Capitolul I. Caracterizarea generală a dreptului civil român.

Secţiunea i. Noţiunea, rolul, principiile şi delimitarea dreptului civil.

Drept civil – acea ramură a sistemului de drept care cuprinde norme

juridice care reglementează raporturi patrimoniale, şi personal
nepatrimoniale stabilite între persoane fizice şi persoane juridice aflate pe
poziţii de egalitate juridică.

TRĂSĂTURI

 Apartenenţa dr. civil la sist. de drept românesc;

 Conţinutul său: norme (legi) care formează izvoare de dr. civil;
 Obiectul său: raporturi - patrimoniale în care părţile se află pe poziţie
- nepatrimoniale de egalitate juridică

* patrimoniale (pot fi exprimate în bani) :

1. reale – au în conţinutul lor dr. reale (rap. de proprietate, mobiliară

sau imobiliară, dr. de uzufruct, dr. de servitute)

2. obligaţionale (de creanţă) - de ex. rap. născut dintr-un contract de

vânzare-cumpărare

* nepatrimoniale (nu pot fi exprimate în bani):

- raporturi ce privesc existenţa şi integritatea sub. de drept (dr. la

viaţă, sănătate, onoare);
- raporturi privind identificarea subiectelor de drept (dr. la nume, la
domiciliu, stare civilă);
- rap. izvorâte din creaţia intelectuală (dr. la paternitatea operei
ştiinţifice)

Categoriile de raporturi juridice pot fi împărţite în 3 categorii dacă este avut în vedere
criteriul calităţii subiectelor de drept civil - raporturi juridice stabilite:
- numai între pers. fz. (ex. contr. de vz-cump., donaţie)
- numai între pers. juridice (soc. comerciale)
- între pers. fz. şi juridice
Subiectele (părţile) rap. de drept civil pot fi doar persoanele fz. sau juridice
Poziţia juridică – egalitate juridică (nici una dintre părţi nu se subordonează celeilalte)
Nu tb. confundat cu principiul egalităţii în faţa legii, reglementat de Constituţie.

ROLUL DREPTULUI CIVIL

Poziţia dreptului civil de „drept comun”

În sistemul românesc, dreptul civil joacă rolul de drept comun faţă de alte
ramuri de drept. Aceasta înseamnă că, ori de câte ori, pentru celelalte ramuri de drept
nu există reglementări proprii ori sunt insuficiente, se face apel la normele de drept
civil.
Principalele ramuri de drept privat sunt: dreptul civil, dreptul familiei, dreptul
muncii, dr. comercial, dr. transporturilor.
Ramurile de drept public sunt: dr. comercial, dr. internaţional public, dr.
constituţional, dr. administrativ, dr. financiar
De aceea, ramurile de drept privat se mai numesc si ramuri de drept civil în sens
larg.

Alte aspecte ale rolului dr. civil:

- are menirea să ocrotească dr. subiective patrimoniale şi personal
nepatrimoniale ale pers. fz. şi juridice.
- contribuie la întărirea sist. de drept din ţara noastră şi la formarea unei
morale sănătoase.

Principiile dreptului civil = acele idei călăuzitoare ce străbat conţinutul normelor

juridice

Sunt 3 categorii:
- principii fundamentale ale dreptului român
- principi generale ale dreptului civil
- principii ale uneia sau mai multor inst. de drept civil

1. Principiile fundamentale ale dreptului român = sunt reguli de bază care

îşi găsesc aplicabilitatea în întreaga legislaţie
- sunt consacrate în Constituţie şi în alte acte normative mai importante
– Codurile; de ex. principiul democraţiei, al legalităţii, separaţiei
puterilor
2. Principiile generale ale dr. civil = reguli de bază ce privesc întreaga
legislaţie civilă, având aplicabilitate în toate instituţiile dreptului civil.

a.Principiul proprietăţii
- este consacrat în Constituţie: „dr. la proprietate, precum şi creanţele
asupra statului sunt garantate”
 - DC cuprinde norme care ocrotesc şi garantează subiectelor de drept
liberul exerciţiu al dr. de proprietate;
- Consacrat de Codul civil – art. 480 „proprietatea este dr. pe care îl are
cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut
în limita det. de lege”
- Titularul dr. de proprietate poate fi persoana fz sau juridică
- Normele DC stabilesc şi conţinutul dr. de proprietate:
 Posesia (jus utendi) – dr. de a se folosi de lucru
 Folosinţa (jus fruendi) – dr. de a culege fructele lucrului
 Dispoziţia (jus abutendi) – dr. de a dispune de lucru

b. Principiul egalităţii în faţa legii civile

Ptr. persoanele fz – Constituţie: „cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a
autorităţilor publice fără privilegii şi fără discriminări”, indiferent de
rasă, sex, naţionalitate, religie, grad de cultură sau origine.
Ptr. persoanele juridice – toate pers. juridice dintr-o anumită categ. se
supun în mod egal legilor civile edictate ptr. reglementarea acelei
categorii de persoane juridice

c.Principiul îmbinării intereselor personale cu cele generale

Cetăţenii sunt obligaţi să respecte Constituţia, supremaţia sa şi legile, să-
şi exercite dr. şi libertăţile cu bună credinţă, fără să încalce drepturile şi
libertăţile celorlalţi.

d.Principiul ocrotirii şi garantării dr. subiective civile

- consacrat de Constituţie şi legea civilă
- Constituţia => dr. de proprietate precum şi creanţele asupra statului sunt
garantate. Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege,
indiferent de titular. Întinderea acestei garanţii priveşte orice fel de
proprietate privată, imobiliară, mobiliară, inclusiv propr. intelectuală.
D31/1954 => drepturile civile sunt garantate prin lege

3. Principiile instituţiilor de dr. civil = idei călăuzitoare care au aplicabilitate

fie numai într-o instituţie, fie în 2 sau mai m.m. instituţii ale DC
- sferă de aplicabilitate mai restrânsă decât principiile fundamentale
o pp. consensualismului => priveşte forma actului juridic civil
o pp. forţei obligatorii
o pp. irevocabilităţii efectele actului juridic civil
o pp. relativităţii
o pp. ocrotirii bunei credinţe => dr. reale, răspunderea civilă
o pp. proximităţii gradului de rudenie => în materia succesiunilor
 DELIMITAREA DC FAŢĂ DE ALTE RAMURI DE DREPT

- se face: 1. printr-un criteriu fundamental => obiectul de reglementare

2. prin criterii auxiliare => metoda de reglementare, caracterul n. j.,
calitatea subiectelor, specificul sancţiunilor şi principiile proprii.

Obiectul de reglementare – rap. patrimoniale (reale şi obligaţionale – de creanţă) şi

rap. nepatrimoniale:
- existenţa şi integritatea fz. cât şi morală a pers. fz.
- identificarea pers. fz. şi juridice
- creaţia intelectuală

Metoda de reglementare => egalitatea juridică a părţilor (nu există raport de

subordonare)

Caracterul n. j. => majoritatea sunt norme dispozitive, nu imperative

Calitatea subiectelor => nu tb. să aibă o calitate specială, fiind suficientă aceea de
pers. fz sau pers. juridică

Specificul sancţiunilor => natura consecinţelor încălcării normelor de drept, constă în

restabilirea dr. subiectiv încălcat sau repararea prejudiciului cauzat

Principiile proprii

APLICAREA LEGII CIVILE

* ÎN TIMP

A.N. se aplică pe o perioadă cuprinsă între data intrării în vigoare şi data ieşirii din
vigoare

Principii:
Principiul neretroactivităţii legii civile noi = o lege civilă se aplică numai situaţiilor
care se ivesc în practică după intrarea ei în vigoare; legea dispune numai pentru viitor,
cu excepţia legii penale şi contravenţionale mia favorabile.

Principiul aplicării imediate a legii civile noi = de îndată ce a fost adoptată, legea
civilă nouă se aplică tuturor situaţiilor apărute după intrarea de ei în vigoare, cu
excepţia ultraactivităţii legii civile vechi => limitare temporară a legii noi (aplicării ei)
legea veche urmărind să se aplice tranzitoriu situaţiilor juridice în curs la momentul
intrării în vigoare a noii legi, aplicarea acestei legi fiind amânată până la consumarea
respectivelor situaţii juridice.
* ÎN SPAŢIU

A. N. au aplicabilitate pe întreg teritoriul ţării (dacă emană de la organul central de

stat), iar reglementările civile care emană de la un organ local au aplicabilitate doar pe
teritoriul respectivei unităţi administrativ teritoriale.

* ASUPRA PERSOANELOR

-legi civile cu vocaţie generală de aplicare (destinatarii săi sunt atât pers. fz, cât şi
persoane juridice), ex. Codul civil

- legi civile cu vocaţia aplicării numai persoanelor fz.; ex. L105/1996 privind
evidenţa populaţiei şi actul de identitate

- legi civile cu vocaţia aplicării numai persoanelor juridice.