Sunteți pe pagina 1din 51

MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE

SCOALA POSTLICEALA SANITARA SATU MARE

SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA

ASISTENT MEDICAL GENERALIST

INVATAMANT DE ZI

PROIECT DE CERTIFICARE A
COMPETENTELOR PROFESIONALE

COORDONATOR STIINTIFIC :

PROF .DR.

ASISTENT MEDICAL :

ABSOLVENT :MAXIM GEORGIANA LORENA

MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE

SCOALA POSTLICEALA SANITARA SATU MARE

1
SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA

ASISTENT MEDICAL GENERALIST

INVATAMANT DE ZI

INGRIJIREA PACIENTILOR CU
TULBURARI DEPRESIVE

COORDONATOR STIINTIFIC :

PROF. DR.

ASISTENT MEDICAL :

ABSOLVENT : MAXIM GEORGIANA LORENA

2
CUPRINS

CAPITOLUL I -
1.1 Generalitati
1.2 Notiuni de anatomie si fiziologie
CAPITOLUL II
2.1 Tulburarile depresive . Definitie

2.2 Etiopatogenie

2.3 Clasificare

2.4 Anatomia patologica

2.5 Simptomatologia
2.6 Diagnostic pozitiv si diferential

2.7 Evolutie si prognostic

2.8 Complicatii

2.9 Tratament

2.10 Profilaxie . Educatie sanitara

2.11 Rolul Asistentei medicale

CAPITOLUL III - STUDIU DE CAZ

3
CAPITOLUL I

1.1 Generalitati
În general, oamenii asociază bolile psihice cu termenul de nebunie' și nu fac o
delimitare clară între ele. Pentru a ajuta la înțelegerea acestor afecțiuni, la vindecarea sau măcar la
ameliorarea lor, dar și la raportarea față de oamenii care suferă de aceste maladii este necesar să
ne informăm în detaliu. Dacă ar trebui să sintetizăm totul în câteva cuvinte, am putea spune că
bolile psihice se împart în două mari categorii: nevroze și psihoze. Din prima categorie fac parte
afecțiunile psihice vindecabile sau tranzitorii, iar în cea de-a doua sunt incluse maladiile care nu
se vindecă niciodată, ci doar se pot ameliora. În prima categorie este inclusă depresia, numită și
nevroză depresivă, care, deși are statut de boală, se poate vindeca atunci când dispar factorii externi
sau interni care au generat-o. Pentru a o înțelege mai bine, o putem compara cu o răceală; aceasta
are o cauză externă, expunerea la frig sau virusuri, și una internă, imunitatea scăzută a
organismului. Are manifestări tranzitorii neplăcute, precum tusea, febra ori strănutul, dar după o
vreme, se vindecă, dacă este bine tratată și dispar condițiile care au favorizat-o. Exact ca în unei
depresii acute. Există și depresii cronice, care pot atinge o intensitate psihotică, dar sunt catalogate
tot ca nevroze. Altfel stau lucrurile în cazul psihozelor, categorie din care fac parte boli grave,
precum schizofrenia, psihoza maniaco-depresivă ori bipolară. Sunt maladii care nu se vindecă
niciodată, deși se pot ameliora prin medicație.

Depresia este o problemă de sănătate publică majoră care ne afecteazǎ, într-o mǎsurǎ
mai mare sau mai micǎ, pe toţi, cel puţin o datǎ în viaţǎ. Ea ocupǎ locul doi pe lista celor mai
întâlnite afecţiuni medicale, fiind depăşitǎ doar de hipertensiunea arterialǎ. Se estimeazǎ cǎ cel
puţin unul din zece pacienţi care se prezintǎ la medic suferǎ de depresie. Din nefericire, majoritatea
cazurilor rǎmân nerezolvate.Constituind o problemǎ majorǎ de sǎnǎtate publicǎ, aceastǎ durere
moralǎ, psihicǎ este deosebit de intensǎ, asociindu-se în general cu anxietatea. Pacientul depresiv
trǎieşte cu impresia de neputinţǎ, de inutilitate, de fatalitate disperatǎ, de culpabilitate şi adesea
tinde sǎ se autodeprecieze şi de asemenea pot apǎrea gândurile de suicid ce pot fi finalizate.

Depresia este un fenomen rǎspândit pe întreaga planetǎ şi de aceea mulţi oameni de


ştiinţǎ au fost şi sunt preocupaţi de studiul acesteia. În literatura de specialitate depresia este
definitǎ ca fiind o „maladie mentalǎ caracterizatǎ printr-o modificare profundǎ a stǎrii timice, a
dispoziţiei, în sensul tristeţii, al suferinţei morale şi încetinirii psihomotorii” (J. Postel, p.178).

Aceastǎ stare de dispoziţie poate fi determinatǎ de diverse cauze (atât biologice, cât
şi psihologice), cele mai frecvente fiind: tulburǎri la nivelul neurotransmiţǎtorilor, travaliul
4
doliului, lipsa afecţiunii în copilǎrie, eşecul profesional, viaţa de cuplu nesatisfăcǎtoare sau lipsa
unei relaţii de cuplu, absenţa unui suport social, tulburǎri depresive sau alcoolism în familie, lipsa
stimei de sine pe o perioadǎ lungǎ de timp, etc. Toate acestea conduc la un comportament
dezadaptativ (neglijarea aspectului fizic, lipsa interesului şi a sentimentului plǎcerii, slabǎ
capacitate de concentrare, indecizie, autocriticǎ, tendinţǎ de retragere, culpabilitate, tulburarea
somnului), implicit la degradarea personalitǎţii. Conceptul de depresie este întâlnit într-o varietate
de domenii cum ar fi: psihiatrie, farmacologie, neurofiziologie, fiziopatologie, psihanalizǎ, teoria
cognitiv-comportamentalǎ. Deoarece aceastǎ lucrare trateazǎ tema ameliorǎrii depresiei prin
metoda terapiei, relatez punctele de vedere ale psihanaliştilor şi cognitiv-comportamentaliştilor cu
privire la tulburarea de dispoziţie.

1.2 Notiuni de anatomie si fiziologie


Sistemul nervos , format din organele care alcatuiesc encefalul , maduva spinarii si o
retea de nervi care ajung in toate partile corpului , controleaza toate actiunile noastre voluntare ,
regleaza functionarea automata a organismului , culege informatii asigurand relatia cu mediul
exterior si constituie locul activitatii intelectuale.

Tesutul nervos este compus din niste cellule specializate numite neuroni , de forme si
dimensiuni diferite , dar toate cu o structura comuna. Fiecare neuron are un corp cellular din care
pornesc doua prelungiri: dendritele , ramificatii scurte si arborescente prin care influxurile
provenite din alte cellule nervoase ajung in corpul celular , si axonul , o prelungire unica si alungita
prin care se transmit impulsurile la alte cellule nervoase sau la tesuturile corpului.

5
Fig .1 Encefalul ( Creierul )

Encefalul este partea sistemului nervos formata din structuri continute in cutia

craniana :

- creierul mare , care este organul cel mai voluminous sim ai important , deoarece
controleaza toata activitatea voluntara si o mare parte din activitatea involuntara
a corpului , reprezentand si locul de unde pornesc procesele mentale

- trunchiul cerebral compus , la randul sau , din protuberanta anulara , sau puntea
lui Varolio , si bulbul rahidian , sediul centrilor care regleaza functiile vitale ,
cum ar fi cele ale nucleilor de origine din majoritatea nervilor cranieni

- cerebelul , care participa la controlul echilibrului si sincronizeaza miscarile


corpului

Bazele neuro-fiziologice ale depresiei întrucât tratamentul depresiilor reactive necesită


uneori chimioterapie şi antidepresive alături de psihoterapie, considerăm utilă o scurtă trecere în
6
revistă a principalelor căi de neurotransmisie implicate în depresie (noradrenergice,
serotoninergice şi dopaminergice).

Mediaţia noradrenergica

La nivelul Sistemului nervos central, cel mai bogat în adrenalină, este locus coeruleus conectat
asendent cu hipotalamusul, sistemul limbic, neirocoretexul şi cerebelul, şi descendent cu nervii
begetativi bulbari.

Din punct de vedere fiziologic, nonadrenalina are rol în menţinerea şi reglarea


dispoziţiei şi facilitarea funcţiei mnestice şi a performanţelor cognitive în reglarea stării de veghe
- somn şi în scăderea agresivităţii comportamentale. Disfuncţia sistemului noradrenergic poate
conduce la depresii, anxietate şi tulburări cognitive de gravitate diferită.

In cadrul echilibrului indeterminent din neurotrnsmisie, o relaţie specială este cea


dintre noradrenergice şi serotoninergice, care duce la creşterea eliberării de noradrenalină,
facilitând eliberarea crescută de serotononă, ceea ce are implicaţii deosebite în tratament.

Mediaţia serotoninergică

Serotonina este un neurotransmiţător existent în sistemul reticular, nucleii rafeului


dorsal şi median talamus, sistemul limbic, nucleul caudat, scoarţa cerebrală şi cerebeloasă şi
substanţele cenuşii medulare. La nivelul central, serotonina participă la controlul şi reglarea unor
funcţii fiziologice importante: comportamentul alimentar, termoreglare, sistem

cardiovascular, comportament emoţional, activitate sexuală, ciclu somn - veghe, funcţiile


cognitive, senzoriale şi emoţionale.

Perturbarea sistemului serotoninergic poate produce tulburări anxioase, inclusiv


atacuri de panică, depresie, tulburări obsesiv - compulsive posttraumatic, adicţie, schizofrenie,
tulburări alimentare, tulburări de stres, demenţe, tulburări de personalitate.

Mediaţia dopaminerzică

Neuronii dopaminergici sunt grupaţi în mai multe căi cu responsabilităţi diferite: calea
nigrostriatală cu rol în controlul mobilităţii, calea mezolimbică, cu rol în modularea activităţii
neuroendocrine şi a comportamentului instinctual, şi calea mezocorticofrontală, cu rol de control
pentru funcţiile cognitive.

Deficitul de reglare umorală a dopaminei poate produce depresie, aşa cum afectarea neuronilor
implicaţi în termoreglare, poate genera sindromul neuroleptic malign, disfuncţia neuronilor, dar
cu rol în motricitate determină boala Parkinson.

7
Fig. 2. Anatomia creierului

CAPITOLUL II

2.1 Tulburarile depresive . Definitie


Depresia clinică este o stare mentală de tristețe/amărăciune care persistă pe perioade
îndelungate.

Simptome care durează mai mult de două săptămâni și de o severitate care începe să împiedice
desfășurarea normală a activităților zilnice deja semnifică depresie clinică.

8
Se presupune că doar o mică parte din cei care suferă de depresie ajung să conștientizeze această
afecțiune și să se supună tratamentului corespunzător. Motivele sunt frica
de stigmatizare socială, orgoliul personal și ignoranța.

Spre deosebire de credința populară, chiar și cazurile de depresie severă pot fi


tratate medical și vindecate.

Se estimează că în anul 2020 depresia va deveni a doua cauză de dizabilitate la nivel mondial,
după afecțiunile cardiovasculare. În prezent, boala afectează aproximativ 121 milioane de
oameni pe glob. În România, a fost depistată o creștere semnificativă a episodului depresiv major
odată cu vârsta, de la 2,1% – 2,6% (18-49 ani) la 4,4% – 5,2 % (peste 50 de ani) cu un ritm de
creștere de 1,2 puncte procentuale pentru fiecare grupă de vârstă (50-64 ani și peste 65 de ani).

2.2 Etiopatogenie

Cauzele depresiei nu au putut fi elucidate pe deplin, in ciuda eforturilor depuse.


Viziunea unanima actuala a cercetarilor si clinicilor impune un model bio-psiho-social in care, la
instalarea depresiei, contribuie atat perturbari biochimice la nivelul creierului cat si cauze
psihologice (personalitati fragile) sau sociale (stresul cotidian, evenimente de viata negative,
ostilitatea mediului etc.). In aproape un sfert din cazuri, primul episod depresiv se produce ca o
reactie la un eveniment de viata negativ. Ulterior insa, episoadele se pot repeta fara nicio cauza
aparenta.

Unele medicamente pot si ele sa induca fenomene depresive : antihipertensive, contraceptive orale
si hormonii, stimulante sau supresoare ale apetitului alimentar, analgezicele si antiinflamatoarele,
antibacterienele si antimicoticele.

Dintre afectiunile medicale generale care pot sa favorizeze aparitia unor stari de depresie, cele mai
frecvente sunt cele neurologice (boli cerebrovasculare, epilepsia), endocrinologice (tulburarile
tiroidiene si ale altor glande endocrine), cele infectioase (infectia HIV, mononucleoza, pneumonia
virala si bacteriana, tuberculoza) si inflamatorii.

In cazul femeilor, menopauza, sindromul premenstrual si nasterea recenta reprezinta cauze posibile
suplimentare pentru depresie.

9
Riscul este mai mare in cazul persoanelor care au antecedente de tulburari afective
sau un istoric de afectiuni psihice in familie, de consum de alcool sau substante psihoactive.

Aproape un sfert din adultii tineri prezinta un episod depresiv major pana la varsta de
24 de ani, acest grup populational fiind mai expus decat oricare altul riscului de declansare a
depresiei. Depresia instalata in aceasta perioada critica a vietii poate avea consecinte nefaste de
mare amploare pe termen scurt - cuprinzand aici deteriorarea relatiilor interpersonale, functionarea
deficitara socioprofesionale si riscul de adictie sau consum de substante psihoactive dar si pe
termen lung afectand intreaga dezvoltare neuropsihica.

2.3 Clasificare

Primele clasificǎri contemporane încep cu dualismul cercetare-practicǎ. Deşi existǎ


controverse semnificative între practicieni si cercetǎtori legate de definirea şi clasificarea
depresiei, se remarcǎ totuşi şi elemente comune cum ar fi acordul asupra existenţei unei distincţii
între tulburarea unipolarǎ şi cea bipolarǎ, acordul asupra trǎsǎturii comune a tulburǎrii dispoziţiei
referitoare la anormalitatea acesteia în raport cu funcţionarea anterioarǎ a subiectului. De fapt,
controversele dintre cercetǎtori şi practicieni sunt legate de identificarea celei mai bune modalitǎţi
de separare a subtipurilor din acest grup eterogen.

Tulburarea depresivǎ a fost clasificatǎ de cele mai multe ori dihotomic, în urmǎtoarele subtipuri:
uşoarǎ / severă; cronicǎ / episodicǎ; nevroticǎ / psihoticǎ; endogenǎ / reactivǎ; primarǎ / secundarǎ;
bipolarǎ / unipolarǎ; cu agitatie psihomotorie / cu retard psihomotor; biologicǎ / caracterologicǎ;
familialǎ / spectrum. Deşi pot avea unele elemente similare, nu poate exista echivalenţǎ, întrucât
fiecare subtip (grup) accentueazǎ aspectele determinate de tulburarea depresivǎ. În continuare voi
exemplifica (trata) cele mai frecvent intâlnite clasificǎri dihotomice.

Depresie endogenǎ – depresie reactivǎ

Depresia endogenǎ are mai multe accepţiuni (înţelesuri) incluzând depresiile care sunt biologice
în etiologie, rǎspund la tratament biologic, apar la pacienţi care nu prezintǎ tulburǎri de
personalitate, pun în evidenţǎ un anumit model de simptomatologie. Depresia reactivǎ se
deosebeşte de cea endogenǎ prin faptul cǎ este determinatǎ de factori psihosociali, este precedatǎ
de evenimente stresante, este lipsitǎ de factori biologici în determinare. Distincţia endogen-reactiv

10
presupune cǎ etiologia depresiei este ori biologicǎ, ori psihosocialǎ, accentueazǎ dualismul minte-
corp neadecvat şi nespecific tulburǎrii depresive.

Depresie nevroticǎ-depresie psihoticǎ

Termenii nevrotic-psihotic au fost traduşi mult timp uşor, respectiv grav sau endogen echivalent
pentru psihotic, reactiv sinonim pentru nevrotic. Cu timpul, termenul psihotic a fost folosit pentru
depresia extrem de gravǎ caracterizatǎ de iluzii şi halucinaţii, iar cel de nevrotic pentru tulburǎri
depresive fǎrǎ aceste caracteristici. Ele sunt greu de descris datoritǎ polimorfismului tabloului
clinic, asocierii simptomelor depresive cu manifestǎri obsesive, isterice, agresive sau astenice.

Depresie primarǎ-depresie secundarǎ

Conform opiniilor autorilor care au elaborat aceastǎ clasificare, un pacient cu tulburare depresivǎ
primarǎ este acela care anterior diagnosticului index a fost sǎnǎtos sau a avut episoade afective
(depresive sau maniacale). Tulburarea depresivǎ secundarǎ apare la o persoanǎ care anterior a
suferit de o boalǎ mintalǎ non-afectivǎ, sau la o persoanǎ care suferǎ de o boalǎ somaticǎ
invalidantǎ sau ameninţǎtoare de viaţǎ. Esenţa deosebirii primar / secundar în tulburǎrile depresive
o reprezintǎ cronologia, introducându-se astfel un criteriu longitudinal în diagnostic. Dihotomia
primar-secundar se bazeazǎ pe ideea cǎ depresiile se diferenţiazǎ prin etiologie, pattern familial,
curs şi rǎspuns la tratament dupǎ cum ele apar singular sau urmeazǎ bolii. Aceastǎ clasificare a
fost supusǎ unor critici legate în special de dificultatea stabilirii diagnosticului numai pe baza
cronologiei.

Depresia unipolarǎ-depresia bipolarǎ

Termenul unipolar/monopolar se referǎ la acest tip de tulburare afectivǎ care vizeazǎ doar depresia
(ceea ce astǎzi se înţelege prin tulburare depresivǎ majorǎ), iar cel de bipolar se referǎ la cel de
boalǎ afectivǎ în care mania apare împreunǎ cu depresia. Existenţa unei astfel de distincţii a fost
probatǎ de numeroase cercetǎri cu indicatori genetici, biochimici, farmacologici, ceea ce a
determinat o largǎ şi rapidǎ acceptare. Dacǎ depresia bipolarǎ este mai bine definitǎ, cea unipolarǎ,
incluzând mai multe tulburǎri şi subtipuri apare ca o categorie rezidualǎ ce reuneşte tot ceea ce nu
intrǎ în prima. Distincţia unipolar-bipolar este punctul de plecare al unei clasificǎri ierarhice cu
care opereazǎ majoritatea deoarece reprezintǎ unul din punctele cheie ale consensului
cercetǎtorilor şi practicienilor referitoare la subtipurile tulburǎrii de dispoziţie. Tulburǎrile bipolare
sunt împǎrţite dupǎ criteriul severitǎţii în tulburare bipolarǎ I, respectiv II şi tulburare ciclotimicǎ.
Tulburǎrile unipolare sunt divizate în primare şi secundare în funcţie de existenţa în antecedente a
unui diagnostic psihiatric. Cea primarǎ poate fi divizatǎ la rândul ei în endogenǎ sau exogenǎ, iar
11
cea secundarǎ poate fi clasificatǎ în tulburare temporarǎ în grup (dacǎ pacienţii prezintǎ nivele
înalte de internalizǎri) şi în tulburare temporarǎ în clasificarea grupului, dacǎ pacienţii prezintǎ un
nivel redus al internabilitǎţii în antecedente (Andreasen, 1983, apud L. Filimon, p.18).

Episodul depresiv ușor – este caracterizat prin intensitatea mică a


simptomelor depresive. Există o dificultate în desfășurarea activităților de lucru și
sociale, dar nu este probabil să renunțe complet la ele. Pacientului îi scade pofta de
mâncare și scade și libidoul. Este posib il să apară și insomnia matinală, iar trezirea
cu cel puțin 2 ore înainte de ora obișnuită este recurentă.

Episodul depresiv moderat (mediu) – este caracterizat prin intensitate


medie a simptomelor depresive. Apar dificultăți în continuare a activităților de lucru
iar evenimentele sociale devin chinuitoare. Există inhibiție psihomotorie
accentuată, iar scăderea libidoului vine cu un risc crescut pentru impotență, la
bărbați, și frigiditate la femei. Insomnia este prezentă, iar episodul depre siv
moderat poate fi asociat cu anxietate de intensitate medie

Episod depresiv grav (major) – este caracterizat prin intensitate mare a


simptomelor depresive. Pacientul poate deveni absent din activitățile normale, de zi
cu zi – inhibiția psihomotorie este la un punct maxim, acest fapt ducând la lentoare
și stupor. Pacientul devine necomunicativ și refuză să mănânce sau să bea apă.
Intensitatea tulburărilor de somn sunt maxime, iar riscul de suicid este crescut.
Episodul depresiv se poate asocia cu o tulburare de anxietate de intensitate mare.

Distimia – este caracterizată ca fiind o formă ușoară de depresie, dar


cronică. Distimia durează cel puțin doi ani, cu simptome prezente (și vizibile de către
cei apropiați) în cea mai mare parte a timpului.

Tulburarea depresivă recurentă – este caracterizată prin episoade de


depresie repetitive, care pot fi ușoare, moderate sau majore.

Depresia sezoniera apare din cauza lipsei de lumină naturală și se poate


accentua/manifesta în anotimpurile în care lumina naturală este mai redusă și ziua
mai scurtă – toamna și iarna sunt în prim-plan.

12
Melancolia este strâns legată de pesimism, insomnie și tristețe exacerbată.
Melancolia are și un risc foarte mar e de sinucidere din cauza lipsei de motivație și
stării de tristețe profundă care supraîncarcă persoana.

Depresia infantila este mai rară, dar această se manifestă prin dorința
de izolare a copilului și pierderea poftei de mâncare care duce la slăbire. Printre
altele, mai pot apărea și durerile de cap și de stomac și pe plan mai personal, din ce
în ce mai multe eșecuri și probleme la școală.

Depresia adolescentină poate să se ascundă de cei din jur cu ajutorul


schimbărilor, chiar numeroase, prin care un adolescent trece. Fetele sunt cele mai
susceptibile depresiei la adolescență cu manifestări de dezinteres/lipsă de motivație
pentru educație, nevoie de izolare, și iritabilitate crescută.

Depresia la varstnici este mai mult asociată lipsei de energie și


motivație și nu cu tristețea în sine. Se mai pot observa și dureri musculare și dureri
de cap.

2.4 Anatomia patologica

Anatomia patologică este o ramură a patologiei care se ocupă cu diagnosticul bolilor


pe baza studierii schimbărilor macroscopice si microscopice a celulelor si a țesuturilor, suferite de
pe urma unei stări patologice .Părintele fondator al anatomiei patologice moderne este
italianul Giovani Battista Morgagni. O ramură care se ocupă la un nivel sub microscopic și care
întregește datele obținute prin metodele anatomiei patologice este biologia moleculară.

Procedee de examinare :

• Examenul macroscopic este examenul făcut cu ochiul liber. În cursul lui se


apreciază dimensiunile organului/leziunii, modificările de formă, culoare, volum, greutate,
consistență ale organului, precum și gradului și întinderea modificărilor suferite de țesuturile
bolnave în comparație cu țesuturile sănătoase. Recoltarea de probe pentru examinare
microscopică se face atât din regiunile afectate cât și din regiunile aparent normale.

13
• Examenul microscopic se face prin examinare la microscop a fragmentelor recoltate
examinate ca atare sau folosind diferite metode de prelucrare și colorare histopatologică.

• Alte metode utilizate sunt:

1. metoda imunopatologică prin determinarea prezența unor anticorpi în țesutul examinat


2. metoda moleculară metodă specifică care stabilește starea, componența moleculară a
acizilor nucleici.
3. metoda citopatologică, care constă în examinarea și stabilirea modificărilor la nivel
celular
4. metoda electrono-microscopică, examinarea la un microscop electronic cu o putere de
mărire de câteva sute de mii de ori, este o metodă de completare a metodei citogenetice.
5. metoda cito-genetică, unde se studiază starea cromozomilor și detectarea defectelor
genetice
6. metoda cito-metrică, care prin numărarea de exemplu a elementelor
figurate sanguine oferă indicii importante în diagnoza bolilor tumorale, ca de exemplu
leucemia.

2.5 Simptomatologia

Majoritatea dintre noi cunostem simptomele psihice ale depresiei. Un fapt mai putin
cunoscut este acela ca poate fi insotita, de multe ori, de simptome fizice, pe care inclusiv medicii
le mai scapa din cand in cand. Depresia poate cauza un dezechilibru al anumitor substante din
creier, unele dintre acestea fiind responsabile de modul in care simtiti durerea.

Care sunt cele mai frecvente simptome fizice ale depresiei?

Potrivit WebMd, multe dintre persoanele care sufera de depresie reclama dureri cronice, printre
care se numara:

• Durerea de cap: una dintre durerile cele mai comune la persoanele depresive. Daca
aveti deja migrene, depresia poate accentua aceste dureri;
• Durerea de spate;
• Durerile musculare si ale articulatiilor;
• Durerea in piept: acest tip de durere poate fi atat o cauza a depresiei, cat si una a
problemelor cardiologice. Cel mai indicat, in acest caz, este sa consultati un medic;
14
• Probleme digestive: Depresia poate provoca fie diaree, fie constipatie;
• Oboseala extrema: Indiferent de cat de mult ati dormi, din cauza depresiei, va veti
simti in continuare obositi.
• Tulburari ale somnului: Multe persoane care sufera de depresie nu mai pot dormi
bine. Fie se trezesc prea devreme, fie, atunci cand se pregatesc sa se culce, nu mai pot
adormi. Alte persoane dorm mult mai mult decat este normal;
• Schimbari ale apetitului si ale greutatii: Unele persoane isi pierd pofta de mancare
si, implicit, scad foarte mult in greutate;
• Ameteala.

Simptomul este o manifestare, tulburare funcţionalǎ sau senzaţia anormalǎ resimţite


de o fiinţǎ care pot indica prezenţa unei boli. Dispoziţia depresivǎ reprezintă o schimbare calitativǎ
faţǎ de funcţionarea precedentǎ constatabilǎ în cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi.
Aceasta este indicatǎ fie prin relatare subiectivǎ, fie prin observaţia celor din jur.

Simptomele relevante în identificarea depresiei sunt:

– dispoziţie caracterizatǎ de tristeţe, deprimare, neadaptare, descurajare, supǎrare la care se


mai pot adǎuga plângeri de lipsa sentimentelor, de stǎri de anxietate. Aceastǎ dispoziţie poate fi
relatatǎ de subiect sau observatǎ din expresia facialǎ sau din conduitǎ. Unii indivizi acuzǎ dureri
somatice, mai mult decât sentimente de tristeţe, descriu sau manifestǎ creşterea instabilităţii (furie
persistentǎ, tendinţǎ de a rǎspunde cu mânie, de a-i blama pe alţii, de a exagera frustrǎrile);

– pierderea interesului sau a plǎcerii este un simptom des întâlnit în episodul depresiv. Acesta
se manifestǎ prin dezinteresul faţǎ de activitǎţile anterior plǎcute, retragerea socialǎ sau neglijarea
profesiei, dar şi printr-o reducere a nivelelor intereselor sau dorinţelor sexuale;

– schimbǎri în sfera apetitului; unii afirmǎ cǎ trebuie sǎ depunǎ efort pentru a mânca, alţii
dimpotrivǎ, descriu o creştere semnificativǎ a poftei de mâncare şi chiar o direcţionare spre
anumite alimente (de exemplu dulciuri);

– perturbǎri ale somnului care pot lua forma insomniei sau a hipersomniei. Insomnia iniţialǎ
se manifestǎ prin trezire în timpul nopţii şi dificultǎţi în reluarea somnului, care poate fi urmatǎ de
o insomnie terminalǎ când individul se trezeşte mult prea devreme şi nu poate adormi.
Hipersomnia se manifestǎ prin episoade prelungite de somn noaptea sau ziua;

– schimbǎri în psihomotricitate care includ stǎri de agitaţie (subiectul nu poate sta liniştit, se
mişcǎ, se plimbǎ, îşi frǎmântǎ mâinile, îşi freacǎ sau îşi scarpinǎ pielea sau hainele) sau retardare
15
(încetinirea vorbirii, mişcǎrilor). Agitaţia sau retardul psihomotor trebuie sǎ fie destul de severe
deoarece numai astfel pot fi observate de cei din jur;

– diminuarea energiei, obosealǎ. Acestea sunt simptome frecvent întâlnite, subiectul


preluând o stare de epuizare fǎrǎ sǎ fi depus un efort fizic major. Cele mai mici sarcini par sǎ
solicite efort substanţial, adesea se resimte o diminuare a eficienţei rezolvǎrii sarcinilor;

– sentimente de culpabilitate şi de devalorizare. Pot cuprinde evaluǎri negative nerealiste ale


unor preocupǎri legate de valoarea sau vinovǎţia personalǎ sau în meditaţii pe seama unor eşecuri
minore din trecut. Subiecţii interpreteazǎ greşit (negativ) orice eveniment, punându-l pe seama
defectelor personale care nu sunt întotdeauna reale; sunt exagerat de responsabili şi se
culpabilizeazǎ pentru orice se întâmplǎ. Se autoblameazǎ pentru existenţa bolii, pentru eşecul
intervenit în domeniile social, personal sau/şi profesional;

– slǎbirea abilitǎţii de gândire, concentrare sau decizie şi dificultǎţi de atenţie. Intelectualii


sunt cei mai afectaţi de acest simptom, ei neputând funcţiona adecvat, la fel şi copiii cǎrora le pot
scade performanţele şcolare pe fondul unei slabe concentrǎri. Vârstnicii sunt cel mai adesea
afectaţi de dificultǎţi de memorie;

– gânduri despre moarte, ideaţie suicidarǎ, încerǎri de sinucidere. Asemenea gânduri pornesc
de la credinţa cǎ celorlalţi le-ar fi mai bine dacǎ subiectul în cauzǎ ar fi mort, ajungându-se la
planuri de suicid sau chiar la tentative. Totuşi motivaţia suicidului poate include dorinţa individului
de a renunţa, de a se da bǎtut în faţa obstacolelor percepute ca insuportabile sau de a pune capǎt
unei dureri emoţionale intense perceputǎ ca fiind fǎrǎ ieşire.

Persoanele depresive se prezintǎ adesea cu lamentaţii, iritabilitate, anxietate, fobie, meditaţie


obsesivǎ, îngrijorare excesivǎ în legǎturǎ cu sǎnǎtatea fizicǎ, unii dintre ei având atacuri de panicǎ,
dificultǎţi în relaţiile intime şi în funcţionarea socialǎ. Acestea din urma pot fi probleme maritale,
educaţionale, ocupaţionale, probleme legate de abuzul de alcool sau alte substanţe sau de creşterea
apelurilor la serviciile medicale. Simptomatologia depresiei este utilǎ pentru clasificarea,
evaluarea şi diagnosticarea sa.

16
2.6 Diagnostic pozitiv si diferential

Diagnosticul pozitiv al depresiei cuprinde mai mulți pași ai examinării psihiatrice,


iar acesta se pune pe baza elementelor pozitive, și nu prin excludere.

Antecedentele heredocolaterale pentru tulburări afective la pacienții care au primul


episod de depresie la o vârstă înaintată sunt adesea negative, spre deosebire de pacienții mai tineri.
Dacă totuși există, acestea sunt foarte importante, deoarece istoricul familial la rudele de gradul I
crește probabilitatea de dezvoltare a depresiei.

În ceea ce privește antecedentele personale patologice, o importanță deosebită în evaluarea


pacientului vârstnic o au:

• durata episodului actual de depresie (de cel puțin două săptămâni);


• numărul și intensitatea episoadelor depresive anterioare;
• evaluarea istoricului de abuz de droguri sau alcool;
• răspunsul inițial la terapia antidepresivă a episoadelor anterioare(7,9).

Recunoașterea depresiei la vârstnic necesită experiență din partea medicului.


Diferențierea simptomelor somatice ale depresiei de simptomele unor boli somatice poate fi
dificilă și acest lucru este o adevărată încercare pentru medicul psihiatru, deoarece toate aceste
simptome pot să apară la un singur pacient, impunându-se efectuarea unui examen fizic și a unor
investigații paraclinice pentru a identifica o posibilă cauză organică a depresiei(9).

Examenul fizic, în special centrat pe examenul neurologic, permite identificarea unor


cauze organice ale depresiei sau identificarea unor contraindicații pentru anumite clase de
medicamente antidepresive(9).

Investigațiile clinice și paraclinice sunt prezentate în tabelul 1. Există anumite


investigații de rutină (hemoleucogramă, glicemie, enzime hepatice, calciu, vitamina B12, hormoni
tiroidieni, examen sumar de urină), care vor fi completate, în funcție de necesități, cu serologia
sifilisului, radiografie pulmonară, electroencefalogramă, electrocardiogramă, ecografie
abdominală sau tomografie computerizată(7,9). Un screening sangvin îi permite investigatorului să
identifice prezența unei anemii secundare unui deficit de acid folic sau deficitului de vitamină B12,

17
factori implicați și în apariția simptomelor depresive și cognitive, iar hormonii tiroidieni permit
evidențierea hipo- sau hipertiroidiei(7).

Diagnosticul depresiei la vârsta a treia se stabilește în principal pe baza interviului


psihiatric, prin intermediul căruia se pot identifica simptomele depresiei.

Deocamdată, ICD-10 și DSM-V nu includ criterii de diagnostic pentru depresia la vârsta a treia.
Cu toate acestea, întrucât tabloul clinic al depresiei la vârstnici prezintă multe aspecte diferite față
de tabloul clinic al depresiei la pacienții tineri, depresia la vârsta a treia se impune ca o nouă entitate
nosologică. Criteriile de diagnostic folosite în prezent sunt cele ale episodului depresiv conform
DSM-V și ICD-10.

O problemă de diagnostic o reprezintă comorbiditatea somatică, unele simptome apărând


atât în depresie, cât și în boala somatică .Un exemplu este o tulburare depresivă și o boală
hematologică, cum ar fi leucemia. Simptome precum inapetența, scăderea ponderală și
fatigabilitatea sunt foarte greu de analizat de către clinician; acestea aparțin tulburării depresive
sau leucemiei? Criteriile de diagnostic atât din DSM-V, cât și din ICD-10 nu iau în considerare
pentru susținerea diagnosticului de tulburare depresivă simptome care sunt explicate mai bine de
o boală somatică. Clinicianul trebuie să hotărască dacă simptomul aparține tulburării depresive sau
bolii somatice. În acest sens, foarte util în stabilirea diagnosticului este istoricul bolii și, cu acordul
pacientului, examinarea acestuia se va completa cu informații de la un membru al familiei sau de
la o persoană apropiată, fiind importantă identificarea episoadelor anterioare de depre Vârsta
înaintată crește probabilitatea comorbidităților somatice, vârstnicii fiind mari consumatori de
medicamente. În acest sens, este imperativă identificarea medicamentelor care pot determina
simptome depresive .

Diagnosticul diferențial

Tristețea este întâlnită din ce în ce mai frecvent printre motivele pentru care se apelează
la psihiatru. Această reacție la unele întâmplări negative este absolut normală și nu necesită
tratament. Depresia depășește din multe puncte de vedere tristețea prin intensitatea simptomelor,
durata acestora și modul de desfășurare.

În cazul pierderii unei ființe dragi, persoana suferă o perioadă de doliu, care se manifestă similar
cu tulburarea depresivă. Diagnosticul de depresie în acest caz se pune cu mare atenție, fiind
respectată obligatoriu perioada de doliu considerată normală, aceasta fiind determinată cultural.
Depresia de doliu începe la 2-3 săptămâni după decesul persoanei semnificative și se remite în 6-

18
8 săptămâni. Dacă persistă peste două luni, se va pune diagnosticul de depresie majoră (cu debut
reactiv)(3,8).

Distimia este o tulburare depresivă care se manifestă prin simptome depresive cronice
care nu sunt suficient de severe pentru a îndeplini criteriile de diagnostic al tulburării depresive
majore. Dispoziția depresivă în acest caz este prezentă în cea mai mare parte a zilei, în cele mai
multe zile, dar nu în fiecare zi. Aceasta nu a lipsit mai mult de două luni pe parcursul a doi ani.

Tulburarea de adaptare cu dispoziție depresivă este o stare de descurajare trecătoare,


care survine în urma acțiunii unui stresor identificabil. Această tulburare survine la mai puțin de
trei săptămâni de la evenimentul stresor și durează mai puțin de șase luni după încetarea acțiunii
stresorului. Tulburarea de adaptare poate fi caracterizată fie numai de depresie, fie numai de
anxietate sau poate fi mixtă, anxios-depresivă.

Tulburarea mixtă anxios-depresivă trebuie luată în considerare totdeauna când ne


confruntăm cu un pacient care prezintă simptome depresive.

Tulburarea afectivă bipolară cu episod actual depresiv trebuie diferențiată de


tulburarea depresivă recurentă. Astfel, pacientului sau aparținătorilor li se vor pune întrebări cu
privire la existența sau nu în antecedente a unor episoade maniacale în care pacienții au fost
euforici, plini de energie, și-au pierdut nopțile sau au cheltuit mulți bani.

Tulburarea de personalitate de tip borderline: personalitățile de tip borderline se


caracterizează prin instabilitatea relațiilor interpersonale, a imaginii despre sine și dispoziției.

În cazul fiecărui pacient cu depresie trebuie căutată o posibilă cauză medicală. Astfel, vom face
diagnosticul diferențial al depresiei cu tulburarea afectivă datorată unei condiții medicale
generale. Simptomele depresive pot avea cauze medicale: afecțiuni neurologice degenerative, boli
cerebrovasculare, deficit de vitamină B12, diabet zaharat, tulburări endocrine, insuficiență renală,
insuficiență hepatică, boli autoimune, HIV, neoplazii etc. Există o serie de medicamente utilizate
în tratamentul unor boli care pot determina simptome depresive. Acestea sunt: benzodiazepine,
sedative hipnotice, psihostimulante, alcool, clonidină, propranolol, digitalice, chimioterapice,
cimetidină, steroizi și altele.

În cazul în care depresia prezintă simptome somatice, acestea trebuie investigate suplimentar
pentru a nu camufla o boală somatică încă nedescoperită.

Depresia mascată de simptome somatice, mai frecvent reprezentate de dureri


abdominale, se va diferenția de bolile somatice care prezintă aceleași simptome subiective.
19
Simptomele somatice apar adesea în episoadele depresive de intensitate ușoară și medie, dar pot
să apară și în episodul depresiv sever cu simptome psihotice, acestea având o interpretare delirantă
care poate ajunge la intensitatea unui delir ipohondriac.

Consumul de alcool și droguri poate uneori masca o tulburare depresivă; diagnosticul


diferențial se face în acest caz cu dependența de alcool sau de substanțe psihoactive.

Depresia și demența Alzheimer și cea vasculară apar de multe ori concomitent la


vârstnici, iar diferențierea acestora este obligatorie (tabelul 4). Pacienții vârstnici cu depresie apar
de obicei ostili, iritabili, necooperanți; apar tulburări de memorie, dar dezorientarea este absentă.
Pe de altă parte, demența se manifestă prin tulburări ale memoriei, dezorientare, apraxie
constructivă, pacienții sunt cooperanți, dar răspunsurile lor sunt confabulații.

2.7 Evolutie si prognostic

Fiecare pacient care suferă de o tulburare de dispoziție trece prin mai


multe etape în drumul către ameliorarea afecțiunii. Depresia trebuie tratata eficient
inca de la primul episod deoarece consecinta unui tratament inadecvat este remisi unea
incompletă, ceea ce poate duce la modificări structurale cerebrale, rezistența
terapeutică secundară și la consecințe somatice.
Instalarea depresiei se poate produce brusc sau treptat. Perioada
prodromală reprezintă perioada care anunță apariția și instalarea unui episod depresiv
(este perioada în care simptomele se accentuează) și este prezentă la peste 50% dintre
pacienții cu episoade depresive.
Deoarece tipurile si manifestările depresiei sunt multiple și variază de la o persoana
la alta, la fel variază și perioada prodromală. Unele persoane experimentează o gamă
largă de simptome în lunile dinaintea instalării tulburării de dispoziție, printre care
se numără simptome minore de depresie, tulburări ale somnului, tulburări de
alimentație, anxietate, uneori atacuri de panică.
Alte persoane pot dezvolta simptome severe mult mai rapid, în principal
in cazul in care tocmai au trecut printr -o situație psihotraumatizantă.
Câteva cifre despre evoluția depresiei:
• durata medie a unui episod depresiv este de aproximativ 6 luni, cu un maximum
efect de recuperare în primele 3 luni de tratament

20
• 80% dintre persoanele care suferă pentru prima d ata de o tulburare de dispoziție, sunt
predispuse la cel puțin incă o astfel de tulburare de -a lungul vieții
• 15-20% dintre pacienți ajung să dezvolte un episod depresiv cronicizat, cu simptome
persistente pentru aproximativ 2 ani
• 5-10% dintre persoanele aflate la un prim episod depresiv major ajung să dezvolte
tulburare bipolară

2.8 Complicatii

Exista mai multe feluri de depresie. Desi multe boli sunt bagate sub umbrela acesteia,
cum ar fi autismul si anxietatile, ele sunt entitati separate care lezeaza anatomic creierul. Chiar
foarte dramatic, de pilda afecteaza teaca de mielina si imunitatea.

Si nu doar creierul, ci si restul organismului pentru ca, daca faci depresie, ai tot soiul de alte boli
autoimune, de circulatie sau gastro-intestinale.

Chiar daca este inclusa la afectiuni emotionale, depresia este doar un senzor care spune ca ceva
nu este in regula. E o boala degenerativa, foarte similara cu dementa sau Alzheimer-ul. Poate sa
apara si la adolescenti, nu cu acelasi impact ca la varsta a treia.

Cand esti tanar nu este asa grav pentru ca genele care se ocupa cu repararea ADN-ului sunt
foarte active. Daca ceva afecteaza celula, genele o pot repara. Dupa 40 de ani este mai greu…

Raportul dintre femei si barbati in incidenta depresiei e de 3 la 1. Si la anxietate este la


fel. Creierul masculin este diferit construit de cel feminin, deci este expus la boli diferite. In mai
mare masura barbatii fac autism sau schizofrenie, iar femeile fac depresie, anxietate si sunt mai
putin expuse la boli autoimune.

2.9 Tratament

Dupǎ un întreg proces de definire, clasificare, diagnosticare şi evaluare a acestui flagel


social (depresia), oamenii de ştiinţǎ au descoperit diverse modalitǎţi de ameliorare şi/sau chiar
vindecare ale indivizilor ce prezintǎ simptomele specifice depresiei.

21
Depresia poate fi controlata

Tratamentul depresiei este unul complex cuprinzand atat abordarea medicamentoasa cat
si cea psihoterapeutica. Cele doua modalitati de interventie nu numai ca nu se exclud ci se
completeaza reciproc.
Pe de o parte, psihoterapia accelereaza procesul de vindecare si actioneaza acolo unde si cand
medicamentele nu reusesc sa ajunga. Este bine stiut faptul ca orice antidepresiv are nevoie de un
timp de actiune - intre 2 si 4 saptamani pentru a-si atinge eficacitatea maxima, de aceea sedintele
de psihoterapie au valoare deosebita la inceputul tratamentului.

Pe de alta parte, s-a constatat faptul ca aproape jumatate din pacientii cu depresie abandoneaza
tratamentul (sau il efectueaza inconstant) odata ce starea lor psihica se amelioreaza. Psihoterapia
are darul de a crea o alianta terapeutica, de a diminua sentimentul de izolare si senzatia pacientului
ca suferinta lui nu poate fi inteleasa de ceilalti si de a spori comunicarea acestuia cu restul lumii.
Implicit de aici decurge si o mai buna complianta la tratament iar pacientul devine constient de
faptul ca abandonarea precoce a medicatiei se insoteste de recidive ale bolii.

Astazi clinicienii beneficiaza de o gama larga de optiuni atunci cand vine vorba de
antidepresive. Dezvoltate incepand cu anii '50, antidepresivele au trecut prin mai multe generatii,
au fost elaborate medicamente din ce in ce mai eficiente si mai bine tolerate de catre pacienti.

Atunci cand alege un antidepresiv, psihiatrul ia in considerare tipul depresiei si


simptomatologia particulara a subiectului dar si varsta modul de viata, existenta altor afectiuni
asociate sau cure medicamentoase.

Totusi nici un medicament nu este lipsit de efecte adverse iar pacientul trebuie sa stie ca
este nevoie uneori de perseverenta pentru a surmonta perioada initiala mai dificila a tratamentului
si ca intodeauna trebuie sa puna in balanta beneficiile tratamentului si efectele neplacute (de cele
mai multe ori nesemnficative si pasagere).

Si mai important, pacientul trebuie sa stie ca antidepresivul :

• nu este un tranchilizant care diminueaza angoasa sau nelinistea dar nu produce efecte durabile
si in nici un caz nu rezolva depresia
• nu este un somnifer sau alt medicament care sedeaza si impiedica desfasurarea activitatilor
obisnuite
22
• nu provoaca dependenta indiferent de cat timp este administrat

Tratamentul depresiei necesita insa o anumita rigoare si disciplina din partea


pacientului, el trebuie urmat fara intrerupere, zilnic, mai multe luni de zile in functie de
recomandarea medicului prescriptor. Dupa faza initiala "de atac" in urma careia se obtine disparitia
acuzele si starilor neplacute, tratamentul trebuie continuat pentru consolidarea efectelor si
prevenirea recaderilor. La tratamentul cu antidepresive, se pot adauga anxiolitce sau somnifere
pentru perioade scurte timp atunci cand este cazul.

In tratamentul depresiei, interventiile psihoterapeutice se axeaza asupra psihismului


in general, a raportului pe care subiectul depresiv il are cu ceilalti oameni dar si cu el insusi.
Anumiti specialisti considera ca tratarea episodului depresiv nu cere o psihoterapie specifica ci
doar o simpla terapie de sustinere. Acest demers este intotdeauna necesar si de foarte multe ori si
suficient. Totusi, de-a lungul timpului au fost elaborate mai multe tipuri de psihoterapie.

Terapiile scurte (cognitiv comportamentale si familiale) isi focalizeaza atentia asupra


prezentului si situatiei actuale, incercand sa-l faca pe pacient sa ia cele mai bune decizii si sa faca
fata dificultatilor curente.

In schimb, terapiile psihodinamice se centreaza mai ales pe trecut iar pacientul este solicitat sa
retraiasca si sa-si inteleaga elemente ale istoriei sale lasate in urma.

In tratamentul depresiei, familia joaca un rol cheie.

Uneori, psihiatrul este nevoit sa recurga la masura de a interna pacientul sau macar de a-l indruma
catre un spital unde poate efectua tratamentul in conditii de siguranta. La fel exista situatii cand
concediul medical si repausul in ambulatoriu se impun.

Nu in ultimul rand, trebuie spus ca familia si prietenii pacientului cu depresie joaca un rol
important in vindecarea acestuia. Daca doriti sa fiti de ajutor unui astfel de bolnav trebuie sa aveti
in minte urmatoarele aspecte :

• depresia nu este o slabiciune de caracter, nici nu se datoreaza lipsei de vointa - depresia este o
maladie
• este nevoie sa aratati ingrijorare dar nu una excesiva care poate incapacita si mai mult
subiectul sau il poate face sa se inchida in sine

23
• subiectul cu depresie doreste afectiune dar nu mila
• activitatea fizica are un rol benefic in imbunatatirea starii generale, nu ezitati sa-l incurajati sa
o faca
• micile schimbari pozitive pe care le observati si i le comunicati pacientului cu depresie au un
efect benefic si accelereaza schimbarea
• pacientul cu depresie trebuie incurajat in permanenta ca starea lui este reversibila si boala
se poate vindeca

Precum se poate observa, iesirea din depresie este un proces complex la care participa in egala
masura psihiatrul, psihoterapeutul, pacientul si familia acestuia iar reusita depinde de cele mai
multe ori de o buna comunicare intre aceste parti.

Pe plan somatic, o modalitate de vindecare este tratamentul medicamentos bazat pe


antidepresive. În trecut, electroşocul reprezenta instrumentul de bazǎ, însǎ acum el este utilizat
doar pentru cazuri de depresie deosebit de grave, rezistente la antidepresori.

Medicamentele folosite sunt împǎrţite în douǎ mari grupe: inhibitorii


monoaminooxidazei şi derivaţii triciclici. Inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO) sunt eficienţi,
dar prezintǎ şi dezavantaje: sunt dificil de administrat, necesitând o supraveghere deosebitǎ şi
asocierea lor cu alte medicamente poate fi extrem de periculoasǎ. Derivaţii triciclici sunt pe bazǎ
de imipraminǎ utilizatǎ pentru prima datǎ de R. Kuhn în 1957. Clomipramina şi amitriptilina, care
pot fi administrate pe cale intravenoasǎ la începutul tratamentului au inaugurat o lungǎ serie de
medicamente antidepresive care acţioneazǎ în general prin inhibarea recaptǎrii neuromediatorilor
intrasinaptici şi fac sǎ vireze dispoziţia depresivǎ dupǎ 12-15 zile de tratament. Activitatea lor
paralizeazǎ net nervul vag şi antreneazǎ fenomene secundare, uneori dezagreabile: uscǎciunea
gurii, midriazǎ, cu dificultatea acomodǎrii vizuale, riscuri de creştere a tensiunii intraoculare sau
provocarea unei retenţii vezicale; tahicardie şi tulburǎri tensionale în primele zile de prescripţie.
Provoacǎ o dezinhibare adesea mai precoce decât modificarea stǎrii timice, ceea ce poate facilita
o trecere la actul suicidar. Din aceste motive este necesar ca asemenea tratamente sǎ se facǎ sub
supravegherea constantǎ a anturajului şi, în cazurile grave, cu risc de suicid, în mediul spitalicesc.
Când bolnavul este anxios şi siucidar, este necesar sǎ se asocieze medicamente sedative şi
anxiolitice (levopromazina sau benzodiazepine), suspectând totuşi riscuri de dependenţǎ. Trebuie
de asemenea sǎ se prescrie corectori de hipotensiune (clorohidratul de heptaminol) şi corectori de
efecte anticolinergice (anetoltritiona, ezerina). Acest tratament va fi diminuat progresiv dupǎ
virajul de dispoziţie, prevenindu-se o posibilǎ recidivǎ a depresiei. Mulţi specialişti îl prescriu luni
24
în şir cu doze slabe asociind produse normotimice (litiu şi valpromida) care s-au dovedit eficiente
în prevenirea de noi accese.

În afarǎ de tratamentul medicamentos, necesare şi utile sunt psihoterapiile. Una dintre


acestea este terapia cognitiv-comportamentalǎ care a fost dezvoltatǎ de Beck, Rush, Shaw si
Emery, care poate fi definitǎ ca o rezolvare de probleme, depresia fiind ea însǎşi o problemǎ.
Scopul terapiei este de a-l ajuta pe pacient sǎ gǎseascǎ soluţii la problemele sale, iar obiectivul
imediat al terapiei este eliberarea de simptome, cel pe termen lung fiind rezolvarea problemelor de
viaţǎ şi prevenirea apariţiei sau mǎcar atenuarea unor episoade depresive viitoare. Se face o selecţie
a pacienţilor care presupune luarea în considerare a urmǎtorilor factori: pacienţii sǎ fie non-
psihotici (totuşi, poate fi aplicatǎ şi acestora, dar însoţitǎ de medicaţie antidepresivǎ), sǎ se
cunoascǎ gradul de severitate al depresiei, sǎ se identifice patternul de gândire negativǎ, sǎ se
realizeze alianţa terapeuticǎ şi pacientul sǎ aibǎ un repertoriu bogat de deprinderi de a face faţǎ
stresului. În funcţie de aceşti factori, terapeutul elaboreazǎ diferite strategii (cognitive,
comportamentale, cognitiv-comportamentale, preventive) ţinând cont atât de caracteristicile, cât şi
de gradul de severitate al depresiei ale fiecǎrui pacient în parte. Terapia cognitiv-comportamentalǎ
este mai eficientǎ când se asociazǎ cu terapiile sugestive: relaxare, hipnozǎ, antrenament mental.

2.10 Profilaxie . Educatie sanitara

Educatia a devenit una din sarcinile cele mai importante ale asistentei medicale. Pacientului
ii trebuiesc date toate informatiile de care are nevoie pentru autoingrjire si pt. a asigura
continuitatea ingrijirilor din spital la domiciliu. Un program de educatie bine conceput poate
reduce costul ingrijirilor de sanatate si sa ajute pacientul sa-si dobandeasca o mai buna
autocunoastere.

Educatia este un proces interactiv care favorizeaza invatarea este un ansamblu de actiuni
concepute in scopul ajutarii persoanelor sa dobandeasca noi cunostinte teoretice si practice.

Educatia sanitara cuprinde : igiena sarcinii, asigurararea unui climat familial cald ,
abordarea adolescentului cu intelegere si sfaturi competente in timp util pentru a evita deprinderile
neigienice , daunatoare dezvoltarii psihice ( alcool , droguri) , asigurarea unei atmosfere de
intelegere si respect in familie si la locul de munca , evitarea conflictelor relationale , a starilor
tensionale , informarea tinerilor casatoriti asupra cerintelor vietii de familie , pentru a evita

25
traumele pshihice ulterioare ( divort), orientarea profesionala conform aptitudinilor si dorintei
individului pentru a evita traumele legate de schimbarea locului de munca sau recalificare , evitarea
surmenajului pshihic , regim de viata echilibrat , tratarea precoce a afectiunilor organice.

Educatia pacientului poate fi definita ca un proces prin care asistenta medicala da


pacientului si familiei sale informatii privind boala,tratamentul si de alte subiecte legate de
sanatate. Educatia este mai eficace cand raspunde nevoilor de invatare. Educatiei ii revine sarcina
de a descoperi aceste nevoi,punand intrebari si informand despre punctele de interes. Procesul
educational se bazeaza pe aplicarea principiilor comunicarii interpersonale,care consta in a
transmite mesaje semnificative unei persoane si de a primi de la ea o retroactiune. Invatarea
inseamna a dobandi noi obisnuinte prin exemple repetate (un pacient diabetic poate sa demonstreze
administrarea insulinei).De fiecare data cand pacientul a dobandit o noua cunostinta sau stapaneste
o noua tehnica educationala, da dovada ca educatia lui a fost eficace. Educatia joaca un rol
important in prevenirea bolii.

Norme educationale pentru pacient:

Planul de ingrijire trebuie sa privilegieze educatia pt. autoingrijire a pacientului si a


familiei sale ;

Pacientul care are nevoie de ingrijire dupa spitalizare trebuie sa primeasca instructiuni si
sfaturi individualizate inainte de externare.

Obiective :

Mentinerea sanatatii si prevenirea bolii

Asistenta medicala este persoana care informeaza oamenii si ii invata tehnici care le vor
permite sa adopte un comportament mai sanatos la locul de munca, acasa, la scoala, in spital.

Educatia sanitara creste stima de sine a pacientului pentru ca ii permite sa isi asume o mai
mare responsabilitate fata de propria sanatate.

Subiectele de educatie in materie de sanatate sunt :

-pentru promovarea sanatatii: primele ingrijiri, imunizari, evitarea factorilor de risc (alcool,
tutun, igiena, alimentatie, exercitii fizice, securitate, depistarea dislipidemiilor);
26
-pentru redobandirea sanatatii: elemente de anatomie si fiziologie a aparatelor si sistemelor
afectate,cauza bolii,originea simptomelor, efecte asupra altor aparate si sisteme justificarea
tratamentului, constrangeri determinate de boala ;

- adaptarea la incapacitatea functionala: ingrijiri la domiciliu, readaptarea functiilor


restante,prevenirea complicatiilor.

Redobandirea sanatatii:

- cand un pacient este bolnav are nevoie de a primi informatii sau sa invete tehnici care ii
vor permite redobandirea sanatatii sau ameliorarea starii de sanatate;

- cand un pacient este stresat de o boala si accepta constrangerile pe care i le impune boala,
trebuie sa obtina informatii privind starea lui de sanatate ;

- pacientul care are dificultati in acceptarea bolii se poate sa nu manifeste nici un interes
pentru a sti ceva despre boala;

-asistenta medicala cauta sa obtina date pana la ce punct este interesat pacientul sa invete,
apoi elaboreaza metode pentru a-i stimula interesele ;

- familia joaca un rol important in restabilirea pacientului si deci este necesar sa primeasca
si ea informatii. Daca familia nu intelege ca pacientul are nevoie sa-si regaseasca independenta
functionala poate sa-i mentina starea de dependenta si sa-i intarzie procesul de restabilire a
sanatatii.

Adaptarea la o incapacitate functionala:

- nu toti pacientii se restabilesc complet dupa boala. Acestia vor trebui sa dobandeasca
cunostinte sau sa invete noi obisnuinte pentru a putea sa-si continue viata cotidiana;

- daca pacientul sufera o invaliditate grava, rolul sau in sanul familiei se poate schimba si
este foarte important ca familia sa invete acest lucru.

Sustinerea adecvata va fi furnizata pacientului de catre familie prin educatie. Aceasta


educatie debuteaza cand asistenta identifica nevoile pacientului si cand familia se arata dispusa sa
colaboreze. Asistenta medicala invata membrii familiei cum se administreaza medicamentele,cum

27
se efectueaza baia, pansamentele. Asistenta trebuie sa determine genul de informatii de care are
pacientul nevoie in functie de nivelul sau de sanatate. Pentru aceasta ea trebuie sa trieze nevoile
acestuia, asigurandu-se ca este capabil sa le satisfaca. Pentru le putea invata, informatiile trebuie
sa fie practice si utile.

Educatia sanitara. Starea psihica si modul de gandire al bolnavilor psihici este asa de
diversificat, incat nu se pot stabili norme de educatie sanitara cu ei. Aceasta activitate in realitate
se contopeste cu psihoterapia, care este una din metodele majore de tratament la sectiile de
psihiatrie.

Educatia sanitara primeste in schimb o pondere deosebita fata de familia bolnavului, cu


care personalul de specialitate trebuie sa faca o adevarata scoala privind modul de comportare fata
de bolnav dupa reintoarcerea lui in sanul familiei, importanta continuarii tratamentului,
prezentarea regulata la controalele medicale si in limita posibilitatilor, reintegrarea lui in activitatea
de zi cu zi a familiei sau intr-o munca oarecare.

Protectia muncii. Personalul care lucreaza la sectia de psihiatrie, nemijlocit la patul


bolnavului, alaturi de noxele profesionale comune tuturor cadrelor sanitare, este expus si la
agresiunea bolnavilor psihopati. Protectia muncii privind agresiunea bolnavilor este destul de
restransa si reclama vigilenta deosebita a personalului de ingrijire, pentru recunoasterea precoce a
starilor agresive si a lua masuri profilactice de imobilizare si linistire.

2.11 Rolul Asistentei medicale

Ingrijirile generale. Adoptarea unui comportau icni adecvat fata de observatiile bolnavului
incepe inca de la primirea lui in spital. Numerosi bolnavi se impotrivesc internarii intr-o institutie
inchisa si isi manifesta dezacordul fata de formalitatile de primire. Unele masuri, ca de exemplu
predarea obiectelor taioase, briceagul, bocii lame de ras sau chibrituri sau alte obiecte periculoase,
in mainile bolnavilor, asistenta trebuie sa le execute cu tact deosebit. Daca este cazul cu avizul
medicului de la serviciul de primire bolnavul trebuie sedat pe cale medicamentoasa. Cu ocazia
dezbracarii, imbaierii si imbracarii bolnavului in hainele de spital, asistenta trebuie sa fie atenta la
eventuale subfuziuni sanguine, hematoame sau leziuni mai profunde de pe suprafata tegumentelor,
care puteau fi provocate de insusi bolnavul sau sa il fi lezat in momente de inconstienta sau stare
convulsiva. Daca exista astfel ce leziuni pe suprafata corpului, acestea trebuie aratate medicului,
care le va introduce in foaia de observatie a bolnavului inca de la internare.

28
Rolul asistentei medicale in examinarea bolnavului

Inainte de a-l duce in salon, bolnavul trebuie controlat din nou, cu mult tact daca nu cumva
au ramas la el obiecte sau substante medicamentoase cu care ar putea periclita viata lui sau a
celorlalti bolnavi. In cazul bolnavilor narcomani, internati pentru cura de dezintoxicare, adesea
este necesar si controlul rectului, unde bolnavii cu internari repetate ascund in capsule metalice
substanta narcotica.

Rezultatele tratamentului spitalicesc al bolnavilor cu afectiuni mentale sunt legate in mare


masura de modul de asigurare ai anturajului fizic, precum si de masura in care personalul reuseste
sa castige increderea bolnavului. Amandoua dezideratele depind in mare masura de atitudinea pe
care o adopta asistenta fata de bolnav.

Imediat dupa primirea in sectie, bolnavul trebuie ajutat pentru satisfacerea nevoilor sale
fizice. Astfel, de exemplu, bolnavul in depresie grava, care se retrage si se izoleaza de realitate,
adesea nu este in stare sa efectueze nici macar masurile de igiena corporala elementara si eventual
refuza si alimentele. Numerosi bolnavi, in stari psihotice grave, depresive, au gandul sinuciderii si
adesea fac tentative in aceasta directie.

Ingrijirea bolnavilor la sectia de psihiatrie

Particularitatile de ingrijire a bolnavilor cu afectiuni psihice

Bolnavii ingrijiti in spitalele de psihiatrie de cele mai deseori nu sunt responsabili pentru
atitudinile si faptele lor. Numeroase imbolnaviri psihice se exteriorizeaza printr-o nota de
agresivitate mai mult sau mai putin accentuata. Internarea bolnavilor psihici in institutii inchise se
face cu respectarea unor norme juridice, pe baza stabilirii iresponsabilitatii lor, prezentand o nota
de periculozitate atat pentru persoana lor proprie, cat si pentru anturajul lor.

Comportamentul deosebit al acestor bolnavi trebuie sa fie bine cunoscut de personalul de


ingrijire, care trebuie sa manifeste o atitudine de bunavointa si intelegatoare fata de ei. Asistenta
trebuie sa se familiarizeze cu faptul ca agresivitatea acestor bolnavi, atitudinea lor adesea
acuzatoare fata de personalul de ingrijire, izvorasc din boala lor, pentru care nu sunt raspunzatori
si deci nu este cazul sa se supere pe ei. Ea trebuie sa fie constienta de faptul ca bolnavii psihici
sunt bolnavi asemanatori cu bolnavii de la alte spitale si comportamentul lor deosebit este
consecinta fireasca a bolii lor.
29
Atitudinea intelegatoare a asistentei este cu atat mai importanta, cu cat bolnavii psihici,
internati in spital cu forme juridice - intr-o oarecare masura - sunt lasati la discretia personalului
de ingrijire, ceea ce pretinde o inalta constiinta profesionala. Respectarea demnitatii umane a
bolnavului psihic este una din principalele elemente de baza pentru castigarea increderii bolnavului
care, in numeroase cazuri, devine mai deschis si mai sincer fata de asistenta, decat fata de medic.

Toate acestea explica importanta deosebita a atitudinii asistentei fata de acesti bolnavi,
atitudine care trebuie sa fie de mare intelegere, tact si rabdare, imbinata cu o observatie foarte
atenta, ceea ce poate preveni eventualele crize si manifestari comportamentale periculoase ale
bolnavului.

Supravegherea bolnavului

Supravegherea bolnavului. In afara de supravegherea obisnuita a functiilor somatice,


obisnuite la toate sectiile de spital, la sectiile de psihiatrie trebuie urmarit cu atentie consumul
cantitatilor de lichide, modul de alimentatie, ca si functiile de evacuare, intrucat bolnavii, de multe
ori, dau informatii eronate sau deloc.

Probleme de responsabilitate fata de bolnavi. Am mentionat responsabilitatea asistentei


pentru integritatea corporala a bolnavilor ingrijiti, ceea ce capata o pondere deosebita in cazul
ingrijirii bolnavilor agresivi sau cu tendinta la sinucidere. Din acest motiv, nu este voie sa ramana
la bolnav nici un obiect cu care ar putea cauza prejudicii in integritatea corporala proprie sau a
celorlalti bolnavi. O atentie deosebita trebuie acordata prevenirii posibilitatilor de a se spanzura.
in zilele de vizita se acorda o atentie deosebita apartinatorilor care, in nestiinta de cauza si in mod
iresponsabil, aduc bolnavilor lame de ras, curele de pantaloni, brichete sau chibrituri care, daca nu
sunt descoperite din timp de personalul de ingrijire, pot avea efecte grave.

Ingeniozitatea bolnavilor de a ajunge in posesia unor obiecte cu care pot incerca


sinuciderea este deosebita. Asistenta trebuie sa fie foarte vigilenta ca obiectele de taiat, intepat,
spanzurat ca briciul, cutitele, foarfeca, cureaua, cravata, obiectele de sticla sa nu ajunga in posesia
bolnavilor.

Medicamentele trebuie sa fie inghitite in fata asistentei si - daca este posibil - sa se


controleze cavitatea bucala a bolnavului pentru a evita adunarea medicamentelor neconsumate cu
scop de sinucidere.

30
O grija deosebita trebuie acordata pastrarii medicamentelor din sectie care, in nici un caz,
nu poate sa fie accesibila bolnavilor. Daca bolnavul depresiv in mod brusc devine euforic, aceasta
poate reflecta faptul ca intentia de sinucidere s-a concretizat in constiinta lui.

Printre vizitatorii bolnavului psihic pot exista indivizi inconstienti, rau intentionati care,
profitand de starea de dezorientare a bolnavului, sa le pretinda si sa obtina iscalituri pe contracte
sau alte acte antedatate, din care bolnavul sau familia lui poate sa aiba prejudicii materiale sau
morale. Asistenta, daca observa astfel de intentii sau insistente din partea oricarei persoane, trebuie
sa le aduca la cunostinta medicului, iar pana la sosirea acestuia sa interzica continuarea tratativelor.

Fiecare asistenta care lucreaza nemijlocit cu bolnavii, indiferent de specialitatea sectiei la


care isi desfasoara activitatea, poate sa aiba sub ingrijire temporar bolnavi psihici care, alaturi de
boala lor psihica, mai sufera si de o alta boala chirurgicala, infecto-contagioasa, oftalmologica,
ginecologica sau de alta natura. De multe ori, medicul care trimite bolnavul la spital, nici nu are
cunostinta de boala lui psihica. Se intampla ca tocmai internarea in spital scoate la suprafata
simptomatologia psihica a bolnavului. Asistenta, care sta cel mai mult cu bolnavul, poate sa fie
prima care recunoaste manifestarile psihopatologice ale bolnavului. Orice manifestare privind
comportamentul neobisnuit al oricarui bolnav, de la orice sectie, trebuie adus din timp la cunostinta
medicului.

Depresia psihica se manifesta prin indiferenta afectiva, izolare de anturaj, tristete profunda,
anxietate, insotita de astenie, adinamie, akinezie. Bolnavul vorbeste lent, atentia este dispersata si
prezinta aspectul unui om descurajat. Asistenta in fata unui astfel de bolnav trebuie sa tina cont de
faptul ca bolnavul poate sa aiba tentative de sinucidere. Atitudinea ei trebuie sa reflecte, ca si cum
starea lui ar fi ceva obisnuit. in ajutorul pe care-l acorda bolnavului sa manifeste obiectivitate, fara
compatimire. Sa supravegheze durata somnului si sa intervina la medic daca o considera
insuficienta, fiindca bolnavul nedormit sau cu somn agitat va fi obosit, ceea ce accentueaza
depresiunea. Sa ajute bolnavul la efectuarea toaletei de dimineata si mentinerea igienei corporale,
pana cand starea lui implica acest lucru. Daca la mesele obisnuite nu consuma cantitatile suficiente
de alimente, trebuie sa-l incurajeze la consumul caloriilor necesare intre mesele principale.

Asistenta trebuie sa ajute bolnavul la alcatuirea unui plan de viitor, prin aceasta il impiedica
la retragerea in singuratate. Orice activitate, cat de minimala, pe care o observa din partea
bolnavului, sa o aprecieze pozitiv. Sa caute sa petreaca cat mai mult timp cu bolnavul si sa-l
incurajeze pentru concretizarea si formularea temerilor si obsesiilor care il framanta.

31
CAPITOLUL III

CAZUISTICA

1.1 Cazul I
Date generale despre pacient

Initialele pacientului : O.S Data nasterii 13.02.1983

Varsta : 35 ani Nationalitate : Roman

Sex : Feminin

Stare civila : Necasatorita

Numar copii : Nu

Religia : Ortodox

Profesia : Studenta

Loc de munca: Nu

Domiciliul : Satu Mare

Apartament : Da / Camere : 3

Locuieste cu parintii si fratele ei

Data internarii : 18.03.2019

Data externarii : 25.03.2019

Obisnuinte de viata

Alcool : Nu consuma

Tutun : ocazional

Droguri : Nu

Cafea : 1 sau 2 /zi

Dieta : Regim alimentar

Greutate : 69 kg
32
Inaltime 1,71 m

Tensiune Arteriala ( T.A ) 120/80 Hgmm

Puls : 66 pulsatii / min , tahicardic

Semne particulare : Nu

Alergii cunoscute : Nu

Antecedente heredocolaterale: - bolile copilariei

- Infectii urinare repetate


- Stare depresiva declansata in urma unui conflict sentimental in
anul 2012
Starea de dependenta

Autonom : Da

Proteza : Nu

Lentile : Poarta ochelari : - 0.75 O.D

-1.25 O.S

Afectiuni care limiteaza activitatea :Nu are afectiuni

Alte probleme de sanatate

Spitalizari anterioare pentru : Apendicectomie

Operatii / Interventie : Apendicectomie la varsta de 31 ani

Data internarii 08.05.2015

Data externarii : 13.05.2015

Tratamente prescrise : analgezice la nevoie

Impresii din spitalizarea anterioara : pacienta prezinta stari de anxietate

Prezentare de caz ( Culegere de date )

Data aparitiei: 18.03.2019

33
Data internarii : 18.03.2019

Motivele internarii : -teama nedefinita, incapacitate de concentrare

-stare depresiva cu pierderea interesului pentru lumea inconjuratoare, lipsa


de incredere de sine.

Probleme de sanatate: Dependenta : tulburari afective

Surse de dificultate : diminuarea interesului fata de activitatile cotidiene , alterarea nutritiei ,


alterarea respiratiei

Manifestari de dependenta : ( Semne si simptome )

- Tulburari afective
- Tulburari de vointa
- Tulburari ale dispozitiei
- Tulburari de activitate
Examen clinic : Pacientul prezinta tegumente uscate

T.A :120/ 80 mmHG

Puls tahicardie : 66 pulsatii / min

Prezinta tahipnee : 25 respiratii / min

Se recolteaza de la pacient sange si urina .

Istoricul bolii : In urma cu 4 ani pacienta incepe sa prezinte o teama nedefinita o simptomatologie
lipsa de incredere in sine , nevoia permanenta de a plange.

Se interneaza in clinica de Psihiatrie unde urmeaza un tratament cu Haloperidol , Romparkin


Tioridazin , apoi datorita evolutiei nefavorabile le inlocuieste cu Carbamazepin , Diazepam. In
prezent simptomatologia reapare , toate manifestarile anterioare se accentueaza motiv pentru care
se reinterneaza in clinica Psihiatrica.

CULEGERA DATELOR LA NIVELUL CELOR 14 NEVOI


FUNDAMENTALE

34
BILANTUL INDEPENDENTA-DEPENDENTA

1. NEVOIA DE A RESPIRA SI A AVEA O BUNA CIRCULATIE

Pacienta prezinta miscari rspiratorii simetrice cu participarea muschilor intercostali si a


diafragmului. Frecventa respiratorie este de 16/17 respiratii/min, respiratia are ritm regulat

Tegumentele pacientei sunt caldute si roz.

TA = 110/70 mmHg P = 70 pulsatii/min

2. NEVOIA DE A SE ALIMENTA SI A SE HIDRATA

Pacienta are dantura completa, dintii albi regulati. Mucoasa bucala si a limbii este umeda
de culoare rozacee. Nu prezinta probleme de masticatie si deglutitie, mananca de trei ori pe zi, orar
regulat, alimente consistente. Bea aproximativ 1.000-1500 ml/zi mai ales sucuri naturale.

3. NEVOIA DE A ELIMINA

Pacienta prezinta mictiuni spontane, fiziologice in numar de 4-5/zi;

Diureza este de 700 - 1000 ml/zi, transpiratii fiziologice.

Este constipata, avand scaun la 3-4 zile spontan, sau uneori foloseste laxative.

Pacienta prezinta cicluri regulate, nedureroase, flux normal, 3-4 zile.

4.NEVOIA DE A SE MISCA, DE A AVEA O BUNA POSTURA

Sistemul osteoarticular al pacientei este aparent integru, mobil.

Pacienta nu prezinta proteze, are mers echilibrat.

Sistemul muscular normoton, normokinetic.

5. NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI

pacienta prezinta somn linistit, odihnitor. Doarme 7-8 ore pe noapte. La trezire simte odihnita.
35
6. NEVOIA DE A SE IMBRACA SI A SE DEZBRACA

Pacienta se imbraca si se dezbraca singura. Are o tinuta curate si ingrijita adecvata


anotimpului.

7. NEVOIA DE A-SI MENTINE TEMPERATURA CORPULUI IN LIMITE NORMALE

Valorile temperaturii se incadreaza in limitele normale: T = 36-36,8 grade C.

Tegumentele pacientei sunt caldute. Temperatura si umiditatea mediului ambient sunt


adecvate

8. NEVOIA DE A FI CURAT, INGRIJIT

Pielea, mucoasele pacientei sunt curate, ingrijite. Pacienta face dus la 2 zile si baie generala
o data pe saptamana. Se spala pe dinti dimineata si seara dupa mancare.

9. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE

Pacienta este orientata temporo-spatial. Are analizatori integrii (fara tulburari de vedere, auz,
simt).

Ii este teama nedefinita "ca I se va intampla ceva pe strada".

10. NEVOIA DE A COMUNICA

Posibilitatile de comunicare a pacientei sunt nealterate, insa este tacuta si inchisa in sine.
Vorbeste strictul necesar si raspunde la intrebari numa dupa ce acestea i-au fost adresate de mai
multe ori.

11. NEVOIA DE A ACTIONA CONFORM CREDINTELOR SI VALORILOR PROPRII.

Pacienta se angajeaza in diverse actiuni creative in cadrul facultatii.

Apartine religiei ortodoxe, merge uneori la biserica.


36
12. NEVOIA DE A FI UTIL OCUPAT IN VEDEREA REALIZARII.

Pacienta are dorinta sa-si reia activitatea cotidiana, sa se intoarca la facultate.

Nu are dorinta sa-si tina ordonat lucrurile, nu participa la luarea unor decizii.

Nu-si poate valorifica capacitatile personale.

13. NEVOIA DE A SE RECREA

Pacienta nu prezinta interes pentru efectuarea nici unei activitati recreative. Nu asculta muzica, nu
citeste beletristica.

14. NEVOIA DE A INVATA.

Pacienta este interesata pentru recastigarea sanatatii. Nu poate invata, nu se poate concentra,
nu este receptive.

Manifestari de Obiective Interventii Interventii Evaluarea


dependenta autonome delegate
1. Comunicare Pacienta isi va Am discutat cu pacienta despre TIORIDAZIN Dupa 3 zile
ineficienta la imparti problemele ei, am incurajat-o sa 5mg per. Os 2-2- pacienta este mai
nivel afectiv sentimentele, isi exprime sentimentele, ideile, 2 dj/zi comunicativa,
isi va exprima dorintele. coopereaza cu
OXAZEPAM
increderea, echipa de ingrijire
10mg 1-1-2 tb/zi
emotiile,

37
nevoile, in Am discutat cu pacienta despre
termen de 3 familie, despre colegi si
zile profesorii de la facultate.

Am explicat pacientei tipul


interventiilor si a tratamentului
aplicat.

Am ajutat pacienta sa identifice


posibilitatile sale de a asculta,
de a schimba idei cu colegele de
salon, cu pacientele de aceasi
varsta si de a crea legaturi
semnificative.

Am incurajat familia si prietena


sa o viziteze cat mai des sis a
discute cu ea despre cele
intamplate acasa si la facultate
in lipsa ei.

Am facut cunostinta pacientei


cu alte paciente de varsta ei cu
evolutie favorabila.

Am rugat colegele de salon sa


antreneze pacienta in diferite
discutii.

2.Anxietate Pacienta va fi Am incurajat pacienta sa isi OXAZEPAM Dupa o saptamana


echilibrata exprime sentimentele de anxietatea pacientei
10mg 1-1-2 tb/zi
psihic in neliniste, teama. s-a diminuat.
per os
termen de 14
Pacienta se simte in
zile
siguranta, se plimba
38
Am stability un program de singura in curtea
plimbari zilnice prin curte. spitalului.

Am propus familiei si prietenei Dupa 14 zile


sa o insoteasca la o plimbare in
oras sis a mearga impreuna la
biserica si la alte intruniri.

Am invatat pacienta tehnici de


relaxare, masaj.

3.Constipatia Pacienta va Am stability impreuna cu Un supozitor cu Pacienta prezinta


prezenta pacienta un regim alimentar glicerina seara scaun la 2 zile
tranzit zilnic bogat, compus din dimineata dupa
intestinal in legume, fructe, lactate, paine trezire
limite neagra
fiziologige un
Am sfatuit pacienta sa ingere
scaun de
ocantitate suficienta de lichide
consistenta
(1,5-2 l/zi) si sa faca exercitii
normala la 1-2
fizice cu regularitate
zile

Am stability impreuna cu
pacienta un orar adecvat de
eliminare in functie de
activitatile sale

4.Perturbarea Pacienta sa Am incercat sa pun in valoare Dupa 7 zile


stimei de sine prezinte capacitate, talentele si sentimental de
perceptie de realizarile anterioare ale inutilitate a scazut in
sine sa se pacientei intensitate.
poata afirma
Pacienta doreste sa-si
reia activitatea
39
in termen de 7 Am dat posibilitatea pacientei in cotidiana sis a revina
zile diferite activitati care sa-i dea la cursuri
sentimental de utilitate

Am sfatuit-o sa participle la
ergoterapie (sa invete sa
croseteze)

Am incurajat-o sa copieze
cursurile de la care a lipsit

Am indemnat familia sa o
implice in luarea deciziilor

5.Dezinteres in a Pacienta va Am incurajat pacienta sa se Dupa 7 zile pacienta


indeplini efectua plimbe zilnic cate 30 de minute participa la activitai
activitati activitati (dimineata si seara) recreative si se simte
recreative recreative in relaxata
Am sfatuit-o sa citeasca , sa
termen de 7
asculte muzica, sa faca sport.
zile

Am sugerat prietenei sa cheme


pacienta la intrunirile organizate
in cadrul facultatii

6.Ignoranta Pacienta se va Am discutat cu pacienta despre Dupa zece zile


manifestat prin putea efectele tratametului si i-am pacienta este
refuz de a invata concentra si explicat ca numai prin echilibrata psihic, se
si absenta va manifesta redobandirea fortelor proprii isi poate concentra
interes pentru va putea relua cursurile asupra studiului si
invatare in asteapta cu nerabdare
Am asigurat un mediu adecvat
decurs de 10 sa se intoarca la
(temperature camerei = 18-25
zile cursuri
grade C, umiditate normala 35%

40
iluminare potrivita, liniste) si
am sugerat pacientei sa citeasca
in primele 5 zile cate 2 pagini/zi
din cursuri (inainte de masa)

Dupa cinci zile va citi cinci


pagini pe zi inainte si dupa masa

Am sfatuit pacienta sa citeasca


carti de specialitate cu temele
sale preferate

Epicriza

Pacienta a fost internata in 18.03.2019 , motivele internarii fiind teama indefinite , incapacitate
de concentrare , stare depresiva cu pierderea interesului pentru lumea inconjuratoare , lipsa de
incredere in sine.

Pe parcursul internarii pacientul a fost supus la un control medical amanuntit , i s-au recoltat
probe biologice pentru examene de laborator , i se administreaza tratament antidepresiv.

Pacienta a fost externata in data de 25.03.2019 cu urmatoarele recomandari :

- Sa urmeze tratamentul cu antidepresive si dupa externare


- Sa isi administreze medicatia adjuvanta de vitaminoterapie
- Sa previna aparitia complicatiilor prin respectarea
recomandarilor
- Intoarcerea la control peste 1 luna la medicul de families sau
ambulatoriu

Cazul 2

Date generale despre pacient

Initialele pacientului : M.B Data nasterii 16.02.1981

41
Varsta : 38 ani Nationalitate : Roman

Sex : Masculin

Stare civila : Necasatorit

Numar copii : Nu

Religia : Ateu

Profesia : Actor

Loc de munca: Nu

Domiciliul : Satu Mare

Apartament : Da / Camere : 4

Locuieste cu animal de companie

Data internarii : 21.05.2019

Data externarii : 28.03.2019

Obisnuinte de viata

Alcool : Consuma

Tutun : fumeaza

Droguri : Nu

Cafea : 2 /zi

Dieta : nu tine regim alimentar

Greutate : 72 kg

Inaltime 1,75

Tensiune Arteriala ( T.A ) 130 / 75

Puls : 60 pulsatii / min , tahicardic

Semne particulare : Nu

Alergii cunoscute : Nu

42
Antecedente heredocolaterale: mai multe internari in clinica de psihiatrie incepand de la 25 de ani

Starea de dependenta

Autonom : Da

Proteza : Nu

Afectiuni care limiteaza activitatea :Nu are afectiuni

Alte probleme de sanatate

Spitalizari anterioare pentru : Bronsita cronica

Operatii / Interventie : Nu

Tratamente prescrise : bronhodilatatoare

Prezentare de caz ( Culegere de date )

Data aparitiei: 21.05.2019

Data internarii : 21.05.2019

Motivele internarii : - stare de neliniste

- tulburari de somn
- vise terifiante
- cefalee persistenta
- scaderea elanului vital
- inapetenta

Probleme de sanatate: Dependenta : tulburari de gandire , afective, de vointa

Surse de dificultate : alcoolism, anorexie mentala , anxietate, tulburari ale gandirii

Manifestari de dependenta : ( Semne si simptome )

-manifesta dezinteres fata de lumea exterioara

43
- confuz

- depresie

- apatie

-agitatie psihomotorie

Istoricul bolii : In urma cu 4 ani pacientul incepe sa prezinte o teama nedefinita , o


simptomatologie , lipsa de incredere in sine , nevoia permanenta de a plange. Se interneaza in
clinica de psihiatrie unde urmeaza un tratament cu Haloperidol , Romparkin , Tioridazin , apoi
datorita evolutiei nefavorabile le inlocuieste cu Carbamazepin , Ludimil , Diazepam.

In prezent simptomatologia reapare , toate manifestarile anterioare se accentueaza ,


motiv pentru care se reinterneaza pe Sectia de Psihiatrie .

CULEGERA DATELOR LA NIVELUL CELOR 14 NEVOI FUNDAMENTALE

BILANTUL INDEPENDENTA-DEPENDENTA

1. NEVOIA DE A RESPIRA SI A AVEA O BUNA CIRCULATIE

Pacienta prezinta miscari rspiratorii simetrice cu participarea muschilor intercostali si a


diafragmului. Frecventa respiratorie este de 16/17 respiratii/min, respiratia are ritm regulat

Tegumentele pacientei sunt caldute si roz.

TA = 110/70 mmHg P = 70 pulsatii/min

2. NEVOIA DE A SE ALIMENTA SI A SE HIDRATA

Pacienta are dantura completa, dintii albi regulati. Mucoasa bucala si a limbii este umeda
de culoare rozacee. Nu prezinta probleme de masticatie si deglutitie, mananca de trei ori pe zi, orar
regulat, alimente consistente. Bea aproximativ 1.000-1500 ml/zi mai ales sucuri naturale.

3. NEVOIA DE A ELIMINA

Pacienta prezinta mictiuni spontane, fiziologice in numar de 4-5/zi;

Diureza este de 700 - 1000 ml/zi, transpiratii fiziologice.

Este constipata, avand scaun la 3-4 zile spontan, sau uneori foloseste laxative.

44
Pacienta prezinta cicluri regulate, nedureroase, flux normal, 3-4 zile.

4.NEVOIA DE A SE MISCA, DE A AVEA O BUNA POSTURA

Sistemul osteoarticular al pacientei este aparent integru, mobil.

Pacienta nu prezinta proteze, are mers echilibrat.

Sistemul muscular normoton, normokinetic.

5. NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI

pacienta prezinta somn linistit, odihnitor. Doarme 7-8 ore pe noapte. La trezire simte odihnita.

6. NEVOIA DE A SE IMBRACA SI A SE DEZBRACA

Pacienta se imbraca si se dezbraca singura. Are o tinuta curate si ingrijita adecvata


anotimpului.

7. NEVOIA DE A-SI MENTINE TEMPERATURA CORPULUI IN LIMITE NORMALE

Valorile temperaturii se incadreaza in limitele normale: T = 36-36,8 grade C.

Tegumentele pacientei sunt caldute. Temperatura si umiditatea mediului ambient sunt


adecvate

8. NEVOIA DE A FI CURAT, INGRIJIT

Pielea, mucoasele pacientei sunt curate, ingrijite. Pacienta face dus la 2 zile si baie generala
o data pe saptamana. Se spala pe dinti dimineata si seara dupa mancare.

9. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE

Pacienta este orientata temporo-spatial. Are analizatori integrii (fara tulburari de vedere, auz,
simt).

Ii este teama nedefinita "ca I se va intampla ceva pe strada".

10. NEVOIA DE A COMUNICA

Posibilitatile de comunicare a pacientei sunt nealterate, insa este tacuta si inchisa in sine.
Vorbeste strictul necesar si raspunde la intrebari numa dupa ce acestea i-au fost adresate de mai
multe ori.

45
11. NEVOIA DE A ACTIONA CONFORM CREDINTELOR SI VALORILOR PROPRII.

Pacienta se angajeaza in diverse actiuni creative in cadrul facultatii.

Apartine religiei ortodoxe, merge uneori la biserica.

12. NEVOIA DE A FI UTIL OCUPAT IN VEDEREA REALIZARII.

Pacienta are dorinta sa-si reia activitatea cotidiana, sa se intoarca la facultate.

Nu are dorinta sa-si tina ordonat lucrurile, nu participa la luarea unor decizii.

Nu-si poate valorifica capacitatile personale.

13. NEVOIA DE A SE RECREA

Pacienta nu prezinta interes pentru efectuarea nici unei activitati recreative. Nu asculta
muzica, nu citeste beletristica.

14. NEVOIA DE A INVATA.

Pacienta este interesata pentru recastigarea sanatatii. Nu poate invata, nu se poate concentra,
nu este receptive.

Pacientul M.B prezinta urmatorul Diagnostic de nursing : sindrom depresiv

Manifestari de Obiective Interventii Interventii Evaluarea


dependenta autonome delegate
1.Anxietate Pacienta va fi Am asigurat pacientei conditii FEVARIN 100 Dupa 10 zile
echilibrata de mediu adecvate: temperature mg 1-0-1 tb/zi pacienta isi exprima
psihic in camerei = 18-25 grade C, absenta
OXAZEPAM 10
termen de 7 iluminare corespunzatoare, sentimentului de
mg 1-1-1 tb/zi
zile umiditate normala 35% anxietate

Am determinat pacienta sa-si


exprime sentimentele de

46
neliniste, teama, suferintele si
nevoile

Am incurajat vizita nepoatei,


astfel incat pacienta sa simta ca
are pe cineva care se intereseaza
de soarta ei

Am stability impreuna cu
pacienta un program de
plimbari zilnice in curtea
spitalului

Am facut cunostinta pacintei cu


alte paciente de varsta apropiata
cu evolutie favorabila

2.Durere Pacienta sa isi Am determinat pacienta sa Dupa 2 ore pacienta


exprime descrie, caracterul, durata si isi exprima
diminuarea intensitatea durerii diminuarea durerii
dureri in termen
Am incurajat pacienta si i-am Dupa cinci ore
de 2-3 ore
asigurat un climat favorabil pacienta isi exprima
Pacienta sa isi absenta semnelor
Am invatat pacienta tehnici de
exprime durerii
relaxare
absenta
semnelor
durerii in
termen de 5-6
ore

47
3.Insomnie Pacienta sa Am discutat cu pacienta despre OXAZEPAM Dupa 4 zile pacienta
beneficieze de problemele si nelinistile sale 10 mg 1-1-1 doarme 7-8
somn calitativ tb/zi ore/noapte, somn
I-am explicat ca nu trebuie sa ii
si cantitativ in neintrrupt
fie frica sa adoarma, deoarece
termen de 4 zile
cosmarurile avute nu vor mai La trezire se simte
reveni pentru ca ele s-au datorat odihnita
oboselii accumulate

Am indemnat-o sa-si respecte


vechile obiceiuri de somn si i-
am oferit un pahar de ceai
inainte de culcare

Am asigurat pacientei un climat


favorabil si i-am propus sa-si
aranjeze patul

Am stimulat-o sa se ridice din


pat sis a se plimbe zilnic in
curtea clinici cate ~ 15-30 min

4.Alimentatie Pacienta se va Am stability impreuna cu Vit. B1 1 f i.m. Dupa cinci zile


neadecvata prin alimenta pacienta un regim alimentar in pacienta se
Vit. B6 1 f i.m.
deficit cantitativ si care am introdus alimentele sale alimenteaza
calitativ preferate corespunzator
corespunzator
Am alcatuit un program a
varstei in
alimentatiei: 5 mese fractionare
termen de 5 zile
in cantitati mici (3mese
principale si 2 gustari) servite
intr-un mod placut si la o
temperature adecvata

48
5.Dezinteres in Pacienta sa isi Am propus pacientei sa Ergoterapie Dupa 7 zile pacienta
a indeplini exprime efectueze diverse activitati care desfasoara activitai
activitati interesul in sa o determine sa nu se mai recreative
recreationale efectuarea gandeasca tot timpul la boala ei
activitatilor
Am sugerta nepoatei pacientei
recreative in
sa o insoteasca la plimbari prin
termen de 7 zile
oras sis a o ajute sa cumpere
seminte pentru gradina ei de la
tara

Am propus pacientei sa asculte


radioul sis a vizioneze
emisiunile TV

Epicriza

Pacientul a fost internat in data de 21.05.2019 , motivele internarii teama nedefinita , o


simptomatologie lipsa de incredere in sine , nevoia permanenta de a plange , pacientul fiind
internat de mai multe ori in ultimii ani cu diagnostic de depresie acuta.

Pe parcursul internarii pacientul a fost supus la un control medical amanuntit , i s-au recoltat
probe biologice pentru examene de laborator , i se administreaza tratament antidepresiv.

Pacientul a fost externata in data de 28.03.2019 cu urmatoarele recomandari :

- Sa urmeze tratamentul cu antidepresive si dupa externare


- Sa isi administreze medicatia adjuvanta de vitaminoterapie
- Sa previna aparitia complicatiilor prin respectarea
recomandarilor

49
Bibliografie

Manual de ingrijiri speciale acordate pacientilor de asistentii medicali editia


1998 Lucretia Titirca

Atlas de Anatomie / Sistemul Nervos

https://ro.wikipedia.org/wiki/depresie

https//biblioteca regielive.ro

https://ro.wikipedia.org/wiki/Anatomie-patologica

www.medlife.ro/ cum recunoastem simptomele fizice de depresie

https://www.medichub.ro/ reviste /pshihiatrie.ro

https/www.depresiv.ro/ evolutia depresiei

https// psychologies.ro/video / ce complicatii produce depresia

www.cdt-babes.ro / articole / depresia -tratament .php

50
51