Sunteți pe pagina 1din 8
 
Publicat pe octombrie 30, 2012 
Ion Creanga, Povestea lui Harap-Alb1.OPERA LUI ION CREANGĂ (1839-1889)Basme şi poveşti
: Povestea lui Harap-Alb, Povestea lui Stan Păţitul, Fata babei şi fatamoşneagului, Ivan Turbincă, Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani.
Roman autobiografic:
 Amintiri din copilărie.
Povestiri:
 Moş Ion Roată, Popa Duhu, Ion Roată şi Vodă Cuza, Povestea unui omleneş, Poveste, Inul şi cămeşa, Acul şi barosul
Nuvelă:
 Moş Nichifor Coţcariul.
2. SURSELE FOLCLORICE ALE BASMULUIPovestea lui Harap-Alb
, citită la ,,Junimea” şi publicată în Convorbiri literare, la 1august 1877, este construită după modelul basmului popular românesc, chiar dacă înstructură pot fi recunoscute nuclee narative universale: motivul călătoriei, al încercării puterilor, al apei vii şi al apei moarte, al animalelor recunoscătoare sau al prietenilor devotaţi. În folclorul românesc există şase variante ale temei, dar numai cea dinculegerea lui Ispirescu este anterioară, astfel încât este de presupus cunoaştereadirectă de către Creangă a variantei orale. În ciuda asemănărilor cu
 Omul fără barbă
al lui Émile Legrand sau cu
Prinţul Slugobil şi cavalerul invizibil
 din literatura poloneză, a unor corespondenţe cu miturile greceşti (Heracles, sclavul lui Euristeu şiargonautul Iason plecat într-o lungă expediţie în Colchida după Lâna de aur), basmullui Creangă se poate explica doar prin influenţele din tezaurul epicii populareromâneşti, prin miturile autohtone.
3. ELEMENTE DE BASM POPULAR în Povestea lui Harap-Alb: -tema:
 înfruntarea dintre Bine şi Rău, încheiată cu triumful Binelui;
-modalitatea narativă:
 fuziunea dintre fabulos şi real, contopirea celor două planuri,specifică mentalităţii populare;
-motive narative tipice:
 superioritatea mezinului faţă de fraţii săi; călătoria, plecareade acasă; supunerea prin vicleşug; încercarea puterii în împrejurări limită; izbânda;demascarea Spânului; pedeapsa; căsătoria cu fata Împăratului Roş;
-personajele:
 Craiul, Verde-Împărat, Harap-Alb (Făt-Frumos), fata Împăratului Roş(Ileana Cosânzeana), Spânul, cei cinci năzdrăvani (Gerilă, Setilă, Flămânzilă, Ochilă,Păsări-Lăţi-Lungilă), Sfânta Dumini, regina furnicilor, regina albinelor, calulnăzdrăvan, turturica;
 
-elemente magice:
 armele şi îmbrăcămintea Craiului, din tinereţe, apa vie; apamoartă, cele trei smicele, pielea ursului, nestematele cerbului, obrăzarul şi sabia luiStatu-Palmă-Barbă-Cot;
-câteva caracteristici ale limbajului
 (oralitatea, aparenta simplitate, autenticitateavorbirii, a expresiilor, locuţiunilor, elementelor paremiologice – proverbe şi zicători).
4. RELAŢIA CU MITURILEMitul este o istorie sacră
 – scrie Mircea Eliade în
 Aspects du Mythe
, 1963 – relatând un eveniment care a avut loc într-un timp primordial, în timpul fabulos alînceputurilor […] dezvăluind cum o realitate a luat fiinţă, mitul constituie modelulexemplar […] al oricărei activităţi umane…
Scenariul mitic
 este reactualizat prin ritualuri care aduc aminte ceea ce s-a petrecut(actul de creaţie) illo tempore, la începutul începuturilor. O naştere mitică, actul decreaţie,
presupune totodată o moarte, sacrificiul, spaima.Harap-Alb,
 eroul basmului lui Crean
, iese oarecum din schema basmuluipopular.
 Chiar dacă poate fi identificat cu Făt-Frumos care înfruntă zmeii, el nu seluptă niciodată cu Spânul, simbolul răului. Aceasta înseamnă că semnficaţia basmuluiscris de Creangă este diferită.
Călătoria
 pe care o face fiul cel mic al Craiului are un
caracter iniţiatic
, este drumulmaturizării sale, al cunoaşterii binelui şi răului, al pregătirii prin experienţă proprie pentru a urca o treaptă a desăvârşirii, pentru a putea deveni urmaş la tronul unchiuluisău, Împăratul Verde (Când vei ajunge şi tu odată mare şi tare, îi căuta să judecilucrurile de-a fir-a-păr şi vei crede celor asupriţi şi necăjiţi, pentru că ştii acum ce enecazul – îi spune Sfânta Duminică, avertizându-l că totul stă în puterea divină, că nu-i după cum gândeşte omul, ci-i după cum vré Domnul).
Filosofia de bază a basmului este de sorginte profund populară:
 experienţa, viaţa practică este cea care instruieşte, care-l formează pe om, propulsându-l pe scaravalorilor, iar nu apartenenţa socială (nu faptul că e fiu de crai îl face să ajungă urmaşla tronul împărăţiei, ci cunoaşterea, distingerea binelui de rău – mai ales când cel dinurmă ia aparenţe înşelătoare – încrederea în prieteni, mila faţă de cei neajutoraţi).
Drumul iniţiatic
 spre cunoaşterea lumii trece prin mai multe etape (probe), care-imarchează eroului propriile limite, îl face să se cunoască pe sine: umilinţa, răbdarea,virtuţile omeniei, chiar moartea ritualică – semn al reînvierii, al dobândirii unei noiidentităţi.Prinţul ajunge la un
pod
, unde îl aşteaptă un
urs
 pe care trebuie să-l învingă pentru a-şi dovedi calităţile (ursul este un simbol al războinicilor în mituri, un animal-totem).Învingerea ursului de la pod (locul de intrare în alt tărâm, cel al probelor iniţiatice) îidovedeşte curajul, iar învingerea ursului din grădina cu salate fermecate dovedeştetransferarea puterilor acestuia asupra neofitului (tânărului aspirant la demnitateaîmpărătească).
Cerbul ferecat
 cu diamante este un alt animal-totem care-i conferăeroului virtuţi. Groapa în care aşteaptă răbdător Harap-Alb este un spaţiu chtonic(subteran) regenerator, sângele animalului, ca şi pielea ursului, făcând transferul
 
 puterii acestor animale-totem asupra vânătorului. Groapa aduce aminte de coborâreaîn infern din miturile greceşti sau egiptene. Prinţul are doi
 ocrotitori
 (un fel demaeştri spirituali) care-l ajută cu sfaturi potrivite în momentele de cumpănă.
Zborul calului
 are un sens religios (în concepţia lui Vasile Lovinescu), realizând ocruce cosmi(se înalţă spre ostrovul florilor, sălul Sfintei Duminici, apoitraversează Pământul).Prinţul este ucis în final pentru a împlini jurământul prin care s-a legat să-i fiecredincios Spânului (Şi atâta vreme ai să ai a mă sluji, până când îi muri şi iar îiînviè). Este readus în viaţă sub puterea iubirii de către
 fata Împăratului Roş
, cuajutorul obiectelor magice (apa moartă, apa vie, smicelele de măr), încheindu-şi astfelstatutul de slugă (harap) şi conferindu-i prin nunta nesfârşită fericirea eternă.Dar până să ajungă la acest statut al împlinirii umane, neofitul a trebuit să treacă maimulte
probe
, învăţând preţuiasprietenia (cei cinci zdrăvani), omenia,(protejarea furnicilor şi a albinelor) şi dobândind, astfel, virtutea cea mai de seamă,iubirea, învingătoarea morţii.
5. ELEMENTE DE LITERATURĂ CULTĂ ÎN BASM
Chiar dacă elementele de
sursă folclorică
 sunt numeroase, Creangă nu face o muncăde cizelare a unor creaţii populare (ca Petre Ispirescu, bunăoară), ci recreează sau, maiexact, creează în maniera basmului popular. Astfel, spre deosebire de variantele populare, la Creangă există: proba curajului făcută de trei ori, ajutorul dat de furnici şialbine, spânul, îmbinarea motivului animalelor recunoscătoare cu motivul însoţitorilor năzdrăvani.
Alte trăsături care-l apropie de literatura cultă sunt:
 dramatizarea acţiunii prindialog, umanizarea fantasticului prin comportamentul eroilor (cei cinci năzdrăvani, deex.), jovialitatea, observaţii psihologice asupra limbajului, gesticulaţia amplă a personajelor, erudiţia paremiologică, modalitatea de caracterizare a personajelodiversificată (directă; autocaracterizare;
caracterizare indirectă
: gesturi, mimică,limbaj, comportare, caracterizare făcută de alte personaje).
6. REAL ŞI FABULOS
O caracteristică a oricărui basm este îmbinarea între
real şi fantastic
 (fantasticul esteo zonă a incertului, la graniţa dintre real şi ireal). În basmele lui Ion Creangă,fantasticul apare sub forma fabulosului antropomorfizat: personajele fabuloase,supranaturale, dobândesc conotaţii umane prin modul de comportare (vorbe, fapte,gesturi, reacţii sufleteşti). Lumea fabuloasă are dimensiuni locale şi istorice, personajele năzdrăvane se comportă ţărăneşte şi vorbesc moldoveneşte.Împăratul Roş caută prin aşternut să vadă ce l-a pişcat de i-a stricat somnul, Harap-Alb se dovedeşte slab de înger, mai fricos decât o femeie când se duce în PădureaCerbului, cei cinci năzdrăvani (Gerilă, Setilă, Flămânzilă, Ochişi Păsări-Lăţi-Lungilă) sporovăiesc şi se ceartă într-un limbaj autentic ţărănesc etc.Dumnezeu, sfinţii, zmeii, împăraţii şi împărătesele vorbesc ca nişte
 fiinţe ce şi-auuitat cuviinţa şi rangul, dându-şi pe faţă ingenuitatea sufletească.
 Graiul lor ehumuleştean, dar nu pentru aceasta sunt valoroase poveştile, nu pentru că, după cum

Răsplătiți-vă curiozitatea

Tot ce doriți să citiți.
Oricând. Oriunde. Orice dispozitiv.
Fără obligații. Anulați oricând.
576648e32a3d8b82ca71961b7a986505