Sunteți pe pagina 1din 4

Control Administrativ

-referat-
-controlul administrativ ierarhic-

Controlul administrativ ierarhic


Controlul administrativ ierarhic se exercită în cadrul raporturilor juridice de
subordonare ierarhică, raporturi în care subiectele de drept se află în cadrul unei
ierarhi administrative, subiectul de drept activ fiind titularul unei competenţe pe
care o exercită ca o autoritate ierarhic superior faţă de alt subiect participant.
Subordonarea ierarhică permite subiectului care are autoritate ierarhică
superioară să exercite competenţa de a conduce, îndruma şi controla activitatea
subiectelor de drept participante.
Exercitarea acestei competenţe, în cadrul sistemului administraţiei publice,
asigură funcţionalitatea şi unitatea sistemului în acţiunile de organizare a
executării în concret a legii.
Aşadar, spre deosebire de controlul intern care se efectuează din interiorul
aceleiaşi instituţii administrative, controlul ierarhic se exercită de o instituţie
ierarhic superioară asupra activităţii unei instituţii subordonate, ca parte
esenţială a conducerii în administraţia publică.
În conţinut, controlul ierarhic este similar cu controlul intern, ambele
urmărind verificarea activităţii instituţiilor subordonate şi luarea măsurilor
juridice necesare pentru înlăturarea şi prevenirea deficienţelor, deosebirea
constând în faptul că subiectele controlului ierarhic sunt instituţii diferite,
subiecte de drept administrativ distincte, aflate pe poziţii deosebite în cadrul
raportului juridic.
Pentru exercitarea controlului ierarhic nu sunt necesare dispoziţii exprese
ale legii care să autorizeze autorul controlului să intervină în activitatea de
control. Controlul ierarhic este modalitatea prin care este pusă în joc autoritatea
ierarhică pe care o au organele superioare faţă de cele subordonate.
Textele de lege sunt necesare numai atunci când se doreşte o limitare a
atribuţiilor de control aşa, de pildă, în cazul în controlul ierarhic se poate realiza
numai în ceea ce priveşte legalitatea actelor administrative şi nu oportunitatea
lor, sau atunci când nu se atribuie competenţa anulării actelor organelor
subordonate, ci numai suspendarea acestora.
Procedural, controlul ierarhic se poate declanşa din oficiu sau pe baza unei
reclamaţii sau sesizări efectuate de o persoană interesată împotriva activităţii
unei instituţii publice, prin declanşarea a ceea ce se cheamă recursul ierarhic.
Recursul ierarhic reprezintă o posibilitate pe care Lege nr. 554/2004 o oferă
celor vătămaţi în drepturile lor prin actele administrative, pe care aceştia o pot
folosi înainte de a se adresa instanţelor de contencios administrativ.
Cu privire la efectele controlului ierarhi, reţinem că instituţia ierarhic
superioară va putea să confirme, să anuleze, să modifice, să reformuleze sau
chiar să înlocuiască actul emis de instituţia subordonată ca un act nou ( dacă
aceasta intră în competenţa sa ). Instituţia superioară nu poate însă, să ia o
măsură de atribuţia unei instituţii subordonate. Instituţia poate să-i anuleze sau
să-i modifice actul sau decizia instituţiei subordonate, dar nu poate să o
substituie instituţiei subordonate luând o măsură ce intră în competenţa acestuia,
ceea ce ar genera o confuzie de atribuţii, o violare a autonomiei şi
competenţelor.
Instituţia ierarhic superioară căreia i s-a adresat un recurs ierarhic, urmare a
exercitării controlului administrativ, are la dispoziţie mai multe variante de
decizie:
- să respingă recursul, menţinând şi confirmând actul administrativ;
- să admită recursul şi să anuleze actul;
- să admită, în parte, recursul, modificând actul.
Alături de aceste variante legale, instituţia publică ierarhică poate să nu
răspundă recursului reclamantului.
Autorul recursului administrativ are la dispoziţie o acţiune la instanţă de
contencios administrativ în condiţiile Legii nr. 554/2004. Şi controlul ierarhic ca
şi controlul intern, vor pute declanşa acţiunea disciplinară sau alte forme de
răspundere juridică împotriva persoanelor vinovate de producerea unor abateri,
depistate cu ocazia controlului.