Sunteți pe pagina 1din 9

UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA”

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA


AFACERILOR
SPECIALIZARE: ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
REFERAT

APLICABILITATEA PRINCIPIILOR AUTONOMIEI LOCALE


ȘI SUBSIDIARITĂȚII ÎN STATELE UE

STUDENT:
COORDONATOR:

IAȘI, 2019
CUPRINS

I. Principiul autonomiei locale..................................................................3


II. Principiul
subsidiarității........................................................................4
III. Autonomiile locale din statele Uniunii
Europene..................................
A. Administrația autonomiilor locale din
Spania..............................5
B. Administrația autonomiilor locale din
Italia................................6
C. Administrația autonomiilor locale din Finlanda..........................7
IV. Analiză comparativă a sistemului administrative local în statele
uniunii europene…………………………………………………………8

2
I. PRINCIPIUL AUTONOMIEI LOCALE

Autonomia locală reprezintă unul dintre principiile ce stau la baza adminstrației


publice în legislația națională. Autonomia locală este o formă modernă de exprimare a
principiului descentralizării. Într-adevăr, descentralizarea administrativă reprezintă un
principiu revendicat de doctrină şi o tendinţă în evoluţia administraţiei publice pentru
realizarea autonomiei locale. La baza oricărei descentralizări se află ideea unei anumite
autonomii locale. Pincipiul autonomiei locale este principiul fundamental care
guvernează administraţia publică locală, constând în dreptul unităţilor administrativ-
teritoriale de a-şi satisface interesele proprii fără amestecul autorităţilor centrale,
principiu care atrage după sine descentralizarea administrativă, autonomia fiind un drept,
iar descentralizarea un sistem care implică autonomia.
Descentralizarea este un sistem de organizare administrativă iar autonomia locală
este un drept al colectivităților locale, desprins și decurgând tocmai din principiul
descentralizării. La baza acestor concepte stă ideea conform căreia cei administrați, care
formează colectivitatea locală sunt legați între ei prin interese comune și de aceea
afacerile locale vor fi mai bine administrate de la acest nivel local de către reprezentanții
aleși ai colectivității locale.
Autonomia locală se manifestă pe mai multe planuri:
• Pe planul capacităţii juridice, colectivităţile teritoriale locale sunt subiecte de
drept distincte, având propriile interese publice.
• Pe plan instituţional, ele dispun de autorităţi administrative proprii, exterioare
aparatului administrativ central.
• Pe planul autonomiei decizionale, aceste autorităţi au competenţe proprii şi iau
decizii în interesul colectivităţilor pe care le reprezintă.
Un aspect important al autonomiei locale priveşte dreptul colectivităţilor locale de
a se asocia cu alte colectivităţi locale, în vederea îndeplinirii unor sarcini de interes
comun în condiţiile legii. De asemenea, ele pot coopera cu colectivităţile altor state.

3
II. PRINCIPIUL SUBSIDIARITĂȚII
Principiul subsidiarităţii este fundamental pentru funcţionarea Uniunii Europene
(UE), mai precis pentru luarea deciziilor la nivel european. Acesta permite în special să
se stabilească în ce situaţii UE are competenţa de a legifera şi de a contribui la luarea
deciziilor cât mai aproape posibil de cetăţeni.
Principiul subsidiarităţii este consacrat prin articolul 5 din Tratatul privind UE.
Acesta este menţionat alături de alte două principii, considerate de asemenea esenţiale
pentru luarea deciziilor la nivel european: principiul atribuirii şi principiul
proporţionalităţii.
Principiul subsidiarităţii are ca scop stabilirea nivelului de intervenţie cel mai
potrivit în domeniile competenţelor partajate între UE şi țările UE. Poate fi vorba despre
o acţiune la nivel european, naţional sau local. În toate cazurile, UE poate interveni
numai dacă este în măsură să acţioneze în mod mai eficace decât țările UE la nivelul
național sau local respectiv al acestora. Protocolul privind aplicarea principiilor
subsidiarităţii şi proporţionalităţii menţionează trei criterii menite să confirme sau nu
oportunitatea unei intervenţii la nivelul UE.
Principiul subsidiarităţii are, deopotrivă, ca scop să apropie UE de cetăţenii săi,
garantând întreprinderea unei acţiuni la nivel local, atunci când aceasta se dovedeşte
necesară. Totuşi, principiul subsidiarităţii nu înseamnă că o acţiune trebuie întreprinsă
întotdeauna la nivelul cel mai apropiat de cetăţean.

4
III. AUTONOMIILE LOCALE DIN STATELE UNIUNII EUROPENE

A. ADMINISTRAȚIA AUTONOMIILOR LOCALE DIN


SPANIA

Spania este un stat unitar descentralizat care cuprinde 17 regiuni, 50 de provincii şi


puţin peste 8000 de comune. Textul constituţional garantează dreptul la autonomie
pentru diferite naţionalităţi şi regiuni.
  Referitor la evoluţia descentralizării, arătăm că, printr-o lege din anul 1955, s-a
reglementat regimul local, recunoscându-se autorităţilor din provincii şi municipii
anumite atribuţii, însă acestea erau supuse unui control strict, atât de oportunitate, cât şi
de legalitate, apriori şi aposteriori.
Pentru aplicarea principiului autonomiei comunităţilor regionale, Constituţia
spaniolă nu a instaurat o cartă a autonomiilor, nu a stabilit comunităţile autonome şi nu a
prevăzut un partaj uniform al competenţei.
Ea a definit, însă, procedura de constituire a comunităţilor autonome. Astfel,
provinciile limitrofe având caracteristici istorice, culturale şi economice comune pot
revendica reunirea într-o comunitate autonomă (regiune).
Instrumentul juridic fundamental al fiecărei comunităţi autonome este Statutul,
care cuprinde atribuţiile ce revin acesteia, din "inventarul de atribuţii" ce pot fi
recunoscute comunităţilor autonome, prevăzut de Constituţie. 
Rezultatul aplicării acestor prevederi constituţionale a fost crearea a 15 comunităţi
autonome (regiuni), care au sfere de competenţă legislativă diferite şi inegale. Cu toate
acestea, comunităţile regionale dispun de atribuţii legislative şi au instituţii, deliberative
şi executive, comparabile cu cele ale unui stat federat.
Spania fiind un stat al „autonomiilor”, aici s-au manifestat preocupări susţinute
pentru definirea autonomiei şi s-au depus eforturi pentru clarificarea conceptelor din acest
domeniu. Astfel, autonomia locală se defineşte ca fiind dreptul autorităţilor locale de a
interveni în orice domeniu al vieţii publice care se înscrie în sfera intereselor proprii.
Competenţele primǎriei din Madrid sunt: serviciile publice locale( de transport, apǎ,
salubritate, iluminat public etc.); circulaţie; urbanism şi patrimoniu istoric; poliţia
municipalǎ. În afara regiilor autonome locale, pe lângǎ primǎria din Madrid mai
funcţioneazǎ societǎţi anonime cu capital exclusiv municipal, având ca obiective:
 gestiunea serviciilor de percepţie pe cale execitivǎ, a taxelor şi a impozitelor, a
contribuţiilor cǎtre primǎrie;
 construcţia şi gestiunea pieţelor centrale municipale;

5
 activitǎţi economice şi sociale;
 realizeazǎ studii, proiecte, gestionare în vederea dotǎrii oraşului cu incinte
expoziţionale etc.

B. ADMINISTRAȚIA AUTONOMIILOR LOCALE DIN


ITALIA
În Italia organizarea administrției statului are o structură piramidală, în al cărei
vârf se află Guvernul și ministerele, autoritățile locale fiind subordinate ministerelor. Aici
se întâlnește același sistem de organizare administrative pe trei nivele-comunal,
provincial și regional, dispunând de o bogată legislație recentă în materia autonomiei
locale. El este, în mare parte, de inspirație franceză, fiind un regim uniform a nivelul
întregii țări. Pe lângă autoritățile locale sistemul de administrație descentralizat cuprinde
și serviciile publice, care au statut de persoane morale, corpuri cu independență juridică,
constituite sub dreptul public și cu diferite grade de putere de autoguvernare.
O particularitate a sistemului Italian, față de cel spaniol de exemplu, o constituie
faptul că fiecare municipialitate și provincie îți stabilește statutul propriu. La nivel de
regiuni sunt emise „Legi regionale”, care guvernează relațiile pe orizontală între
munincipialitate și provincii, dar și pe vericală între aceasta și regiune. Regiunea va
determina obiectivele generale ale planificării teritoriale, economice și sociale. Regiunile
sunt conduse de „guvernele regionale„. Statutele munincipalităților și provinciilor
regulamentele de bază pentru organizarea autorităților locale și în special competențele
administrative, structura serviciilor publice locale.
Regiunile sunt alcatuite din urmatoarele organe:
 Consiliul Regional (Consiglio regionale);
 Adunarea Regionala (Giunta);
 Presedintele Adunarii (Presidente della Giunta).
  Consiliul regional este puterea legislativa regionala, el mai exercita si alte atributii
conferite prin Constitutie si prin lege. Consiliul are dreptul de a face propuneri legislative
Camerelor Parlamentului Italiei si alege, din membrii sai, un presedinte si un Birou. 
Adunarea Regionala este organul executiv al regiunii si poate institui o motiune
de cenzura impotriva presedintelui adunarii. Adoptarea motiunii de cenzura prin apel
nominal si majoritate absoluta a voturilor Cosiliului va antrena demisia executivului si
dizolvarea Consiliului regional.
Presedintele Adunarii este reprezentantul regiunii, conduce politica Adunarii
Regionale si este responsabil pentru aceasta. Presedintele Adunarii este cel care promulga
legile si elaboreaza regulamentele regionale. Functiile administrative delegate de stat
regiunii sunt exercitate de catre Presedinte, in conformitate cu instructiunile date de
Guvernul italian.

6
C. ADMINISTRAȚIA AUTONOMIILOR LOCALE DIN
FINLANDA
În Finlanda autonomia comunelor a fost recunoscută de legile din 1865 şi 1873,
fiind apoi preluată de Constituţia din 1919.
  În 1976 legea privind autonomia locală va amplifica sfera competenţei generale a
comunelor. Legea privind autonomia locală din 1995 va reglementa competenţa,
drepturile şi obligaţiile colectivităţilor locale, conform principiului subsidiarităţii. Actuala
Constituţia intrată în vigoare în 2000 consacră autonomia comunelor şi lasă pe seama
legii reglementarea subdiviziunilor administrative mai mari decât comuna. Finlanda
cunoaşte un sistem cu un singur nivel de aministraţie locală.
  În Finlanda nu exista o administrare guvernamentala exercitata direct la nivel
regional, dar se pot constitui federatii municipale, ca urmare a relatiilor puternice de
cooperare. Astfel s-au format federatii de dimensiuni mari in special in domeniul sanatatii
si educatiei. In Finlanda exista mai mult de 400 astfel de federatii municipale si
aproximativ 460 de municipalitati divizate in doua categorii: districte si orase.
Finlanda este divizată în aproximativ 450 de comune care se bucură de o
autonomie cosiderabilă. Consiliile municipale sunt alese pentru un mandat de 4 ani. După
aceeaşi procedură ca şi Parlamentul, urmând sistemul proporţional. Consiliul municipal
desemnează autoritatea executivă a comunei, comisia municipală, ca şi diversele comitete
municipale. În aceste organisme colective, partidele politice sunt reprezentate în funcţie
de ponderea lor în consiliu. Agentul principal al comunei este directorul , numit pe viaţă,
adică până la pensie, sau dimpotrivă, pe perioada mandatului consiliului municipal.

7
IV. ANALIZĂ COMPARATIVĂ A SISTEMULUI
ADMINISTRATIV LOCAL ÎN STATELE UNIUNII
EUROPENE

Spania Finlanda Italia


Un sistem cu trei niveluri de Un sistem cu un singur nivel de Un sistem cu trei niveluri
administrație locală. administrație locală. de administrație locală.

Un singur nivel intermidiar de Nu există nivel intermediar de Un singur nivel


administrație. administrație. intermediar de
administrație.
La niel regional – 15 regiuni cu La nivel regional este împărțită La nivel regional – 20
statut de comnunități autonome; în 6 provincii; regiuni din care 5 cu statul
La nivelul departamental – 50 La nivel departamental 19 special, având regim de
provincii cu regim de regiuni de dezvoltare; comunități autonume;
colectivități locale; La nivel de bază are 452 La nivel departamental 102
La nivel de bază – 8089 comune cu regim de provincii și 3 provincii cu
comune, cu regim de colectivitate locală. statut special, cu regim de
colectivități locale. colectivități locale;
La nivel de bază 8100
comune cu regim de
colectivități locale.

Țara „autonomiilor„ Stat unitar Stat regional

8
BIBLIOGRAFIE
1. http://www.legeasiviata.in.ua/archive/2012/3-md/10.pdf
2. https://ro.scribd.com/document/139898764/Autonomia-Locala-Si-Statul-de-
Drept
3. http://publications.europa.eu/resource/cellar/17de60ac-002e-4af3-8ef6-
0361decab2d7.0014.02/DOC_3
4. https://www.academia.edu/37732772/Administra%C5%A3ia_public
%C4%83_local%C4%83_%C3%AEn_trei_state_ale_Uniunii_Europene_Spania
5. https://graduo.ro/referate/stiinte-politice/aplicabilitatea-principiilor-
descentralizarii-autonomiei-locale-si-subsidiaritatii-in-statele-uniunii-europene-
423372
6. https://ro.scribd.com/doc/36252100/Sisteme-Administrative-Comparate