2.

Întinderea (tracţiunea) şi compresiunea barelor drepte

2.ÎNTINDEREA (TRACŢIUNEA) ŞI
COMPRESIUNEA BARELOR DREPTE

2.1.Generalităţi

O bară dreaptă este supusă la întindere sau la compresiune dacă în

secţiunile sale transversale există forţe axiale.
Într-o secţiune, dacă forţa axială N este orientată spre exteriorul
secţiunii, solicitarea este de întindere, iar dacă acţionează spre interiorul
secţiunii, solicitarea este de compresiune. Analiza celor două solicitări este
identică, diferind doar sensul forţei axiale, dar există unele diferenţe. Aşa
cum s-a arătat în capitolul 1, forţa axială din secţiunea barei este egală cu
suma proiecţiilor forţelor din stânga sau din dreapta secţiunii, pe direcţia
axei barei.
Reprezentarea variaţiei forţei axiale în lungul axei barei reprezintă
diagrama de forţe axiale. În figura 2.1, pentru bara solicitată prin forţele 2F,
6F şi 10F s-a trasat diagrama N, reprezentând forţele axiale pozitive
deasupra unei axe de referinţă, paralelă cu axa barei, iar valorile negative ale
forţelor axiale sub această axă.

Fig. 2.1

38
 SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENȚ A MATERIALELOR

Forţele axiale s-au calculat astfel:

N1-2=2F, N2-3=2F-6F=-4F, N3-4=2F-6F+10F=6F.

Se observă că forţa axială maximă este Nmax = 6F.

Pentru stabilirea relaţiilor de calcul ale tensiunilor şi deplasărilor

considerăm o bară dreaptă de secţiune constantă supusă la întindere de către
forţa F, conform figurii 2.2. Secţionând bara cu un plan normal pe axa barei,
rezultă N= F.

Fig. 2.2

În secţiunea barei iau naştere tensiunile normale , iar acestea

însumate pe întreaga secţiune A echivalează cu forţa axială

N= dA . (2.1)
A

Conform ipotezei lui Bernoulli, toate fibrele barei se lungesc cu

aceeaşi cantitate, deoarece o secţiune plană şi normală la axa barei, înainte

39
 2.Întinderea (tracţiunea) şi compresiunea barelor drepte

de solicitarea acesteia rămâne plană şi normală la axa barei şi după

solicitarea acesteia, deci lungirile specifice sunt constante pe întreaga
secţiune. Aplicând legea lui Hooke ( = E ), se constată că tensiunea
este constantă pe întreaga secţiune. Relaţia (2.1) rezultă sub forma

N= dA = A . (2.2)
A

Tensiunea normală produsă la întindere sau compresiune este:

N
= , (2.3)
A

unde N este forţa axială din secţiune şi A este aria secţiunii. Unitatea de
măsură pentru tensiune este N/mm2 sau MPa.
Relaţia (2.3) duce la calculul de rezistenţă, după cum urmează.

2.1.1.Criteriul de rezistenţă

În aplicaţii se efectuează trei variante de calcule de rezistenţă.

1) Verificare pentru bara de secţiune constant

N
ef = a ; N/mm2 , MPa (2.4)
A

în care N este forţa axială maximă, luată din diagrama de variaţie a acesteia
în lungul barei, iar a este rezistenţa admisibilă a materialului barei.
Dacă bara nu este de secţiune constantă, iar forţa axială este
constantă ca în figura 2.3, calculul de verificare se efectuează în secţiunea
netă cu aria cea mai mică.
Astfel tensiunile în cele trei secţiuni sunt:

40
 SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENȚ A MATERIALELOR

F F F
1 1 , 2 2 , 3 3 max .
hb h(b d) h(b 2d)

Fig. 2.3

Secţiunea în care se produce cea mai mare tensiune se numeşte

secţiune periculoasă.

Fig. 2.4

Atunci când bara este realizată din tronsoane cu secţiuni diferite

(Fig. 2.4) calculul de verificare trebuie efectuat pentru fiecare tronson în
parte.
Astfel, pentru primul tronson din diagrama N rezultă că Nmax= 3F,
iar tensiunea maximă

41
 2.Întinderea (tracţiunea) şi compresiunea barelor drepte

3F
1 .
A

Pentru al doilea tronson Nmax= 9F, iar tensiunea maximă

9F F
2 4,5 .
2A A

Deci, tensiunea maximă în bară este 2 .

Fig. 2.5

Dacă bara este dintr-un material care se comportă deosebit la

întindere faţă de compresiune, cum este cazul fontei sau a altor materiale,
calculul de verificare trebuie efectuat pentru fiecare solicitare în parte.
Astfel, pentru bara din figura 2.5 solicitată prin forţele 3F şi 8F, condiţiile ca
bara să reziste sunt:

3F
t at ,
A
5F
c ac ,
A

42
 SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENȚ A MATERIALELOR

fiind rezistenţa admisibilă a materialului la tracţiune, iar

at ac rezistenţa
admisibilă a materialului la compresiune.

Atunci când materialele au aceeaşi comportare la întindere şi la

compresiune, calculul de verificare se face la forţa axială maximă.

2) Dimensionarea barei de secţiune constant

N
Anec = ; mm2 (2.5)
a

unde N este forţa axială maximă din diagrama de variaţie a forţei axiale.

3) Determinarea forţei capabile

Ncap = Aef a. N (2.6)

Din legea lui Hooke rezultă expresia lungirii specific

N
= , (2.7)
E EA

iar expresia deformaţiei (lungirii) totale a barei este

N
l l . (2.8)
EA

43
 2.Întinderea (tracţiunea) şi compresiunea barelor drepte

Se observă că lungirea l este cu atât mai mică cu cât produsul

dintre modulul de elasticitate E al materialului şi aria secţiunii transversale
A este mai mare. De aceea produsul EA se numeşte modul de rigiditate la
întindere-compresiune al secţiunii transversale.

La o bară dreaptă formată din mai multe tronsoane cu secţiuni şi

materiale diferite, solicitată prin forţe axiale, deformaţia axială a acesteia
este dată de relaţia

n
N i li
l= , (2.9)
i 1 Ei Ai

unde Ni, în N , este forţa axială care acţionează pe fiecare interval; Ai, în
mm2 , este aria suprafeţei secţiunii barei; li, în mm , este lungimea
intervalului şi Ei, în N/mm2] sau [MPa , este modulul de elasticitate
longitudinal al materialului.

Pentru tracţiune (întindere), forţele axiale, tensiunile şi

deformaţiile sunt pozitive, iar pentru compresiune ele sunt negative.

Relaţia (2.9) duce la calculul de rigiditate, după cum urmează[12].

2.1.2.Criteriul de rigiditate

În aplicaţii se folosesc şi următoarele relaţii de calcul funcţie de

deformaţiile impuse:

- de verificare

Nl
l l a , mm (2.10)
EA

44
 SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENȚ A MATERIALELOR

în care la este lungirea admisă;

- de dimensionare,

Nl
A nec ; mm2 (2.11)
E la

- calculul forţei axiale capabile

la
N cap EA . N (2.12)
l

Dacă în calcule este necesar să se folosească ambele forme de

relaţii de calcul, atât cea de rezistenţă, cât şi cea de rigiditate, atunci se alege
soluţia care le asigură pe amândouă, adică cea mai mare valoare pentru
dimensionare sau verificare şi cea mai mică valoare pentru forţă capabilă.

Problema 1
O bară de aluminiu cu secţiunea 3x30 mm2, solicitată la întindere
cu forţa F= 1,5 kN, are pe o porţiune de 40mm secţiunea 3x10 mm2 (Fig.
2.6). Să se calculeze tensiunea maximă în bară şi lungirea totală a acesteia.
Se dă E= 7 104 MPa.

Rezolvare
Verificarea barei trebuie efectuată în secţiunea de arie minimă,
rezultând

N 1500
σ ef 50 MPa
Amin 3x10

45
 2.Întinderea (tracţiunea) şi compresiunea barelor drepte

Fig. 2.6

Lungirea barei este

N 2a b
Δl .
E A1 A2

Înlocuind cu datele problemei, se obţine

1500 2 200 40
Δl 0,12 mm.
7 10 4 3 30 3 10

Problema 2
O lamelă de cupru cu secţiunea dreptunghiulară h= 1,5b este
solicitată la întindere prin forţa F= 1200 N (Fig. 2.7). Să se dimensioneze
lamela şi să se calculeze lungirea totală. Se dau: a= 40 MPa, E = 11 104 MPa.

Rezolvare
Utilizând relaţia de dimensionare, se obţine

46
 SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENȚ A MATERIALELOR

1200
Anec = 30 mm 2 .
40

Fig. 2.7

Dar A= bh= 1,5b2, rezultând b= 4,47 mm, h= 6,72 mm.

Lungirea totală este

1200 25
Δl 0,009 mm.
11 10 4 30

Problema 3
Bara din oţel (Fig. 2.8) cu secţiunea circulară de diametru d= 40
mm este solicitată prin forţele 2F şi 5F. Să se determine sarcina capabilă a
barei şi lungirea totală. Se dau: a= 150 MPa, E= 21 104 MPa.

Rezolvare
Trasând diagrama de variaţie a forţei axiale rezultă că Nmax= 3F.
Sarcina capabilă este

Ncap = a Aef = 3F, de unde

150 π 40 2
F 62832 N .
3 4

47
 2.Întinderea (tracţiunea) şi compresiunea barelor drepte

Fig. 2.8

Lungirea totală a barei este

2 Fb 3Fa
Δl .
EA EA

Înlocuind cu datele problemei, se obţine

62832
Δl 2 150 3 130 0,033 mm .
21 10 4 400 π

Deci, bara se scurtează cu 0,033 mm.

48
 SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENȚ A MATERIALELOR

2.2.Concentrarea tensiunilor

Orice variaţie bruscă de secţiune, ca de exemplu, degajări, găuri,

canale, filete etc., reprezintă un concentrator de tensiune. În zona
concentrărilor, distribuţia tensiunilor nu se repartizează uniform pe suprafaţa
secţiunii transversale, producându-se un efect de concentrare a tensiunilor.

Studiile teoretice şi experimentale au demonstrat că tensiunea

N
maximă max prezintă corect starea se tensiune din secţiune, dar la o
A min
distanţă suficient de mare de zona în care apare variaţia de secţiune, iar în
apropierea acesteia, distribuţia tensiunilor este neuniformă, conform figurii 2.9.

Pentru orice variantă de concentrator (Fig. 2.9, a,b,c), tensiunea

maximă se poate calcula cu relaţia

N
max k k n , (2.13)
A min

în care k este coeficientul de concentrare a tensiunilor la solicitare statică,

iar n este tensiunea nominală, într-o secţiune depărtată de concentrator.

Valorile coeficientului de concentrare a tensiunilor depind numai

de configuraţia geometrică a concentratorilor şi de tipul de solicitare, însă
doar pentru materialele cu comportare liniar elastică. Coeficientul poate fi
determinat prin calcul sau experimental. Rezultatele acestor determinări sunt
prezentate sub formă de diagrame în literatura de specialitate.

Deformaţia globală a barei nu este influenţată semnificativ de

prezenţa concentratorilor de tensiuni. Concentratorii de tensiuni au un efect
deosebit de periculos în cazul materialelor fragile, la care tensiunea maximă
poate produce ruperea. Dacă materialul este tenace, atunci efectul de
concentrare după atingerea limitei de curgere a materialului nu se mai
manifestă.

49
 2.Întinderea (tracţiunea) şi compresiunea barelor drepte

Fig. 2.9

2.3.Bare şi sisteme de bare static nedeterminate

Un sistem este static nedeterminat atunci când numărul ecuaţiilor

de echilibru static nu este suficient pentru determinarea reacţiunilor din
reazeme sau eforturilor din bare. Pentru rezolvarea acestor sisteme se
folosesc, pe lângă ecuaţiile de echilibru static şi condiţiile suplimentare de

50
 SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENȚ A MATERIALELOR

deformaţie. Numărul condiţiilor de deformaţie trebuie să fie egal cu gradul

de nedeterminare static, adică cu diferenţa dintre numărul necunoscutelor şi
numărul ecuaţiilor de echilibru static.
Un mod foarte folosit este scrierea ecuaţiilor de deformaţii prin
deducere fizico-geometrică, observându-se particularităţile deformării
fiecărui sistem în parte.
Se prezintă, în continuare, câteva tipuri de sisteme de bare static
nedeterminate, solicitate axial, la care rezolvarea ecuaţiilor de deformaţii se
bazează pe considerente fizico-geometrice.

2.3.1.Bară dublu articulată (dublu încastratǎ) la capete

Fie bara dreaptă articulată la ambele capete (Fig. 2.10), de rigiditate

constantă EA, solicitată axial prin forţa F, aplicată în punctul 3.

Fig. 2.10

Sistemul este simplu static nedeterminat. Reacţiunile H1 şi H2 din

cele două articulaţii rezultă din sistemul format din ecuaţia de echilibru
static şi din condiţia de deformaţie, adică deplasarea relativă a articulaţiilor
1 şi 2 este nulă:

51
 2.Întinderea (tracţiunea) şi compresiunea barelor drepte

H1 H2 F;
H 1a (H1 F)b (2.14)
l tot l13 l 32 0 ; 0.
EA EA

Fb Fa
Din rezolvarea sistemului (2.14) rezultă H1= şi H2= .
l l
Cunoscând valorile reacţiunilor se poate trasa diagrama de forţe axiale N, ca
în figura 2.10.
Metoda de calcul poate fi folosită şi în cazul general, când în lungul
barei se aplică mai multe forţe, iar rigiditatea este variabilă.

Problema 4

Pentru bara cu rigiditate constantă, din figura 2.11, să se determine

tensiunea maximă şi deformaţia punctului în care acţionează forţa F.

Rezolvare
Pentru aflarea necunoscutelor reacţiuni H1 şi H2 se scrie sistemul de
două ecuaţii, în forma următoare

H1 H2 F
H 1 2l H1 F l (2.15)
0
EA EA

F 2F
Rezultă H1= şi H2= .
3 3

52
 SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENȚ A MATERIALELOR

Fig.2.11

Diagramele de forţă axială N, tensiunea σ şi Δl sunt trasate in figură.

Tensiunea σ este dată de relaţia (2.3) şi deplasarea Δl, de relaţia (2.8).
Tensiunea maximă se produce pe tronsonul 3-2.

Problema 5
Bara încastrată la ambele capete (Fig.2.12) este solicitată cu o forţă
axială. Să se verifice bara şi să se determine valoarea deplasării punctului 3.
Se dau: P= 50kN, A= 500mm2, l= 1m, σa= 180MPa, E= 21·104MPa.

53
 2.Întinderea (tracţiunea) şi compresiunea barelor drepte

EA
H1 = 1.6P 2P H2 = 0.4P

l 2l

0.4
+
N [P]

1.6

Fig.2.12

Rezolvare
Din sistemul următor,

H1 H2 2 P;
-H 1l (-H 1 2 P)2l
Δltot Δl13 Δl32 0 ; 0.
2 EA EA

rezultă H1= 1,6P şi H2= 0,4P.

Tensiunea maximă rezultă pe intervalul 1-3,

P 50 10 3
σ= 0,8 = 0,8 80 MPa a şi
A 500

54
 SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENȚ A MATERIALELOR

H1 l 1,6 50 10 3 10 3
l3 l13 0,38mm .
2EA 2 21 10 4 500

Problema 6
Pentru bara dublu articulatǎ la capete, realizatǎ din oţel, solicitată cu
forţa F, ca în figura 2.13, se cere:
1)dimensionare A=? şi 2)deplasarea punctului de aplicaţie a forţei.
Se cunosc: F= 10kN, l= 1m, σa= 100MPa, E= 21·104MPa.

Fig.2.13

Rezolvare
Din sistemul de două ecuaţii cu două necunoscute,

55
 2.Întinderea (tracţiunea) şi compresiunea barelor drepte

H1 H2 F;
Δltot Δl13 Δl34 Δl 42 0 ;
H1 l H1 l (H 1 F) l
0.
2 EA EA EA

2 3
rezultă H1= F = 0,4F şi H2= F = 0,6F.
5 5

1) Tensiunile pe cele trei interval sunt:

2
F
5 1F
13 ,
2A 5A
2
F
5 2F
34 ,
A 5 A
3
F
5 3F
42 max .
A 5A

Dimensionarea resultǎ din condiţia σmax=σa.

3F 3 10 4
A 60mm 2 .
5 a 5 100

3 3
Fl 10 4 10 3
H2 l 5 5
2) l4 l 24 0,47 mm.
EA EA 21 10 4 60

56
 SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENȚ A MATERIALELOR

2.3.2.Bare cu secţiunea neomogenă

Fig. 2.14

Se consideră o bară cu secţiune neomogenă, formată din mai multe

elemente din materiale diferite, dar toate având aceeaşi lungime, cum ar fi
cabluri cu fire din diverse materiale, stâlpi din beton armat etc. Se admite că
elementele componente sunt dispuse simetric în jurul centrului de greutate al
secţiunii transversale. Spre exemplificare, se reprezintă o astfel de bară,
formată din trei elemente cu rigidităţi diferite, conform figurii 2.14, având
aceeaşi lungime l. Asupra barei acţionează forţa de compresiune F, forţă
care se distribuie în cele trei bare componente sub forma eforturilor
necunoscute N1, N2 şi N3.
Ecuaţiile sistemului sunt:
-ecuaţia de echilibru static

N1+N2+N3=F; (2.16)

-condiţiile de deformaţie; deformaţiile celor trei bare sunt egale:

N1 N2 N3
l1 = l2 = l3 ; ; (2.17)
E1A1 E2A2 E3A3

57
 2.Întinderea (tracţiunea) şi compresiunea barelor drepte

Din sistemul de ecuaţii (2.16) şi (2.17) rezultă eforturile

necunoscute N1, N2 şi N3. Ştiind că rapoartele (2.17) sunt egale şi cu
raportul dintre suma numărătorilor şi suma numitorilor se obţine

FE k A k
Nk = n
. (2.18)
EiAi
1

Tensiunile în bare sunt:

N1 N2 N3
1 , 2 , 3 . (2.19)
A1 A2 A3

Problema 7
Un cablu aerian monofazat este format dintr-un miez de cupru,
două straturi de înveliş izolator din policlorură de vinil (PCV) şi un strat de
plumb, ca în secţiunea din figura 2.15. Cablul este solicitat la tracţiune
printr-o forţă F= 15 kN. Se cere să se determine tensiunile în cele trei
materiale. Se dau: ECu= E1= 11 104MPa, EP = E2= 17 103 MPa,
EPCV= E3= 103 MPa.

Rezolvare
Pentru a calcula tensiunile în cele trei materiale trebuie cunoscute
valorile forţelor preluate de fiecare din acestea.
Ecuaţia de echilibru din statică este

F1+F2+F3 = F,

rezultând o singură ecuaţie cu trei necunoscute, problema fiind, deci dublu

static nedeterminată.

58
 SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENȚ A MATERIALELOR

Fig. 2.15

Cele două condiţii suplimentare în deformaţii se referă la faptul că

cele trei materiale lucrează împreună şi au deci, aceleaşi alungiri, adică

1 2 3
1 = 2 = 3 sau .
E1 E2 E3

Amplificând numărătorii şi numitorii fracţiilor de mai sus cu ariile

fiecărui material, se obţine relaţia

A1
1 2A2 3A3 F
.
E1 A1 E2A2 E3A3 E1A1 E2A2 E3A3

Tensiunile în cele trei materiale sunt:

59
 2.Întinderea (tracţiunea) şi compresiunea barelor drepte

F
1 ;
E 2A2 E 3A 3
A1
E1 E1

F
2 ;
E1A1 E3A3
A2
E2 E2

F
3 .
E1A1 E2A2
A3
E3 E3

Ariile celor trei materiale sunt:

A1 = ACu = 9,52 = 283,53 mm2,

A2 = APb = (20,52-17,52) = 358,14 mm2,
A3 = APcv = (17,52-9,52+23,52-20,52) = 1093,3 mm2.

Rezultă valorile tensiunilor în cele trei materiale:

15000
σ1 43 MPa,
1,7 0 ,1
283 ,53 358 ,14 1093 ,3
11 11
15000
σ2 6 ,65 MPa,
11 0 ,1
358 ,14 283 ,53 1093 ,3
1,7 1,7
15000
σ3 0 ,39 MPa.
11 1,7
1093 ,3 283 ,53 358 ,14
0 ,1 0 ,1

60
 SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENȚ A MATERIALELOR

Pentru a se putea aprecia dacă acest cablu rezistă la forţa de

tracţiune dată, trebuie ca tensiunile calculate în cele trei materiale să fie
inferioare rezistenţelor admisibile ale materialelor respective, adică

1 aCu , 2 aPb , 3 aPCV .

2.3.3.Eforturi datorate împiedicării dilatărilor

O bară de lungime l, care se poate dilata liber, supusă unei variaţii

de temperatură t se lungeşte cu

lt = l t, (2.20)

unde este coeficientul de dilatare termică liniară al materialului. La

sisteme de bare static determinate, lungirea dată de temperatură se produce
nestingherit, dar la sisteme static nedeterminate, dilatarea termică este
împiedicată şi în aceste bare apar tensiuni.
Se consideră o bară dreaptă de rigiditate constantă, încastrată la
ambele capete, conform figurii 2.16, a. Bara suportă o variaţie de
temperatură t. Lungirea acesteia fiind împiedicată, apare o forţă axială N,
care produce scurtarea barei cu cantitatea

Nl
lN = (2.21)
EA

Egalând cele două relaţii (2.20) şi (2.21), rezultă

N = EA t,

iar tensiunea normală devine

61
 2.Întinderea (tracţiunea) şi compresiunea barelor drepte

N
E t, (2.22)
A

Care nu depinde de aria suprafeţei secţiunii transversal.

Fig. 2.16

Dacă la unul din capetele barei drepte există un joc (Fig. 2.16, b),
atunci relaţia de deformaţie este de forma

lt= lN+ . (2.23)

Problema 8
Bara orizontală şi încastrată la ambele capete este formată din două
tronsoane din acelaşi material, dar de secţiuni diferite, conform figurii 2.17.

62
 SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENȚ A MATERIALELOR

Se încălzeşte structura cu un Δt= 20°C. Cunoscând α= 12·10-6°C-1,

E= 21·104MPa, l= 1m, A= 500mm2 să se determine diagramele N şi σ.

Fig.2.17

Rezolvare.
Condiţia necesară pentru aflarea forţei axiale N este dată de
egalitatea

N 2l N l
lt N ; 2l l t ,
2 EA EA

obţinând N= -37,8kN şi σmax= -75,6MPa.

63
 2.Întinderea (tracţiunea) şi compresiunea barelor drepte

2.3.4.Sisteme de bare paralele

Se consideră o bară dreaptă, rigidă, orizontală suspendată prin trei

tije sau cabluri verticale de lungimi şi rigidităţi diferite (l1, E1, A1, l2, E2, A2,
l3, E3, A3) solicitată cu forţa verticală F (Fig. 2.18).

Fig. 2.18

Necunoscutele sunt eforturile N1, N2 şi N3, iar sistemul este simplu

static nedeterminat. Pe lângă două ecuaţii de echilibru static se mai poate
scrie şi o condiţie de deformaţie.
Deoarece bara orizontală este rigidă, ea rămâne rectilinie, dar se
deplasează în poziţia A’C’, ca urmare a deformării tijelor verticale.
Obţinându-se triunghiuri asemenea în forma deformată, rezultă sistemul de
trei ecuaţii:

64
 SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENȚ A MATERIALELOR

N1 N2 N3 F;
MC 0, N1 (a b c) N 2 c F(b c); (2.24)
l1 l3 l2 l3
,
a b c c

unde

N 1 l1 N 2l2 N 3l3
l1 , l2 , l3 .
E1 A1 E2A2 E3A3

Cazul prezentat este un caz particular, dar metoda de calcul poate fi

folosită şi la cazul general, când bara orizontală este susţinută prin mai
multe tije sau articulată la unul din capete (caz în care se consideră că bara
se roteşte în jurul articulaţiei) sau sistemul este solicitat cu mai multe forţe.

Plroblema 9
Se consideră o bară rigidă orizontală (Fig. 2.19) suspendată de două
bare elastice (tiranţi) şi articulată la capătul din stânga. Se dau: P= 30kN,
l=0,8m, a= 0,5m, E= 21·104MPa, A= 300mm2, σa= 120MPa.
Se cere: 1) verificare; 2)δP, deplasarea punctului de aplicaţie al forţei P.

Rezolvare
1) Sistemul din care rezultă eforturile N1 şi N2 este următorul

N1 N2 V P;
M0 0, N 1 a N 2 3a P 2 a;
l1 a
,
l2 3a

65
 2.Întinderea (tracţiunea) şi compresiunea barelor drepte

P 5P
Deci N1 şi N 2 ,
8 8
5P
iar max 2 31,25MPa a . Verifică.
12 A

2 2EA
EA 1.2l
1
l P
N1 N2

V a a a

Fig.2.19

N 1l
2) P 2 l1 2 0,09 mm .
EA

Problema 10
Bara rigidă articulată intr-un punct şi prinsă de două bare verticale,
ca în figura 2.20. Se dau: P= 10kN, l= 0,5m, σa= 120MPa, E= 21·104MPa.
Se cere: 1) aria A; 2) δP.

66
 SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENȚ A MATERIALELOR

Rezolvare
1) Din sistemul format rezultă eforturile din bare, astfel

- N1 N2 V P 0;
M0 0, N1 a N 2 2a P a;
l1 a N 1l N 2 2l P
; ; N1 N2
l2 2a EA EA 3

2 EA
EA 2l
1
l P

a a a

Fig.2.20
P
Tensiunile σ1 = σ2 = σa, de unde A= 28mm2.
3A

67
 2.Întinderea (tracţiunea) şi compresiunea barelor drepte

N 1l
2) P l1 0,28 mm .
EA

2.3.5.Sisteme de bare concurente

Se considerǎ trei bare articulate cu rigiditate constantǎ, aşezate

simetric şi coplanare încǎrcate cu o sarcinǎ verticalǎ F, conform figurii 2.21.
Se cer tensiunile din bare.

Fig. 2.21

Eforturile din barele simetrice sunt egale (N1=N3=N), deci sistemul

este simplu static nedeterminat. Folosind sistemul format din ecuaţia de
proiecţii pe verticalǎ a eforturilor în nodul D şi condiţia în deformaţie
obţinutǎ din triunghiul MDD1 se determinǎ eforturile necunoscute N1 şi N2,
astfel

68
 SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENȚ A MATERIALELOR

N2 2N 1cosα F,
l (2.22)
N
cosα N 2l
Δl1 Δl 2 cosαo cosαo
EA EA

Rezultǎ eforturile

F F
N N1 N3 cos 2 , N2 .
1 2 cos 3 1 2 cos 3

N N2
Tensiunile din bare se obţin din relaţiile 1 3 , 2 .
A A

2.4.Probleme propuse

Aplicaţia 1
Să se verifice bara din figură şi să se calculeze deplasarea totală a
structurii dacă se cunosc:
d=25mm,
F=10kN,
σa=120MPa,
E=21·104MPa,
l=1m.

69
 2.Întinderea (tracţiunea) şi compresiunea barelor drepte

F 2F

Ø2d
5F

Ød
l 2l 2l l

Fig. 2.22

R: ;

Aplicaţia 2
Să se determine sarcina capabilă pentru bara din figura 2.23 şi să se
calculeze deplasarea secţiunii K dacă se cunosc:
d=50m,
σa=100MPa,
E=21·104MPa,
l=0,8m.

Fig. 2.23

R:F=163kN; δK= 0,126mm.

70
 SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENȚ A MATERIALELOR

Aplicaţia 3
O bară rigidă este suspendată prin intermediul a două tije paralele şi
articulată într-un punct (Fig. 2.24). Se cunosc:
A1= 0,4A2= A,
2l1= l2= l= 1,2m,
E1= 3E2= 21·104MPa,
F= 30kN,
σa= 70MPa.

Se cere:
1.să se dimensioneze tijele şi
2.să se calculeze deplasarea punctului de aplicaţie al forţei F.

Fig. 2.24

R:A= 161mm2;
δF= 0,399mm.

71
 2.Întinderea (tracţiunea) şi compresiunea barelor drepte

Aplicaţia 4
Fie structura din figura 2.25, formată dintr-o bară rigidă articulată
la unul dintre capete şi două tije paralele. Cunoscându-se:

A1= 0,5A2= A
l1= 1,4l2= l= 1m,
1
E1= E 2 = 7·104MPa,
3
F= 15kN,
σa= 70MPa.
Se cere:1.să se dimensioneze structura şi
2.să se calculeze deplasarea punctului de aplicaţie al forţei F.

Fig. 2.25

R:A= 117mm2,
δF= 0,064mm.

72
 SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENȚ A MATERIALELOR

Aplicaţia 5
Se consideră o bară rigidă (Fig.2.26) suspendată de trei bare
elastice de secţiune circulară, dar de lungimi diferite. Să se determine: 1)
diametrul d al secţiunilor; 2) deplasarea maximă δP . Se cunosc: P= 159kN,
σa= 150MPa, E= 21·104MPa, l= 1m.

d
d
2l

d
1 2 3
P P

l
N1 N2 N3

a a a a

Fig.2.26
R: d= 30mm;
δP= 1,87mm.

73
 2.Întinderea (tracţiunea) şi compresiunea barelor drepte

Aplicaţia 6
De o placă rigidă de forma sfert de cerc sunt prinse două bare
deformabile, precum în figura 2.27. Să se arate modul de aflare a forţei de
încărcare şi deplasarea forţei.

1
EA P
N1 l

2
3EA
N2 2l

Fig.2.27
P
σ max 0,2 σa,
A
σa A
R: P ,
0,2
Δl1 N 1l 0,2 Pl Pl
δP 0,1 .
2 2 EA 2 EA EA

Aplicaţia 7
Pentru bara de secţiune variabilă din figura 2.28, solicitată de forţa
2F, ce acţionează pe axa barei, se cunosc: l= 1m, F= 5kN, E= 21·104 şi σa=
150MPa.

Se cere1) dimensionare; 2)Δl4.

74
 SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENȚ A MATERIALELOR

2EA

EA
1 2F 4 2
3

2l l 3l

Fig.2.28

R: A=26mm2;

Aplicaţia 8
Bara de secţiune variabilă din figura 2.29, solicitată de forţe axiale,
se cunosc: l= 1m, A= 300mm2, E= 21·104 şi σa= 180MPa.
Se cere: 1) forţa capabilă; 2)Δ4.

3EA
2EA
EA

1 3 P 4 2P 5 2

l l 2l l

Fig.2.29

R: Fcap= 42,3kN;

75