilei limpezea incdperea. Era cea mai jalnicd inc&pere de han pe care o vazuse. Tapetul era atat de sters ci nu se mai vedea, iar in tavan erau intradevar crapaturi - crap&turi datorate doar ten- cuielii si nu structurii interne, spera el. Mirosea slab a vechi. Si destul de tare a sex. Fusese bine. Foarte bine, de fapt. Poate cel mai bine. Nu avusese dec&t doua ristimpuri de somn. De ce s& piarda o noapte in care oferise - si primise — atata pla- cere? Descoperise rapid ci ea era neexperimentata. Nu fusese cu adevarat surprins. {nsd era si lipsit& de in- hibitii. Asta fusese o surprizi destul de mare, pentru c& el se gindise uneori la ea - dupa ce il respinsese, si destul de dusmanos, trebuia s4 marturiseasc4 - ca la o regina de gheata. Dar bineinteles ci uneori se intrebase dac& permanenta ei demnitate rece nu era de fapt doar un val care ascundea un butoi de pulbere de pasiune. 76 Mary Balogh Si era. Ea era ghemuit& in partea ei de pat, cu spatele la el, iar el se intoatse gi o imbr&tisi, curbanduse si el, cu un brat pe mijlocul ei. Dormise mai mult decit el. Ast&zi aveau s plece pe drumuri diferite. Si primava- ra urmatoare, mai mult ca sigur, avea s-o ia pe Estelle cu el in oras, pentru sezonul ei de debut. Si daca Estelle avea si fie acolo, atunci la fel va fi - Doamne fereste - gi Jane Morrow, ca nasa oficiala si insotitoare. Va trebui s& fie mult mai atent la propria lui purtare. Nu putea s& isi continue modul obisnuit de viaga gi s& pericliteze gan- sele fiicei lui de a incheia 0 cisitorie buna. lar Viola nici nu avea s& fie in oras primavara urm’- toare. Fara si fi gresit cu nimic, pierduse stima unor membri ai inaltei societiti, si nu mai era acceptatd neconditionat, asa cum fusese in timp ce era contesa de Riverdale. Curand dupa moartea lui Riverdale, nu mai fusese vizut& in oras, sau dac& fusese, el nu auzise. Nu era probabil s& se intoarca. Aga c& nu avea nici o sans& de ai continua aventu- ra cu ea. Oricum, poate era mai bine. Se indoia cA ea cunostea regulile nescrise ale aventurilor. Sfarsitul ine- vitabil ar fi putut fi un dezastru. $i dac& era sa fie sincer cu el insugi, nu stia daca ar fi putut s& trateze aventura cu ea la fel de usuratic ca aventurile cu celelalte femei. Nu era sigur ce voia si insemne asta, si nici nu voia sa-si bat& capul in momentul acela. Ea inspira adanc si scoase un oftat usor, satisficut. Mana ei se asezi peste mana cate o tinea de mijloc. -Sa luminat, murmura ea dupa cAteva clipe. Nu parea prea mulfumita. - Mare pacat, nu? incuviinta el. Ea se intoarse pe spate ca sa-l priveasci mai bine. -Cum o sa ajungi acasa? intreba. -Ah, deja ne gandim la ce ne asteapt4 azi, nu? Habar n-am, dar ma indoiesc foarte mult ci voi ramane izolat aici tot restul vietii, oricdt de atragitoare ar fi perspectiva, Totul pentru aventura 77 dac& mi-ag putea alege partenera de sihistrie. Insi e cam improbabil. Jeri am facut o plimbare prin curte, in timp ce asteptam s4 conduc la dans o anumit’ doamna. Vizi- tiul acelui ingrozitor vehicul inchiriat era increzdtor ci va porni la drum la mijlocul acestei dimineti. Vei ajunge acas& inainte de caderea noptii. - Daca nu mai cad vreo doua rofi. - Astepti si ajungi acasa? intreba el. ~ Bineingeles, raspunse ea, nespus de mohorta. ~ Si cine te asteapta acolo? -Nimeni. Numai pacea si linistea. Mi-am lsat toata familia in Bath - cu exceptia fiului meu, care s-a intors recent in Peninsul&, ca si se aldture regimentului sau. Mi-am lasat in urmé fiicele, ginerele si nepotii. Miam lisat mama, fratele si pe sotia acestuia. Am lasat intrea- ga familie Westcott, care a venit la botezul ultimului meu nepot. Trebuia sa plec. Trebuia? —Prea multi membri ai familiei? intrebi el. Cunosc sentimentul. ~Suna atat de nerecunoscitor cand o spui aga. {mi iubesc foarte mult copiii si nepotii, si pe toti ceilalti. Familia Westcott, mai ales, m-a sprijinit fara rezerve, cu multa bunitate, de cand au descoperit c& nu sunt cu adevarat una dintre ei. Dar... trebuia si plec. -Cu o trasura inchiriata. Nu tia oferit nimeni una particulara? Si niste servitori care s& te insoteasca? Familia ei pirea cam neinduratoare. -Trasura mea era cu mine, explicd ea. Am lasat-o ca s& vind cu ea Abigail, fiica mea cea mai micd. Locuieste cu mine la Hinsford. Si miau fost oferite mai multe trasuri. Cred c& am ranit chiar sentimentele catorva per- soane refuzand, dar... trebuia s& plec. El incepea s& inteleag’ mai bine dup4-amiaza trecut’. Si noaptea trecut’. Se parea ci, desi inconjurata de fa- milia ei iubitoare si preocupat, ea clacase. 78 Mary Balogh Stia totul despre asta - despre ce insemna s& clachezi. -Tu astepti si ajungi acas’? intreba ea. -E plin de... oameni. Familia. $i toti trebuie impar titi pe categorii si pugi la locul lor. De mine. Iar mie nu-mi place chiar deloc s& fiu fortat si fac uz de autori- tate in probleme casnice. - Toate la un loc sunt tocmai de ajuns ca s& te faci s& fugi si sA te ascunzi, nu? zise ea zambind. Ah, zambetul acela. Atat de rar la ea. -Sunt, intradevar, incuviinga el. O s&rut& si se intreba dac& ar fi putut face sex din nou. A cata oar ar fi fost? A cincea? A sasea? Conta? Noaptea se terminase, si alta nu avea s& mai existe. Nu cu ea, in orice caz. Era ceva melancolic in acest gand, desi el nu obisnuia si-si permita s& fie melancolic. Facur’ dragoste din nou. capitolul 6 Viola era din nou in salon, luand micul dejun. Traisu- ra era intr-adevar gata sii reia célAtoria. Urma s& ajun- gai acasa inainte de caderea noptii, dac& nu avea loc alt accident. Unul dintre ouale ei era prea moale, celalalt prea tare. Painea prajita era uscaté, cafeaua prea amara. Sau totul era in mintea ei? Nu cumva mancarea nu avea nimic? Simgea un usor deranjament la stomac. Manca doar din cauza ca stia ci trebuia si m4n4nce, inainte de aincepe o cal&torie lung’. Si poate ca si-si dovedeasci ei insesi cA se simtea bine, ca avusese cteva zile proaste, urmate de o zi si o noapte neasteptat de placute, iar acum se intorcea bucuroa- si la normal. Poate c& avea s& se poatd convinge mai bine odat& ce pornea la drum. Nu stia dac& urma sil mai vada inainte de plecare. Plecase din camera ei cu 0 ora in urma, fara si ti dea de inteles dacd avea de gand Totul pentru aventura 79 si-gi ia la revedere sau nu. Jar ea nu voia s& insiste. Nu avea de gind si ziboveasci, sperand ca el va cobori, si nu avea de gand s&-i bata la us&. Cand va fi gata de plecare, va pleca pur si simplu. Lisa jos ceagca de cafea, cu o grimasi. Adaugase lapte ca si ti taie din amareala, si acum era prea slaba. » Toate la un loc sunt tocmai de ajuns, ca s& te facd s8-ti doresti si si te ascunzi“, spusese ea mai devreme, inainte de a face dragoste pentru ultima data. Presupunea cA va continua s4 se ascunda, asa cum facuse toata viata ei de adult, adanc in ea insdsi. Dup’ marea catastrofa ce ur- mase mortii lui Humphrey, se ingropase si mai adanc - doar pentru ca totul sa fasneasc’ far nici un motiv din ea, cu cateva zile in urma. Acum avea si se ascunda atat de adanc, incat si n-o mai giseasc4 nimeni, niciodata. Poate ci nici ea insasi nu o si se mai giseasca. Gandul acesta 0 facu si-si muste buza de sus ca si se opreasca din plans - sau din ras - si pentru o clip se gandi c4 panica avea s& se intoarc’. Dar usa salonului se deschise gi 0 salva. ~Buna dimineata, zise el, elegant si formal. Sau am spus deja asta? - Bund dimineata, raspunse ea. Hangiul veni in grab’ in urma lui si il arta o mas& putin mai departe de masa Violei. ~Poate ca ati dori s& veniti la masa mea, domnule Lamart? suger’ ea. ~Multumesc, raspunse el. Voi veni. Hangiul se duse dupa paine prajita gi cafea. -Nimic altceva, zise ferm Marcel, cand omul incerca s4 ti sugereze oud si friptura de vita si rinichi. Vorbira despre vreme pana se intoarse hangiul si pana cand pleca din nou. Viola nu stia sigur daca se bu- cura ci Marcel cobordse sau daca ar fi preferat si fi ramas in camera lui pnd la plecarea ei. Stomacul i se inclestase deja in jurul putinelor alimente pe care le inghitise. Ura despartirile, mai ales cand erau vesnice. 80 Mary Balogh -Ei bine, Viola. El se las& pe spate in scaun, jucandu-se cu mono- clul pe care il tinea intre degetele unei maini, obicei pe care ea il recunostea deja. Nu se forta sa isi ung painea cu unt. - Ei bine, raspunse ea, striduindu-se s& zimbeasci. Nu mai gasea nimic de spus, si ar fi vrut si fi spund atat de multe. Trebui sa-gi aduca aminte cd situatia asta nu era deloc neobisnuita pentru el. - Ei bine, repeta el incet. Fugim impreuna? Absurditatea sugestiei 0 izbi in acelasi moment in care 9 inunda un val urias de dorinti. Oh, numai daci... Numai dacé viata ar fi fost atat de simpli. - De ce nu? ripostd ea pe un ton usuratic. -Vom cal&tori cu monstruozitatea aceea de trisura inchiriat&, pén& o vom putea inlocui cu ceva mai demn, zise el. Si apoi vom merge undeva, oriunde, pretutin- deni, pana ne vom simti pregititi si ne intoarcem. S&ptim4na viitoare, luna viitoare, anul viitor. Oricind dispare dorinta de a fugi, daca va disparea vreodata. -Ei bine, mie mi-ar plicea s& imi revad nepotii inain- te de a se face mati, zise ea. -Atunci ne vom intoarce peste paisprezece ani. Tot timpul pe care nu Lam petrecut impreund, de cand mi-ai poruncit sa plec. -Si unde vom merge, mai exact? intreba ea. ,Unde- va, oriunde, pretutindeni“ suna putin cam vag. - Dar atrigator, trebuie si recunosti. Nu exist nici © limita in privinta destinatiei. Scotia? In Highlands, bineinteles. Tara Galilor? Undeva de unde s& vedem muntele Snowdon, vreau s& zic, sau castelul Harlech. Irlanda? America? Devonshire? Am 0 c&sut& acolo, cui- barit& pe un deal, deasupra unei vai prin care curge un tau, nu depatte de mare. Un loc ideal pentru o esca- pada. fn imprejurimi nu mai locuieste nimeni altcine- va. S& stim acolo pentru inceput, si daci se dovedeste Totul pentru aventura 81 c& nu e destul de departe, ne vom muta. Nu existi des- tinatii permanente in fara fugarilor. -Ar fi titlu splendid al unei povestiri pentru copii, zise ea. Tara fugarilor. Desi nu sunt sigur cd iar invata © lectie valoroas4 pentru viata. -De ce nu? riposta el. Oare nu tofi oamenii, si mai ales copiii, au nevoie si scape din vietile lor din cand in cand - sau tot timpul? Chiar daca o fac doar in imagina- tie? De ce citesc oamenii, daci nu de asta? De ce ascult& muzica? De ce calatoresc? ~Sau danseaza? El nu igi atinsese inci micul dejun, si nici macar cafeaua. Tu citesti? -M& pricep mai bine s& fug, raspunse el. - Asta poate fi facut prin lectura. Ai spus-o chiar tu. -Dar cand citesti, oamenii dau prea usor peste tine. Ca si atunci cand asculti muzica. Sau calatoresti dupa un itinerariu planificat, pe care Lai impartasit cu toate rudele si prietenii, pentru cazul in care vreunul ar vrea sd fi se aldture, sau si te cheme inapoi cu o scuzi neintemeiata. -Ah. Atunci nu vom spune nimic familiilor despre intentiile noastre? intreba ea. Nimic care s& le potoleas- 4 nelinistea, in cazul in care le va fi dor de noi? ~Tocmai de asta se cheama fuga. Familia mea nu se va gandi la cdsuta din Devonshire, si e foarte probabil c& nu se va gandi la nimic. Familia ta nici nu stie macar despre asta. Sau despre mine. O privea tinta, iar ea simti din nou valul acela de dorinta. -Ce ispititor faci si sune totul, zise ea oftand. — Dar...? intreba el, ridicand din sprancene. -Da, dar. E timpul sa plec. Timpul si m4 intorc acas4. ~ Esti o lasa, Viola? Si pentru prima dati - oh, ce nebunie, cand avea de-a face cu un barbat despre care stia foarte bine c& era egoist si nesabuit si cd isi facea singur legea - pentru pri- ma dati, ii trecu prin minte ca el era serios. Ca ii cerea 82 Mary Balogh intr-adevar si fuga cu el in cdsuta lui indepartata de langa mare. Fara s& spund nici un cuvant familiilor lor. Fara nici un plan pe termen lung. Fara si se gandeasci mai bine. fi sugera in mod serios sa faci cel mai irespon- sabil lucru pe care il facuse in viata ei. —Esti serios, zise ea. -{n legatura cu faptul c4 esti o las? Cum altfel te-ai numi, Viola? O femeie virtuoas4, supusa? La ce ifi ser- veste virtutea? Si care sunt standardele pe care le respecti pentru a fi virtuoas’? Ascultatoare fafa de ce sau de cine? De o familie care te-a lasat s4 pleci singura din Bath, cand era limpede ca erai foarte nefericit’? —Nu sunt nefericit4, protest ea. Oh, cu siguranti ci nu se tradase prin nimic... Dar ii spusese cA trebuise s4 plece, c4 respinsese toate ofertele de trasuri si servitori. Nu ii stitea in fire si mArturiseas- c& atat de multe unui om aproape strain. —Poate c4 pentru ei nua fost atat de limpede. Poate ci au crezut pur si simplu cA erai incdpatanata si intentio- nat dificila. Poate cA nu fi-au observat nefericirea. Stii foarte bine s4 ascunzi totul in adancul sufletului, nu? Tot sufletul ei se cutremura, si ea simti cA o lua cu frig. Cum indraznea...? Ce credea...? -Ce altceva pot si fac? intreba ea, ranita. Ce altce- va ag fi putut s fac toatd viata? Sa fiu o femeie emo- tiva, isterici, nervoasd, 0 povara pentru tofi cei care ma cunosc? -Multe femei sunt. O asemenea purtare e strigatul lor de ajutor, sau cel putin de atentie. Dar nu si tu. Tu ai ales sa-ti traiesti viata cu buzele stranse si spatele drept. Ai caracter, Viola, si asta e admirabil. Dar chiar si carac- terele puternice au limita lor de rezistenti. Cred cd tu ai atins-o pe a ta. Cum putea si o cunoasca atat de bine, cand nu o cunostea deloc? ~ Si raspunsul este s4 arunc toate responsabilitatile la © parte gi s4 fug cu tine, fara si spun o vorba nimanui? Totul pentru aventura 83 Pentru placerea catorva zile ca ziua de ieri, si a unor nopfti ca noaptea trecuta? EI plec4 usor capul intro parte de parca sar fi gandit la asta, cu ochii ingustati. -Inteun cuvant, da. De ce si pui capat unui lucru atat de placut, cand nu doresti si nu ai nevoie si-i pui capat? De ce si nu prelungesti plicerea pana nu isi atin- ge limita fireasc4? Pentru cd si-o va atinge, sa tii. Orice pasiune are o traiectorie circulara. Ne vom bucura de ea ct dureaz& si ne vom desparti amiabil, fara durere sau regret, cAnd se va termina. La urma urmelor, iti datorezi mai mult tie decat oricui altcuiva, oricat de mult i-ai iubi pe ceilalti, si oricdt de mult te-ar iubi si ei. Oh, ea stia foarte bine ce se intampla. Cuvintele lui era mult mai periculoase decat felul in care facuse dragoste noaptea trecuta. Pentru ca felul in care facuse dragos te era legat doar de senzatiile fizice si de emofii. lar cue vintele lui apelau la ratiunea ei si pareau, cel putin la suprafati, foarte convingatoare. Insi era vorba pur si simplu de seductie. Cand mai facuse ea ceva doar pentru propria per- soana? Toata educatia si experienta ei de viari o inva- faseré ci ati face pe plac doar tie era un act suprem de egoism. Viata ei de femeie fusese intotdeauna calau- zita de doua principii: datoria si demnitatea. Datoria faa de familia ei, demnitatea in fata societatii. Si unde o dusesera? Era suficienta dragostea pe care o simtea familia fata de ea? Aveau nevoie de ea? Chiar si Abigail? Chiar si Harry? Ar fi murit pentru oricare dintre ei - stia c& ar fi facut-o - dac& ar fi putut sa le vindece astfel ranile si s& le asigure o viata fericita. Dar asta nu se pu tea face. Moartea ei nu le-ar fi usurat in nici un fel viata. Ei siar fi croit cumva viata, faré nici un ajutor real din partea ei. Dar pentru ea cine ar fi murit? Si cine ar fi renuntat la toate satisfactiile personale pentru ea? Poate copiii ei. Poate mama ei. Chiar gi fratele ei. Dar ar fi contat?