Sunteți pe pagina 1din 15

CAPITOLUL 3

Analiza financiară pe baza bilanţului

3.1 Importanţa analizei financiare pe baza bilanţului


În primul capitolul s-a menționat importanța și rolul analizei ca metodă de
cercetare știintifică, utilizată în diverse domenii ale cunoașterii. Aplicată în
domeniul financiar, analiza a condus la apariția unei discipline științifice care
cuprinde instrumente și proceduri cu care sunt evaluate performanțele financiare.
În acest scop, analiza financiară împrumută tehnici și informaţii, dar în acelaşi
timp, se constituie ca furnizor de instrumente şi rezultate pentru alte discipline
științifice.
Sursele de informaţii frecvent utilizate în analiza financiară aplicată la nivel
microeconomic sunt situaţiile financiare anuale, prin intermediul cărora este
prezentată situaţia economică și financiară a unei întreprinderi într-un exercițiu
financiar. Întocmirea situaţiilor financiare se face în conformitate cu Directiva a
IV-a a Comunităţii Economice Europene şi Standardele Internaţionale de
Contabilitate [21]. Potrivit acestor normative situaţiile financiare care trebuie
întocmite de către întreprinderi sunt:
- bilanţul;
- contul de profit şi pierdere;
- situaţia modificărilor capitalului propriu;
- situaţia fluxurilor de trezorerie;
- politici contabile;
- note explicative.
Analiza financiară pe baza bilanţului constituie un aspect esenţial al
analizei financiare ce se bazează pe examinarea situaţiei rezultată la încheierea
exercițiului financiar. În acest scop, posturile bilanţiere sunt grupate în funcție de
anumite criterii, astfel încât forma obținută să permită stabilirea indicatorilor de
echilibru financiar.
Echilibrul financiar a fost definit în capitolul anerior, când a fost subliniată
importanța asigurării acestuia. În acest capitol sunt stabilite modalități de
determinare a acestui obiectiv financiar. Realizarea echilibrului financiar
presupune existenţa permanentă a unei relaţii de egalitate între sumele totale
înscrise în activul şi pasivul bilanţului. Analiza echilibrului financiar pe bază de
bilanţ este subordonată asigurării solvabilității și echilibrului financiar.

3.2 Modele de bilanț folosite în analiza financiară


Analiza financiară a determinat reflectarea structurii patrimoniului în funcție
de criterii diferite de cele aflate la baza bilanţului contabil. Cu ajutorul acestora
sunt alcătuite alte două forme de bilanț: funcţional şi financiar. Ambele forme se
obțin din bilanţul contabil. Dacă acesta nu este structurat pe criterii de lichiditate
și exigibilitate, astfel încât să exprime acoperirea financiară a activităţilor potrivit
naturii acestora, analiza financiară nu poate conduce la concluzii şi decizii
pertinente privind echilibrul financiar al întreprinderii. De aici rezultă necesitatea
unor corecții sau redistribuiri care pot conduce la schimbări semnificative ale
structurii bilanțului contabil.
20 Analiza financiară pe baza bilanţului

Presupunând că bilanţul este structurat după criterii de lichiditate și


exigibilitate, activele şi pasivele acestuia se grupează în două părţi:
- partea superioară grupează nevoile și sursele permanente de acoperire a
acestora pe termen mediu și lung;
- partea inferioară cuprinde activităţile pe termen scurt și sursele temporare,
curente de finanţare.
În mod corespunzător, activităţile permanente se finanţează din surse
disponibile pe termen lung, în timp ce activităţile temporare se finanţează din
surse disponibile pe termen scurt.

3.2.1 Bilanţul funcţional


Bilanţul funcțional are rolul de a oferi o imagine asupra modului de
funcţionare economică a întreprinderii, punând în evidenţă utilizările şi resursele
corespunzătoare fiecărui ciclu de funcţionare. Astfel, apar următoarele funcții:
a) Funcţia de investire grupează imobilizările necorporale, corporale şi financiare
pe două categorii, exploatare şi în afara exploatării, indiferent de durata lor de
viaţă. Imobilizările din exploatare însumează activele pe termen lung utilizate în
activitatea de bază, acestea fiind: construcţii, maşini, utilaje, instalații etc.
Imobilizările în afara exploatării includ: terenuri, clădiri anexe, participaţii, alte
active şi plasamente financiare etc.
b) Funcţia de finanţare este subordonată îndeplinirii obiectivului fundamental al
întreprinderii și contribuie la alcătuirea strategiei de finanţare a întreprinderii. În
cadrul acesteia sunt regrupate posturile privind capitalurile proprii, datoriile
financiare indiferent de scadenţa lor (împrumuturi obligatare sau bancare, mai
puţin creditele de trezorerie, exclusiv dobânzile aferente lor) şi provizioanele
pentru riscuri şi cheltuieli. Întrucât activele imobilizate sunt reţinute la valoarea lor
brută, amortismentele şi provizioanele sunt asimilate resurselor proprii [25].
c) Funcţia de exploatare cuprinde fluxurile de aprovizionare, producţie şi
vânzare, generatoare de stocuri reale şi financiare, care se reînnoiesc cu o
anumită regularitate. Posturile de activ legate direct de operaţiile ciclului de
exploatare (stocuri, creanţe, clienţi, cheltuieli de exploatare constatate în avans)
constituie active circulante de exploatare, care în mod normal, trebuie finanţate
din datoriile de exploatare (datorii furnizori şi asimilate, venituri din exploatare
constatate în avans etc.). Atât activele circulante, cât şi resursele pentru
finanţarea lor au caracter ciclic, recuperarea capitalurilor alocate şi reînnoirea
surselor făcându-se după încheierea fiecărui ciclu de exploatare.
Operaţiuni cum ar fi: creanţe diverse, operaţiuni legate de funcţia de
repartiţie a veniturilor, capital social subscris şi nevărsat, datorii fiscale şi sociale,
datorii diverse) sunt regrupate în categoria activ circulant în afara exploatării, iar
cele privind disponibilităţile băneşti (casa, banca, valorile mobiliare de plasament
şi creditele bancare curente) formează activul şi pasivul de trezorerie [24].
Structurat ca în tabelul 3.1, bilanţul funcțional evidenţiază următoarele:
- în activ se poate distinge o categorie legată de ciclul de exploatare, iar alta
independentă de acesta;
- în pasiv o grupă de resurse este destinată exploatării și alta fără incidență
asupra acesteia;
Finanţele întreprinderii 21

- elementele de trezorerie apar în mod distinct, atât în activul cât şi în pasivul


bilanţului.
Tabelul 3.1
ACTIV=NEVOI PASIV=CAPITALURI
Activ imobilizat brut Capitaluri proprii
FUNCŢIA DE Amortizări şi
FUNCŢIA DE
INVESTIRE provizioane
FINANŢARE
Datorii financiare
Active circulante de
exploatare Datorii de exploatare
FUNCŢIA DE
Active circulante în Datorii în afara FUNCŢIA DE
EXPLOATARE
afara exploatării exploatării EXPLOATARE
Active de trezorerie Pasive de trezorerie

Se poate concluziona că bilanţul funcţional este alcătuit în funcţie de


modalitatea de alocare a unui mijloc respectiv sursă, iar analiza funcţională
presupune o grupare prealabilă a diferitelor operaţii realizate de întreprindere în
raport cu natura, destinaţia sau funcţia lor.

3.2.2 Bilanţul financiar


Bilanţul financiar este alcătuit pe principiile lichidităţii, exigibilităţii şi
solvabilităţii. Utilizarea acestuia are ca scop aprecierea solvabilităţii întreprinderii
și a echilibrului financiar. Elementele de activ sunt structurate în funcție de
lichiditate astfel:
- active imobilizate;
- active circulante.
Activele imobilizate reprezintă bunurile și valorile utilizate pe o perioadă
îndelungată în activitatea întreprinderii și care nu se consumă după prima lor
utilizare. În funcție de structura lor materială, activele imobilizate se grupează în:
- imobilizări necorporale sunt active identificabile, nemonetare, fără conținut
material, deținute pentru a fi utilizate în procesul de producție, prestări de servicii,
sau pentru a fi închiriate terților;
- imobilizări corporale sunt elemente tangibile deținute de o întreprindere pentru
a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade de gestiune în producția de bunuri
și servicii sau pentru a fi închiriate terților;
- imobilizări financiare denumite și investiții financiare sau de portofoliu, sunt
active deținute de o întreprindere în vederea creșterii valorii sale prin încasarea
unor sume (dobânzi, redevențe, dividende) rezultate din creșterea valorii
capitalizate sau în scop speculativ.
Nevoile de finanţare determinate de ciclul de exploatare corespund
fondurilor pe care întreprinderea le alocă pentru constituirea stocurilor (materii
prime şi materiale, producţie în curs de fabricaţie, produse finite etc.) şi
acordarea de credite comerciale clienţilor.
Elementele de pasiv sunt structurate în funcție de gradul de exigibilitate
astfel:
- capitalurile proprii provenite de la acționari sau rezultate din reinvestiri ale
22 Analiza financiară pe baza bilanţului

acumulărilor anterioare (rezerve, profit nerepartizat);


- capitalurile din alte surse (subvenţii, provizioane reglementate, alte fonduri).
- datorii pe termen mediu și lung, categorie în care sunt cuprinse împrumuturile
cu scadenţă mai mare de un an;
- datorii pe termen scurt însemnând ansamblul datoriilor cu scadenţă mai mică
de un an, numite şi resurse temporare.
Întreprinderea dispune de mijloace financiare legate de ciclul de
exploatare, cu caracter temporar atunci când primește credite comerciale de la
diferiți furnizori. Deși constituie angajamente pentru întreprindere, permit
finanțarea activității fără a face plăţi imediate şi apar ca fonduri sau surse de
finanţare pe termen scurt. Tot în categoria resurselor temporare se încadrează și
datoriile faţă de creditorii bancari, stat sau salariaţi.
Construcţia bilanţului financiar presupune efectuarea următoarelor corecții
asupra posturilor din bilanțul contabil [27]:
- se regrupează posturile de activ şi de pasiv în funcţie de lichiditatea, respectiv
exigibilitatea lor, mai mare sau mai mică de un an;
- posturile considerate active fictive sunt grupate într-o structură financiară
prudentă. Cheltuielile de constituire şi primele privind rambursarea obligaţiunilor
considerate fără valoare (nule) pentru partea rămasă neamortizată, sunt incluse
în postul imobilizări necorporale, diminuându-se în contrapartidă şi capitalurile
proprii;
- se prelucrează posturile din structura capitalurilor proprii, în special subvenţiile
pentru investiţii şi provizioanele reglementate, precum şi provizioanele pentru
riscuri şi cheltuieli care includ datorii mai mici sau mai mari de un an, îndeosebi
datoriile fiscale (în măsura în care provizioanele sunt deductibile fiscal). Din
grupa provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli se include în capitalurile proprii
doar valoarea reprezentând provizioanele fără obiect real, aceasta putând fi
asimilată unei rezerve. Cealaltă parte reprezentând provizioane pentru riscuri
reale, va fi asimilată datoriilor cu scadenţă mai mare sau mai mică de un an.
În analiza financiară patrimonială se recomandă utilizarea unui bilanţ după
repartizarea profitului prezentat în tabelul 3.2.
Tabelul 3.2
ACTIV=NEVOI PASIV=CAPITALURI
Active imobilizate: Capital social
NEVOI - necorporale; Rezerve
PERMANENTE - corporale; Profit nerepartizat CAPITALURI
- financiare. Provizioane PERMANENTE
Active circulante: Datorii pe termen
- stocuri; mediu şi lung
- creanţe; Datorii pe termen
NEVOI - titluri de plasament; scurt:
TEMPORARE - disponibilităţi. - furnizori; CAPITALURI
- creditori; TEMPORARE
- salariaţi;
- stat.
Finanţele întreprinderii 23

Activele sunt grupate în imobilizate, lichide pe o perioadă mai mare de un


an şi circulante, susceptibile de a fi transformate în monedă, în mai puţin de un
an. Elementele de pasiv sunt împărţite în capitaluri permanente şi datorii pe
termen scurt. Capitalurile permanente regrupează capitalurile proprii, datoriile şi
alte resurse exigibile pe o perioadă mai mare de un an şi prezintă un caracter de
stabilitate pentru întreprindere. Datoriile pe termen scurt corespund resurselor
instabile, pentru că sunt exigibile în mai puţin de un an şi impun o rambursare
(sau o reînnoire) a lor la scadenţă.
Cele două părţi ale bilanţului financiar permit stabilirea echilibrului
financiar. Prin compararea maselor bilanțiere din etajele bianțului financiar
rezultă echilibrul financiar al întreprinderii. Astfel, etajul superior reflectă echilibrul
financiar pe termen lung, în timp ce partea de jos surprinde echilibrul financiar pe
termen scurt.

3.3 Indicatori de echilibru financiar


Datele necesare analizei financiare sunt preluate din bilanţul financiar.
Pornind de la aceasta formă a bilanţului sunt construiți indicatori de echilibru
financiar având un anumit conținut informațional. Numai prin stabilirea și
interpretarea corelată a acestora se poate exprima echilibrul financiar global al
întreprinderii.

3.3.1 Situaţia netă


Situația netă sau activul net (SN) se determină ca diferenţă între activul
total (exclusiv elementele de activ fictiv) şi datoriile totale contractate. În această
formă este expresia valorii patrimoniale a unei întreprinderi la data încheierii
exercițiului.
SN = Activ total - Datorii totale
În lipsa acestui indicator se poate opta pentru capitalurile proprii
evidențiate distinct în bilanț. Însă, spre deosebire de acestea, situaţia netă este
mai restrictivă întrucât exclude subvenţiile pentru investiţii şi provizioanele
reglementate, elemente susceptibile de a fi grevate de datorii sau de a angaja
creanțe fiscale.
SN = Capitaluri proprii - Subvenţii pentru investiţii - Provizioane reglementate
Relația nu ia în considerare subvenţiile pentru investiţii şi provizioanele
reglementate, întrucât nu sunt asimilate capitalurilor proprii. Includerea
provizioanelor în categoria capitalurilor proprii pare justificată, potrivit unor autori,
întrucât stabilitatea lor permite să se considere că au un caracter de rezervă şi
pot fi asimilate capitalurilor proprii.
Situaţia netă evidenţiază sumele ce vor reveni proprietarilor întreprinderii
în caz de lichidare, respectiv măsura în care cesiunea ipotetică a elementelor de
activ, în momentul stabilirii indicatorului, asigură lichidităţi la un nivel
corespunzător valorii nete bilanţiere a acestora. De valoarea acestui indicator
sunt interesaţi acţionarii întreprinderii, care vor să cunoască valoarea pe care ei
o posedă și creditorii pentru care activul net constituie gajul creanţelor lor.
În interpretarea situației nete pot fi întâlnite următoarele situații:
a) SN > 0 => Activ total > Datorii totale
24 Analiza financiară pe baza bilanţului

Situaţia netă pozitivă şi crescătoare reflectă o gestiune economică corectă


a întreprinderii. Sursele de creștere a indicatorului sunt profitul net și alte
elemente de acumulări din exerciţiile precedente. Creşterea situaţiei nete indică
atingerea obiectivului fundamental al gestiunii financiare de maximizare a valorii
întreprinderii:
SNT > SNT-1,
în care T perioada curentă;
T-1 perioada precedentă.
b) SN = 0 => Activ total = Datorii totale
Cazul presupune existența unui volum al datoriilor la nivelul sumei
activelor imobilizate şi circulante aflate în patrimoniul întreprinderii.
c) SN  0 => Activ total  Datorii totale
Este consecinţa încheierii cu pierdere a exerciţiului curent sau a unor
exerciţii anterioare. În această situaţie, datoriile totale contractate de
întreprindere au depăşit valoarea activului real. Partea neacoperită a datoriilor
rămâne în sarcina creditorilor ca rezultat al asumării riscului de insolvabilitate al
întreprinderii. Valoarea negativă a situaţiei nete evidenţiază o situaţie
prefalimentară, dar care nu se poate instala într-o perioada foarte scurtă de timp.
Există semnale care nu trebuie neglijate de gestionarul financiar, aferente
perioadei premergătoare, cele mai importante fiind [9]:
- reducerea profitului;
- scăderea altor indicatori valorici;
- intensificarea deficitelor de trezorerie;
- trecerea de la profit la pierdere;
- consumarea treptată a capitalurilor proprii s.a.

3.3.2 Fondul de rulment


În literatura de specialitate este întâlnită noțiunea de fond de rulment (FR)
având semnificația echilibrului financiar pe termen mediu și lung. Pornind de la
această noțiune centrală pot fi calculate și interpretate, mai multe forme ale
fondului de rulment, dintre care prezintă un interes deosebit: fondul de rulment
net (permanent) și fondul de rulment propriu.

Fondul de rulment net (permanent)


Dacă sursele permanente sunt mai mari decât necesităţile permanente de
alocare a fondurilor băneşti, întreprinderea dispune de un fond de rulment net
(FRN). Acest excedent de resurse permanente degajat de ciclul de finanţare al
imobilizărilor poate fi utilizat pentru reînnoirea activelor circulante, aceasta fiind o
decizie internă a întreprinderii. Ca urmare, fondul de rulment apare ca o marjă de
securitate financiară care permite întreprinderii să facă faţă fără dificultate,
diverselor riscuri pe termen scurt.
Indicatorul poate fi definit prin două formulări echivalente exprimând, fie o
abordare a părţii de sus a bilanţului, fie o abordare a părţii de jos a acestuia.
Indiferent de modalitatea de calcul, în logica financiară există un singur fond de
rulment [24]. Utilizând datele din etajul superior al bilanţului financiar, fondul de
rulment net se determină astfel:
Finanţele întreprinderii 25

FRN = Capitaluri permanente - Nevoi permanente


Comparaţia între cele două mase din bilanț conduce la următoarele situații:
a) FRN > 0 => Capitaluri permanente > Nevoi permanente
Un FRN pozitiv arată faptul că întreprinderea are capitaluri permanente
suficiente pentru a finanţa integral nevoile permanente şi dispune de lichidităţi
excedentare care permit acoperirea riscurilor pe termen scurt. Această situaţie
pune în evidenţă existența echilibrului financiar pe termen lung şi contribuţia
acestuia la formarea echilibrului financiar pe termen scurt.
b) FRN = 0 => Capitaluri permanente = Nevoi permanente
Această situaţie, puţin probabilă în practică, exprimă o armonizare totală a
structurii resurselor cu utilizarea acestora (se asigură echilibrul maselor bilanţiere
de aceeaşi durată).
c) FRN < 0 => Capitaluri permanente < Nevoi permanente
În acest caz capitalurile permanente nu sunt suficiente pentru a finanţa
integral imobilizările. Ca urmare, apare necesitatea finanțării lor prin majorarea
unor resurse permanente. În practică, FRN negativ apare în mod frecvent când
întreprinderea finanţează o parte a imobilizărilor din datorii pe termen scurt.
Echilibrul financiar poate fi totuşi menţinut, cu condiţia ca activele circulante să
fie foarte lichide şi/sau datoriile pe termen scurt să fie puţin exigibile. Valoarea
negativă a FRN reflectă absorbirea unei părţi din resursele temporare pentru
finanţarea unor nevoi permanente, contrar principiului de finanţare potrivit căruia
nevoilor permanente le sunt alocate resurse permanente.
După a doua formulare, relația de determinare a FRN este următoarea:
FRN = Nevoi temporare - Capitaluri temporare
Formula care utilizează partea de jos a bilanţului pentru calculul fondului
de rulment prezintă interes pentru că pune problema solvabilităţii viitoare a
întreprinderii, întrucât ea permite confruntarea directă a lichidităţilor previzibile pe
termen scurt (activele circulante) cu rambursările având scadenţă apropiată
(datorii pe termen scurt). Comparaţiile dintre masele bilanțiere din partea de jos a
bilanțului financiar conduc la următoarele situaţii:
a) FRN > 0 => Nevoi temporare > Capitaluri temporare => Capitaluri permanente
> Nevoi permanente
Sensul inegalității arată că activele circulante, transformabile în lichidităţi
într-un termen scurt (sub un an), permit rambursarea integrală a datoriilor pe
termen scurt (exigibile într-un interval de timp sub un an) și degajarea unor
excedente de trezorerie. Sugerează că întreprinderea își asigură în perspectivă
capacitatea de rambursare a datoriilor și solvabilitatea.
b) FRN = 0 => Nevoi temporare = Capitaluri temporare => Capitaluri permanente
= Nevoi permanente
Este un caz rar întâlnit în practică, întrucât corespunde situației în care
activele circulante acoperă datoriile pe termen scurt, fără posibilitatea degajării
unor diferențe de lichiditate.
c) FRN < 0 => Nevoi temporare < Capitaluri temporare => Capitaluri permanente
< Nevoi permanente
În acest caz, activele circulante sunt insuficiente pentru rambursarea
datoriilor pe termen scurt. La prima vedere este o stare de dezechilibru cu
26 Analiza financiară pe baza bilanţului

incidență asupra solvabilităţii întrucât, în ipoteza transformării activelor circulante


în monedă, sumele rezultate nu sunt suficiente pentru stingerea datoriilor pe
termen scurt.
Dacă scadenţa medie a activelor circulante este mai apropiată ca a
datoriilor pe termen scurt, echilibrul financiar poate fi asigurat şi în condiţiile unui
fond de rulment net negativ. Este cazul întreprinderilor cu activitate comercială,
în care, prin încasările zilnice, se creează posibilitatea de stingere a obligaţiilor
faţă de furnizori.

Fondul de rulment propriu


Fondul de rulment propriu (FRP) prezintă o utilitate mai limitată comparativ
cu fondul de rulment net. Se calculează pentru aprecierea autonomiei financiare
a unei întreprinderi. Foloseşte același tip de bilanț și se poate stabili prin relația:
FRP = Capitaluri proprii - Nevoi permanente
În interpretarea indicatorului pot fi întâlnite situațiile:
a) FRP > 0 => Capitaluri proprii > Nevoi permanente
Un fond de rulment propriu, pozitiv semnifică faptul că nevoile permanente
sunt finanţate integral din resurse proprii și există o anumită autonomie
financiară.
b) FRP = 0 => Capitaluri proprii = Nevoi permanente
Este o situaţie rar întâlnită în practică ce reflectă faptul că nevoile
permanente sunt egale cu capitalurile proprii.
c) FRP < 0 => Capitaluri proprii < Nevoi permanente
Un fond de rulment propriu negativ semnifică faptul că imobilizările sunt
finanţate parţial din resurse proprii, restul fiind acoperit din datorii.

Fondul de rulment împrumutat


Se calculează ca diferenţă între fondul de rulment net şi fondul de rulment
propriu.
FRÎ = FRN - FRP
În această formă fondul de rulment împrumutat (FRÎ) exprimă mărimea
resurselor împrumutate pe termen lung, destinate să finanţeze activele pe
termen scurt (circulante).
În concluzie, fondul de rulment reprezintă un indicator important al
echilibrului financiar, fiind rezultatul arbitrajului între finanţarea pe termen scurt,
mediu și lung.

3.3.3 Necesarul de fond de rulment


Necesarul de fond de rulment (NFR) se calculează pe baza bilanţului
funcţional și este format din două componente:
- necesarul de fond de rulment din exploatare (NFRE), legat strict de activităţile
de exploatare;
- necesarul de fond de rulment din afara exploatării (NFRAE).

Necesarul de fond de rulment din exploatare


Prin ciclu de exploatare se înţelege timpul necesar pentru ca
Finanţele întreprinderii 27

întreprinderea să parcurgă fazele activităţii sale economice. Necesarul de fond


de rulment de exploatare se calculează ca diferenţă între activele şi pasivele de
exploatare.
Noţiunea de fond de rulment își pierde din importanță în sistemele de
management care presupun stocuri nule (Just in Time ș.a.). Pentru toate
celelalte, în care nu se asigură aprovizionarea și desfacerea în timp foarte scurt,
indicatorul este consistent, întrucât este variabil în funcţie de duratele de rotaţie
ale elementelor care îl compun.
NFRE = Nevoi din exploatare - Resurse din exploatare
Exprimă nevoile de finanţare datorate activității de exploatare și este
generat de decalajul de plată dintre creanţe şi obligații pe termen scurt, precum
şi de durata rotaţiei stocurilor.
a) NFRE > 0 => Nevoi din exploatare > Resurse din exploatare
În acest caz are semnificaţia unui surplus de nevoi temporare, în raport cu
resursele financiare corespunzătoare. Situaţia este apreciată ca fiind normală,
dacă este rezultatul unei politici de investiţii care a antrenat creşterea nevoii de
finanţare a ciclului de exploatare.
b) NFRE = 0 => Nevoi din exploatare = Resurse din exploatare
Este o situație întâlnită rar în practică, întrucât presupune egalitate între
nevoile din exploatare și sursele temporare localizate la nivelul acestei activități.
Presupune o sincronizare perfectă între încasări și plăți din exploatare.
c) NFRE < 0 => Nevoi din exploatare < Resurse din exploatare
Inegalitatea indică faptul că nevoile de finanţare ale activității de
exploatare sunt mai mici decât sursele de finanţare aferente. Situația este
apreciată ca fiind normală dacă este rezultatul accelerării rotaţiei activelor
circulante sau al angajării de datorii cu scadenţe mai mari (s-au urgentat
încasările şi s-au relaxat plăţile). Acesta este un caz frecvent întâlnit la
întreprinderile cu activitate comercială în care creditele-furnizor sunt mai mari
decât creditele-client. Necesarul de fond de rulment negativ evidenţiază, în
general, o situaţie nefavorabilă datorată unor întreruperi temporare în
aprovizionare sau producţie.

Necesarul de fond de rulment din afara exploatării


Necesarul de fond de rulment din afara exploatării se stabilește ca
diferenţă între activele şi pasivele legate de ciclurile de investiţii, finanţare şi
repartizare a rezultatului întreprinderii. Spre deosebire de necesarul de fond de
rulment din exploatare în cea mai mare parte recurent, elementele care îl
compun sunt, în general, punctuale şi nu neapărat recurente. Relația de
determinare a indicatorului este:
NFRAE = Nevoi din afara exploatării - Resurse din afara exploatării
Distincţia între NFRE şi NFRAE poate fi observată astăzi de literatura
financiară. NFRE evidenţiază nevoia de finanţare determinată de ciclul de
exploatare şi reprezintă suma pe care activitatea întreprinderii o solicită ca o
nevoie de finanţare permanentă. Noţiunea de NFRAE este legată de operaţiuni
diverse ale întreprinderii, altele decât cele care constituie activitatea de bază.
Pentru a desprinde concluzii corecte privind echilibrul financiar în etajul
28 Analiza financiară pe baza bilanţului

inferior al bilanțului financiar este necesară analiza NFR pe cele două


componente:
NFR = NFRE + NFRAE
Prin separarea activității de bază de alte activități (financiară și
extraordinară) se pot observa ponderile deținute. Astfel, se apreciază că
ponderea activității de exploatare trebuie să fie minim 95%. În acest caz
echilibrul financiar poate fi apreciat ca solid, fundamental, iar în situația opusă
are caracter conjunctural [25].

3.3.4 Trezoreria netă


Stabilirea unui nou indicator de echilibru financiar derivă din necesitatea
asamblării informațiilor desprinse din calculul fondului de rulment și a necesarului
de fond de rulment. Noul indicator, numit trezorerie netă (TN), asamblează
informațiile precedente și sintetizează echilibrul financiar pe totalul activității
întreprinderii. Trezoreria netă se stabilește sintetic ca diferenţă între fondul de
rulment net şi necesarul de fond de rulment (de exploatare şi din afara acesteia).
TN = Fond de rulment net - Necesar de fond de rulment
Indiferent de modalitatea de calcul pot apărea următoarele situații în
interpretarea corectă a indicatorului:
a) TN > 0 => FRN > NFR
Dacă trezoreria netă este pozitivă, rezultă un excedent de finanţare sub
forma disponibilităţilor băneşti în conturile bancare. Această situaţie favorabilă se
concretizează printr-o îmbogăţire a trezoreriei, întrucât întreprinderea dispune de
lichidităţi care îi permit rambursarea datoriilor financiare pe termen scurt. Se
poate vorbi de o autonomie financiară pe termen scurt.
b) TN = 0 => FRN = NFR
Situația presupune egalitate între fondul de rulment net și necesarul de
fond de rulment, ceea ce conduce la un echilibru al trezoreriei, fără excedent sau
deficit. Aceasta înseamnă că fondul de rulment net permite finanţarea integrală a
necesarului de fond de rulment, caz în care, întreprinderea poate evita
dependenţa faţă de resursele de trezorerie.
c) TN < 0 => FRN < NFR
Trezoreria netă negativă are semnificaţia un dezechilibru financiar, la
încheierea perioadei de gestiune. Întrucât deficitul de lichidități trebuie acoperit,
întreprinderea va apela la resurse financiare împrumutate pe termen scurt. În
acest caz, se urmăreşte obţinerea celui mai mic cost de procurare al noilor
credite, prin negocierea mai multor surse disponibile.
Pot exista întreprinderi rentabile fără a avea obligatoriu o trezorerie netă
pozitivă. Situația se explică prin variaţiile necesităţilor de finanţare pe termen
scurt şi scadenţele încasărilor şi plăţilor, respectiv măsura în care în finanțarea
întreprinderii este asigurată prin credite comerciale.

3.3.5 Cash-flow
Modificarea trezoreriei nete în perioada analizată reprezintă cash-flow-ul
perioadei (CF), determinat cu relația:
CF = TN1 - TN0,
Finanţele întreprinderii 29

în care TN1 trezoreria netă la sfârşitul exerciţiului;


TN0 trezoreria netă la începutul exerciţiului.
Pot fi identificate următoarele situații:
a) CF > 0 => TN1 > TN0
Dacă cash-flow-ul perioadei este pozitiv, semnifică creşterea capacităţii
reale de finanţare a investiţiilor și o confirmare a majorării valorii întreprinderii.
b) CF = 0 => TN1 = TN0
În cazul în care fluxurile de numerar sunt egale la începutul și sfârșitul
perioadei de gestiune rezultă o conservare a valorii întreprinderii.
c) CF < 0 => TN1 < TN0
O valoare negativă sugerează o reducere a valorii întreprinderii. Fluxurile
de numerar la sfârșitul perioadei sunt mai mici comparativ cu începutul acesteia.

3.4 Corelaţii între indicatorii de echilibru financiar


Sunt definite în funcție de valorile indicatorilor de echilibru financiar pentru
o întreprindere industrială (tabelul 3.3).
Tabelul 3.3
Indicator Situație financiară
- normală, pozitivă (dacă este structurală);
FRN > NFR > 0
- permite efectuarea de investiții pe termen lung;
TN > 0
- permite efectuarea de plasamente pe termen scurt.
- negativă, frecvent întâlnită (dacă este structurală);
NFR > FRN > 0
- impune găsirea de soluții pentru creșterea FRN;
TN < 0
- în unele situații se impune reducerea NFR.
- apare ca urmare a efectuării de investiții ce
FRN < 0 mobilizează resurse financiare importante;
NFR > 0 - este considerată riscantă;
TN < 0 - impune găsirea de soluții pentru restabilirea
echilibrului financiar.
FRN > 0 - rar întâlnită;
NFR < 0 - riscantă dacă raportul NFRE/NFRAE este sub 95/5%
TN > 0 [25].
- rar întâlnită;
- este considerată riscantă;
FRN < NFR < 0
- caracterizată de lipsa resurselor permanente şi
TN > 0
dependenţa de credite comerciale acordate de
furnizori sau clienţi.
- rar întâlnită;
NFR < FRN < 0 - este considerată riscantă;
TN < 0 - lipsa de resurse permanente crează dependență de
credite comerciale și bancare.

3.5 Reguli ale finanțării și echilibrului financiar


Pornind de la echilibrul stabilit între resursele financiare și nevoile de
finanțare corespunzătoare, bilanţul financiar pune în evidenţă două reguli
principale ale finanţării:
30 Analiza financiară pe baza bilanţului

a) Nevoile permanente sunt finanțate din capitaluri permanente;


b) Nevoile temporare sunt acoperite din resurse temporare.
Nerespectarea regulilor de finanţare determină, în general, o situaţie de
dezechilibru financiar. Echilibrul financiar patrimonial se fundamentează pe două
reguli principale:
a) Regula echilibrului financiar minim;
b) Regula îndatorării maxime;
a) Regula echilibrului financiar minim presupune ca sursele pentru finanţarea
activelor să rămână la dispoziţia întreprinderii pe o durată care să corespundă
celei de imobilizare. Pentru a preveni dezechilibrele generate de eventualele
abateri de la această regulă, îndeosebi în partea de jos a bilanţului, este nevoie
ca întreprinderea să prezinte o structură financiară cu fond de rulment net pozitiv.
b) Regula îndatorării maxime urmărește îndatorarea pe termen lung şi mediu.
Pentru analiza patrimonială, datoriile pe termen scurt joacă doar rolul de
acoperire a unui decalaj momentan, datorat unui fenomen sezonier sau
conjunctural. Îndatorarea vizează două limite:
- suma datoriilor financiare nu trebuie să depăşească valoarea capitalurilor
proprii:
Datorii pe termen lung şi mediu ≤ Capitaluri proprii
- suma datoriilor pe termen mediu şi lung nu trebuie să depăşească
autofinanţarea medie, calculată pe o perioadă de trei ani:
Datorii pe termen mediu şi lung ≤ Capacitate de autofinanțare medie anuală x 3

Aplicaţii rezolvate

1. Pe baza bilanţului prezentat în tabelul 3.4 să se determine indicatorii de


echilibru financiar.
Tabelul 3.4
Activ Suma (lei) Pasiv Suma (lei)
Active imobilizate 13242 Capitaluri proprii 7452
Stocuri 8481 Provizioane pentru riscuri şi 1963
cheltuieli
Clienţi 2214 Împrumuturi pe termen lung 5647
Creanţe diverse 872 Datorii furnizori 7873
Investiţii pe termen scurt 665 Alte datorii pe termen scurt 2210
Disponibilităţi 1228 Credite bancare curente 1557
TOTAL ACTIV 26702 TOTAL PASIV 26702

Rezolvare:
Aprecierea echilibrului financiar se va face prin calculul și interpretarea
indicatorilor:
a) Situație netă:
SN = Activ total - Datorii totale
SN = 26702 - (5647+7873+2210+1557) = 9415 lei
b) Fond de rulment net:
Finanţele întreprinderii 31

FRN = Capitaluri permanente - Nevoi permanente


FRN = (7452+1963+5647) - 13242 = 1820 lei
FRN = Nevoi temporare - Capitaluri temporare
FRN = (8481+2214+872+665+1228) - (7873+2210+1557) = 1820 lei
c) Necesar de fond de rulment:
NFR = (Nevoi temporare - Active de trezorerie) - (Capitaluri temporare - Pasive
de trezorerie)
NFR = (8481+2214+872) - (7873+2210) = 1484 lei
d) Trezorerie netă:
TN = FRN - NFR
TN = 1820 - 1484 = 336 lei
Se constată că situația netă a întreprinderii este pozitivă în valoare de
9415 lei. Are semnificația sumei ce va reveni acționarilor în ipoteza rambursării
tuturor datoriilor contractate, din elementele de activ aflate în patrimoniu.
Fondul de rulment net pozitiv de 1820 lei este expresia realizării
echilibrului financiar pe termen lung şi a contribuţiei acestuia la finanţarea
stocurilor şi creanţelor întreprinderii. Această marjă de securitate financiară
constituie o garanţie a solvabilităţii întreprinderii.
Activitatea pe termen scurt este caracterizată de un volum mai mare de
active circulante comparativ cu datoriile pe termen scurt, ceea ce a condus la
apariția unui necesar de fond de rulment pozitiv în valoare de 1484 lei. Această
sumă este echivalentă cu o nevoie ce trebuie finanțată, nu cu o sursă de
finanțare. Pe ansamblu, echilibrul financiar al întreprinderii s-a finalizat cu o
trezorerie netă pozitivă de 336 lei.

2. Să se calculeze indicatorii de echilibru financiar și să se interpreteze


rezultatele obținute cunoscând datele din tabelul 3.5.
Tabelul 3.5
Activ Pasiv
Element (lei) N-1 N Element (lei) N-1 N
Imobilizări 493 665 Capital social 1250 1250
necorporale
Imobilizări corporale 16594 20309 Rezerve din reevaluare 9038 9887
Imobilizări financiare 2646 1224 Rezerve 6257 7452
Stocuri 4622 3066 Profit reportat 1916 2039
Creanţe 1272 1877 Datorii financiare 4149 2425
Investiţii pe termen 984 1978 Datorii furnizori 3691 3342
scurt
Casa şi conturi la 3845 543 Credite la bănci pe 4155 3267
bănci termen scurt
TOTAL ACTIV 30456 29662 TOTAL PASIV 30456 29662

Rezolvare:
Se vor calcula indicatorii de echilibru financiar pe perioadele N-1 și N.
a) Situație netă:
SN = Activ total - Datorii totale
32 Analiza financiară pe baza bilanţului

SNN-1 = 30456 - (4149+3691+4155) = 18461 lei


SNN = 29662 - (2425+3342+3267) = 20628 lei
∆SN = SNN- SNN-1 = 20628-18461 = 2167 lei
b) Fond de rulment net:
FRN = Capitaluri permanente - Nevoi permanente
FRNN-1 = (1250+9038+6257+1916+4149) - (493+16594+2646) = 22610 -
19733 = 2877 lei
FRNN = (1250+9887+7452+2039+2425) - (665+20309+1224) = 23053 -
22198 = 855 lei
∆FRN = 855 - 2877 = - 2022 lei
FRN = Nevoi temporare - Capitaluri temporare
FRNN-1 = (4622+1272+984+3845) - (3691+4155) = 10723 - 7846 = 2877 lei
FRNN = (3066+1877+1978+543) - (3342+3267) = 7464 - 6609 = 855 lei
∆FRN = 855 - 2877 = - 2022 lei
c) Necesar de fond de rulment:
NFR = (Nevoi temporare - Active de trezorerie) - (Capitaluri temporare - Pasive
de trezorerie)
NFRN-1 = (4622+1272) - 3691 = 2203 lei
NFRN = (3066+1877) - 3342 = 1601 lei
∆NFR = 1601 - 2203 = - 602 lei
d) Trezorerie netă:
TN=FRN-NFR
TNN-1 = 2877 - 2203 = 674 lei
TNN = 855 - 1601 = -746 lei
e) Cash-flow:
CF = TNN - TNN-1,
CF = - 746 - 674= - 1420 lei
Din calculele efectuate se constată că situația netă a întreprinderii a avut
în ambele perioade valori pozitive, înregistrând o creștere cu 2167 lei. Se poate
aprecia că a fost rezultatul unei gestiuni financiare corecte, finalizată cu
creșterea averii acționarilor. Fondul de rulment net a fost pozitiv în ambele
perioade, înregistrându-se o scădere a acestuia cu 2022 lei în perioada curentă,
comparativ cu perioada precedentă. Se constată pentru ambele perioade
asigurarea echilibrului financiar pe termen mai mare de un an.
Necesarul de fond de rulment are în ambele perioade valori pozitive. O
astfel de situație este caracterizată de un volum mai mare de active circulante
comparativ cu resursele financiare pe termen scurt (în condițiile neglijării
activelor și pasivelor de trezorerie). Înseamnă că necesarul de fond de rulment
îmbracă forma unei nevoi ce trebuie finanțată, nu a unei surse de finanțare
aspect evidențiat și de trezoreria netă.
Trezoreria netă a înregistrat o valoare pozitivă în perioada N-1 și trece la o
valoare negativă în perioada N. Dacă în perioada precedentă era asigurat
întregul echilibru financiar al întreprinderii, în perioada curentă necesarul de fond
de rulment consumă excedentul de fond de rulment din etajul superior, iar
perioada se încheie cu un deficit de trezorerie. Pentru acoperirea acestuia se
poate contracta un credit de trezorerie atras în condiții avantajoase din piața
Finanţele întreprinderii 33

monetară. Cash-flow-ul perioadei arată că fluxurile de trezorerie se reduc de la o


perioadă la alta cu 1420 lei.

Aplicaţii propuse

1. Definiţi conceptele: lichiditate, solvabilitate și exigibilitate.


2. Alătuiți o formă restrânsă a bilanțului contabil.
3. Cum apreciaţi o valoare negativă a fondului de rulment net la sfârşitul
perioadei de gestiune? Argumentaţi răspunsul.
4. Diferenţa dintre activul total al unei întreprinderi şi datoriile totale este negativă
la încheierea exerciţiului financiar. Cum apreciaţi situaţia?

5. O întreprindere dispune de următoarele informaţii (mii lei): imobilizări 1250,


stocuri 410, creanţe 220, lichidităţi 80, capitaluri proprii 1120, datorii pe termen
lung 480, datorii de exploatare 120, credite bancare curente 240. Care sunt
indicatorii de echilibru financiar şi ce valoare au? Interpretaţi rezultatele obţinute.

6. Pe baza bilanţului prezentat în tabelul 3.6 să se determine indicatorii de


echilibru financiar.
Tabelul 3.6
Activ Suma (lei) Pasiv Suma (lei)
Imobilizări corporale 14646 Capital social 200
Imobilizări financiare 1624 Rezerve 1844
Stocuri 14312 Provizioane 2424
Creanţe 11324 Datorii pe termen lung 25334
Casa şi conturi la bănci 2753 Datorii pe termen scurt 14857
TOTAL ACTIV 44659 TOTAL PASIV 44659

7. Pe baza bilanţului prezentat în tabelul 3.7 să se determine indicatorii de


echilibru financiar şi să se interpreteze rezultatele obţinute.
Tabelul 3.7
Activ Suma (lei) Pasiv Suma (lei)
Active imobilizate 2172 Capital propriu 200
Stocuri 51460 Împrumuturi pe termen 20482
lung
Creanţe 25331 Datorii furnizori 62208
Investiții pe termen scurt 39028 Alte datorii pe termen 15478
scurt
Casa şi conturi la bănci 688 Credite bancare curente 17458
Dividende datorate 2853
TOTAL ACTIV 118679 TOTAL PASIV 118679