KINETOPROFILAXIE

Traumatismele si afectiunile umărului in Handbal

Traumatismele si afectiunile umărului in Handball

Unele statistici:

Leziunile umărului în fotbal și schi sunt la conducere, în timp ce handbalul ocupa al treilea loc in ceea ce
privesc aceste leziuni. Aproximativ 2,5 leziuni se întâmplă in 1000 de ore de joc de handbal. Cei mai
expusi la risc sunt sportivii amatori de handbal. Leziunile umărului la jucatori profesionisti apar mult mai
mult în competitii. Statistic aproximativ 40% din totalul sportivilor de handbal au avut dureri de umăr, în
cadrul ultimele 6 luni. Cu cat e mai mare Liga de handbal cu atat sunt mai severe leziunile umărului. 2/3
din toate leziunile umăr se întâmplă în timpul atacului și aproximativ 1/3 în apărare. Atleții care arunca
mingea de handbal suferă de cele mai multe probleme de umar.

Articolul cu numele ʺ Sports orthopedics. Handball ʺ publicat in Journal of Joint Surgery in anul 2003
avand ca autor pe Nishida Masaru relateaza faptul ca in handbal principalele acțiuni sunt de manipulare a
mingii folosind trenul superior si alergarea impreuna cu sariturile folosind trenul inferior.
Afectiunile au loc nu numai la nivelul membrelor superioare și inferioare, dar, de asemenea si in regiunea
lombară pentru jocul intensiv - contact cu un partener.

Afectiunile membrelor superioare cele mai des intalnite sunt urmatoarele: luxații de umăr , ruptura coafei
rotatorilor, leziuni ligamentare ale cotului, degete luxate/fracturate.

Afectiunile membrelor inferioare cele mai des intalnite sunt urmatoarele : leziuni ligamentare ale
genunchiului, leziuni de menisc, genunchiul « saritorului », entorse, peritendinita Achiliana.

Afectiunile regiunii lombare sunt : spondiloza lombara, hernia de disc intervertebral, vânătăi, contuzii.

Inspecția, diagnosticul, selectarea și stabilirea tratamentelor pentru aceste leziuni sunt individualizate

Instabilitatile și luxatiile umarului în handbal

Instabilitatile umărului sunt o problema frecventa la sportivii de handbal. Acestea apar ca o leziune acuta in
forma unei luxații de umăr.Capului humeral iese din cavitatea glenoida, din articulatia umărului în direcția
anterioară și inferioară și labrumul este rupt. Aceasta se numește o leziune TUBS – abreviere - traumatic
unidirectional Bankart lesion surgery.

La handbalistii profesioniști acesta leziune TUBS trebuie să fie stabilizată cât mai curând posibil,
artroscopic - chiar și în cazul primei luxatii. Fiind practicant al acestui sport de contact, o stabilizare
deschisă ar putea fi necesara, uneori.

Chiar mai mult, instabilitatile cronice sunt observate în cazul jucătorilor de handbal. Datorită
microtraumatismelor repetate si de lunga durata, capsula articulatiei umărului și ligamentele stabilizatoare
sunt întinse și umărul afectat "scapă". Durerea cu sau fără cracmente concomitente este tipica
handbalistilor care suferă de aceasta afectiune. Kinetoterapia este prima metodă de alegere. Dacă acest
lucru nu funcționează atunci se recurge la o stabilizare artroscopica.

Unii oameni au genetic un umăr elastic / capsulele articulare. Acestea ar putea reprezenta avantaje în sport,
dar ar putea face un atlet mai susceptibil pentru traumatismele/afectiunile umărului.
Fracturile de umar si handbalul

În handbal fracturile vizeaza cel mai des clavicula.

Handbalul și durerile de umăr neclare:

În aceste cazuri, se observă adesea rupturi partiale ale coafei rotatorilor, leziuni SLAP (Superior Labrum
Anterior and Posterior) și un impingement postero-superior. In timpul executarii unei artroscopii de umăr,
s-au observat, in special, rupturi parțiale ale partii articulare a coafei rotatorilor.

Fiecare sport are încărcături speciale asupra umărului. În handbal anumite părți ale coafei rotatorilor sunt
consolidate,intarite din cauza unei suprasarcini de ani de zile, în timp ce alte părți ale coafei rotatorilor sunt
neantrenate și devin slabe. In medicina sportiva aceasta este denumită "suprasarcină dinamică".

S-a observat ca jucatorii de handbal se plang de dureri de umar vechi ( luni chiar ani).

In cazul in care aceste probleme apar, se dezvolta o faza initiala care trebuie tratata cu un program
individualizat de kinetoterapie, care poate fi refractat pe o perioada lunga de timp.

Dezechilibrul muscular conduce la o reactie de inflamare si supraincarcarea poate cauza o instabilitate

aditionala prin intinderea capsulei umarului si ale ligamentelor stabilizatoare ale umarului.

Cu cat este mai instabil umarul afectat cu atat muschii umarului trebuie să acționeze pentru a stabiliza
umărul . In special rotatorii externi sunt cei mai afectati. Astfel, se va dezvolta un impingement postero-
superior si uneori o instabilitate aditionala, care trebuie sa fie tratata artroscopic cu un procedeu de
stabilizare.

Scapula ʺbolnavaʺ (the ʺsickʺ scapula) si handbalul

Un concept important pentru sportivii de handbal și în alte sporturi cu suprasolicitare este "scapula
bolnava" ceea ce in timp, duce la aparitia mișcărilor patologice ale scapulei.

Scapula este foarte importantă pentru transportul de energii kinetice, de exemplu, în timpul  aruncarii.
Energia este transportată de la picior urca pana la trunchi și se termină în final la bratul de aruncare. Este
important să observam mișcarile scapulei și sa începem un tratament, în cazul în care recunoaștem o
ʺsuprasolicitare dinamicaʺ.

Un alt concept important este scurtarea capsulei posterioare a umărului. Aruncarile repetitive scurtează
capsula posterioara și inferioara a umărului. Leziunile SLAP (Superior Labrum Anterior and Posterior)
dezvolta acest mod și concomitent lărgirea capsulei anterioare a umărului ceea ce duce la o instabilitate a
umărului. Intreaga cinematica a aruncarii umarului se înrăutățește. Leziunile SLAP pot apărea, de
asemenea, datorită cazaturilor pe brațul intins sau datorita leziunilor de tracțiune.

Factorii principali care contribuie la producerea celor mai frecvente traumatisme in HANDBALL

Factorul 1
Lipsa unei condiții fizice este o cauză majoră pentru multe leziuni, traumatisme suferite pe terenul de
handbal. În general, jucătorii de handbal nu se antreneaza fizic pentru sport în afara terenului. Jucatorii isi
acorda timpul pentru un antrenament adecvat doar pe teren. Din păcate, acest lucru nu este suficient.

Din cauza lipsei de condiționare fizică adecvată, în timpul unui meci jucatorul devine incapabil de a ajunge
la minge suficient de devreme pentru a poziționa corect corpul pentru a trage. Astfel, el este obligat să
compenseze. Acest lucru provoacă suprasolicitarea, cel mai frecvent pe umăr, cot și spate.
 Soluția pentru eliminarea acestui factor prejudiciu major este evidentă. Trebuie inceput un program de
condiționare fizică în afara terenului, pentru o pregatire proprie mai buna in ceea ce privesc cerintele din
timpul unui meci. Alergarea, ciclismul și înnotul sunt trei mari moduri de a îmbunătăți nivelul aptitudinii
fizice. Partea tristă este că nu sunt distractive de fel de mult ca handbalul, și mulți jucători nu participă la
ele în mod regulat - dar ar trebui.

Factorul 2
Lipsa unei flexibilitati adecvate este o altă cauză majoră de traumatisme în rândul handbalistilor. Deși acest
factor pare a fi de importanță mai mică pentru jucatori sub 30 de ani, majoritatea jucătorilor la nationala
sunt peste 30 de ani si flexibilitatea devine un factor semnificativ. Jucătorii trebuie să întindă în mod
eficient muschii din complexul gambei si gleznei - tendonul lui Achile, ischiogambierii, adductorii soldului
, flexorii șoldului, muschii spatelui , ai umerilor și antebrațelor.
Alergatul, înnotul, ciclismul si un program de stretching pre- și post-joc nu reprezinta o mulțime de
distracție prea mare pentru jucator și ia ceva timp pentru efectuarea lor. Dar un program de formare bun, o
performanța regulată poate îmbunătăți jocul , precum și reduce riscul de rănire.

Factorul 3
Lipsa unui tratament adecvat și a unei reabilitari a leziunilor este o cauză comună pentru prejudiciu in
continuare si instalarea mai multor afectiuni. Jucătorii trebuie să cunoască că majoritatea leziunilor suferite
în handbal sunt leziuni de suprasolicitare care necesită tratament inițial, precum și un program de
reabilitare adecvat și corespunzător înainte de a se întoarce pe teren.
Mult prea des, jucătorii trateaza leziunile lor numai prin odihna. Apoi, la întoarcerea pe teren, jucatorul
prezintă simptome recurente ale prejudiciului/traumatismului inițial sau dezvolta o problemă secundară,
pentru compensarea unei afectiuni.

Factorul 4
Tehnica necorespunzătoare sau erorile în elementele fundamentale ale sportului pot fi, de asemenea, un
factor major care contribuie la leziunile suferite pe teren. Cum este si adevărat, speranța si credința
jucătorului în sine au un rol important; insa faptul ca jucatorul crede ca-si poate îmbunătăți el insusi
fundamentele sale sau tehnica de joc este o eroare comună. Dar practica este necesara pentru a îmbunătăti
tehnicile și fundamentele jucatorului.
De asemenea trebuie sa se lucreze simetric , cu ambele maini, iar la antrenament sa fie introdusa tragerea la
poarta atat cu mana dominanta cat si cu cea opusa.
Handbalul este un sport unic în multe feluri insa nu genereaza traumatisme foarte grave, majoritatea
leziunilor suferite și recurența acestor simptome pot fi evitate daca jucatorii ar urma sfaturile si programul
de antrenament-reabilitare in mod corespunzator .

PROFILAXIE

PROFILAXÍE, profilaxii, s. f. Ansamblul măsurilor medico-sanitare care se iau pentru prevenirea

apariției și a răspândirii bolilor. ♦ Ramură a medicinii care se ocupă cu studierea și aplicarea măsurilor
profilactice. –Din fr. prophylaxie.

MISCARILE UMARULUI

ROTATIE EXTERNA – infraspinosul, micul rond si deltoidul posterior

ROTATIE INTERNA – subscapular, marele dorsal, marele pectoral / accesosii - marele rond si deltoid anterior

ELEVAREA UMARULUI - portiune superioara di trapez, romboid

COBORAREA UMARULUI – trapez si portiuni inferioare din marele dintat

ANTEPULSIA – deltoid anterior , pectoral mare, coraco-brahial + biceps brachial , subscapular (brat)

RETROPULSIA - deltoid posterior, marele dorsal , marele rond

Reeducarea umarului instabil

INSTABILITATEA GLENO HUMERALA face parte ding rupa laxitatilor articulare globale care poate fi de
origine traumatica sau se poate instala cu timpul devenind o adevarata instabilitate

In ceea ce priveste micro-instabilitatea, aceasta se produce in practica a numitor sporturi de aruncare (handbal,
tenis, baseball), prin destinderea partii anterioare a capsulei ; in consecinta apare o micro instabilitate intr- o
anumita directie sau o instabilitate globala cu risc de luxatie.

Scopul reeducarii unui umar instabil este tonifierea muschilor care vor frana capul humeral spre
sfarsitul gestului sportive, dar si o tonifiere globala a umarului si centurii scapulare. Reprogramarea
umarului in vederea eficacitatii gestului sportiv prin proprioceptie .

In plus de proprioceptie care este adesea asociata cu o problema de recentrare a capului humeral,
trebuie tonificati si rotatorii externi .

Proprioceptia umarului, minge = surface instable

Exercitiu = sa deseneze alfabetul cu mingea pe perete

Reeducarea unei tendinite

In general tendinitele se formeaza pe muschii coafei rotatorilor – supra si sub scapularul (++ supra) si pe
barometrul de inflamatie care este tendonul lung al bicepsului;

Principiul acestei reeducari este recentrarea CH prin tehnici manuale tip Sohier (rearmonizare biomecanica a
articulatiei) , urmate de tehnici de tonifiere;

Exercitii de tonifiere muschi umar

Logica : tonifiere totala in toate amplitudinile

Insa un umar operat cu instabilitate are contraindicatii privind recuperarea RExt care trebuie recuperata in
acord cu protocolul post operator si in functie de stadiile cicatrizarii;
 In practica , umarul instabil operat este limitat in RExt cot /trunchi in primele 6 saptamani post-operatorii . In
primul rand este utila si eficace pentru umeri tonifierea RExt in functie de protocol .
.

RExt : STG repaus, DR pozitie de lucru

In acelas timp este necesara si tonifierea RInt fie cu bureti fie cu minge intre cele doua maini ..

RInt
STG repaus, DT compresie simetrica

Tonifierea musculara cu rezistenta progresiva cu elastic

- permite lucru muscular progresiv inca de la inceputul miscarii respectand fiziologia articulara
HUBER MOTION LAB

SAU…… A L’ANCIENNE
 STEFAN LOVGREN & OVIDIU PAVEL FINALA VELUX EHF FINAL 4 KOLN , 2012
Bibliografie

1.BARDY,B,G ;MARIN,L ;STOFFREGEN,T.A ;&BOOTSMA,R,J.(1998).Postural coordination modes

considered as emergent phenomena.Journal of Experimental psychologie :Human Perception and
Performance,25,1284-1301
2.BOUISSET,S;& MATON,B. (1995).Muscles,posture et movement .Herman, 485 p.

3.BRENIERE,Y ;& RIBREAU,Y . (1998).A double-double inverted pendulum model for studying the
adaptability of postural control to frequency during human stepping in place. Biological Cybernetics,79,337-
345

4.DEBU, B. & WOOLLACOTT, M. (1988). Shoulder Effects of Gymnastics Training on Postural Responses

to Stance Perturbations. Journal of Motor Behavior, 20 (3), 273-300

5.HORAK, F. B, & NASHNER, L. M .(1986).Central programming of postural movements: adaptation to

altered support-surface configurations.Journal of Neurophysiologie,55,1369-1381.

6.HORAK, F. B, & NASHNER, L. M;& DIENER,H.C.(1990).Postural strategies associated with

somatosensory and vestibular loss.Experimental brain research,82,167-177

7.BOTA, I.-Modele de joc si pregatire.CNEFS, CSPS.Editura Sport–Turism, 1984.

8..DEMETER, A.- Probleme fiziologice ale antrenamentului.Revista E.F.S.,Nr.7, 1977.