Sunteți pe pagina 1din 2

Focalizarea rugăciunii tale să se mute de pe nevoia ta pe nevoia lui Dumnezeu

- Zac Poonen

Istoria lui Samuel începe cu mama lui, Ana, care era stearpă. Este interesant de
văzut câte femei sunt menţionate în Scriptură ca fiind sterpe, mulţi ani înainte
de a avea copii – Sara, Rebeca, Rahela şi Ana. Ele toate L-au căutat pe
Dumnezeu în rugăciune şi fiecare a dat naştere câte unui fiu care a avut un loc
unic în planul lui Dumnezeu. Ele nu şi-au acceptat sterilitatea. S-au rugat cu
toată seriozitatea pentru copii. Dumnezeu le-a răspuns cererii lor şi fiecare
dintre ele au avut câte un copil prin care Dumnezeu a împlinit un scop unic.
Numeroase femei se roagă pentru copiii lor în timp ce ei se află deja în pântece.
Dar aceste femei s-au rugat cu o intensitate neobişnuită. Este minunat când un
copil vine pe lume printr-o rugăciune atât de intensă. Aşa s-a născut Samuel.

Ana se rugase Domnului timp de mulţi ani pentru un copil. În cele din urmă, ea
a făcut un jurământ, spunând: „Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi
să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce aminte de mine şi nu vei
uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi
închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui” (1 Samuel 1:11). Acum a avut loc
o schimbare a focalizării ei. La început, ea se gândise numai la propria ei
nevoie: „Am nevoie de un fiu”. Apoi a început să spună: „Dacă am un fiu, îl voi
da Domnului, întrucât şi Domnul are nevoie de el”. Când focalizarea rugăciunii
noastre se mută de pe nevoia noastră pe nevoia lui Dumnezeu, atunci începem
să obţinem răspunsuri la rugăciunile noastre. Domnul ne-a învăţat ca, înainte
de toate, să ne rugăm: „Sfinţească-Se Numele Tău”.

În Israelul acelui timp era o mare nevoie spirituală. Poporul lui Dumnezeu
decăzuse foarte rău. Liderii lui, ca Eli, erau de asemenea groaznic de decăzuţi.
Din zilele lui Moise, Israel nu mai avusese niciodată un profet. Ana era o
persoană atentă la mediul înconjurător; ea recunoscuse nevoia lui Israel după
un profet. Astfel că Ana a continuat să se roage: „Doamne, nu doar că îl voi
închina pe fiul meu Ţie, dar briciul nu va trece peste capul lui. El va fi un Nazireu
închinat Ţie. Dacă îl poţi folosi să întorci la Tine acest popor, atunci el e al Tău”.
Toată rugăciunea ei s-a mutat de pe nevoia proprie, pe nevoia lui Dumnezeu.
Foarte adesea, rugăciunile noastre nu primesc răspuns pentru că ele sunt
focalizate prea mult pe noi înşine. Este minunat că Samuel s-a născut unei
asemenea mame.

Când Ana i-a dat naştere lui Samuel, ea nu şi-a uitat promisiunea. L-a adus pe
fiul său la templu şi a spus: „Pentru copilul acesta mă rugam, şi Domnul a
ascultat rugăciunea pe care I-o făceam. De aceea vreau să-l dau Domnului:
toată viaţa lui să fie dat Domnului” (1 Samuel 1:27-28). Niciodată nu s-a dus să-l
mai ia înapoi. Ea l-a învăţat pe acel micuţ băiat să îngenuncheze şi să se închine
Domnului acolo. Este minunat să ai o mamă aşa evlavioasă. Apoi ea a cântat
Domnului un cântec minunat de mulţumire (1 Samuel 2:1-10). Mai mult decât
probabil, cântarea Mariei de mulţumire (Luca 1:46-55) a fost inspirată de
cântecul Anei – întrucât versurile sunt foarte asemănătoare.

Traducerea în limba română: Maria Magdalena