REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr.

4, 2017

CZU 347.9
Actele de dispoziție ale părților în procesul civil.
Modificarea acțiunii
Olga CIOBANU,
avocat
Victoria HADÎRCĂ,
judecător (Judecătoria Chișinău)
This work is dedicated to a theme very important – institution of modification of the civil action. Institution of modi-
fication of the civil action finds express regulation, but this rule does not state the legal definition nor traces the legal cha-
racteristics of this important institution of civil procedural law. In literature, modifying the civil action was defined as the
application by which a litigant amended its previous claims. In recent doctrine, shows that the category of the requested
amendments to the civil action includes any request by either party changes a request in court that the previously seized
court, whether it was a principal claim, one accessory or an incidental.
Keywords: Civil procedural law; Civil action; Institution of modification.

Î n corespundere cu prevederile art. 60 din Codul

de procedură civilă al RM „reclamantul este în
drept să modifice temeiul sau obiectul acţiunii, să
mărească ori să reducă cuantumul pretenţiilor în ac-
ţiune, ori să renunţe la acţiune”.
În felul acesta, instituția modificării acțiunii ci-
vile își găseşte reglementarea expresă, dar această
normă legală nu statuează definiţia şi nici nu trasează
caracterele juridice ale acestei importante instituţii
de drept procesual-civil.
În literatura de specialitate, modificarea acțiunii
civile a fost definită ca fiind acea cerere prin care o
parte litigantă modifică pretenţiile sale anterioare.
În doctrina recentă, se arată faptul că în categoria
cererilor de modificare a acțiunii civile sunt inclu-
se orice cereri prin care una dintre părţi modifică o
cerere în justiţie cu care a sesizat anterior instanţa,
indiferent că aceasta era o cerere principală, una ac-
cesorie sau una incidentală.
Aşadar, una dintre particularităţile cererii de mo-
dificare vizează faptul că, întotdeauna, aceasta pre-
supune existenţa unei cereri prin care, anterior, a fost
sesizată instanţa de judecată cu soluţionarea unui
litigiu concret, indiferent de natura cererii iniţiale,
respectiv dacă aceasta este principală, accesorie şi
incidentală.
De principiu, nu trebuie exclusă nici ipoteza în
care o astfel de cerere modifică o cerere adiţională
anterioară, prin care aceeaşi parte a schimbat pețitul
cererii introductive de instanţă. De exemplu, după ce
reclamantul formulează cererea de chemare în jude-
cată, iar pârâtul depune la dosarul cauzei referință,
faţă de apărările făcute de pârât şi odată cu răspun-
sul la referință, în procedura prealabilă stabilirii pri-
mului termen de judecată, reclamantul înţelege să
modifice obiectul acţiunii sale, în sensul completării
acestuia cu o nouă pretenţie faţă de pârât. Ulterior, la
termenul de judecată la care reclamantul este legal
citat, acesta înregistrează la dosarul cauzei cererea
de modificare prin care schimbă cauza pretenţiei noi,
adăugate acţiunii iniţiale.
Cererea de modificare a acțiunii civile implică o
modificare a pretenţiilor iniţiale, de cele mai multe
ori, cerându-se în plus faţă de ceea ce s-a solicitat
iniţial ori cerându-se ceea ce iniţial nu s-a pretins.
Modificarea acțiunii civile se poate prezenta sub
forma unei cereri accesorii cererii principale, situa-
ţie în care se găseşte într-un raport de conexitate cu
aceasta, putând să fie făcută exclusiv de reclamant.
O pretenţie proprie formulată de pârât îmbracă for-
ma cererii reconvenţionale, situaţie în care pârâtul
va putea face, apoi, o cerere reconvenţională de mo-
dificare.
Legea nu reglementează regimul juridic al cererii
de modificare a acțiunii civile, aceasta fiind inciden-
tă nu numai în cazul cererii de chemare în judecată,
dar şi în cazul cererii reconvenţionale sau altei cereri
incidentale, a cărei natură juridică este aceea de ve-
ritabilă cerere de chemare în judecată, urmând a se
aplica în mod corespunzător.
În ceea ce priveşte subiecţii procesuali care pot
uza de instituţia cererii de modificare, în doctrină se
relevă faptul că o astfel de cerere poate fi formulată
de către reclamant, în privinţa cererii principale sau
a cererii de intervenţie promovată de către acesta,
de către pârât, relativ la cererea reconvenţională ori
la cererea de intervenţie promovată de către acesta,
precum şi de către terţul intervenient, în privinţa ce-
rerii de intervenţie introdusă de către el.
Referitor la cercul subiecţilor procesuali care
sunt îndrituiţi să formuleze o cerere modificatoare,
am precizat faptul că acesta îi cuprinde nu numai pe
reclamant şi pârât, ci şi pe intervenienţii principali.
Cu privire la intervenienţi, referitor la care s-a admis
faptul că, dacă, la rândul lor, nu formulează o cerere
de intervenţie principală, prin hotărârea pronunţată
în cauză nu se pot stabili drepturi în favoarea lor,
putem reţine faptul că justifică un interes în promo-

60
 Nr. 4, 2017
varea unei cereri modificatoare numai în ipoteza în
care, în temeiul principiului disponibilităţii, susţin o
pretenţie proprie în cauza dedusă judecăţii.
În legătură cu acest aspect, se pune întrebarea
dacă poate procurorul formula o cerere modificatoa-
re, atunci când acesta promovează acţiunea ori când
participă la proces, iar răspunsul nu poate fi decât
unul afirmativ. În conformitate cu dispozițiile art. 72
din Codul de procedură civilă al RM care stipulează
că procurorul care a înaintat o acţiune are drepturile
şi obligaţiile procedurale de reclamant, cu excepţia
dreptului de a încheia tranzacţie, ajungem la con-
cluzia că acesta este îndreptățit în vederea înaintării
unei cereri de modificare a acțiunii civile promovate,
chiar dacă nu este titularul acțiunii.
Conform art.60 din Codul de procedură civilă al
RM formularea cererii de modificare implică mo-
dificarea unuia dintre cele două elemente esenţiale
ale cererii iniţiale, și anume, temeiul sau obiectul
acțiunii.
Modificarea temeiului acţiunii presupune schim-
barea circumstanțelor de fapt sau de drept prin trece-
rea de la ipoteza unei norme juridice la ipoteza altei
norme juridice. Ea poate să se producă prin comple-
tarea temeiului iniţial al acţiunii cu noile circumstan-
ţe apărute în timpul judecării cauzei. De exemplu,
temeiul acţiunii de reparare a daunei poate fi modi-
ficat prin stabilirea faptului că dauna a fost pricinu-
ită de mijlocul de pericol sporit, ceea ce va duce la
aplicarea unei alte norme de drept sau altă situaţie,
când pretenţiile sunt îndreptate împotriva mai multor
pârâți.
Schimbarea obiectului acţiunii cel mai frecvent
are loc prin trecerea de la dispoziţia unei norme de
drept la dispoziţia unei alte norme de drept sau prin
alegerea unui alt mijloc de apărare judecătorească
a dreptului subiectiv. În ambele cazuri, este vorba
despre schimbarea pretenţiilor de drept material faţă
de pârât. Nu se admite schimbarea concomitentă a
temeiului şi obiectului acţiunii. În acest caz, unele şi
aceleaşi împrejurări în una şi aceeaşi relaţie socială
pot duce la aplicarea diferitelor norme de drept.
În cazul formulării unei cereri modificatoare, in-
stanţa este ţinută să se pronunţe în limitele în care a fost
învestită prin cererea de modificare a acțiunii civile.
De asemenea, cererea de modificare presupune
completarea cererii anterioare cu care a fost înves-
tită instanţa cu unul sau mai multe dintre cerințele
determinante menţionate mai sus. Astfel, reclaman-
tul poate chema în judecată şi alte persoane pe lân-
gă pârâtul indicat iniţial în cererea introductivă de
instanţă.
În mod normal, reclamantul poate aprecia că se
impune modificarea sau completarea cererii de che-
mare în judecată după ce primeşte referința depusă
de către pârât în etapa pregătitoare judecăţii. Totuşi,
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT
nu este exclus ca, înainte de primirea referinței for-
mulate de către pârât, reclamantul să depună o cerere
adiţională prin care să modifice cererea de chemare
în judecată.
Aşadar, reclamantul ar putea să modifice cererea
de chemare în judecată chiar în etapa de verificare
şi regularizare a cererii, până la împlinirea terme-
nului în care trebuie să depună răspuns la referință.
Codul de procedură civilă al RM nu stipulează ex-
pres momentul până la care poate fi făcută cerere de
modificare, ceea ce denotă faptul că aceasta poate
fi înaintată oricând până la finalizarea dezbaterilor
judiciare.
Observăm că soluţia legiuitorului nostru care a
omis să reglementeze acest moment este fundamental
diferită de cea reglementată de legiuitorul român, nu
numai din punctul de vedere al termenului de judecată
limită la care ar putea fi formulată cererea adiţională
(prima zi de înfăţişare), dar şi din punctul de vedere al
tehnicii de promovare a unei asemenea cereri.
Astfel, se observă că a fost prescris un termen fix
în Codul de procedură civilă al României, până la
care ar putea fi făcută modificarea sau completarea
cererii de chemare în judecată şi să se propună noi
dovezi – primul termen la care reclamantul este legal
citat.
Sancţiunea aplicabilă situaţiei în care reclamantul
nu respectă termenul legal imperativ statuat de Codul
de procedură civilă al României pentru promovarea
cererii modificatoare sau completatoare este aceea a
decăderii din dreptul de a o mai formula, sancţiune
care poate fi invocată din oficiu de către instanţă şi
pusă în discuţia părţilor, cu consecinţa respingerii
cererii adiţionale ca tardiv formulată.
Cu toate acestea, dispozițiile Codului de proce-
dură civilă al României prevăd posibilitatea ca, prin
acordul expres al tuturor părţilor cauzei, formularea
cererii modificatoare sau întregitoare să aibă loc şi
cu depăşirea primului termen de judecată la care re-
clamantul este legal citat, situaţie în care nu va inter-
veni sancţiunea decăderii, iar instanţa va fi învestită
cu cererea reclamantului, astfel cum a fost modifica-
tă sau completată.
Din formularea acestui text legal, se reţine, în pri-
mul rând, faptul că, după depăşirea termenului proce-
dural imperativ, promovarea cererii întregitoare sau
modificatoare este condiţionată de acordul expres al
tuturor părţilor. Aşadar, nu este vizat numai acordul
pârâtului, ci şi cel al intervenienţilor în proces.
Legiuitorul român a prevăzut că, spre deosebire
de situaţia în care modificarea cererii de chemare în
judecată este făcută în termen, caz în care nu este
necesar să se obţină acordul vreunei părţi pentru
aceasta, dacă modificarea este realizată pe parcursul
procesului, se cere acordul părţilor, tocmai pentru a
evita abuzul de drept al reclamantului.
61
 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 4, 2017
Astfel, în situaţia formulării unei cereri modifica-
toare după primul termen de judecată la care recla-
mantul a fost legal citat, dacă la termen nu sunt pre-
zente toate părţile iniţiale, instanţa va amâna cauza,
comunicând părţilor cererea, cu menţiunea de a-şi
preciza poziţia procesuală, în sensul exprimării sau
nu a acordului vizând modificarea pretenţiilor peste
termenul legal.
În jurisprudenţa română anterioară, s-a stabilit că
modificarea obiectului cererii iniţiale, prin concluzii
scrise depuse ulterior primei zile de înfăţişare, după
închiderea dezbaterilor şi fără a fi puse în discuţia
părţilor, reprezintă o încălcare a principiilor de bază
ale dreptului procesual-civil, cum ar fi cel al contra-
dictorialităţii şi cel al dreptului la apărare.
În reglementarea română, jurisprudenţa face dis-
tincţie între noţiunile de cerere modificatoare şi ce-
rerea precizatoare, aceasta din urmă vizând exclusiv
îndreptarea greşelilor materiale, mărirea sau micşo-
rarea cuantumului pretenției, pretinderea contravalo-
rii obiectului pierdut sau pierit, ori înlocuirea cererii
în constatare cu o cerere în realizare sau invers.
Această distincţie între cererea modificatoare şi
cererea precizatoare nu subzistă şi în Codul de pro-
cedură civilă al RM, acestea fiind reglementate de
dispozițiile. art. 60, întrucât, în definitiv, ambele
constituie modificări ale cererii iniţiale, chiar dacă
au un regim juridic diferit.
Mărirea sau micşorarea cuantumului obiectului
cererii presupune formularea unei cereri patrimoni-
ale, al cărei obiect poate fi exprimat în bani. Nu este
exclusă posibilitatea ca partea să solicite prin cererea
precizatoare mărirea suprafeţei de teren revendica-
te, însă cu condiţia ca obiectul cererii adiţionale să
vizeze acelaşi teren ca cel care figurează în cererea
principală, dar a cărui suprafaţă a fost indicată greşit
de către reclamant.
Pentru ca părţile să nu fie lipsite de un grad de
jurisdicţie, reclamantul îşi poate modifica cererea de
chemare în judecată numai în faţa primei instanţe,
nu şi în căile de atac. Modificarea acţiunii se poate
face numai la instanţa de fond, şi numai până la fina-
lizarea dezbaterilor judiciare, astfel că, în apel nu se
poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul
cererii de chemare în judecată, şi nici nu se pot face
cereri noi, aceste prevederi fiind pe deplin aplicabile
şi la judecarea recursului.
Acţiunea judiciară reprezintă mijlocul prin care
titularul dreptului subiectiv cere instanţei realizarea
62
acelui drept, recunoaşterea lui sau încetarea piedici-
lor în exercitarea acestuia.
Conceptul de cerere modificatoare se raportea-
ză, cu necesitate, la introducerea unei noi pretenţii
de către părţi în faza judecăţii în apel sau în recurs,
pretenţie ce nu a format obiect al judecăţii în primă
instanţă, această soluţie decurgând din funcţia fun-
damentală a instanţei de control judiciar, anume ace-
ea de a examina regularitatea hotărârii primei instan-
ţe cu privire la pretenţiile ce au fost deduse în faţa
acesteia, prin conţinutul conceptului de cereri noi în
apel sau în recurs înțelegându-se toate acele acte de
procedură care au natura unei cereri de chemare în
judecată. Conotaţia conceptului de cerere modifica-
toare este aceea de a desemna ideea de schimbare de
acţiune.
Prin urmare, modificarea pretenţiilor în apel sau
recurs, prin formularea unor solicitări care nu au fost
formulate în primă instanţă, judecătorul fondului ne-
fiind învestit cu o asemenea acţiune, astfel cum s-a
arătat mai sus, este inadmisibilă. O atare modificare
a obiectului acţiunii nu poate forma obiect de jude-
cată pentru prima dată în calea de atac.
Cu privire la momentul limită până la care se poa-
te introduce cererea modificatoare, în doctrină şi în
practică s-a pus problema dacă, în cazul desfiinţării
sau casării cu trimitere în vederea rejudecării cauzei,
reclamantul mai poate formula o cerere de modifica-
re a acțiunii civile.
Întrucât din dispozițiile legale rezultă faptul că
desfiinţarea soluţiei instanţei de fond poate fi totală
sau parţială, rezultă faptul că formularea unei cereri
adiţionale de modificare în rejudecarea cauzei la in-
stanţa de fond este posibilă numai în situaţia în care
instanţa de control judiciar a anulat toate actele ju-
diciare.
Referințe:
1. Codul de procedură civilă al Republicii Moldova
nr. 225-XVI din 30 mai 2003, publicat în: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, nr. 111-115 din 12 iunie 2003.
2. Boroi G., Stancu M. Drept procesual civil, 2015,
vol. I.
3. Tăbârcă M. Drept procesual civil, 2013, vol. II.
Recenzent:
Igor COBAN,
doctor în drept, conferențiar universitar (USM)