Sunteți pe pagina 1din 39

UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC

TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS


Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

Capitolul 1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1.1. Obiectul şi importanţa cursului


Teoria circuitelor electrice este o disciplină din domeniul ingineriei electrice care are
obiect studiul teoremelor şi metodelor de rezolvare cu aplicaţii la schemele electrice care
modelează aplicaţiile practice din tehnică, în vederea proiectării, realizării, studiului şi
optimizării acestora. Ea se bazează pe cunoaşterea mărimilor fizice electrice şi magnetice, a
legilor electrotehnicii, a simbolurilor şi parametrilor elementelor de circuit, precum şi a
regimului de funcţionare corespunzător aplicaţiei.
Disciplina de Teoria circuitelor electrice asigură cunoştinţele necesare înţelegerii şi
aprofundării disciplinelor de strictă specialitate ca: echipamente electrice, convertoare
electromagnetice, traductoare, maşini şi acţionări electrice, măsurări electrice şi electronice,
electronică, utilizarea energiei electrice, surse de energie etc.

1.2. Mărimi şi relaţii fundamentale pentru teoria circuitelor electrice


1.2.1 Mărimi fizice
Stările şi fenomenele fizice se caracterizează cu ajutorul mărimilor fizice. Acestea sunt o
clasă specială a proprietăţilor fizice care sunt susceptibile de determinări cantitative. Ele pot fi
mărimi matematice: scalare, vectoriale sau tensoriale.
După modul cum sunt introduse în studiu, mărimile fizice pot fi clasificate în mărimi
primitive şi derivate.
Mărimile primitive sunt mărimi care se introduc în urma unui proces inductiv pornind de
la experiment.
În teoria macroscopică a electromagnetismului există şase mărimi primitive ce
caracterizează starea electrică şi magnetică a corpurilor sau starea câmpului electromagnetic
în vid.
Starea electromagnetică a corpurilor se caracterizează prin patru mărimi primitive:
- sarcina electrică, q[C ] ;

- momentul electric, p[Cm] ;


- intensitatea curentului electric de conducţie, i[ A] ;

- momentul magnetic, m[ Am 2 ] .

1
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

Starea câmpului electromagnetic în vid este caracterizată prin două mărimi primitive:
- pentru câmpul electric: intensitatea câmpului electric în vid, EV [V / m] ;

- pentru câmpul magnetic: inducţia magnetică în vid, B V [T ] .

Mărimile derivate se introduc pe baza unor relaţii de definiţie în funcţie de alte mărimi
specifice ale domeniului, respectiv de fenomene presupuse cunoscute.
Ex: densitatea de volum, suprafaţă sau linie ale sarcinii electrice
(  V [C / m 3 ],  S [C / m 2 ],  l [C / m]) , polarizaţia ( P[C / m 2 ]) , densitatea curentului electric de

conducţie, J [ A / m 2 ] , magnetizaţia ( M [ A / m]) , intensitatea câmpului electric, E[V / m] şi

inducţia electrică, D[C / m 2 ] în corpuri, intensitatea câmpului magnetic, H [ A / m] şi inducţia

magnetică, B[T ] în corpuri, fluxul electric [C ] , fluxul magnetic [Wb] , tensiunea electrică

sau electromotoare (u[V ], e[V ]) , tensiunea magnetică sau magnetomotoare (u m [ A], u mm [ A])
etc.

a). Stările de electrizare. Câmp electric în vid şi corpuri


a1. Starea de încărcare electrică. Repartiţii de sarcină electrică
Experimental se constată că, dacă se freacă două corpuri şi anume o vergea de sticlă
/bară de răşină cu o bucată de mătase/o bucată de stofă de lână şi apoi se separă cele două
corpuri, atât între ele cât şi asupra corpurilor din apropiere (bucăţele de hârtie), se exercită
acţiuni ponderomotoare (forţe şi momente/cupluri) care nu sunt de natură inerţială sau
gravitaţională. În această situaţie sistemul format din cele două corpuri este electrizat, iar
corpurile se află într-o nouă stare numită stare de electrizare prin încărcare.
Electrizarea prin încărcare electrică a unui sistem de corpuri se poate face prin contact
(temporar sau permanent) cu corpuri electrizate, prin influenţă, prin deformarea mecanică a unor
cristale, prin acţiuni chimice, prin iradiere etc.
Starea de electrizare prin încărcare electrică este caracterizată global prin mărimea
primitivă scalară, q numită sarcină electrică.
Sarcina electrică poate fi pozitivă sau negativă şi, fiind o mărime extensivă, se poate
aduna algebric.

2
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

Sarcina electrică negativă elementară aparţine electronului, având valoarea:


q  1,602  10 19 C . Protonul din nucleu conţine sarcina electrică pozitivă elementară, egală ca
valoare cu sarcina electronului. Unitatea de măsura pentru sarcina electrică este Coulombul [C].
Pentru a caracteriza local, într-un punct, starea de încărcare electrică a unui corp s-au
introdus densităţile de sarcină, mărimi derivate scalare.
Experienţa arată că sunt corpuri care se încarcă electric în întreg volumul lor şi, în acest
caz, pentru a caracteriza local (într-un punct) starea de încărcare s-a introdus o mărime derivată
scalară numită densitate de volum (volumetrică ) a sarcinii electrice.
q
 v  lim
V 0 V

q - sarcina elementară
V - elementul de volum
dq  V dV  q   V dV
V
3
V SI
C/m
Figura 1.1 Repartiţia volumetrică a sarcinii electrice

Această distribuţie a sarcinii se întâlneşte în cazul dielectricilor.

Tot experienţa arată că există corpuri care se încarcă la suprafaţă. Se introduce astfel o
nouă mărime derivată scalară numită densitatea de suprafaţă (superficială) a sarcinii electrice.

q
 s  lim
S  0  S

q - sarcina elementară
S - elementul de suprafaţă
dq   S dS  q    S dS
S
2
Figura 1.2 Repartiţia superficială a sarcinii electrice S SI
 C /m

Această distribuţie a sarcinii poate fi pe suprafaţa unui conductor sau a unui dielectric.

În unele situaţii sarcinile electrice sunt distribuite foarte neuniform şi pot fi concentrate
în jurul unor linii. Se defineşte aici densitatea de linie (lineică) a sarcinii electrice, tot o mărime
derivată scalară.

3
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

q
 l  lim
l  0 l

q - sarcina elementară
l - elementul de linie
dq   l dl  q    l dl
Figura 1.3 Repartiţia lineică a sarcinii electrice C

l SI
C/m

Această distribuţie a sarcinii poate fi pe conductoare filiforme.


a2. Câmpul electric în vid şi corpuri
Câmpul electric reprezită spaţiul din jurul corpurilor încărcate electric în care acestea îşi
exercită acţiunea.
Câmpul electric în vid este caracterizat local, într-un punct, prin mărimea primitivă
vectorială EV [V / m] numită intensitatea câmpului electric în vid.

Dacă F este forţa ce se exercită asupra unui corp punctiform încărcat cu sarcina electrică q,
plasat în câmp electric, la limită se poate scrie:
F
EV  lim , EV SI
 N /C V /m
q 0 q

Observaţie: Vidul nu reprezintă decât o stare de extremă rarefiere a substanţei (Hertz).

Reprezentarea câmpului electric se face cu ajutorul liniilor de câmp electric (locul geometric al
tuturor punctelor pentru care vectorul intensitate a câmpului electric este tangent).

Figura 1.4 Linii de câmp electric; E - intensitatea câmpului electric; ds - elementul de arc
orientat

4
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

Dacă sarcina care produce câmpul este pozitivă, vectorul intensităţii câmpului electric este
dirijat de la sarcină în exterior, iar dacă sarcina este negativă este dirijat din exterior către
sarcină şi este orientat radial.

Fig. 1.5 Linii de câmp electric din spectrul liniilor de câmp generate de corpuri încărcate cu
sarcină electrică

Câmpul electric generat de două corpuri punctiforme este neomogen. E v  Ev (r ) , în

fiecare punct are o altă valoare.

Un câmp electric omogen ( E  ct. ) poate să apară între două plăci metalice paralele de
dimensiuni a şi b, încărcate cu sarcini având distribuţia  s şi respectiv   s , situate la o distanţă
d mult mai mică decât cea mai mică dimensiune a lor ( condensator plan ).
A este aria plăcilor, A  a  b , d  min( a ,b ) .

Fig. 1.6 Reprezentare câmp electric omogen

Pentru caracterizarea locală a câmpului electric în corpuri sunt necesare două mărimi derivate
vectoriale: intensitatea câmpului electric, E[V / m] şi inducţia electrică, D[C / m 2 ] .

a3. Forţa Coulomb. Forţa electrică


Coulomb a determinat forţele ce se exercită între două corpuri practic punctiforme
(distanţele dintre ele fiind mult mai mari în comparaţie cu dimensiunile lor liniare), încărcate cu
sarcini electrice, corpurile fiind imobile şi situate în vid.

5
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

Figura 1.7 Forţele ce se exercită între două corpuri punctiforme încărcate cu sarcină
pozitivă

Enunţ: Forţa F 21 exercitată în vid de un mic corp încărcat cu sarcina electrică q1 asupra

unui mic corp încărcat cu q 2 este direct proporţională cu produsul sarcinilor şi invers

proporţională cu pătratul distanţei dintre ele, având direcţia dreptei ce le uneşte.


q1  q2
F 21   0   u 12   F 12
r122

r 12
u 12  este versorul direcţiei dirijat de la primul la al doilea corp;
r12

1
0   9 10 9 , constanta universală electrică a vidului;
4 0

1 F
0  9
 8,85  10 12 , permitivitatea electrică a vidului.
4  9  10 m
Observaţie: Direcţia forţelor este dată de dreapta ce uneşte cele două corpuri iar sensul
forţelor depinde de semnul sarcinilor (sarcinile de acelaşi semn se resping, iar cele de semn
contrar se atrag).

Forţa electrică este forţa exercitată asupra unui mic corp încărcat cu sarcină electrică şi plasat
într-un câmp electric.
F  qE

Pentru q  0  F  E , forţa este homoparalelă cu intensitatea câmpului electric (paralelă şi


de acelaşi sens).
Pentru q  0  F  E , forţa este antiparalelă cu intensitatea câmpului electric (paralelă şi de
sens opus).
Observaţie: Câmpurile electrostatice asociate repartiţiilor de sarcini electrice invariabile în timp
sunt câmpuri electrice coulombiene care se calculează cu formula lui Coulomb.

6
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

Figura 1.8

Se consideră o sarcină punctiformă q1 care creează un câmp electric. Dacă se introduce


un corp de probă de sarcină q2 la distanţa r, asupra sa va exercita o forţă dată de formula lui
Coulomb:
1 q1  q2 r
F 21   
4 0 r 2 r

F 21
dar Ev  .
q2

q1
Rezultă că E V  ur
4 0 r 2

E V - vectorul câmp electric în vid generat de un corp punctiform încărcat cu sarcină electrică
într-un punct situat la distanţa r de acesta.

a4. Starea de polarizare electrică


Experimental se constată că există corpuri care deşi au sarcină electrică nulă:
- atunci când sunt introduse într-un câmp electric asupra lor se exercită acţiuni ponderomotoare;
- generează în jurul lor câmp electric.
Aceste corpuri se găsesc în stare de electrizare prin polarizare electrică.
Starea de polarizare electrică se caracterizează global printr-o mărime primitivă vectorială, p ,
numită moment electric.
p SI
 C m

Corpurile se pot polariza atunci când sunt introduse într-un câmp electric sau datorită altor cauze
cum ar fi:
- deformarea mecanică (în cazul unor cristale). Astfel rezultă o polarizare piezoelectrică.
- încălzirea (pentru anumite materiale ca: răşini, ceară până la topire sau numai până la
înmuiere într-un câmp electric foarte intens, urmată de răcirea lentă în prezenţa acestui câmp).
Astfel se obţine o polarizare piroelectrică, iar materialele astfel polarizate se numesc electreţi.
7
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

- natura materialelor (de ex. materialele feroelectrice după ce au fost polarizate temporar
neliniar sub acţiunea unui câmp electric exterior, rămân polarizate în oarecare măsură şi după
anularea acestui câmp). Aceasta se numeşte polarizare remanentă.
Corpurile a căror stare de polarizare există numai atâta timp cât există câmp electric se
numesc corpuri cu polarizare temporară (corpuri diaelectrice) şi sunt caracterizate de momentul
electric temporar pt .
Corpurile a căror stare de polarizare este independentă de existenţa câmpului electric se
numesc corpuri cu polarizare permanentă (electreţi) şi sunt caracterizate de momentul electric
permanent p p .

În general un corp polarizat are momentul electric:


p  pt  p p

Experimental se constată că asupra unui mic corp polarizat electric introdus în câmp
electric se exercită acţiuni ponderomotoare (forţa electrică şi cuplul electric):
  
Fe  grad  p  EV 
 
 

Ce  p  EV

Fig. 1.9 Dipol în câmp electric

Corpurile polarizate în volum sunt caracterizate local, într-un punct, prin mărimea
derivată vectorială P , numită polarizaţie electrică.

P SI
 C / m2

p
P  lim
V 0 V

P SI
 C / m2

8
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

Fig. 1.10 Polarizaţia electrică

Asemănător momentului electric,


P  Pt  Pp

unde: Pt polarizaţia temporară şi Pp este polarizaţia permanentă.

Există situaţii când momentele electrice sunt repartizate la suprafaţa corpurilor (strat de
dubleţi). Această suprafaţă pe care se găsesc repartizaţi dubleţi se numeşte foiţă electrică.
Caracterizarea locală a stării de polarizare electrică pentru foiţa electrică este dată de

mărimea vectorială PS numită puterea foiţei electrice.

p
PS  lim
A0 A

PS SI  C / m

Fig. 1.11 Puterea foiţei electrice

b). Câmpul magnetic în vid şi corpuri


Experimental se constată că există domenii în spaţiu în care asupra unui corp încărcat cu
sarcină electrică aflat în mişcare se exercită acţiuni ponderomotoare, în speţă forţe (diferite de
forţa gravitaţională sau eventual forţa electrică ), perpendiculare pe direcţia de deplasare a
corpului – forţa Lorentz.
Se spune că aceste domenii sunt domenii de câmp magnetic.

Fm  qv  BV

q- sarcina electrică; v - viteza;

Mărimea vectorială BV este o mărime primitivă de stare, locală, ce caracterizează cantitativ


câmpul magnetic în vid, numită inducţie magnetică.
9
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

B SI
T

Figura 1.12 Forţa Lorentz

Reprezentarea sugestivă a liniilor de câmp magnetic se face prin linii de câmp magnetic (locul
geometric al tuturor punctelor pentru care vectorul inducţie magnetică este tangent).

Figura 1.13 Linii de câmp magnetic; B - intensitatea câmpului electric; ds - elementul de arc
orientat

Pentru caracterizarea locală a câmpului magnetic în corpuri sunt necesare două mărimi derivate
vectoriale: intensitatea câmpului magnetic, H [ A / m] şi inducţia magnetică, B[T ] .

Observaţie: Câmpul electric şi câmpul magnetic sunt aspecte particulare ale câmpului
electromagnetic. Expresia forţei electromagnetice exercitată asupra unui corp de probă încărcat
cu sarcina electrică q, în mişcare faţă de un sistem de referinţă cu viteza v este:


Fem  q EV  v  BV 

c). Starea de magnetizare. Magnetizaţia


Experimental se constată că există corpuri în stare naturală (oxidul feroferic = magnetita
– magneţi permanenţi) care generează în jurul lor câmp magnetic şi corpuri (fier, nichel, cobalt

10
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

şi aliajele lor – materiale feromagnetice) care atunci când sunt introduse în câmp magnetic,
asupra lor se exercită acţiuni ponderomotoare.
Aceste corpuri se găsesc într-o stare de magnetizare, caracterizată fie prin producerea de
câmp magnetic, fie prin exercitarea de forţe atunci când corpul este introdus în câmp magnetic.
Pentru a caracteriza cantitativ starea de magnetizare globală a unui corp s-a introdus o
mărime primitivă vectorială numită moment magnetic, m[ A  m 2 ] .
Corpurile care se găsesc în stare de magnetizare atât cât se găsesc în câmp magnetic sunt
corpuri cu magnetizare temporară şi sunt caracterizate prin momentul magnetic temporar
mt [ A  m 2 ] .
Corpurile care se găsesc în stare de magnetizare indiferent de existenţa câmpului
magnetic se numesc corpuri cu magnetizaţie permanentă şi sunt caracterizate de momentul
magnetic permanent m p [ A  m 2 ] .

În general un corp magnetizat are momentul magnetic:


m  mt  m p

Fig. 1.14 Corp magnetizat în câmp magnetic

Expresiile acţiunilor ponderomotoare deduse experimental sunt:


  

Fm  grad m  BV 
 
 

C m  m  BV

Pentru corpurile care se magnetizează în volum, starea de magnetizare locală este


caracterizată de mărimea vectorială M numită magnetizaţie.

11
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

m
M  lim
V 0 V

M SI
 A/ m

Fig. 1.15 Magnetizaţia

Pentru suprafeţele de discontinuitate caracterizarea locală a stării de magnetizare este


dată de mărimea vectorială M S denumită puterea foiţei magnetice.

m
M S  lim
A0 A

MS SI
A

Fig. 1.16 Puterea foiţei magnetice

d). Starea electrocinetică


Se consideră un ansamblu de elemente care formează un circuit electric ce conţine:
- o pilă electrochimică (cu electrodul pozitiv din Cu, electrodul negativ din Zn şi electrolit acid
sulfuric diluat);
- un ac magnetic fixat lângă conductorul parcurs de curent;
- un calorimetru în care se află o rezistenţă;
- o celulă de electroliză (cu anod, catod şi electrolit azotat de argint diluat);
- o lampă electrică;
- o bară conductoare care poate glisa pe două bare conductoare fixe.

12
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

Fig. 1.17 Lanţ electrochimic în stare electrocinetică (la închiderea întrerupătorului)

Starea electrocinetică a conductoarelor electrice este pusă în evidenţă prin efectele sale. Astfel,
prin închiderea întrerupătorului, în lanţul electrochimic de mai sus, se observă:
- efecte electrice: în pila electrochimică cei doi electrozi vor avea potenţiale diferite;
- efecte magnetice: asupra acului magnetic se va exercita un cuplu magnetic datorat câmpului
magnetic generat de conductorul parcurs de curent;
- efecte calorice: temperatura în calorimetru va creşte datorită căldurii dezvoltate în coductorul
aflat în stare electrocinetică;
- efecte chimice: reacţii de electroliză, depunerea Ag din soluţie la catod şi dizolvarea anodului
în soluţie;
- efecte luminoase: în lămpi electrice cu incandescenţă(datorate efectului termic de la o
temperatură atinsă) sau cu descărcări în gaze;
- efecte mecanice: exercitarea de acţiuni ponderomotoare asupra conductoarelor aflate în stare
electrocinetică şi plasate în câmp magnetic exterior, forţa F .
Pentru a caracteriza global starea electrocinetică s-a introdus o mărimr primitivă scalară,
i[ A] , numită intensitatea curentului electric de conducţie.
Studiul stării electrocinetice se poate face cu ajutorul efectului electric, magnetic, termic,
caloric, chimic, optic, mecanic. S-a ales efectul mecanic deoarece este mai comod de explorat.
Dacă un conductor filiform este în stare electrocinetică şi se află plasat în câmp magnetic
asupra unei porţiuni l se exercită o forţă:

F  i l  B
13
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

numită forţa Laplace.

Fig. 1.18 Forţa electrodinamică

Intensitatea curentului electric se referă numai la o anumită suprafaţă trasată printr-un


conductor. Pentru a caracteriza local starea electrocinetică s-a introdus o mărime derivată
vectorială, numită densitatea curentului de conducţie J [ A / m 2 ] .

Fig. 1.19 Densitatea de curent


i di
J  lim 
A 0 A dA
dA  n  dA - elementul de arie orientat
Densitatea de curent este un vector care are direcţia normalei la suprafaţa transversală a
conductorului aflat în stare electrocinetică, are sensul curentului şi modulul egal cu raportul
dintre intensitatea curentului şi aria secţiunii transversale.
Fluxul densităţii de curent prin orice suprafaţă, este egal cu intensitatea curentului prin acea
suprafaţă.
i   J  dA
S

Liniile de câmp ale vectorului J (linii la care J este tangent) se numesc linii de curent.
Uneori starea electrocinetică este localizată practic la suprafaţa unui corp. O astfel de
repartiţie a curentului se numeşte pânză de curent şi este caracterizată de o mărime derivată
vectorială de stare, numită densitatea pânzei de curent, J l [ A / m] .

14
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

i   J l  ds

Fig. 1.20 Pânza de curent

e). Principalele mărimi derivate ale electromagnetismului


Pornind de la mărimile primitive globale ce caracterizează starea electromagnetică a
corpurilor: q[C ] , p[Cm] , m[ Am 2 ] , i[ A] s- au evidenţiat o serie de mărimi derivate locale:

 V [C / m 3 ] ,  S [C / m 2 ] ,  l [C / m] , P[C / m 2 ] , PS [C / m] , M [ A / m] , M S [ A] , J [ A / m 2 ] ,

J l [ A / m] .
Avănd mărimile primitive locale ce caracterizează starea câmpului electromagnetic în vid

EV [V / m] şi BV [T ] s-au introdus mărimile derivate ce caracterizează starea câmpului

electromagnetic în corpuri: E[V / m] şi D[C / m 2 ] precum şi H [ A / m] şi B[T ] .


În continuare se vor defini alte mărimi derivate cu caracter integral utilizate în electrotehnică:

......................................................................

Tensiunea electrică
Prin definiţie tensiunea electrică, u[V ] , este dată de relaţia:
2
u12   E  ds (1.51)
1

15
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

Fig.1.21 Tensiunea electrică Fig.1.22 Tensiunea electromotoare

Tensiunea electrică (fig. 1.28) caracterizează global câmpul electric în lungul unei curbe.
b. Tensiunea electromotoare
Tensiunea electromotoare (fig. 1.29) reprezintă circulaţia vectorului intensitate câmp
electric pe o curbă închisă: - de completat!!!!!!!!!!!
 
e   E ds (1.52)

c. Tensiunea magnetică
Prin definiţie tensiunea magnetică (fig. 1.29) este dată de relaţia:
2  
U m12   H ds (1.53)
1

şi caracterizează global proprietăţile câmpului magnetic în lungul unei curbe.

Fig.1.23 Tensiunea magnetică Fig.1.24 Tensiunea magnetomotoare

d. Tensiunea magnetomotoare
Tensiunea magnetomotoare (fig. 1.30) reprezintă circulaţia vectorului intensitate câmp
magnetic în lungul unei curbe închise:
 
U mm   H ds (1.54)

16
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

e. Fluxul electric
Fluxul electric (fig. 1.31) caracterizează global proprietăţile câmpului electric pe o
suprafaţă:
 
 e   D dA (1.55)

Fig.1.25 Fluxul electric Fig.1.26 Fluxul magnetic

f. Fluxul magnetic
Fluxul magnetic (fig. 1.32) se defineşte prin relaţia:
 
   B dA (1.56)

şi caracterizează global proprietăţile câmpului magnetic pe o suprafaţă.

...............................................................................................................

1.2.2 Legile electrotehnicii


Legile sunt relaţii ce exprimă cele mai generale cunoştinţe despre fenomenele unui
domeniu de cercetare, reflectând proprietăţile obiective ale fenomenelor. Ele rezultă din
experimente neinfirmate ulterior. Pot fi formulate textual şi matematic. În cadrul domeniului
considerat, legile nu pot fi deduse prin analiză logică din alte relaţii mai generale.
Teoremele sunt relaţii ce se pot deduce prin analiză logică din alte relaţii mai generale,
inclusiv din legi.
Formulele sunt relaţii matematice invariabile între două sau mai multe mărimi variabile.
În teoria macroscopică a electromagnetismului există 12 legi cu valoare axiomatică: 9
legi generale şi 3 legi de material.
17
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

Legile generale sunt relaţii între mărimi ce nu conţin parametrii de material şi sunt
valabile oriunde şi oricând. Acestea sunt:
- legea conservării sarcinii electrice libere;
- legea fluxului electric;
- legea legăturii între vectorii D, E , P ;
- legea fluxului magnetic;
- legea legăturii între vectorii B, H , M ;
- legea inducţiei electromagnetice;
- legea circuitului magnetic;
- legea transformării de energie în conductori;
- legea electrolizei.
Legile de material sunt relaţii între mărimi ce conţin şi parametrii de material. Ele sunt:
- legea polarizaţiei electrice temporare;
- legea magnetizării temporare;
- legea conducţiei electrice.

1.4 Legi şi teoreme ale teoriei macroscopice a electromagnetismului – formă integrală


Legile electrotehnicii exprimă sub forma cea mai generală relaţiile între mărimile
primitive de stare ale câmpului electromagnetic şi ale corpurilor.
Legile electrotehnicii se clasifică în legi generale dacă în formularea lor nu intervin
mărimi de material şi legi de material dacă în formularea acestora intervin mărimi de material.
Teoria fenomenologică a electromagnetismului are opt legi generale:
1. Legea fluxului electric;
2. Legea fluxului magnetic;
  
3. Legea legăturii dintre D , E şi P ;
  
4. Legea legăturii dintre B , H şi M ;
5. Legea conservării sarcinii electrice;
6. Legea transformării energiei în procesul conducţiei electrice (Joule-Lenz);
7. Legea inducţiei electromagnetice;
18
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

8. Legea circuitului magnetic;


Legile de material sunt:
1. Legea polarizaţiei electrice temporare;
2. Legea polarizaţiei magnetice temporare;
3. Legea conducţiei electrice (Ohm);
4. Legea electrolizei.

1.4.1 Legea fluxului electric


Fie o suprafaţă închisă  în interiorul căreia se află corpuri încărcate cu sarcină electrică
(fig.1.33).
Enunţ: Fluxul electric printr-o suprafaţă închisă este egal cu sarcina electrică totală din
interiorul acelei suprafeţe:
 

 D dA  q

(1.57)

unde q  este sarcina electrică totală din interiorul suprafeţei .

Fig. 1.27

1.4.2 Legea fluxului magnetic


Fie o suprafaţă închisă  aflată în câmp magnetic (fig. 1.34).
Enunţ: Fluxul magnetic printr-o suprafaţă închisă este nul.
 

 B dA  0

(1.58)

19
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

Fig. 1.28

  
1.4.3 Legea legăturii dintre D , E şi P
  
Enunţ: Pentru mediile liniare, omogene între D , E şi P oriunde şi oricând există relaţia:
  
D  0 E  P (1.59)
1.4.4 Legea polarizaţiei electrice temporare
Enunţ: Pentru mediile cu polarizaţie electrică liniară şi izotropă polarizaţia electrică temporară
este proporţională cu intensitatea câmpului electric.
 
P t  0 e E (1.60)

unde e se numeşte susceptibilitate electrică şi depinde de natura materialului care se


polarizează.
  
Dacă se consideră legea legăturii dintre D , E şi P şi se ţine cont de relaţia (1.60) se
obţine:
     
D   0 E  P t   0 E   0  e E   0 1   e  E (1.61)

Dar 1   e   r este permitivitatea relativă a mediului şi  0  r   este permitivitatea

absolută.
Deci:
 
D  E (1.62)
Observaţii:

 Dacă mediul este liniar dar anizotrop, susceptibilitatea electrică,  e , permitivitatea

relativă  r la fel ca şi  sunt tensori de ordinul doi. Deci pentru aceste medii:
 
D  E (1.63)

20
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

 
 Dacă mediul polarizabil este neliniar, atunci dependenţa dintre D şi E se exprimă printr-o
curbă numită histerezis electric.

Fig. 1.29

  
1.4.5 Legea legăturii dintre B , H şi M
  
Enunţ: Pentru medii liniare şi omogene între B , H şi M oriunde şi oricând există relaţia:
  
B   0 H  0 M (1.64)

1.4.6 Legea polarizaţiei magnetice temporare


Enunţ: Pentru mediile cu polarizaţie liniară şi izotropă, magnetizaţia temporară este
proporţională cu intensitatea câmpului magnetic:
 
Mt  m H (1.65)
unde m este susceptibilitatea magnetică ce depinde de natura mediului care se magnetizează.
  
Dacă în legea legăturii dintre B , H , M se ţine seama de relaţia (1.65) se obţine:
   
B   0 H   0  m H   0 1   m  H (1.66)

Dar 1  m  r este permeabilitatea relativă a mediului şi  0 r   este

permeabilitatea absolută.
Deci:
 
B  H (1.67)
Observaţii:

 Pentru mediile liniare dar anizotrope  m ,  r şi  sunt tensori de ordinul doi;

21
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu


 Pentru mediile care se polarizează magnetic neliniar, dependenţa lui B în raport cu

H este o curbă numită curba de histerezis.

Fig. 1.30 Ciclul de histerezis

Bs - inducţia magnetică de saturaţie;


Hc - intensitatea câmpului magnetic coercitiv;
Br - valoarea inducţiei magnetice remanente.

1.4.7 Legea conservării sarcinii electrice


Fie o suprafaţă închisă  în interiorul căreia se află corpuri încărcate cu sarcină electrică
(fig. 1.37).
Enunţ: Intensitatea curentului electric care iese dintr-o suprafaţă închisă, este egală cu viteza de
scădere în timp a sarcinii electrice din interiorul suprafeţei.
dq
i   (1.68)
dt
unde:
i  este intensitatea curentului care iese din suprafaţa  ;

q este sarcina electrică din interiorul suprafeţei ;

dq
 este viteza de scădere a sarcinii din interiorul suprafeţei .
dt

22
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

Fig. 1.31

1.4.8 Legea conducţiei electrice (Ohm)


a. Forma locală
Forma locală a legii stabileşte dependenţa dintre densitatea de curent de conducţie şi
intensitatea câmpului electric într-un punct din interiorul unui conductor aflat în stare
electrocinetică.

Se va defini noţiunea de câmp electric imprimat, E i . Se consideră un conductor aflat în
regim electrostatic.

Fig. 1.32

Acest regim se caracterizează astfel:


- Densitatea de volum a sarcinii electrice  v este nulă, deci există numai  s ;

- Intensitatea câmpului electric, în interiorul conductorului Eint este nul;


- Suprafaţa exterioară a conductorului este echipotenţială;
- Corpurile sunt imobile şi nu au loc transformări energetice;

Experimental condiţia E int  0 este îndeplinită în regim electrostatic numai pentru
corpurile omogene ca structură şi temperatură.
23
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

Dacă însă conductorul este neomogen se constată că în interiorul acestuia câmpul


electric de natură electrică (coulombiană) este nenul, deşi  v  0 . Aceasta înseamnă că în

interiorul conductorului apare un câmp electric de natură neelectrică numit câmp electric
 
imprimat E i , opus câmpului electric de natură electrică E , astfel încât condiţia de regim
  
electrostatic E int  E  E i  0 să fie îndeplinită.

Fig. 1.33

Enunţ: Într-un punct din interiorul unui conductor neomogen, aflat în regim electrocinetic (stare
electrocinetică), densitatea curentului de conducţie este proporţională cu intensitatea câmpului
electric:

  
J   E  E i  (1.69)
 
, conductivitatea corpului, o mărime de material;
1
 , unde  este rezistivitatea.

Rezistivitatea depinde de temperatură după relaţia:    0 1   cu  , coeficientul

de variaţie al rezistivităţii cu temperatura, iar 0 densitatea la temperatura de referinţă.


Observaţie: De regulă metalele au   0 . La cărbune   0 .
b. Forma integrală
Interesează legea conducţiei electrice sub formă integrală. Fie un conductor filiform în
regim electrocinetic.
 
A  nA.

Fig. 1.34

24
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu


Se consideră că pe suprafaţa A densitatea de curent J este constantă, şi intensitatea
 
câmpului electric E constantă pe ds . Forma locală a legii conducţiei electrice:

      
J   E  E i  sau E E i   J  ds
 
şi integrând între punctele 1 şi 2.
2 2
     
E  E i  ds   J ds sau:
1 


1

2   2  2
  ds 

 E ds   E i ds    J A 
cum J A  i 
1 1 1 A
u  u i  Ri (1.70)
cu:
2
ds
R   (1.71)
1
A
R – rezistenţă electrică
ui – tensiunea corespunzătoare câmpului electric imprimat care în cazul circuitelor electrice este
tensiunea electromotoare a surselor, ui  e .

Dacă   const. şi A = const.


l
R (1.72)
A

Observaţie: dacă E i  0  u i  0  u  Ri , care este expresia matematică a legii lui Ohm
pentru o porţiune de circuit.

1.4.9 Legea transformărilor energetice în conductoarele parcurse de curent


a. Forma locală
Enunţ: Energia transferată de câmpul electromagnetic unui conductor aflat în stare
electrocinetică, pe unitatea de volum şi în unitatea de timp este egală cu produsul scalar dintre
 
densitatea curentului de conducţie J şi intensitatea câmpului electric, E .

pj  E J (1.73)

25
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

     
Conform legii conducţiei electrice E  E i   J  E   J  E i .

     
Deci: p j    J  E i   J 2  E i J
 
 
p j  J 2  E i J (1.74)

Observaţie:
Termenul J 2 corespunde transformării ireversibile a energiei electrice în căldură, iar
 
termenul E i J corespunde transformării reversibile a energiei electrice în alte forme de energie.
 
 Dacă E i J  0  energia electrică se transformă în altă formă de energie (de exemplu
descărcarea acumulatoarelor).
 
 Dacă E i J  0  cazul încărcării acumulatoarelor.

Fig. 1.35
b. Forma integrală
(vezi desenul de la legea conducţiei electrice – fig. 1.40)
   
p j  J 2  E i J  dV cu dV  A ds şi integrând pe tot volumul între punctele 1şi 2:

2 2
   A2
 p j dV   J 2 dV   E i J A ds Pj   J 2  ds   iE i ds  Pj  Ri 2  u i i
v v v 1
A 1

(1.75)

1.4.10 Legea inducţiei electromagnetice


Inducţia electromagnetică este fenomenul de producere a unei tensiuni electromotoare
(t.e.m.) în lungul unei curbe închise prin varierea fluxului magnetic prin orice suprafaţă care se
sprijină pe această curbă.

26
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

Fie o curbă închisă () pe care se sprijină suprafaţa S.

Fig. 1.36

a. Forma integrală
Enunţ: T.e.m. indusă în lungul curbei  este egală cu viteza de scădere a fluxului magnetic prin
orice suprafaţă S   ce se sprijină pe curba  .
d S
e   (1.76)
dt
Observaţie: curbele şi suprafeţele de integrare sunt ataşate corpurilor în mişcare.
b. Forma locală pentru domeniile de continuitate
      d  
Deoarece e   E ds şi  S   B dA , relaţia (1.76) se scrie  E ds   B dA sau
 S 
dt S

   
  B    
S rot E dA  S  t  rot  B  v   v div B d A
 (1.77)
 

Conform legii fluxului magnetic div B  0 . Identificând se obţine forma locală a legii
inducţiei electromagnetice:

 B   
rot E    rot  v  B  (1.78)
t  

B  
Termenul corespunde t.e.m. de transformare iar termenul rot  v  B  corespunde t.e.m. de
t  
mişcare.

B    
et    dA şi er    v  B d s (1.79)
S
t  

27
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

1.4.11 Legea circuitului magnetic


a. Forma integrală
Fie o curbă închisă () pe care se sprijină suprafaţa (S). În fiecare punct de pe curba ()

se poate defini vectorul intensitate a câmpului magnetic, H , iar în fiecare punct de pe suprafaţa
 
(S) se pot defini vectorii inducţie electrică, D şi densitate a curentului electric de conducţie, J .

Fig. 1.37

În orice moment de timp, tensiunea magnetomotoare în lungul unei curbe închise  


este egală cu suma dintre intensitatea curentului de conducţie prin orice suprafaţă ce se sprijină
pe curba   şi viteza de creştere în timp a fluxului electric prin acea suprafaţă S   .
d S
U mm  iS  (1.80)
dt
     
deoarece U mm   H ds , iS   J dA şi  S   D dA relaţia (2.39) devine:
 S S

    d 
 H ds   J dA  dt S
D dA (1.81)
 S 

 
Termenul  J dA   S 
se mai numeşte solenaţie şi este egal cu suma intensităţilor
S

curenţilor de conducţie prin toate conductoarele secţionate de suprafaţa S   .

d 
Termenul D dA reprezintă intensitatea curentului hertzian.
dt S

Observaţii:
 Normala la suprafaţa S  este asociată cu sensul de parcurgere a curbei  după regula
burghiului drept;
28
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

 În cazul mediilor în mişcare curbele şi suprafeţele de integrare sunt ataşate corpurilor în


mişcare;
Dezvoltând derivata de flux obţinem:
   
d    
  D  rot  D  v   v div D  dA , unde:
dt S   t
D dA 
S   
  

D 
 t dA reprezintă intensitatea curentului de deplasare;
S 

   
  D  v  dA este intensitatea curentului Röentgen;
rot
S

    
 v div D dA   v v dA reprezintă intensitatea curentului de convecţie.
S S

..........................................................................................

1.3 Concepte de bază în teoria circuitelor electrice


1.3.1 Semnale electrice
Semnalele electrice sunt elementele de bază ale teoriei circuitelor electrice, purtătoare de
energie şi informaţie. Dacă se notează cu x(t ) valoare instantanee a unui semnal (valoarea
numerică pe care acesta o are la un anumit moment de timp t) atunci după modul de variaţie în
timp, semnalele electrice se pot clasifica în:
- semnale continue / de curent continuu – au valoarea constantă în timp, de valoare
pozitivă sau negativă;
x (t )  X (1.1)
Prin convenţie, mărimile electrice caracteristice acestor semnale se notează cu litere mari
( E – tensiunea electromotoare, U - tensiunea electrică, I – intensitatea curentului electric de
conducţie etc.)

29
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

Fig.1.38 Semnal continuu

Ex. O sursă de tensiune continuă stabilizată debitează la bornele unui bec o tensiune electrică
U=12V.

- semnale treaptă a căror valoare instantanee este dată de relaţia (1.2);


0, t  0
x (t )   (1.2)
X , t  0
X – amplitudinea treptei

Fig. 1.39 Semnal treaptă

Ex. Dacă într-un circuit electric ramificat ce funcţionează în curent continuu (c.c.) se închide un
întrerupător prin care se conectează un rezistor la bornele unei surse de tensiune, la bornele
rezistorului va apare o tensiune continuă (vezi circuite electrice în regim tranzitoriu).

- semnale impuls a căror valoare instantanee este dată de relaţia (1.3);

0, t  0

x (t )   X , 0  t   (1.3)
0, t  

X – amplitudinea impulsului,  - durata impulsului

30
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

Fig. 1.40 Semnal impuls

- semnale periodice – a căror succesiune de valori se repetă la intervale egale de timp


numite perioade, T.
x( t )  x( t  kT ) , k  Z (1.4)

Fig.1.41 Semnal periodic

Din categoria semnalelor periodice, cele mai uzuale, sunt semnalele alternative, pulsatorii,
rectangulare, triunghiulare, dinţi de fierăstrău etc.
Un semnal periodic alternativ care se poate reprezenta cu ajutorul funcţiei sinus se
numeşte semnal sinusoidal / de curent alternativ.
xt   X m sin t   x   X 2 sin t   x  (1.5)

X m - valoare maximă ; X - valoare efectivă; t   x - faza mărimii sinusoidale (argumentul

sinusului);  x - faza iniţială;  - pulsaţia; t - timpul

31
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

Fig. 1.42 Semnal sinusoidal

Ex. Pentru tensiunea alternativă u (t )  220 2 sin(100t   / 3) V se pot preciza: valoarea

maximă U m  220 2  311 V, valoarea efectivă U=220V, faza iniţială este π/3, pulsaţia
100π=314 rad/s.

- semnale analogice şi digitale


Semnalele care variază continuu în timp într-o anumită plajă de valori se numesc
semnale continue sau analogice. Sistemele electrice care operează în domeniul generării sau
procesării acestor semnale formează clasa circuitelor analogice.
Semnalele care pot lua numai un set limitat de valori se numesc semnale discrete sau
digitale(numerice). Sistemele electrice care operează cu astfel de semnale se numesc circuite
digitale.

1.3.2 Elemente de circuit


Elementele de circuit utilizate într-un circuit electric pot fi active sau pasive.
a). Elementele de circuit active sunt sursele de energie. Acestea sunt surse de tensiune sau
surse de curent care pot fi, la rândul lor:
- ideale: independente sau comandate
- reale independente.
Elemente active independente ( elemente care generează energie). Scopul lor este de stabilire şi
întreţinere a regimului electrocinetic.
Sursă ideală independentă de tensiune (SIIT)
e - tensiunea electromotoare a sursei, u - căderea de tensiune, i - intensitatea curentului electric pe
latură

32
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

a. generatoare b. receptoare
Fig. 1.43 SIIT
Din relaţia de definiţie a t.e.m. de contur:
e  e   ( E  Ei )ds   E ds   Ei ds  u f  ub  ei
  

Din legea conducţiei electrice:


u f  ei  Ri  0
e  ub  u
ue (2.1)
Obs. Tensiunea la bornele unei surse de tensiune ideale este egală cu tensiunea electromotoare a sa
indiferent dacă aceasta este în gol sau în sarcină(până la curentul maxim admis).
Sursă reală independentă de tensiune (SRIT)
e - tensiunea electromotoare a sursei, u - căderea de tensiune, i - intensitatea curentului electric pe
latură, r – rezistenţa internă

a. generatoare b. receptoare
Fig. 1.44 SRIT

Pentru SRIT generatoare căderea de tensiune la bornele sale va fi:


Din relaţia de definiţie a t.e.m. de contur:
e  e   ( E  Ei )ds   E ds   Ei ds  u f  ub  ei
  

Din legea conducţiei electrice:


u f  ei  ri
e  ri  ub
u  e  r i (2.2)
Pentru SRIT receptoare căderea de tensiune la bornele sale va fi:
u  e  r i (2.3)
c). Sursă ideală independentă de curent (SIIC)
j – intensitatea curentului sursei, u - căderea de tensiune, i - intensitatea curentului electric pe latură;
i=j

33
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

a. generatoare b. receptoare
Fig. 1.45 SIIC

d). Sursă reală independentă de curent (SRIC)


j – intensitatea curentului sursei, u - căderea de tensiune, i - intensitatea curentului electric pe latură, g
– conductanţa internă, ig - intensitatea curentului electric prin conductanţă

a. generatoare b. receptoare
Fig. 1.46 SRIC

Pentru SRIC generatoare:


j  i  ig (2.4)
ig  u  g (2.5)
i  j  u g (2.6)

2.1.2. Elemente active comandate (sunt ideale)


a). Sursă ideală de tensiune comandată în tensiune (SITCT)

Fig. 1.47 SITCC

e  12  u12 (2.7)


12 - coeficient de transfer în tensiune între latura comandată şi latura de comandă

b). Sursă ideală de tensiune comandată în curent (SITCC)

34
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

Fig. 1.48 SITCC


e  r12  i12 (2.8)
r12 - rezistenţa de transfer între latura comandată şi latura de comandă.
Atenţie! r12 nu este rezistenţă internă (pe care să cadă o tensiune sau să se consume o putere) – sursele
comandate sunt ideale!

c). Sursă ideală de curent comandată în tensiune (SICCT)

Fig. 1.49 SICCT


j  g12  u12 (2.9)
g12 - conductanţa de transfer între latura comandată şi latura de comandă

d). Sursă ideală de curent comandată în curent (SICCC)

Fig. 1.50 SICCT


j  12  i12 (2.10)
12 - coeficient de transfer în curent între latura comandată şi latura de comandă

b). Elementele pasive de circuit sunt rezistorul, bobina şi condensatorul.


a) Rezistorul ideal

35
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

Acesta se caracterizează prin rezistenţa R. Dacă la bornele sale se aplică tensiunea u(t) prin el se
va stabili un curent de intensitate i(t).

Ecuaţia de funcţionare a circuitului este dată de


teorema lui Ohm, u  Ri .

Fig. 1.51
b) Bobina ideală
Aceasta se caracterizează prin inductivitatea L, rezistenţa neglijându-se. Ecuaţia de funcţionare a
circuitului se va deduce pornind de la expresia matematică a legii inducţiei electromagnetice:

Fig. 1.52

d S d S
e  
dt
  E  dl  
 dt
di
 S  L  i  u f  u   L
dt
u f  ei  Ri  u f

Dar u f  R  i  0 deoarece bobina este considerată ideală, prin urmare:

di
uL , relaţie ce reprezintă ecuaţia de funcţionare a circuitului.
dt
c) Condensatorul ideal
Acesta se caracterizează prin capacitatea C.

Fig. 1.53

36
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

d S d S
e     E dl  
dt dt
 S  0  u f  u C  u  0

q
Dar u f  R  i  0 deoarece condensatorul este considerat ideal, prin urmare: u  u C 
C
Din legea conservării sarcinii electrice, curentul de încărcare al condensatorului are expresia:
dq
i  q   idt .
dt
1
Prin urmare ecuaţia de funcţionare a circuitului este: u  idt
C

1.3.3. Structura şi clasificarea circuitelor


Se numeşte circuit electric un ansamblu de generatoare şi receptoare cu legătură
conductoare între ele.
Se numeşte reţea electrică un ansamblu de circuite legate între ele electric.
Structura circuitelor se caracterizează prin:
 Laturi (porţiuni de circuit formate din surse şi elemente pasive (rezistoare, bobine,
condensatoare) luate împreună sau separat);
 Noduri (determinate de intersecţia a cel puţin trei laturi);
 Ochiuri (determinate de înlănţuirea pe un contur închis a nodurilor şi laturilor cu
ajungerea în nodul din care s-a pornit).

Circuitele electrice se clasifică după mai multe criterii:


a). după natura elementelor ce intră în structura lor:
- circuite liniare ( ex. R = ct.);
- circuite neliniare ( ex. R funcţie de I);
- circuite parametrice ( ex. R funcţie de timp);
b). după regimul de funcţionare:

37
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

În funcţie de variaţia mărimilor care descriu fenomenele electromagnetice din teoria


macroscopică1, se disting următoarele 4 regimuri:
- regimul static în care mărimile nu variază în timp, nu se produc transformări energetice
( J  0) , fenomenele electrice se produc independent de cele magnetice, iar cele două câmpuri (
electric şi magnetic ) se pot studia separat;
- regimul staţionar în care mărimile nu variază în timp dar, spre deosebire de regimul
static, interacţiunile câmpului cu substanţa sunt însoţite de transformări energetice ( J  0) ;
- regimul cvasistaţionar în care mărimile variază suficient de lent pentru a se putea
neglija radiaţia câmpului electromagnetic (câmpul produs de variaţia în timp a fluxului electric);
- regimul nestaţionar sau variabil, în care mărimile variază în timp.
În acest context circuitele electrice se pot clasifica în:
- circuite în regim de c.c. (caracterizate de regimul staţionar, în care este posibil numai
curentul electric de conducţie în conductoare), în care mărimile nu variază în timp;
- circuite în regim periodic (caracterizate de regimul cvasistaţionar, în care există
curent electric de conducţie în conductoare şi curent electric de deplasare în dielectricul
condensatoarelor din circuit), în care mărimile variază periodic în timp:
- sinusoidal (armonic) – c.a.
- nesinusoidal (deformant)
- circuite în regim variabil, în care mărimile variază în timp.
- regim tranzitoriu de c.c. sau c.a. în c.c. sau c.a.
c). în raport cu sursele:
- circuite active (conţin surse de energie);
- circuite pasive (nu conţin surse de energie);
d). după structura geometrică:
- circuite filiforme (au dimensiunile secţiunii transversale ale conductoarelor pe liniile de
curent mult mai mici decât cele longitudinale) care se caracterizează prin faptul că densitatea
curentului de conducţie este aceeaşi în orice punct al unei secţiuni transversale a conductorului;

1
Teoria acţiunii prin contiguitate sau din aproape în aproape (în care se consideră că purtătorul acţiunilor electrice şi
magnetice dintre corpurile electrizate şi magnetizate este câmpul electromagnetic care le transmite cu o anumită viteză finită,
practic foarte mare şi după un anumit interval de timp care creşte cu distanţa dintre corpuri). Această teorie este o teorie
fenomenologică (care nu studiază la scară atomică sistemele fizice şi stările lor) în care corpurile sunt presupuse medii continue
şi se numeşte teoria macroscopică clasică a electromagnetismului, sau teoria lui Maxwell pentru corpuri imobile şi teoria
Maxwell - Hertz pentru corpuri mobile.

38
UNIVERSI TATE A DIN PITE ŞTI - FECC
TEORIA CIRCUITELOR ELECTRI CE - NOTE DE C URS
Ş.l. dr. ing. Lum iniţa Mirela Co nstantinescu

- circuite masive (dimensiunile secţiunii transversale ale conductoarelor sunt


comparabile cu cele longitudinale);
e). după localizarea parametrilor:
- circuite cu parametrii concentraţi;
- circuite cu parametrii distribuiţi;
f). după legătura cu exteriorul:
- circuite izolate (nu au borne de acces cu exteriorul);
- circuite neizolate (au borne de acces cu exteriorul);
De ex. circuitul care are numai două borne de acces cu exteriorul se numeşte dipol electric, iar
circuitul care are patru borne de acces cu exteriorul se numeşte cuadripol.
Elementele dipolare de circuit sunt fie generatoare fie receptoare şi pentru fiecare există
reguli de asociere pentru tensiune şi curent după cum urmează:

Fig. 1.54
La dipolul generator, U şi I se urmează ca sens pe un contur închis iar la un dipolul receptor U şi
I au sensuri opuse pe un contur închis.

39