Sunteți pe pagina 1din 1

IUBIREA THANATICA

Romanul ,,Padurea spanzuratilor” trateaza tema iubirii si a mortii dintr-un unghi


de vedere aparte fata de celelalte romane rebreniene. La baza acestei teme, autorul
asaza, de data aceasta, notiunea de credinta – o baza solida intre cele doua lumi - lumea
de dincolo si lumea de dincoace de moarte. La credinta nu se poate adera insa decat in
momentul in care sufletul vibreaza de iubire – privita ca o chintesenta a vietii pamantesti.
Eroul principal - barbatul - tinde sa ajunga la divinitate prin intermediul jumatatii sale
pamantesti – femeia, instrument al implinirii spirituale.
Aceasta, ar fi, in mare, substanta ideatica a romanului. Dincolo de ea,
descoperim o retea de evenimente care ajuta la conturarea personalitatii eroului.Pornind
de la un fapt real, romanul se prezinta ca un studiu al unui caz de constiinta. Destinul
lui Bologa este unul plin de controverse care isi au originea in constiinta sa. El este
mistuit de framantari si indoieli cu care-i este presarat drumul vietii.
Pereche sufletesca a lui Bologa este Ilona, fata groparului Paul Vidor, suflet neintinat de
ororile razboiului interior sau exterior; ea reprezinta o poarta spre transcendent, spre
implinire. Bologa o identifica permanent cu mantuirea lui, cu inaltarea spiritului intru
adevarul atat de ravnit.
Dupa prima lor noapte de dragoste, barbatul are o revelatie a iubirii universale:
iubirea pentru Ilona, iubirea pentru oameni – forme care se contopesc neincetat in iubirea
de Dumnezeu. Implinirea sufleteasca este evidenta pe chipul celor doi: Ilona ,,avea in
ochi un zambet fericit, supus, stralucitor de iubire si credinta”. Bologa are o viziune
mistica asupra sentimentului, viziune in care el si ea – Adam si Eva – se inalta impreuna
aproape de divinitate: ,,i se paru ca tot universul se prefacu deodata in neant, lasandu-i
numai pe el cu ea in fata lui Dumnezeu”.
Paradoxal, momentele de dinaintea mortii sunt aducatoare de lumina in sufletul
condamnatului. Intr-o conversatie cu Klapka, el se declara increzator in viata vesnica,
acolo unde se poate ajunge doar ca purtator al unei nesfarsite iubiri - care e mult mai
puternica decat barierele Thanatosului: ,,Cu iubirea in suflet poti trece pragul mortii, caci
ea stapaneste si dincolo, pretutindeni, in toate lumile existente si inexistente…”.
Spiritualizarea prin care trece Bologa ii face sfarsitul suportabil, el fiind ,,impresurat de
un val de iubire izvorata parca din rarunchii pamantului”. Moartea sa este una simbolica
si mistica, in acelasi timp: el moare ,,cu ochii insetati de lumina rasaritului”, privirile
urcandu-i spre ,,stralucirea cereasca”.
Metafora care predomina romanul este aceea a iubirii ca punte ce trece pragul
mortii. Ca si in romanele ,,Ion” sau ,,Adam si Eva”, si aici regasim tema dragostei
ingemanata cu moartea, eroul fiind spiritualizat si capatand valoare vesnica in
ascensiunea sa catre divin.

PROFESOR MARGARETA ONOFREI


COLEGIUL TEHNIC ,,ARMAND CALINESCU”